Romanulu, decembrie 1866 (Anul 10)

1866-12-01

878 ROMANULUI DECEMBRE .w\vak AXÄtf väks* % \ r,7 IM' \'r' n ! It % 1 } V1 IV Diavul Englesü The Times din 28 Noembre, consacră trebuterii României unu importante articlu de fondu. După un repede aruncătură de ochi asupra evenimentelor cunoscute , !* dupe ce se arată însemnătatea României 4ice: „Acuma Principele Carol I se póte felicita de starea relațiunilo ru sele internaționale.“ De curăndă s’a întorsit la Bucureșci, încărcată de onor și de daruri de către nominalele seu suzerană. Rusia îlu încredințază de tótu simpatia ce-i „inspiră nascerea lui și cele d’ănteiă acte ale guvernului seu“ Austria propune închiriarea unui protocolă , despre recunoscerea drepturilor lui ereditarie, între tote puterile cari aă subscrisă tratatulă de la 1856. Cătă pentru Francia și Anglia, déca amu avea vreun îndouială despre ideiele loră asupra acestui subiect« , avemu mărturirea corespondintelui nostru din Bucuresci, că acțiunea unita si cordiale a Puterilor Occidentali a contribuită multă la buna înțelegere dintre Polrtă și regatele sei vasale. Credem« că din partea Prusiei nu este de temută nici oă opunere neînvinsă la mărirea unui Hohenzollern. Astăferă Românii au dobândită în fine cea a ce dorină de arătă timpii una suverană „trimisă de ceră.“ România a sperimentată în timpă forte îndelungată regimel cospodarilor, aleși dintre boierii indigeni, spre a mai accepta suptă dânșii gau ordine în întru sea respectă din afară. Pe cătă timpă Porta n’a avută a negația decătă c’ună supusă, nu se pute ascepta întrega cădere a supremației sale asupra provinciilor Dunăriane. Dară purpura de Hohenzollern în care s’a născută, dete Principelui Carolă dreptul ă d’a ține în facia Sublimei Porți uă atitudine nestrîmptorată. Amă vedută cătă de dispusă este Rusia a face concesiuni nascerii, și nu numai rudenia mea cu casa Prusiei, dară chiaru calitățile sale personali se vede că recomandă pe Principele Carol I. El are astăzi vîrstă de 27 ani. Este frumosă și cavalerescă , se deosibesce printr’uă tăriă de resoluțiune, cumpetată de maniere împăciuitore destulă de straordinarie pentru unu oiiă așia de tânără, își pune anima și sufletulu în împlinirea datorielor nouei sale posițiuni. Zelul ăstă pentru regenerarea patriei sale adoptive se manifestă prin nerăbdarea sa de a dobendi speranța și cunoscințe locale. A stabilită uă rigurosc și camă aspră disciplină și asupră-șî și asupra celoră din suita sa. Ună străină care ’l-a fostă consilierul ă scă ’l-a făcută cunoscută perniciasa înrîurire ce femeile au esercitată totădeuna asupra guvernului Română și l’a sfătuită a depărta femeile de la Curte. Palatulă care era mai ’nainte așia de încăntătoriu, așia plină de seduceri, de intrige și de fasci mari a devenită mai austeră descătă uă monastire occidentale, uă cancelaică de afaceri ca în Germania. Cu toată acastă, censură dată ușiurinței și slăbiciunii loră, nobilii cei mai frivoli nu s’aă superată pe Principe, căndă , pe de altă parte , ună entusiasmă mare și leale s’a rădicată în favórea sea între poporulu întregei Romanii.“ Aci diabulu englese întreprinde uă scurtă disertațiune în privința moravuriloru și obiceiuriloră țereî, a lupteloră de partite, din cari deduce că n’ar fi lesne a predice de acumă viitorulu, ș’apoî urméda astăfelă: ,,Românii cară a trăi și a înveța. Rădicarea naționalității soră este ună faptă destulă de însemnată în lumea Oriintelui. Este ună primă pusă spre deslegarea practică a cestiunii Oriintelui, care a fostă în cursă de atăți ani uă enigmă și nu mai pucină uă spaimă pentru omenii de Stată al Europei. Ori de unde reversarea barbariei turcesc se retrage, acolo resare civilisațiunea creștină ...“ Articlulă se termină prin semnalarea și aprețuirea aspirațiunilor și manifestate, dupe exemplul României de Șerbi și de greci, și esprime părerea că ar fi de dorită ca crisea generale în Turcia se se amâne ănca. RUSSIA SI ROMANIA. Amu vorbită de mai multe ori în țiariul nostru despre atitudinea Rusiei, faciă cu cele petrecute în România de la 11 Fevruarie în cuâragii cu actele de suveranitate deplinite de poporulu română. Amă arătată cumă acea atitudine era de natură a provoca rescule în țara nostră, cari ce justifice aserțiunile guvernului rusă. Amă spusă apoi cumă Francia ne-a susținută cu puterea, cu țări» ce aă pusă totă de una în aperarea drepturîloră nóstre; și cumă, aveadn credință în înțelepciunea, în patriotismulă poporului română, ea a mersă pîn’ a primi că, dacă ordinea materiale ar fi turburată în Principate, dacă noulă Domnitorie n’ar găsi sprijinul de care are nevoie spre a guverna, atunci va fi timpă d’a reveni la aplicarea tratateloră. Pîn’atunci Francia nu se pute uni la mesujele de intervențiune propuse de Russia și susținute de Turcia. Cuvintele nóstre atunci au fostă primite de unii c’uă ne’ncredere premeditată; ei aă pusă în îndouință esatitatea informărilorătinsă că Russia ne a nóstre și aă presusținută totădeuna și că, dacă acumă pate fi pre cumă amărîtă, causa este ingratitudinea ce îamă aretată. Evenimentele au dovedită însă din nenorocire cătă dreptate aveamă noi. Și ne-a fostă dată și acumă aproba zisele nóstre printr’ună actă oficiale. Amă publicată Sâmbăta trecută,— noi cei d’ântîiă în Europa,— protocolură chiaru ală uneia din ședințele Conferinței. Cititorii au putută vedé într’însulă cine ne suntă amici și cine ne suntă inemicî, cătră cine trebue s’avemă recunoscință, și de cine trebue se ne tememă. Ei aă putută vedé încă cătă încredere, cătă temeiă trebue se punemă pe cuvintele aceloraa ce facă din Russia la simulă naționalității nóstre, acelorva ce ne trateză de ingrați pentru că prin Revoluțiunea dinn Fevruariu (călcare tălhărescă, după dînșii și după Russia) amă nimicită nesce planuri ce erau în cale de esecutare și cari aveaă se ne creeze ună viitoriă de fericire așia precumă nilă doresce Maiestatea sea Rusescu și amicii și adorinții sei. Acelă protocolă trebue dară se—Iu studiămă cu atențiune; se vedemă într’însulă cugetările, simptimîntele flăcării puteri; și se întipărimă în mintea nóstru cele ce vomă găsi fiă spre a ne servi de călcu^e în purtarea nóstru, fiă spre a ne explica unele din faptele triste petrecute în țară seă cari s’ar cerca a se repeți. S’atragemă însă aci luarea aminte asupra are căroră punturi particularie din acelă protocolă, se le punemă în evidință pentru toți. Pe căndă Francia, susținută de Englitera, Italia, etc. susține pe fagia și netedă faptele sevîrșite în România, contrarie în adeveră tratateloră, dară espresiune a voinței suverane a unui poporă, pe căndă ea se declară curată și lămurită contra oricării interveniri și cere se se respecte voința nóstru naționale, și, încredetoria în respectulă nostru de noi înșine, înotărîrea nóstru d’a fi, afirmă, că: „Popo„rațiunile Române suntă în stare de „agitare naționale; că se voră apera „contra intervenirii trupeloră turcesci; „că lupta este neînlăturabile. Săngele „creștină va curge, și cine scie ce e „fecte voră resulta din astă luptă a» „supra celoră-Ialte poporațiuni creștine „ale Imperiului Otomană! Voră fi pute „resculărî. Ș’atunci Porta cere-va crea„tutoriulă puterilor” creștine contra „Creștinilor”?“ Pe căndă Francia cere recunoscerea faptelor» îndeplinite, pe cătă timpă cele ce se petrecă voră areta că ele suntă espresiunea voinței țereî, și pe cătă timpă nu atingă întru nimică legăturele de suzeranitate ale Porței, ce face are Russia, creștina Russia? Se mărcă sema la cuvintele pleni— pulințiartului stă la Conferințe, cuvinte cari concordă cu limba giulă țliarieloră sele, cu conduita sea, și cari ne explicâ, o repetimă, multe propagande, multe acte, la cari din nefericire, amu vedută ca autori să părtași nesce ameni ce Sa Români. Puterea cea creștină ortodoxsă , Ilise protectoriá a Creștinismului în Oriinte, pravoslavnică Russia se face organulă prin care uă națiune creștină este condamnată la uciderea cea mai rușinosă, la uciderea prin uă invasiune străină, care se-i sugrume dreptulă, se i nimicescă voința. Russia creștină se face organulă. Campionele Turciei musulmane, contra României creștine. Ea declară că starea de lucruri proclamată de Romăni, adică aceea ce pentru dînșii constituie condițiunea de vieți, ea n’o pate primi. Ea nu pate prin urmare, admite propunerea Franciei, cere dară imediată intervenire, căci ea, Russia, ca putere vecină, are INTERESE PARTICULARIE cari nu-i permită a aștepta.“ Ascultați bine, Romăni. Russia are interese particulare cari o facă a cere intervențiunea turcescă în țara vostra, spre a desființa ordinea de lucruri proclamată de voi, și a ve intorce pe acea cale pe care ea o numesce normale, calea dinainte de 11 Fevruarie, care va ducea soiți voi bine unde. Ascultați bine, Russia are interese particulare pentru a declara că votulă prin cari Carol I I a fostă chiămată pe tronul României, „este ună avîntă nesocotită“, că generosulă respinsă ală Comiitoriului Romănilor, la apelul ă ce i-ați făcută, este „uă ușurpațiune „de putere, este uă violare flagrante a „tutoră drepturiloră.“ Ea, Russia, puterea creștină, declară clară că starea de lucruri proclamată prin voturile vóstre de la 8 — 20 Aprile, de la 1 Maiă, și încununată cu deplină isbîndă în ziua de 10 Maiă, „nu ce mai póte prelungi, că ea ar „amenința repaosulă și prosperitatea „Principatelor” pentru că mănținerea „nouei domniri nu póte fi tolerată; ea „ar aduce iată d’uădată cea mai ve„temetare atingere demnității Puterilor” „a căroră voință a fostă nerecunoscută „c’uă cutezare care n’a fostă provenită „de cătă din speranța nepedepsirei.“ Ea cere dară intervențiunea imediată: „Se se trămită în Principate ună Co misariă otomană și delegați ai repre„sintanților” Curților” garanți la Constantinopole, cari voră fi însărcinați a v cere anularea actelor ilegali cari aă „acordată puterea Principelui de Hohenzollern. Responsabilitatea Conferinții este directă îngagiată pentru ca măsurile de luptă, spre nimicirea acestei „cause de îngrijire și de tulburare, se „fiă răpeai și eficaci.“ Și, în casă de refusă din partea României d’a da mulțămira aceloră înjositorie și ucidetorie pentru dînsa cereri, pravoslavnica Russiă voiesce „m„tervenirea armată mesurele silnice.“ In deșertă represintanții Franciei, Angliei și Italiei, arată că suzeranitatea Porței nu este pusă în contestare; în deșertă demonstră gravitatea mesurei propusă, și exprimă convingerea că ea nu se va pute esecuta fără versare de sânge; Russia stăruiesce în cererea iei. Ce-i pesă dacă săngele creștină se va versa, ce-i pesă dacă ună poporă va fi strivită; „interesele iei particulare“ ceră sacrificarea lui, și ea nu eșită, și nu va eșua în nici ună casă. Ea nu primesce așteptarea, nu voiesce s’audă d’a se lăsa Carolă pe tronul, unde s’a chiamată voința suverană a unei națiuni, nici chiară în condițiunile propuse de Francia, adică dacă va guverna bine, dacă suzeranitatea Porței va urma a fi respectată, dacă ordinea și liniștea voră domni în țară. Ea n’o puté primi, căci venise deja nereușita unorăcercări de resturnare ca cea din 3 Aprile, pe care țliariele ruseșci o anunțaseră de multă cu multă entase, în care puseseră speranța deplinirii scopuriloră ce manifestai?, uneltiriloră ce se fâceau spre derămarea ordinii de lucruri proclamată de Revoluțiunea din 11 Fevruarie. Cumă se mai spere dară în reușita unoră asemeni combinări, căndă cea din 3 Aprile pregătită atătă timpă, cu atâtea mijlilace, câri ia protecțiunea, pe cătă se pate facișiă a Russiei, era asicurată prin punerea în capul ă iei a unui knează rusă, făcuse mă fiasco abta de completă? Cumă se mai spere tulburarea ordinii și a linișcii, acuma căndă mă guvernă stabile s’a așezată, dacă ea nu se putuse face atunci căndă țera era încă în revoluțiune, într’uă stare precariă, nesigură? Russia dară cere intervenirea îndată, „interesele iei particulare“ nu-i permită a mai aștepta. Turcia este împinsă pe d’altă parte se și proceda la mesaje silnice. Oștirile iei s’apropiă de Dunăre. Și pe căndă în conferințe se desbate intervenirea , România este amenințată în fiecare momenta. Dară guvernulă provisorră și mai pe urmă Carolă I, nu înțeleg că moțăriloră, a se înclina înaintea ace Oștea romănască pornise și ea la Dunăre și țara intrega așteptăotărîtă a—și face datoria. Prevederile Franciei era se se realiseze. Lupta era neînlăturabile, la cea d’ăntîiă călcare a pămîntului romănescă. Săngele creștină avea se curgă. Una cuvîntă, fiă și mai îndoiasă, din partea Conferinței, și lupta se începea. Cestiunea Orivntelui se deschidea, Russia vedea realisăndu-se planurile sale. Conferința însă nu lunecă pe acelă termă. Ea refusă de a lua resoluțiunea creștină, amicale, propusă de Russia. Ea preferi a accepta. Ce se va petrece în acestă timpă de suspendare? La 4 Iunie Russia nu isbutesce a dobîndi intervenirea, căci celelalte puteri mari ceră ca speriinția se dovedesc, dacă starea lucrurilor din România este sau nu menită a da bune resultate, dacă este conformă voinței generale, dacă ordinea și liniștea voră domni. Trebue dară ca acesta speranță se dea dreptate Russiei. S’aduce mă are aminte ce s’a petrecută p’atunci? Trebue se spunemă scomptele suzerane de reseala, de resturnare ce se respăndiră ? Trebue se vorbimă de scrierile provocatorie ce eșină la lumină fiă în țară, fiă afară din țară? — Trebue s’aducemu aminte cumă, 26 de zile în urma ședinței de care vorbirămă, se făcură cercare noua, în Bucuresci chiară? Splenzăndă cestiunea Evreiloră, și profităndă de nemulțămirea ce se provocase prin nesce interpretări cu totală neîntemeiate ale articlului 6 din proieptul de Constituțiune, se făcură cercări d’a organisa uăreseala. Căteva sute de ómieni fură împinși pe Delu Mitropoliei, unde reședea Adunarea naționale. Li se spuse că se vindea țara Evreilor și alte mișelie de asemene natură. Atitudinea Adunării și a guvernului dejucă planurile agitatorilor și înțelepciunea poporului, a Comerciului și Industriei Capitalii, cari ca gardiști naționali menținură liniștea, sfărâmară tóte speranțele lor. Ordinea în adeveră nu se tulbură și, dacă vre cățiva indivizi răteciți se dederă la escese contra unui templu israelită, dacă strigări de măcelă se putură auți ici colo, ele nu erau proferite de gure române, ele nu esprimeau cugetarea nici unui singură omă din poporul romănescă. Este de notorietate publică, în adeveră, cine erau agitătorii în acea lhi se cunoscă bine uniformele și căciulele cari se aretau și asmuțină la escese. Cercarea însă nu reuși. Speranța clară nu dă dreptate Russiei. Pe d’altă parte resbelulă dintre Austria și Prusia se desfășoară și se termină in acestă timpă în favorea celei din urmă.— acesta făcu pe Turcia a cugeta și a se trage înapoi din calea mesujelor silnice. Oștirea destinată învasiunii, fu rechiămată in întrulă Imperiului. Ce mai remănea dară de făcută? Terîmură resculelorű, terîmulă intervențiunii scăpă Russiei. Mai remăne însă terîmulă negoțiațiunilor diplomatice. Conferința nu luase nici năpatărîre pentru recunoscerea lui Carol I. Porta ave daru compulii liberű. Ua perspectivă încă remănea Russiei. Reíusula asolute ală recunoscerii din partea porței, sau condiționată astăfelă în câtă ună conflictă se devin neevitabile. Cititorii noctri cunoscă peripețiele acestei lupte diplomatice, cunoscă limba giulă Zar*e*01^ rusest‘ în acestă timpă, injultele aruncate asupra Romăniloră și Domnitoriului lorăncițările adresate Porței. Consiliele înțelepte însă ale celorălalte puteri triunfară la Constantinopole. Principele Carol I fu recunoscută de tóte puterile Europei, și Russia însășî, cea din urmă, fu nevoită a se închina înaintea voinței naționale cu tărie manifestată și susținută, și acumă triumfatoria. Dară Russia nu perduncă spernția. Cine scie? Mijlócele iei sunt mari. Umbrele iei se întindă departe!.. Ea nu recunosce dară pe Carolă și noua stare de lucruri, decătă cauă simplă ÎNCERCARE. Convingerea sea este că acestă stare nu póte dura. Organele iei dă trâmbiță în tota lumea. Dară se se facă uă cerere, și ea va dovedi că Russia singură avea dreptate. Acesta ne o spună curată ^tainele muscălesci. A constata acesta declarare a Russiei, nu este ore destulă spre a enunța tote uneltirile ce se vor întrebuința spre a face ca cercarea se respunsă la așteptările acelei paterei vecine, care are interese particularie, pentru a nu voi, ceea ce voră Romănii? A pune acesta recunoscere condiționată, putemă zice, alături cu recunocerea asolută a Franciei, Italiei, Austriei etc, nu este prea areta unde ne suntă amicii și unde inemicii? Atrage mă dară atențiunea tuturoră, arătă asupra protocolului ce amă publicată, cătă și asupra fapteloră și Z'o seleră ce aă urmată dupe dînsulă. In ele găsimă esplicarea multoră fapte. In ele vomă înveța a ne feri d’acel ce aă interese particularie contrarie intereseloră nóstre naționali. Le studiămă trecutulă, elă ne va spune viitoriulu. Relatiunea Comitatului provizoriu Comerciale și Industriale din Capitale, entre comitatulu definitivii. Domni membri. Comitatulu provisoriu Comerciale și industriale din Capitale, constituită prin alegere, la 20 Octobre anulă comnte (1866), din care amă avută onore a face și noi parte, și a căruia misiune se sfîrșesc o astăzi, vine se vede uă mică relațiune despre impulsiunile, scopulă și lucrările lui, după cătăticele mijloce i-aă permi ă. Căușele principale ce au dată impulsiunea formării acestui comitată a fostă posițiunea cea critică în care vedemă la noi Comercialu precumă și industria naționale, și temerea ca nu cumvva acesta posițiune se se agraveze și mai multă.