Romanulu, septembrie 1867 (Anul 11)
1867-09-11
in ljiliihiii I ......................... "Tr'T'i I m I hi I iii Iir ROMANULU 12 SEPTEMBRE. SERBII ȘI ROMANII. Mai tote națiunile s’au formatu prin emigrare. Astfel, națiunea Română s’a formatu prin emigrare din lógárile ginții latine, din Italia, și mai în urmă națiunea Serbâ eră și prin emigrare, dintr’uă parte a întinsei ginți slave. Puterea evenimenteloru ș’a împrejurărilorö au pusu pe aceste două națiuni alături; și ele au fostu din cele fórte puține cari ’’i*au înțelesu chiaru de la începută interesele, cari au luptatu totudeuna contra acelorași inemici pentru a ’nvinge miile de periele, la cari le espunea posițiunea lor geografică, și cari au purutit, de atâte ori, aprope de a le nimici. „Iubirea este mai puterică în nenorocire;“ de sigură că acesta asiamă este adevărată pentru individe ca și pentru națiuni. In adevĕra, câte nenorociri, câte suferințe, din cari päreau că nu vor i eși nici vădată, au năvălitu asupra Românilor și Serbilorul și acésta numai din causa posițiunei loru geografice, în calea barbariloru, pământul loru era pustiită, fii loru sugrumați de câte ori negurele întunecate ale barbarilor, din câmpiele Asiei 800 din stepele Sciției, se aruncau flămânzii de avere și de sânge, asupra frumosei Europe. Românii le erau în cale și peste dânșii treceau mai ântâiu, însă dacă Românii au fost despuși mai multú la vijeliele și viscolele înghiășiate ale stepelorü de la resaritu și nordu. Serbii au fostu, din parte-le, mai multă espuși la ardintele uraganuri de la mialâ-$i; căci de câte ori Turcii voiau a străbate în inima Europei, calea le era prin Serbia. La noi Hunii, Tătarii și ’n alți docile rându Turcii; la Șerbi Turcii și ’n ală douile rându Hunii și Tătarii, au adusă aceleași pustiiri, au vĕrsatu aceleași rîuri de sânge, și purure nenorocirea, ci tându d’uăpotrivă asupra nostră și silințele nóstre supreme, unindu-se și încordându-se pentru a lupta contra lorü, au întreținută iubirea, frăția comunității de vieță, de suferințe și de interese între alte două națiuni. Timpulu invasiuniloru trecu; națiunea serbâ și națiunea română rîdică fruntea loră sângerată; balsamulu principielorú proclamate și susținute ații, curge pe ea și o vindecă, dară semnulă rănei c ânca próspetű, mâna timpiloră n’a depărtată de acestă frunte amintiriiu suferințiloru. Nu căci membrii toți nu suntu vindecați, răni viui sângeră ânca pe ei. Hunii peste Carpați, Tatarii peste Prutu și fii Coranului în Macedonia ținu suptu jugulü loru nemilosit copii suferinți d’ai națiunei Române. Dară suferința șerbiloră e și mai mare încă; ei vedü pe frații lor,uciși, spînzurați cu grămada; împilarea cea mai îngrozitóre puindü fără milă stepănire pe averea și vieța tutuloră; și acești împilatori suntúinemicii lorü seculari, totü acel cari, după desastrul de la Cossovo, le au rapitu libertatea și contra căroraa au trebuită se lupte atâtă timpă și cu atâta energie și eroismă pentru a redobândi acea sântă libertate, înăscută în inima oricărui Serbă. Darü óre numai de la Turci vina suferințele bravilor și adeveraților noștri vecini și amici? Nu, noi avemă și alți inemici comuni. Dincolo de porta de Ferü a Dunărei, mulți membrii d'ai Serbiei geniu luptă uă highemonia umilitóre. Hunii suntu și inimicii lorü. Alături cu Românii din aceleași părți ei luptă ne’ncetată, și fiindu-că luptă cu stăruință și energie pentru ași dobîndi unu dreptu netăgăduită, isbânda va fi a lorü. Se ne oprirau acumă unu momentă asupra Slaviloru din Turcia, acesta ne-ocomandă iubirea nóstra pentru vecinii nóstrii Serbii și apărarea drepturiloru națiuniloru. Araü vénitle, este câtu-va timpu, în Bulgaria ua nouă edițiune a anteielor invasiuni ale Osmanlcilor, în frumósa turopă; am văzută bașibuzucii turci egalându pe ianiceri în cruțlimele loră prin câmpiele Bulgariei; am vejlută spinzuratarea la Rusciuck îndoindu-se aupra greutatea mulțimei de Bulgari ce sugrumase; amu mai veijuta esecutarea în întunerică, esecutarea favorită a Turcilor. Sacii duși într’uă barcă, apoi în momentul ă d’a fi aruncați, unü ipeta sfîșiet oră eșindă din ei, dară fiindă în aceluași momentul înghițiți de valuri. Se ia are acestea uă manifestare a puterei zeului? Sau cea mai de pe urmă crisă a lui? Ori ce reu, ori ce bóla, dacă nu ucide pe acelua care sufere de ea, are ună termenii, una sfârșită. Pate că reînnouirile de cruzimi ce le-am reglutü în Bulgaria au fostă cea mai de pe urmă crisă a zeului de care ama suferită și noi Românii, și amicii noștrii Serbii, și, mai multă încă ceilalți Slavi din Turcia. Anima nobile a Serbiloră a sângerată redând fi suferințele frațiloru lorü, și în afacerea barbară de la Rusciuck de pe vaporea Germania erau protestată cu îndemnare și energie, dar aceste suferințe ale Serbilor, liberi în țara loră, și chiaru acela stindarmü turci care singuri mai fulme alături cu celú serbii pe cetățile consfințite prin atâta sânge versată în ele pentru dobîndirea independinței, nu mai suntă de câtă cele mai de pe urmă remășite ale unui zeu, mare uădinioră, nu mai suntă decâtă cele mai de pe urmă simțiri neplăcute ale convale8cintelui, aprope de vindecarea deseverșită și sigură. Reînviarea complectă a tutorii drepturilor. Slavilor, frați ai Serbilor din Turcia, nu mai pate întărea multă, și acesta grabă, în mare parte, eroismului Serbii; sudarea timpiloră va goni reală de unde a venită. Aceaa ce e putredă, se preface în pulbere și e spulberată de venin. Darü óre pentru ca reala se trecă cu tutulă, națiunile nu trebue se veghieze cu neadormire, se se armeze de voința d’a trăi și de energiă pentru a preveni, ună altă reă ce s’ar puta isca? Și mai cu semn căndă simptomele unui număreă ce simtă deja, căndă fiorii lui circulă prin toți filorii esistenței naționale, nu trebue dre a se ’ntrebuința, la momentă, unul’10- cele și remediele cele mai eficacie pentru a-i neutraliza urmările fatale? In acestă posițiune se află, după noi, națiunea romană, națiunea serbă și tóte celelalte națiuni creștine din Turcia. In momentul d’a se libera d’uă domnire ce a apărutu de seoli greu asupra loră, noue și serióse primejdie ameninția libertatea loră, după care naționalitățile slave din Turcia au suspinată atâta timpă. Primejdia ce amenință aceste naționalități este cu atâtă mai seriosá cu cât ele suntă slave, cumă se pretinde că este, marele imperiu ale Rusieior”. Acestă imperiă, nu se pote resemna a conveni că timpul a invasiuniloră ș ală concistelor, a trecută. Parodiindă cu precugetare ideiele Occidentelui civilisată, supstitue ideia ginților, ideiei naționalităților, drepturile ce natura le-a dată fiecărei naționalități, ele le rîdică sora și le atribue numai gințiloră. După dănsulă tată ce e slavă trebue se formeze ună singură imperiă; tote națiunile aceleiași ginte trebue se sufere jugură celei mai puterice din ele. Resultatulă practică ală acestei ideie, îl fi vedemă în anexarea eroicei Polonie la Rusia. Dară pentru a arîta mai evidente imposibilitatea acestei ideie, n’avemă decătă a o aplica și la alte ginți. Cumă amă putea are presupune una imperiă cuprindendă intrega ginte Germană, ună imperiă compusă din Europa centrale, Suedia, Norvegia și Englitera ? ș’ună imperiă din gintea latină: Francia, Italia, Spania și România? Reală unoră asemeni întrupări n’are nevoie de nici uă demonstrare. Rusiei, sau mai bine Czarului, îi respunde simțimentele și virtuțile naționale, cari s.cCi pe orice poporă ași iubi libertatea, independința, și ridicarea naționalitații sale; ii respundă eroicii Poloni, — națiune slavă — cari, uciși, arși, revască necontenită din cenușia loră, nai viteji, mai patrioți, și carii chiar în griădele Siberiei, unde gemă cu miile, suptă lanțiurile muscălesei, despărțiți de lume, găsescă încă destulă ardere patriotică, în vinere loră, pentru a face încercări și silințe desperate spre ași redobândi libertatea, îi răspunde în fine nobilele și eroicula poporă Serbă, care arătă de mica sa numeră, a putută vârsa șiroie din sângele seu celă mai preciosă, a îndura suferințe crude, ș’a face sacrificie enorme, cari s’ar fi părută d’asupra puterilor lui, numai pentru a fi liberü, a trăi ca națiune viuă. Chiară lăcomia, nesațiulă de cutropire, trebue se-și descopere capul cu respectă, cu venerare dinaintea unei afirmări atătă de sublime a simțiului naționale și patriotică; în faa acestei afirmări orice ideiă de cutropire este uă crimă de les-națiune și les-natură. Națiunea serbă trebue, este naturale se fie inițiatirea celora-lalte naționalități slave din Orivnte; iei îi aparține gloria d’a comunica celoră 1—alte frumusele simptimente de cari a fostă necontenită inspirată în lungile și săngerosele séle lupte pentru independința patriei; și căndă vădată aceste simțimînte voră fi motoriulă tutorii actelor, ce ioră-l-alte naționalități din Oriunte, atunci nici Rusia nici chiară Austria, ce acumă este ună iimică și mai setosă nu mai suntă de temută. In adevară, cumăreală ar putea învenina tóte fibtrele esistinței naționale, căndă mândria de patriă, consciința drepturilor sele, n'ar permite nici unei puteri, fiă și de aceaași ginte, a se mesteca în afacerile naționale interiore, cândü fiecare națiune își va face singură treburile, și nu va căuta în puterile celoralalte națiuni de câtă uă amidă francă și reciprocitatea de servicie. A dcoută dată, misiunea Serbiei este mare între națiunile slave din Oriunte, pe câte este mare și primejdia, ce din trei părți acuma amenință aceste națiuni, dacă uă curândă deșceptare nu le va face se’și înțelege bine interesele și țelul ă spre care trebue se tindă silințele lorü. Românii ca represintanți ai gintei latine în Orinte, dă asemene misiunea cea mai mare în seclulă nostru, misiunea d’a civilisa, d’a susține și propaga necontenită ideiele cele noui și míntuitorie; toto uădată Românii din Romănia liberă au misiunea naționale, datoria d’a împlini, prin totă felulă de sacrificie, sântele aspirări a douespre fiece milióne de Români, din cari uă parte atâta de mare geme pe pământuru romănescă, cotropită de străini, și udată de secii de sudarea și lacrimile Romăniloru. Etă alăture doue popore mari, mari pentru că misiunea loră e d’uă potrivă mare în Oriunte. Pășiască ele înainte pe calea ce aă pornită, în înfrățirea lori tradiționale, și în scurtă timp. Confederațiunea Dunărei, întemeiată pe dreptulű naționalitățiloră și numai pe reciprocitatea de ajutare și de servicie între popóre, din care va lipsi orice ideiă de higemonie, va curma neliniscitarea și ardintea Gestiune a Oriintelui, va fi una bulevarda ce nu se póte sfârîma alți civilisațiunel Occidintelui și garantarea cea mai sigură a unei pace bine întemeiată și bine facétóre. X. mî—au arătată că aperi drepturi și că te ravorți contra procederii unora istome din Europa, cari nu făcu de că nu o hrăni pasiunile meschine ale partitelor, ce fiăcare din ele represintă. Acesta certitutine me Incuragiaza aceia’ți comunica unele din scirile ce primescă de la Șistov, și despre esaptitutinea căroră te rogase nai cea mai mică îndouială. Casa unui preot, Nedelcu, al căruia fiu, pe nedreptă prigoniți de guverna, a fugită, a fost confiscată. Gendarmii au gonizit familia Intrega prin loviri de bețe și c’uă brutalitate turcască; ei nu i-au permisă d’a lua nici veșmintele cele mai trebuincese, cari. Împreună cu mobiliariulu și cu totu ce avea acestă numerósă familie, au devenita prada gendarmiloră. Ginerile preotului avea vinulü seu în pivnița casei; acesta vine, peste trei mii de oca fu confiscată. Autoritatea a transformată casa în spitalu militarii; soldații stau totadina în ismene în faca ușiei și insultă pe trecători cu cele mai opscene cuvinte; escaladeza încă și zidurile, intră în casele vecine unde violază femeile, copilele și copii; terórea domnesce în tota suburbia. Septercăna trecută unii turcii s’a plâns ănaintea medlisului de la Sistov că unui ghiaurii i-a furatü optü mii de lei. In locu d’a căuta pe furumudirula Șisto vulul, Danicheffendi găsi că este mai lesne a sili pe cei patru membrii bulgari ai medjlisului, pe bd. Stancioglu, (aginte ala bateriloră cu vapore) Karabade, Aleco Hagi Constantinof și d. Nastschovitzi, a plăti flăcare căte douenii lei spre a reda turcului suma ce pretindea că i s’ar fi furatu de către unii ghiaurii; ș’acești domni, sciindu că oposițiunea la decretele Mudirolum îl duce la spânduratóre, plătiră acea sumă fără cela mai mică semnă de nemulțumire. E ca dă dovadă mai multă că membrii creseni ai Medjlisului, în tocă d’a avu dreptul ă d’a apăra pe crestini contra nedreptățiloră turciloră, suntă ei ânșii prada acasei autorității turcesci. Măceluiă de la Ruschiuk ală ceiorădoni nevinovați călători, cele două fapte ce-ți raportară și multe alte abuzuri nedescriptibile arată că Sultanul a profitată bine de călătoria sea în Europa, precumă și sensul reformeloru ce marele turcă a promisă, după întorcerea sea la Constantinopole, că va face. Al Europeanul sunt forte omenoși ................în diariele lor. 1 6 N. 5. In acesta timpu, d-niî miniștri și curtea de casațiune stau la drepta M. Séb’, statulü majore generale la stânga și oficiării cari ținu drapelele înaintea vnesei, cu spatele spre legiunea 3. Inspectorele generale, îundă câte ună drapelu, îlu presintâ Domnitorului și chinună pe capulu flăcării legiuni, care ’« primesce din mânile Măriei Sale. 6. După distribuirea stegurilor, toți capii de corpuri, avendu în capă pe inspectore. Ingenuchiă în giurulă mesei ură E. S. mtropolitulă civimă vine cuvéntarea cerului asupra țerei, Domnitorului și guardei. 7. In totă timpulu acestei ceremonii, se dau salve de artileriă. 8. După terminarea ceremoniei toți capii de corpuri cu stogurile loră se așchiră pe o singură linie în facia legiune! 3, cu facia spre masă. 9. D. Inspectele generale ale guardei pronuncă atunci formula jurământului. 10. Capii de legiuni Incredințază apoi drapelele în minele oficiălilor, purtători de stoguri și fiecare oficiării duce stindardulă la legiunea sea respectivă și îșî ia locul ă seă în liniă de bătae. In acestă ramură tóte legiunile presintă armele și tóte bandele musicilor, cântă. M. S. Domnitorulă, adresază atunci una discursü guardei. 11. După discursă, oficerii superior încolica și dau ordini pentru defilare. 12. După acesta, d. primară, însoțită de d-nii delegați din partea comunelor urbane pentru a trage la semn, merge cu musica în frunte, la loculă dărîtă pentru acesta. 13. Dă oră în urmă, M. S. Domnitorul, însoțită de miniștri, de statulü majore ale armatei și ale guardei, etcmerge la stabilimentuli naționale de dare la semna, unde se va esecuta tragerea în facia M. S. și a juriului numitü pentru a decerne premiile. 14. După terminarea tragerea în țintă și a decernării premiilor, domnii cari au trasă în țintă fau parte, chiară în acelă locale, la orândură ce este pregătită de către primăria în onorea domniei ora loră. Bucuresci, 7 Septembre 1867. D-lui Redactare ală tliariului Romanulu Domnule Redactare, și mulți arboliî, dictați de nobila vostru inimă, și înserați In Romănulă^ PROGRAMA pentru destribuirea stogurilor guardei civice din capitale și serbarea tragerii la semne. 1. Duminică, la 10 Septembre, 9 ore dimineța, tote legiunile guardei voru fi așezate In liniă de Lătaiă pe câmpsă de la Cotroceni. 2. La 10 ore, după sosirea Măriei Sale, se va începe oficială divină, ce va fi celebrată de Em. Lea mitropolitulă, asistată de înaltala cleră și de serviciulă religiosă ală corpurilor de guardă, în biserica de la Cotroceni. 3. La acesta ceremonie vom asista d-nn miniștri, curtea de casațiune și cea de compturi, cari vor fi aședațî în biserică la drepta tronului, era în stingă corpulă municipale alu capitalii, d-nii președinți ai curților și tribunalilor, oficiării purtători drapelelor, guardei cu stindardele lor.— La serviciu asistă și d-nii delegați din partea comunelor urbane pentru tragerea la țintă, invitați de d-na primară ală capitalii. 4. După sânta liturgiă, la 11 și jumătate ore, eșindă din biserică, M. S. trece în revistă legiunile și apoi, însoțită de personele numite mai susă, va merge în mi^a loculă trupeloră. Acolo, la masa așezată spre acestă scop, E. S. mitropolitulü va citi rugăciunile prescrise de religiune pentru binecuvântarea stogurilorü. Bucuresci 9/21 Septembre. Măria Sea Domnitorulă a primită, prin domnulu îndeplinitoră de aginte și consulă generale ale Franciei, uă scrisore autografă de la Maiestatea Sea Napoleone III Imparatură Francesiloră, fórte afectuósa, atătă pentru Măria Sea câtă și pentru țară. (Monitorium). ESPOSIȚIUNEA UNIVERSALĂ DIN PARIS. INVETEMÎNTULU PRIMARIU. — SCOLE MODELU. (Urmare). Ama verjută cumă este de bine organisată scóla primară în Scandinavia. Oricine s’am ascepta, și cu dreptă cuvîntă, ca detrăna Europă se mai oferesca esemple de felulă acesta, ca alte Staturi, și mai cu semn din acele mari și puternice cari întrețină armate cu sutele de mii, da unele și cu milioanele, se facă concurență acelui Stată modestă și pacinică, din nenorocire asceptarea este vană, mai suntă vremă căteva scule, despre cari vomă vorbi, însă aceea care vine îndată trupe a Suediei este scela primară americană. Acestă model de scala comunală liberă, free common School, dupe cum ă se numescă americanii, este aspusă de Statul Illinois. Astaferă dupe cum o figuréza la Esposițiune, acesta construcțiune simplă și comodă represintezá scólele de sală din Illinois; se compune dintr’uă sală înaltă de trei strijini și lungă de 4 și jum.; are trei fereste Înalte cu optă ochiuri de gemu la drepta, trei la stînga și doue în fundă unde se aflâ și catedra învățătorului. Ferestrele au stofe de chembrică verde. Mobilierul. — Pentru fiecare sco