Romanulu, martie 1867 (Anul 11)

1867-03-31

ArtUttI ALU ÜN­SPRE­ PECEL» VO­IES CE ȘI VEI PUTE Cap. Dist. Pe aarí............................lei 128 — 152 Pș se?in luni................... » 64— 76 Pe trei luni.................... " 32 — 38 Pe un lună.................... » 11 — — Unu esemplaru 24 par. Pentru Parisu pe trimestru n­. 20 Pentru Austria.................fior. 10 v. a. VINERI SI MARCTU 1867. LUMNEZA­ TE ȘI STEJ PI Abonamentele în Bucuresci Pasagin­a Rom­ana No. 1. — In districte la cores­­pondinții pianului și prin poștă. La Pa­ris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’an­­cienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru ad­mini­st­rațiune la d.C. Ciocârlan, IHESO IBLIlE­Linia de 30 litere........................1 lefi. Inserțiuni și reclame, linia.......5­­ CONFERINȚELE PUBLICE. D. George Bratianu va ține Duminică 2 Apriliei, la 8 ore sera in sala Atheneului, o conferință asupra „Mișcării generale a civilisațiunii dintre alți 10-lea și 16-lea se­­clu, insistăndă­mai cu deosebire asupra Ca­l­ ab­rism­ului.1' D. G. Brătianu face civila sea rugăciune personelor, pe care asemenea subiecte in­teresă de a’lü onora cu presența d-lorfi. DEPEȘE TELEGRAFICE. (Serviciul­ privată ală Monitorului). PARIS, 9 Aprilie.­­­ Guvernulă exprimă do­rința ca Senatulă și Corpul Q legislativă se nu facă acum­ interpelări în privința Luxemburgului. piar­ulă Francia <face că, cu ocasiunea examinării atipulațiuniloră din 1889, se voră ivi două ces­­tiuni, deci regele Olandei are dreptulu a ceda Luxemburgul­ și déci Prussia după mărirea sea este în­dreptă a continua ocupațiunea Luxem­burgului. BERLIN, 10 Aprilie.— Comitete Samslanbach interpelă în privința intrării Marelui­ Ducată Darm­stadt la confederațiunea Nordului, D. de Bismark respunde: cănd­ marele duce va esprime acestă dorință sperăm­ că vomă obține consimptimentul­ Austriei care este necesariS din causa stipulațiunii păcii de la Praga. —­aliariele credă în genere la menținerea păcei, după declarațiunile d-lui Moustier. La bursă, astă­ziî panica, din causa scomptelor, alarmante dâră fără temeră. — împrumutură Ro­mână 61. VIENA, 10 Aprilie.— Intorcerea împăratului causată din bóla fiului. CONSTANTINOPOLE.— Francia, Prusia, Aus­tria și Italia silescă pe Parta de a încheia u­ armistiție cu Candioții. — Ambasadorul­ Angliei lucrăză separată și cere numai autonomia Can­­dioților­.— Porta atîrnă la cea din urmă conce­siune. — Mari întăriri de oștiri au fostă trimise la frontiera Greciei, 20,000 omeni au fostă chiă­­mați sub drapeluri. ADMINISTRAȚUM­BA, PASAGŰULU H051A.HU Ho. I.~ REDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI No. «0. Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — rredactorii respundetorii Eu­geniu Carada ........... —i—im­ *­»­■ Bucurescî în SSSt* Dintre actele cele mai nepoporanie ale regimului dictatoriale au fost și con­cesiunile. Omul­ care nu scie, care n’a ’nvețatu și n’a cugetat fl asupra în­­vețămintelorfl istorice, vede anevoiă cu ochii minții, și numai cându vine fap­­tule, cându îlfi pipăie, îlfl înțelege, nu­mai „cându se lovesce cu capulfi de pragu de susfi, vede pe celfi de josfi.“ Aste­felu, puțini, fórte puțini suntu la noi acei cari la 2 Maiu 1864, au în­țeleși­ cu régimele acelu­a, fără voia chiaru a ómeniloru cari l’au făcutu, avé s’aducă ruina materiale a țerei. In deșertu­ se spusese, se scrisese, se explicase cu multe sune naintea lui 2 Mai fi la ce consecințe, la ce per­­deri morali și materiali conduce fatale unfi asemene regime, fie­ care urmăria dorința lui, ideia lui și mulți val­­ura lor­. Unulű urmăria faptulu celu mare și dreptu alu împroprietăririi sătiani­­loru și nu mai era în stare a ’nțelege că vasulu cându nu este banii strică conținutului, că modalu prin care s’a­­plicâ o ideiă, uă póte strica, corumpe, pate face ca cea mai bine­ facêtóriá ideiă se deviia vetematóriu pentru toți. Altulu lubia ș’urm­ăria Egalitatea, și coprinsu d’acea mare și frum­ósa ideiă, nu mai era in stare a ’nțelege că holdele de grâu sunt­ sterpe fără plaiá, că su­rora polar­ă, (boreale) lur­inéza ca uă boltă de focii, mai maiestosu se sus­ține decât fl sórele, daru acea lumină durezâ câte-va ore, une­ori câte-va minute numai, ea vine după apusului sarelui era nu la resârirea lui, ea ui­­mesce prin purpura și prin porana iei, daru peste puținii se slăbesce, se stinge, și cei cari o proclamau de­spre re­­mănu în întunericu; puțini înțelegeau că egalitatea, în sfirșitul, fără libertate este ca uă statuă frumósa dară cării­a îi lipsesce sufletul­. Altulu vede că tara are trebuință de multe și grab­nice îmbunătățiri, că regimele parla­­m­entariu merge incete, adese perde multil timpu în desbateri neproduce­­torie, în cestiuni personali, în intrige chiar și și înpinsu de graba naturale ce avé d’a vede binele c’uă oră mai ’nainte, primia cu bucuria a se da puterea ’n mâna unui singuru om­, spre a face mai bine și mai răpede, și dorința acea îlfl face a nu mai înțelege c’unu omo avendu puterea asolută în mână va face neapărații unu refl care va co­vârși și va ’neca totil binele ce ar fi făcuții. Alții orbiți de m­ăină, ^iceafl: „bine Ie-a făcutu boiărilor fi,“ și nu ’n­­țelegea fl că facil ca acela care spre a distruge și precii a arse mora. Concesiunile afi fostű unfl actil lo­gicii, naturale, neapărații ar fi puterii asolute. Ele erau ved ute din’ainte de toți câți a fi învățatfl ceva și cunosc­­ logica fie­cărui faptfl, a fi fost fi anun­­țiate de mai ’nainte și âncă, de mai ținea acelii regime, ar fi fost si condusii fără voia Ini chiaru a slei tótu averea publică și particulariă. Ca se ’nțelegă însă toți zeulil a trebuiții se­ ia véd a, a trebuiții se ne spargemil capu de pragulii de sussi, pentru ca se vedemii prăpastia de la pragu de roșii. Din aceste concesiuni cea mai ne­­poporariă, cea­ a ce a fostii mai lesne de ’nțelesul și contra cării­a s’a stri­­gatu mai multul, și cu dreptu cuventfli­a ,fostil concesiunea cumpenelorfi și mesurelorö. Acésta concesiune, ilegale ca tóte, din puntul fl­iei de plecare mai ave âncă uă ilegalitate, căci ea, în contra legii pentru stabilirea nouelorfl mesure și ’n contra Convențiunii ș’a Statutului, stabilia ș’unil monopoly. Precum și însă cei mai mulți n’afl vetite âncă din z­iua de 2 Mai fi 1864, veninde tóte aceste concesiuni, și tóte căte neapărații erafi se mai viiă, de mai dăinuia acelti regime 6—6 iune numai, totul asta­­­felüt ș’acumiți, nu vedfi c’vădata ce în principiu se declară pentru noi ilegali acele concesiuni și s’anulezá contractele, dreptatea, onórea și interesulfl nostru morale și chiar și materiale cere imperiosil s’anulămfl a­­cele contracte, darii se dămil despă­gubire celorfl cari afl contractații cu Statulul Romănil. Uă parte din deputați afi înțeleșii acésta datoriă, acestiĭ mare interesil, ș’anulănd fl contractulul d-lui Godillot cu ministeriulfl de resbelfl i—afl acor­­dat fl­uă despăgubire; afl priimitfl ase­mene, cu câte­ va modificări însemnate, calea ferată de la Bucuresci la Giurgiu. Erl insă, desbătându-se în Adunare concesiunea cumpenelorfl și mesure­lor, s’a priimitfl amendam­entulfl d-lui Andreifl Preșbianu prin care s’anuleză contractului, darii nu se dă concesio­narilor și nici uă despăgubire pentru cheltuielele ce afi făcuții în virtutea contractului, de la darea lui și pînă la 22 Ianu­­riii 1866, căndfi în Se­­n­til s’a anulat­ contraunulii. A foatu ciudată și fórte instructivă ședința de eri a Adunării. Și ’n ade­verit ce póte fi mai ciudatQ și mai instructivii de­câtü a vedé 50 de de­putați din 80, lăsăndu-se a-i lua apa, și mergendfl în veselia rătecirii pînă în vâltórea în care­ î chiăraa onora­bilele și venerabilele deputatil de la Garacalil, d. Preșbianu, ce ’n acésta cestiune este cele­ mai sincerii și celú mai adeveratil represintante alfl opi­­niunii, care în justa sea indignare con­tra unui act il ilegale, uită chiar ei aceea ce dreptatea și interesul el însuși co­mandă. Comisiunea, compusă de dol. Co­­gălnicianu, Ionescu, Giuvara, Grigores­­cu și Aslanui constată tóte călcările de lege ce s’afl făcuțu­ în darea acelei concesiuni anuleza contractului, darii recunosce că cumpenele și mesurile ce s’afl făcutu de concesionari, cu marca țerei, pînă ce s’a dec­laratu în Senatu anularea contractului se i se platescu și se remară ale Statului. D­. Gosta-Foru, Botărescu, Gheorghie Ghica, și alții arată c’asia cere și drep­tatea și interesul fl țerei. Insu­și d. Ver­­nescu, care a combătut și tóte conce­siunile cere a se plăti concesionarilorfi celii pucinii acele cumpene și mesure ce le a fost și adus șl în țară pînă la 22 ianuarifl 1866. Unii din deputați făiefl că se temu de necunoscuții, că se temu ca nu cumil­va se plătască mai multfi chiar șl și de cele 18 milione lei ce cereau concesionarii. Atunci d. Ion Brătianu le arată, se dovedeșce cu cifre recu­noscute chiar și de concesionari că ’n ori ce casil nu voru ave a plăti de­­căt fi vă marfă a căru­­a valore nu se póte urca de către celui mai multfl pînă la suma de 4,800,000 lei, bani pe cari Statulul romănul îi va lua trep­tații precum el îi va și plăti treptatul, prin vinderea acelor 1l obiecte. Toți de­­monstra c’acele obiecte sunt și cu marca țeței și nu se mai pot fi vinde în altă parte, toți demonstră dreptatea d’a se lua acele obiecte, interesulfi morale și materiale ce avem și a stinge unul pro­­cesul, ș’a face uă dreptate care ne va consolida în afară creditului nostru mo­rale și materiale și d. Ministru din în­tru­de c­iară că se lega a dobăndi mițlifice cari se silosea pe concesio­nari a se mulțămi cu acea despăgu­bire, și cu tote acestea d. Preșbianu i atrage pe toți după dănsul fl, și pe ânsu-și d. Vernescu, și 50 de depu­tați voteza ca concesionarulfl se per­­țiră totul. Acumfl avemfl la răndulfl nostru a dec­lara că flă­ care refl aduce cu șina unfl învețâmântul. Faptulfl s’a făcutu și se va vede cu cine a fostfl dreptatea. Dorimil din totil sufletulfl ca viitorulfl se dovedescu că ea a fost fl cu d. Preș­bianu. Dorimil din totfl sufletulö se dovedescă că opiniunea publică n’a fost fl amețită, ratecită în cea­ a ce s’a­­tinge de despăgubirea ce s’a cerutii a se da concesionarilorfi și că din con­tra noi amu fost și cei răteciți, noi amu fost și cei ceri ne-am fl­amăgiți). Dorimil se iu vită uă ții în care fap­tele se dovedescá că avem fi dreptate acumfl căndfl­ijlicemfl da, curau avu­­rămfl vai­ dreptate, la 2 Mai fi, căndfl ^iserăm fi ba. — Dorimfl ca faptele se nu dovedescu d-lui Preșbianu și opi­­niunii publice că, scumpului mai multil păgubesce și leneșiulil mai multil alerga. Vă scrie din cele mai plăcute din mai multe punturi de vedere: Măria Sea Principele Serbe­ a bine voiții, în Intorcerea sea de la Constantinopole a veni în Bucuresci spre a face să vi­­sită Măriei Séle Domnitorelui Romă­­nitorul. Acest fl actil arată prin faptul câtfi de bine Domnitoriul al bravului poporul Serb a ’nțeles fl simțimintele de frăție ce lega aceste două popore vecine și totul de una amice. Salutăndu-lfi darii cu totul respectului ce avem fl și pentru națiunea Serbă și pentru eroica familă a Domnito­relui iei, suntem fl și cumi că prin primirea ce-i va face poporului romănil, va vede și mai bine cu aceste două popore, Demne ale marelui fluviu al al Europei, sunt fi le­gate unele de altele prin simțăminte, precum și sunt fi legate și prin misiu­nea lor, și va recunosce c’aceste le­găminte vor­ fi bine­cuvântate de ceniu din z­iua în care Domnului Serbiei ș’alfl României își vor­ strânge mâna cu lealitatea ce-i caracterisa și cu tăria ereditară a ilustrilor al lorö familie. Sâmbătă dimineta Domnului Serbiei va intra în Capitalea României. Așcep­­tăndfl programa oficiale, dămii popo­rului romănfl acesta scrie atătil de plă­cută lui, ca se aibă timpii a se pre­găti spre a priimi pe Domnitorele bu­­nilorfl și brivilorfl nostrii vecini după inima sea și eu Intusianmule ro­­măneseil. De cinci zile ț­iariele străine nu ne afl sositil, pînă la ora căndfl punemfl supte tiparie, n’avem fl daru alte solri decătrl depeștele telegrafice ce le re­­producem fl după Monitoriu și discur­sului d-lui Bismarck în ședința de la 1 Apriliel a Dietei Germaniei de fiord, asupra cărora­a atragemil atențiunea. Berlini, 1 Aprilie. Reichstagul Germaniei de Nord. Ședința din l-iu Aprilie. D. de Bismark se declară gata a res­punde îndată la oă interpelare anun­­ciată de d. Bennngsen. D. de Bennigsen­isice: Unii zgomorfi neliniștitorii s’a răspândită. Se­­ zice (,ă Germania are se pardă Luxemburgulă, unii leganți ar fi suveranilor!) Germanii. Reichstagul doresce se scie ce ati­tudine țină guvernele confederate în faț­a acestei cestiuni, căci este vorba de­uă frontieră federală germană, do­uă țară germană, do­uă frontieră ger­mană care nu se gândeșce a deveni francesă. Oratorulfi citesce­uă scrisare veninde din Luxemburg, care este unfi felfi de țipătfi de durere adresații Reichstagu­lui. Acastă scrisare z­ice că din 200,000 locuitori al Luxemburgului, nu sunte mai mult si de 200 cari nu vorbesce nem­țește. In facia acestei situațiuni, urmez­i o­­ratoriile, íncetesc tóte divergințele de partide. Tóte partidele se vor fi uni în­dată ce interesele Germaniei vor fi fi amenințate, și vor fi sprijini cu putere pe președintele consiliului de miniștri în facin străinului. Voim fi pacea, însă nu ne tememu de resbel fi când fi arti fi ca se respingem fi prima încercare din partea Franciei de a voi se ne atingă onorea. Dând fi iute și cu hotărîre an fi respuns si tendințe­­lor fi­resbelnice ale Franciei, le vomă înăbuși în germene­le lor”. Ar fi fi uă slăbiciune décá amu tăcea. Cuvântulu regelui, că nici unui satfi germană nu trebue se fie perdutil, este săpații în suvenirile pline de recunos­ FOITA ROMANIULUI. TRISTETA.^ vi, Drumulfi prin munte era forte anevoios fi . d. de Tresserves însuși ce conducea cu sumețță pe Marta, nu se ’nainta fără pu­­cină târnă în dedalulfi de cărăruțe serpase ce se ’ncruciși a fi în desimea tufăriștului, făcând fi mii de ’ntorseture, când și întor­­cându-se ca nesce trădătore înapoi, cănd și înaintându-se d’a dreptul s­pre cline repeți­ și rîpi. Vînătorii ce bătuseră aceste cărări ăn­­guste erau deprinși cu dificultăți încă mult și mai mari. Une­ori cărarea dispărea d'uă dată suptă ciudaie, și nu se putea merge pe dînsa de cătri în voia întâmplării, sau se opria fără veste la piciorele unei stânci !) A vedea No. din 21 23 24 25 26 27, 28, Fevruariű, 1, 2, 3, 8, 9 și 24 Martin, drepte ce trebuia escaladată cu mari difi­cultăți. Marta, ajutată de Maurice, trecea cu veseliă prin opstacke, cu miculfi iei pi­­ciorfi curagiossi și ușiorfi; în trecerile difi­cile ei luafi pe răndfi copilului în brad­ele lor­. Căldura era fórte mare; putra ardea pi­ciorele. — Ajunge-vomö curîndfi ? întreba Marta. — Da, curîndfi, respundea Maurice. Insă nici elfi nu sorea nimice, cunoscîndu fórte reu drumurile. — Mărturesce că ne al rătecitu, țlise­ea vețlându pe d. de Tresserves oprindu-se cu îngrijire dinaintea unei stănce fórte mare, unu felfi de fortăreță fórte­­ mare ce se rădică d’a c­irmețlișiulu drumului lorii. — Nu ne-amu rătecitui, căci țlărescu­ prin acea șterbitură de la drepta piscului de gra­­nitu pe lingă care am trecută astă dimi­­nuță și de unde se vede Vaudeloise; țelulfi e fórte aprópe, greutatea e d’a-l fi ajunge.... Darii mărturesesi că nu mé găndiam­ fi la acestui munte ce ne ’nchide drumului. El tenaseră căte-va momente unulfi din­aintea altuia, rîd­ându bucurosii de încur­cătura în care erau și fórte în nedumirire despre ce avea si se facă. — Se ne­î ncercăm și a trece, ț­i se Marta. Maurice luă în bracie pe mica Mariettă, și începură a se sui cu mare greu­, siliți, cu tata ferbințiala sorélui, a se opri din căndfi în căndfi pentru a mai prinde la sufletfi. Marta suferia cu bună voință desperarea comică în care o aruncă în fie­ce mo­­ment și căte uă nouă dificultate. — Vei ve­dea că pentru a pune culme disgrației nostre, are se ne asedieze ș’uă furtună, M­icea Maurice privind și d’asupra capului lui nesce ușieri noureî albi împrășciați pe ceriu și nemișcați ca și cumfi arii fi as­­ceptatu unu semnalfi. Marta desc­riu strigătfi de triumffi, ea atinsese verfulfi stăncei, însă mai îndată fa­cia sea se ’ntunecă. Angustulfi podișifi se sfărșia prin uă tăiătură drepta a stăncei, la piciurile căreia se desfășiura­ră plină lină și verde pe care nesce cărări curate se ’ncruciși a fi în tóte părțile; cestiunea era d’a se coborî, și stânca pretutindeni ne­tedă și ferbinte era de natură al des­­curagia. A se ’ntorce înapoi, a regăsi una căte una tóte acele rîpî și munți pe­riculoși trecuți cu precium­ atătorii silințe, la acesta nici Maurice nici Marta nu se putea supune. — Darfi în fine trebue se ne decidemfi a face ceva, țlise d. de Tres serves­ ceriulfi se ’ntunecă. Vedli cum si muntele Gevauban dispare deja suptfi nouri; par’că plouă în partea acea­ a. — Cu tóte aste sórele urma a arunca asupră-le ra­dele lui cele mai grele și mai ard­etire. D. de Tresserves alese unei boc și favo­rabile, și atinse fără multe silințe picturile acestuî felii de zidit. Atunci culese căte-va petre împrășciate ici și colea, și clădin­­du-le tare de stâncă, se putu înălța în­destulă pentru a lua pe mica Mariettă. — La rănduifi dumitale, Marte, îi db­se­rla după acesta, însă acesta măsura cu pri­virea distanția ce o despărția de păm­ântul și nu cuteza a se risica. — Nu te teme de nimicö, urmă Maurice; alunecă biniși orQ spre mine, pucină otărîre și încredere și suntemil salvați; și este și timpu­l In adeverit în căte-va minute toți nou­­rașii cei albi împrășciați pe ceriu dispă­rură d’nădată pentru a se contopi într’unu singura noura sűra și întunecată ce se înainta pe pământu și cufundăndQ în în­­douiturele sale vîrfurile piscase ale mun­­ților și Cevennes; cu tote că sórele lumina încă vârfulü muntelui Menzene și partea orizontului ce se'ntindea spre Vivarais trebuea a se grăbi Marta îngenuchiă pe

Next