Romanulu, martie 1867 (Anul 11)
1867-03-31
ArtUttI ALU ÜNSPRE PECEL» VOIES CE ȘI VEI PUTE Cap. Dist. Pe aarí............................lei 128 — 152 Pș se?in luni................... » 64— 76 Pe trei luni.................... " 32 — 38 Pe un lună.................... » 11 — — Unu esemplaru 24 par. Pentru Parisu pe trimestru n. 20 Pentru Austria.................fior. 10 v. a. VINERI SI MARCTU 1867. LUMNEZA TE ȘI STEJ PI Abonamentele în Bucuresci Pasagina Romana No. 1. — In districte la corespondinții pianului și prin poștă. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.C. Ciocârlan, IHESO IBLIlELinia de 30 litere........................1 lefi. Inserțiuni și reclame, linia.......5 CONFERINȚELE PUBLICE. D. George Bratianu va ține Duminică 2 Apriliei, la 8 ore sera in sala Atheneului, o conferință asupra „Mișcării generale a civilisațiunii dintre alți 10-lea și 16-lea seclu, insistăndămai cu deosebire asupra Cal abrismului.1' D. G. Brătianu face civila sea rugăciune personelor, pe care asemenea subiecte interesă de a’lü onora cu presența d-lorfi. DEPEȘE TELEGRAFICE. (Serviciul privată ală Monitorului). PARIS, 9 Aprilie. Guvernulă exprimă dorința ca Senatulă și Corpul Q legislativă se nu facă acum interpelări în privința Luxemburgului. piarulă Francia <face că, cu ocasiunea examinării atipulațiuniloră din 1889, se voră ivi două cestiuni, deci regele Olandei are dreptulu a ceda Luxemburgul și déci Prussia după mărirea sea este îndreptă a continua ocupațiunea Luxemburgului. BERLIN, 10 Aprilie.— Comitete Samslanbach interpelă în privința intrării Marelui Ducată Darmstadt la confederațiunea Nordului, D. de Bismark respunde: cănd marele duce va esprime acestă dorință sperăm că vomă obține consimptimentul Austriei care este necesariS din causa stipulațiunii păcii de la Praga. —aliariele credă în genere la menținerea păcei, după declarațiunile d-lui Moustier. La bursă, astăziî panica, din causa scomptelor, alarmante dâră fără temeră. — împrumutură Română 61. VIENA, 10 Aprilie.— Intorcerea împăratului causată din bóla fiului. CONSTANTINOPOLE.— Francia, Prusia, Austria și Italia silescă pe Parta de a încheia u armistiție cu Candioții. — Ambasadorul Angliei lucrăză separată și cere numai autonomia Candioților.— Porta atîrnă la cea din urmă concesiune. — Mari întăriri de oștiri au fostă trimise la frontiera Greciei, 20,000 omeni au fostă chiămați sub drapeluri. ADMINISTRAȚUMBA, PASAGŰULU H051A.HU Ho. I.~ REDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI No. «0. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — rredactorii respundetorii Eugeniu Carada ........... —i—im *»■ Bucurescî în SSSt* Dintre actele cele mai nepoporanie ale regimului dictatoriale au fost și concesiunile. Omul care nu scie, care n’a ’nvețatu și n’a cugetat fl asupra învețămintelorfl istorice, vede anevoiă cu ochii minții, și numai cându vine faptule, cându îlfi pipăie, îlfl înțelege, numai „cându se lovesce cu capulfi de pragu de susfi, vede pe celfi de josfi.“ Astefelu, puțini, fórte puțini suntu la noi acei cari la 2 Maiu 1864, au înțeleși cu régimele acelua, fără voia chiaru a ómeniloru cari l’au făcutu, avé s’aducă ruina materiale a țerei. In deșertu se spusese, se scrisese, se explicase cu multe sune naintea lui 2 Mai fi la ce consecințe, la ce perderi morali și materiali conduce fatale unfi asemene regime, fie care urmăria dorința lui, ideia lui și mulți valura lor. Unulű urmăria faptulu celu mare și dreptu alu împroprietăririi sătianiloru și nu mai era în stare a ’nțelege că vasulu cându nu este banii strică conținutului, că modalu prin care s’aplicâ o ideiă, uă póte strica, corumpe, pate face ca cea mai bine facêtóriá ideiă se deviia vetematóriu pentru toți. Altulu lubia ș’urmăria Egalitatea, și coprinsu d’acea mare și frumósa ideiă, nu mai era in stare a ’nțelege că holdele de grâu sunt sterpe fără plaiá, că surora polară, (boreale) lurinéza ca uă boltă de focii, mai maiestosu se susține decât fl sórele, daru acea lumină durezâ câte-va ore, uneori câte-va minute numai, ea vine după apusului sarelui era nu la resârirea lui, ea uimesce prin purpura și prin porana iei, daru peste puținii se slăbesce, se stinge, și cei cari o proclamau despre remănu în întunericu; puțini înțelegeau că egalitatea, în sfirșitul, fără libertate este ca uă statuă frumósa dară căriia îi lipsesce sufletul. Altulu vede că tara are trebuință de multe și grabnice îmbunătățiri, că regimele parlamentariu merge incete, adese perde multil timpu în desbateri neproducetorie, în cestiuni personali, în intrige chiar și și înpinsu de graba naturale ce avé d’a vede binele c’uă oră mai ’nainte, primia cu bucuria a se da puterea ’n mâna unui singuru om, spre a face mai bine și mai răpede, și dorința acea îlfl face a nu mai înțelege c’unu omo avendu puterea asolută în mână va face neapărații unu refl care va covârși și va ’neca totil binele ce ar fi făcuții. Alții orbiți de măină, ^iceafl: „bine Ie-a făcutu boiărilor fi,“ și nu ’nțelegea fl că facil ca acela care spre a distruge și precii a arse mora. Concesiunile afi fostű unfl actil logicii, naturale, neapărații ar fi puterii asolute. Ele erau ved ute din’ainte de toți câți a fi învățatfl ceva și cunosc logica fiecărui faptfl, a fi fost fi anunțiate de mai ’nainte și âncă, de mai ținea acelii regime, ar fi fost si condusii fără voia Ini chiaru a slei tótu averea publică și particulariă. Ca se ’nțelegă însă toți zeulil a trebuiții se ia véd a, a trebuiții se ne spargemil capu de pragulii de sussi, pentru ca se vedemii prăpastia de la pragu de roșii. Din aceste concesiuni cea mai nepoporariă, cea a ce a fostii mai lesne de ’nțelesul și contra căriia s’a strigatu mai multul, și cu dreptu cuventflia ,fostil concesiunea cumpenelorfi și mesurelorö. Acésta concesiune, ilegale ca tóte, din puntul fliei de plecare mai ave âncă uă ilegalitate, căci ea, în contra legii pentru stabilirea nouelorfl mesure și ’n contra Convențiunii ș’a Statutului, stabilia ș’unil monopoly. Precum și însă cei mai mulți n’afl vetite âncă din ziua de 2 Mai fi 1864, veninde tóte aceste concesiuni, și tóte căte neapărații erafi se mai viiă, de mai dăinuia acelti regime 6—6 iune numai, totul astafelüt ș’acumiți, nu vedfi c’vădata ce în principiu se declară pentru noi ilegali acele concesiuni și s’anulezá contractele, dreptatea, onórea și interesulfl nostru morale și chiar și materiale cere imperiosil s’anulămfl acele contracte, darii se dămil despăgubire celorfl cari afl contractații cu Statulul Romănil. Uă parte din deputați afi înțeleșii acésta datoriă, acestiĭ mare interesil, ș’anulănd fl contractulul d-lui Godillot cu ministeriulfl de resbelfl i—afl acordat fluă despăgubire; afl priimitfl asemene, cu câte va modificări însemnate, calea ferată de la Bucuresci la Giurgiu. Erl insă, desbătându-se în Adunare concesiunea cumpenelorfl și mesurelor, s’a priimitfl amendamentulfl d-lui Andreifl Preșbianu prin care s’anuleză contractului, darii nu se dă concesionarilor și nici uă despăgubire pentru cheltuielele ce afi făcuții în virtutea contractului, de la darea lui și pînă la 22 Ianuriii 1866, căndfi în Sentil s’a anulat contraunulii. A foatu ciudată și fórte instructivă ședința de eri a Adunării. Și ’n adeverit ce póte fi mai ciudatQ și mai instructivii decâtü a vedé 50 de deputați din 80, lăsăndu-se a-i lua apa, și mergendfl în veselia rătecirii pînă în vâltórea în care î chiăraa onorabilele și venerabilele deputatil de la Garacalil, d. Preșbianu, ce ’n acésta cestiune este cele mai sincerii și celú mai adeveratil represintante alfl opiniunii, care în justa sea indignare contra unui act il ilegale, uită chiar ei aceea ce dreptatea și interesul el însuși comandă. Comisiunea, compusă de dol. Cogălnicianu, Ionescu, Giuvara, Grigorescu și Aslanui constată tóte călcările de lege ce s’afl făcuțu în darea acelei concesiuni anuleza contractului, darii recunosce că cumpenele și mesurile ce s’afl făcutu de concesionari, cu marca țerei, pînă ce s’a declaratu în Senatu anularea contractului se i se platescu și se remară ale Statului. D. Gosta-Foru, Botărescu, Gheorghie Ghica, și alții arată c’asia cere și dreptatea și interesul fl țerei. Insuși d. Vernescu, care a combătut și tóte concesiunile cere a se plăti concesionarilorfi celii pucinii acele cumpene și mesure ce le a fost și adus șl în țară pînă la 22 ianuarifl 1866. Unii din deputați făiefl că se temu de necunoscuții, că se temu ca nu cumilva se plătască mai multfi chiar șl și de cele 18 milione lei ce cereau concesionarii. Atunci d. Ion Brătianu le arată, se dovedeșce cu cifre recunoscute chiar și de concesionari că ’n ori ce casil nu voru ave a plăti decăt fi vă marfă a cărua valore nu se póte urca de către celui mai multfl pînă la suma de 4,800,000 lei, bani pe cari Statulul romănul îi va lua treptații precum el îi va și plăti treptatul, prin vinderea acelor 1l obiecte. Toți demonstra c’acele obiecte sunt și cu marca țeței și nu se mai pot fi vinde în altă parte, toți demonstră dreptatea d’a se lua acele obiecte, interesulfi morale și materiale ce avem și a stinge unul procesul, ș’a face uă dreptate care ne va consolida în afară creditului nostru morale și materiale și d. Ministru din întrude ciară că se lega a dobăndi mițlifice cari se silosea pe concesionari a se mulțămi cu acea despăgubire, și cu tote acestea d. Preșbianu i atrage pe toți după dănsul fl, și pe ânsu-și d. Vernescu, și 50 de deputați voteza ca concesionarulfl se perțiră totul. Acumfl avemfl la răndulfl nostru a declara că flă care refl aduce cu șina unfl învețâmântul. Faptulfl s’a făcutu și se va vede cu cine a fostfl dreptatea. Dorimil din totil sufletulfl ca viitorulfl se dovedescu că ea a fost fl cu d. Preșbianu. Dorimil din totfl sufletulö se dovedescă că opiniunea publică n’a fost fl amețită, ratecită în cea a ce s’atinge de despăgubirea ce s’a cerutii a se da concesionarilorfi și că din contra noi amu fost și cei răteciți, noi amu fost și cei ceri ne-am flamăgiți). Dorimil se iu vită uă ții în care faptele se dovedescá că avem fi dreptate acumfl căndflijlicemfl da, curau avurămfl vai dreptate, la 2 Mai fi, căndfl ^iserăm fi ba. — Dorimfl ca faptele se nu dovedescu d-lui Preșbianu și opiniunii publice că, scumpului mai multil păgubesce și leneșiulil mai multil alerga. Vă scrie din cele mai plăcute din mai multe punturi de vedere: Măria Sea Principele Serbe a bine voiții, în Intorcerea sea de la Constantinopole a veni în Bucuresci spre a face să visită Măriei Séle Domnitorelui Romănitorul. Acest fl actil arată prin faptul câtfi de bine Domnitoriul al bravului poporul Serb a ’nțeles fl simțimintele de frăție ce lega aceste două popore vecine și totul de una amice. Salutăndu-lfi darii cu totul respectului ce avem fl și pentru națiunea Serbă și pentru eroica familă a Domnitorelui iei, suntem fl și cumi că prin primirea ce-i va face poporului romănil, va vede și mai bine cu aceste două popore, Demne ale marelui fluviu al al Europei, sunt fi legate unele de altele prin simțăminte, precum și sunt fi legate și prin misiunea lor, și va recunosce c’aceste legăminte vor fi binecuvântate de ceniu din ziua în care Domnului Serbiei ș’alfl României își vor strânge mâna cu lealitatea ce-i caracterisa și cu tăria ereditară a ilustrilor al lorö familie. Sâmbătă dimineta Domnului Serbiei va intra în Capitalea României. Așceptăndfl programa oficiale, dămii poporului romănfl acesta scrie atătil de plăcută lui, ca se aibă timpii a se pregăti spre a priimi pe Domnitorele bunilorfl și brivilorfl nostrii vecini după inima sea și eu Intusianmule romăneseil. De cinci zile țiariele străine nu ne afl sositil, pînă la ora căndfl punemfl supte tiparie, n’avem fl daru alte solri decătrl depeștele telegrafice ce le reproducem fl după Monitoriu și discursului d-lui Bismarck în ședința de la 1 Apriliel a Dietei Germaniei de fiord, asupra căroraa atragemil atențiunea. Berlini, 1 Aprilie. Reichstagul Germaniei de Nord. Ședința din l-iu Aprilie. D. de Bismark se declară gata a respunde îndată la oă interpelare anunciată de d. Bennngsen. D. de Bennigsenisice: Unii zgomorfi neliniștitorii s’a răspândită. Se zice (,ă Germania are se pardă Luxemburgulă, unii leganți ar fi suveranilor!) Germanii. Reichstagul doresce se scie ce atitudine țină guvernele confederate în fața acestei cestiuni, căci este vorba deuă frontieră federală germană, două țară germană, două frontieră germană care nu se gândeșce a deveni francesă. Oratorulfi citesceuă scrisare veninde din Luxemburg, care este unfi felfi de țipătfi de durere adresații Reichstagului. Acastă scrisare zice că din 200,000 locuitori al Luxemburgului, nu sunte mai mult si de 200 cari nu vorbesce nemțește. In facia acestei situațiuni, urmezi oratoriile, íncetesc tóte divergințele de partide. Tóte partidele se vor fi uni îndată ce interesele Germaniei vor fi fi amenințate, și vor fi sprijini cu putere pe președintele consiliului de miniștri în facin străinului. Voim fi pacea, însă nu ne tememu de resbel fi când fi arti fi ca se respingem fi prima încercare din partea Franciei de a voi se ne atingă onorea. Dând fi iute și cu hotărîre an fi respuns si tendințelor firesbelnice ale Franciei, le vomă înăbuși în germenele lor”. Ar fi fi uă slăbiciune décá amu tăcea. Cuvântulu regelui, că nici unui satfi germană nu trebue se fie perdutil, este săpații în suvenirile pline de recunos FOITA ROMANIULUI. TRISTETA.^ vi, Drumulfi prin munte era forte anevoios fi . d. de Tresserves însuși ce conducea cu sumețță pe Marta, nu se ’nainta fără pucină târnă în dedalulfi de cărăruțe serpase ce se ’ncruciși a fi în desimea tufăriștului, făcând fi mii de ’ntorseture, când și întorcându-se ca nesce trădătore înapoi, cănd și înaintându-se d’a dreptul spre cline repeți și rîpi. Vînătorii ce bătuseră aceste cărări ănguste erau deprinși cu dificultăți încă mult și mai mari. Uneori cărarea dispărea d'uă dată suptă ciudaie, și nu se putea merge pe dînsa de cătri în voia întâmplării, sau se opria fără veste la piciorele unei stânci !) A vedea No. din 21 23 24 25 26 27, 28, Fevruariű, 1, 2, 3, 8, 9 și 24 Martin, drepte ce trebuia escaladată cu mari dificultăți. Marta, ajutată de Maurice, trecea cu veseliă prin opstacke, cu miculfi iei piciorfi curagiossi și ușiorfi; în trecerile dificile ei luafi pe răndfi copilului în bradele lor. Căldura era fórte mare; putra ardea piciorele. — Ajunge-vomö curîndfi ? întreba Marta. — Da, curîndfi, respundea Maurice. Insă nici elfi nu sorea nimice, cunoscîndu fórte reu drumurile. — Mărturesce că ne al rătecitu, țliseea vețlându pe d. de Tresserves oprindu-se cu îngrijire dinaintea unei stănce fórte mare, unu felfi de fortăreță fórte mare ce se rădică d’a cirmețlișiulu drumului lorii. — Nu ne-amu rătecitui, căci țlărescu prin acea șterbitură de la drepta piscului de granitu pe lingă care am trecută astă diminuță și de unde se vede Vaudeloise; țelulfi e fórte aprópe, greutatea e d’a-l fi ajunge.... Darii mărturesesi că nu mé găndiam fi la acestui munte ce ne ’nchide drumului. El tenaseră căte-va momente unulfi dinaintea altuia, rîdându bucurosii de încurcătura în care erau și fórte în nedumirire despre ce avea si se facă. — Se neî ncercăm și a trece, ți se Marta. Maurice luă în bracie pe mica Mariettă, și începură a se sui cu mare greu, siliți, cu tata ferbințiala sorélui, a se opri din căndfi în căndfi pentru a mai prinde la sufletfi. Marta suferia cu bună voință desperarea comică în care o aruncă în fiece moment și căte uă nouă dificultate. — Vei vedea că pentru a pune culme disgrației nostre, are se ne asedieze ș’uă furtună, Micea Maurice privind și d’asupra capului lui nesce ușieri noureî albi împrășciați pe ceriu și nemișcați ca și cumfi arii fi asceptatu unu semnalfi. Marta descriu strigătfi de triumffi, ea atinsese verfulfi stăncei, însă mai îndată facia sea se ’ntunecă. Angustulfi podișifi se sfărșia prin uă tăiătură drepta a stăncei, la piciurile căreia se desfășiurară plină lină și verde pe care nesce cărări curate se ’ncruciși a fi în tóte părțile; cestiunea era d’a se coborî, și stânca pretutindeni netedă și ferbinte era de natură al descuragia. A se ’ntorce înapoi, a regăsi una căte una tóte acele rîpî și munți periculoși trecuți cu precium atătorii silințe, la acesta nici Maurice nici Marta nu se putea supune. — Darfi în fine trebue se ne decidemfi a face ceva, țlise d. de Tres serves ceriulfi se ’ntunecă. Vedli cum si muntele Gevauban dispare deja suptfi nouri; par’că plouă în partea acea a. — Cu tóte aste sórele urma a arunca asupră-le radele lui cele mai grele și mai ardetire. D. de Tresserves alese unei boc și favorabile, și atinse fără multe silințe picturile acestuî felii de zidit. Atunci culese căte-va petre împrășciate ici și colea, și clădindu-le tare de stâncă, se putu înălța îndestulă pentru a lua pe mica Mariettă. — La rănduifi dumitale, Marte, îi dbserla după acesta, însă acesta măsura cu privirea distanția ce o despărția de pământul și nu cuteza a se risica. — Nu te teme de nimicö, urmă Maurice; alunecă biniși orQ spre mine, pucină otărîre și încredere și suntemil salvați; și este și timpul In adeverit în căte-va minute toți nourașii cei albi împrășciați pe ceriu dispărură d’nădată pentru a se contopi într’unu singura noura sűra și întunecată ce se înainta pe pământu și cufundăndQ în îndouiturele sale vîrfurile piscase ale munților și Cevennes; cu tote că sórele lumina încă vârfulü muntelui Menzene și partea orizontului ce se'ntindea spre Vivarais trebuea a se grăbi Marta îngenuchiă pe