Romanulu, septembrie 1867 (Anul 11)
1867-09-14
ANULU ALU UN SPRE PE CELE VIJ SECE ȘI VEI PUTE Cap. Dist. Pe anü.............................lei 128 — 152 Pe șase luni................... » 64— 76 Pe trei luni.................... » 32 — 3S Peuă lună..................... » 11 — — Unu exemplaru 24 par. ADMINISTRAȚIOTA, PASAGIULU RORA3U S<* » - RED> ACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a.KOHAHUEV Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundetorii SSibgeniu Carada. JOÜI, 14 SEPTEMBER f 447 I.UttWEZA-TE Șî VEI FI -----te*—-- Abonamentele in Bucuresci Pasagiu!l Romănu No. 1. — In districte la corespondirnții diabiului și prin poștă. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu AMHCICRIS, E Linia de 30 litere........................ 1 ieț. Inserțiuni și reclame, linia........5 - Din canza ecroistoriei de a ȘI ȘiarulQ nu va eși mâne. Astăzi Jour 14 Septembre la 7 ore sera,e va face uă întrunire în sala Slătinianu pentru a se discuta afaceri comunale și spre a se înțelege alegătorii asupra nouilor alegeri comunale. SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA va incineri in 15 Septembre nouă ședință publică pentru închiderea sesiunei anului 1867. Ședința va începe la 12 ore precisă. Bucuresci 25 Răpciune. Reproduceri mai la vale, după •Noua Presă liberă« din Viena uă corespondință din Bucuresci a acestui istoric trimisă pe lainele lui Augustu (stil vechiü). Acesta corespondință începe prin a relata reclamările Israelițiloru din Iași cătră bo. Montefiore, Goldschmidt și Rothschild în privința persecutorilor religiose ce ziceaO că ’ndură Israeliții din România și termină relatându unu actu barbaru ce z ice că s'a comisu, în luna lui Fevruarie, suptO Ministerialu d—lui Ion Ghica, în privința unoru Transilvani supuși austriaci. Corespondintele din Bucuresci ai Opartului din Viena, după ce spune că ânsuși M. Lea, Domnulu Româniloru, ar fi afirmată consulelui englese, într’uă convorbire particulariă că „s’a făcut o atunci cercetare și nu s’a găsitu nivoice adevărate,“ adaogă că consulele englese, domnulű Green, ar fi respunsu Domnitorelui că „BaronulO Gder, colegule seu, Par fi încredințată despre acesta.“ A scrie Israeliții din Iași că sunt persecutați din puntul de vedere religios, este forte logica. Acei Israeliți sunt străini cu inima de România, sunt, prin felurite interese ilicite, îndemnați a lucra contra unirii, contra măririi și tăriei naționale. Care seria însă mobilulú ce a pututO face pe d. Eder a susținu, chiar după ce Ministrul Ion Ghica a cercetat ș’a găsitu că barbaria ce se imputa administrațiunii sale era unu mare neadeverit, că s’a comisú acela faptu barbara, că mai mulți Transilvani au fostö conduși în lanțuri și ’n timpu de érná la fruntariă; că unuia din ei a muritO în cale și că cadavrulu a fostu ținuții în același lanțO cu cei viui ș’aceștia purtândö cadavrulu au mersu astafelu pînă la fruntariă? Cu tóte că politica urmărită de guvernulu austriaco a fostu mai totudeuna contrariă politicei nóstre, amu avut însă pentru Baronele de Eder cea mai deplină considerare; cumu se face daru c’acesta diplomatu, atâtu de inteligiate, a pututu susține cea a ce scia bine că nu este de susținutu? Ce felu? Politica ce urmeza ar fi guvernule austriace în privința Romănilor, se fiă ea atât de rea încât D însuși unu bărbații ca Baronul de Boier se fiă silitii a întrebuința mijloace de combatere, de cari roșiasce ori ce om, cu atâta mai multu aceste nobile și forte inteliginte diplomată? Deși, din nenorocire, suntemă siliți a recunosce că politica ce urmeză Austria este vrăjmașiă Romăniloru, totuși nu putemu admite partea ce acasă atâtu de tare pe Baronul de Eder și d’acea-a asceptăm, ca domnia-sea se denuință oficiale, atât în Viena câtu și ’n Bucuresci, acuzările cei aduce citata corespondințiă și d'acea a pentru a-l avema datoria a ne opri aci. Partita anti-unionistă se crede acumO în ajunul triumfului sec. D. Boldur Lățescu, îndată ce a eșit din Spital, a publicatouă proclamațiune prin care numesce pe Colonelul Lecca și pe d. Sihlianu Tîlhari, și declarâ c’acumu conspirațiunea anti-naționale este în ajunulűisbendei. Sperămu, credemu că guvernul va lăsa și acestă proclamațiune a se ucide ea ânsa și prin derîderea generală. Partita mimică națiunii este atât de mică ș’atât de deconsiderată, încât ar fi ai da însemnetate dacă guvernul ar trimite-o naintea justiției. Ea anunțță acumu în publicu curată și limpede prin țrainele iei și chiaru prin proclamațiuni că scopulu i ei este retrunchiarea Romăniei și deachiară că este în ajunul triumfului iei. Se lase dar guvernulO deplina libertate acestor aginți ai uciderii naționale, și ei ânșii vor fi siliți a recunosce că cei cari iau împinsu la aceste conspirări și cari acumu îl asigură că suntu în ajunulö isbendei, s’ae servitu de dânșii ca d’uă simplă unélta, cu care Ulhazulu se ’ncerca a face uă spargere și pe care apoi, is* butindöséQ ne-isbutindo, o aruncă. Ei au crețuto c’aci este că turmă érű nouă națiune, că suntemu totu suptu divina lui Vodă-Cuza, „toți într’unul“ ș’astafele firesce, célu mai cutezâioro devine stepânul turmei. Instigatorii și sfinții loro, desprețuindu națiunea cum’ o desprețuia în anii din urmă Vodă-Cuza, au crezint că este destulă s’arunce în publică câte va calomnie ș’unu pumne de aur, și se urzescu în saloneuă conspirațiune, pentru a înlăpțui din nou naturii» românS Ka un«i «î ponim « a retrunchia, încercarea ce vorO a face și curagiu lu ce au, îl basază p’um resbelO între Francia și Germania, p’uă alianșță între Francia și Austria și pe sperancia că Francia va uita c’a daíe sângele a noa sută mii din fii iei, afără din miliónele de franci ce le au versate pentru reconstituirea nomăniei, și va primi acumu se se retrunchieze din nou Sentinela Romei de la Dunăre și se se de trunchiurile iei unora din foștii Domni, sau Austriei. Acesta speranță este ilusoriă din tóte punturile de vedere. Este ilusoriă, căci resbelulu între Francia și Prusia nu este de credutu, celO pucinu pentru căteva timpO. Iluscină, căci Francia nu póte sacrifica nici sângele cel’a versate pentru noi, nici interesele cele mari ce le are în Oriinte, și cari nu pot fi încrezute cu siguranță de cătu unei națiuni de gintea iei. Iluscină căci este acumu pe scena lumei încă uă națiune mare de gintea latină și de care sunt silite celelalte puteri a ținu sâmă, și încă fórte multu. Italia re’nviuată acumu nu póte se priméscu a se perde faptul politico ale lui Traian. Politica Italiei, de la ’nceputu și pină la căderea iei, a fostu d’a avea uă putere, din ce în ce mai mare în Orinte. Acea politică, acele mari interese nu pot fi nesocotite de noul imperiu al Romei, tocmai acum, căndu Orintele este pe d’uă parte în disolvere și pe d’altă parte în colcăirea reconstituirii lui pe basca naționalitățiloru; trebue daru se fiă cineva forte slabO în cunoșcințele politice sau forte orbite de vicii și de interese ilicita spre a crede că Italia va permite severă colonia iei de la Dunăre, și seperă în favorea Austriei, inimica iei seculariă. Ilusornă căci Rusia nu pote permite ca Austria se domnescă peste gurile Dunării, și sciu toți cu ce ieșnire se póte pune foc acelei pudiiare de naționalități oprimate ce suntO suptă tronulO Habsburgiloru. Ilusornă, căci Germania nu pute da Austriei uă putere în Oriinte prin care apoi întărindu-se se putu reî ncepe uneltirile iei în Germania. Ilusornă, căci Hohenzollern domnindu în Germania, nu póte primi că Hohenzollern se fiă iovită in pruinte. Ilusoină în sfirșitO, căci Românii liberi acumu nu vor primi ca ei se pérá tocmai în timpulu căndu se ridică și se reconstitue naționalitățile, și tocmai acumu căndu avendu pe tronulu României virtutea și eroismulO, voiescO mărirea și tăria naționale. Românii darú se voru arma, se armeza, și națiunile armate nu mai pot fi trunchiate și ’mpărțite, mai cu semă în timpulu de renascere în care ne aflămu. Se conspire dară dd. Lățesci și companie, se conspire viciulO din întru suptă solda lăcomiei ș’a viciului din afară, se conspire rojele francmasonice și salonele inundate de totu felul de vicii, se proclame triumfulö Iore, și guvernulO se stea liniscita, căci națiunea nu mai este acumu îngenuchiată ș’afundatâ într’unule; ea acum este liberă, suveranulu iei i-a dată arma și stindariul, pe care este scriau ,,Patria și dreptulu mea“; ea soia acumu și veghiază, și cătO pentru acești conspiratori, deziderea iei nu mai este d’ajunsu pentru ai nimici. Din afară cele mai însemnate scrie ni le-s transmisu telegramele de erî. Se face toți aci cunoscuții, spre lămuirea acelori scrie, că foile străine au publicatOuă corespondință din Florența cu data 15 Septembre în care sc zice: „De trebue se credemu ore care indicii cari rare ori amăgesc”, Garibaldi ar fi iu ajuns d’a ’ntreprinde mișcarea, ci atâta timp anunciată, contra Stateloru pontificale. Anii chiaru este asceptatO în Florenza, și se crede că preumblările ce face acumu au de scopu d’a întruni voluntari ș’a se da ordinile trebuitóre.“ Sunt ore trei luni de căndu corespondintele nóstre particularie, publicate în acésta fóte, au anunțatu ca positivu, că nu va veni crna fără ca Roma se fiă liberă. Totulu acumu indică c’acelu momentu s’apropiă; și dacă se va adeveri scrrea că oficialii francesi ce sunt în serviciulu Papei, în legiunea Antibeloru s’au dato demisiunea, apoi devine învederată că pueiie țlile voru trece și Garibaldi va fi celu dauíeiű în Roma, precum a fostö celO d’ânteio în Neapole și că va completa și cu aceste primü briliante, corona regelui Italiei. Și mai sunt oameni la noi cari crede că voru putea retrunedia România ș’a o aservi străinului! In adevere nebunia loru este egală cu infamia Ioro. Astă fără, 13 Septembre lua aniversariă a luptei eroice a Pompieriloru de la dalul Spirei, s’a dato de către oficiării gardei naționale în sala amiciloru constituțiunei (Slătinianu) unu banchetO în onorea acestei lupte memorabile. Tóte corpurile și clasele societăței erau represintate la aceste banchete: în cele d antere rânde medaliații luptători din 48, apoi comandanții și represintanți din tote gradele gardei naționale, precum și oficiări de diferite ranguri și militari din tote gradele inferiore din corpurile de armată aflate în capitală, capii tutorii corporațiunilor, negocianți de diferite stări, artiști, publiciști; toți au luat parte la acesta serbare naționale, au onorată acesta gloriasa amintire. Numerose toaste s’au ridicate la sfirșitul banchetului, pentru memoria eroilor, de la delulu Spirei, pentru M. S. Carol I supte ale cărui domnire s’a serbată ânteia acésta memorabile ^li, pentru Românii liberarea din tóte părțile, și pentru sora de suptu giugului apasă, în fine pentru tot ce are România scumpă și dorită. Iatudasmulă era mare, sublime între ssistinți, cum este sublime și fapta a cărei memorie se serba. Asemenene, asemene serbări sunt o sânge ferbinte și abundinte adunată pentru a fi versată, la timp, pe altarul patriei. Iu nuraerulu viitori, vomu da séma mai prelargu despre acesta patriotică serbare. Bucuresci, 12 Septembre. CORESPONDINȚĂ ORIGINALE. Tratarea supușilor austriacî fără pasport. Foile oposițiune de noi publică, după sorginți englese, corespondință oficiale ținută pină «culmi ascunsă de guvernulii de aici, cu Foreign Office din London. In privința persecutarea evreilor din Moldova. Aceste piese oficiale sunt mai multe decătu Însușite a representa purtarea organelor o administrațiunei romăne cu supușii austriaci, fără deosebire de religiune, ca nu purtare barbară, plină de ură și nedemnă de orice guvernă care se pretinde a fi cmisatu. Intrega corespondință cuprinde patrusprezece piese din cari No. 1 și 2 sunt unesce de pește ale comunei israelite din Iași, către d-nii Montefiore, Goldschmidt și Rothschild precum și către mai marele rabinii. No. 3 este oă telegramă a ministrului relațiunilom cu tpe consulele generaliu disi Bucuresci, don Green, prin care acesta din urmă este invitată se duce da îndată la M. S. Principele și a-l represinta în modulă celă mai energică, că guvernulu M. S. Britanice are speranța cea mai sigură că persecutarea Evreilor în Principatele Dunariane va înceta, căci în altă modă interesulă ce purta guvernulu englesă prosperităței acestoră Principate va scădea cu multă.“ In numerulü 5 D. Green relateză că principele Carol in urma represintărioiu făcute, în conformitate cu susu citata depeștă, ar fi negată pură și simplu că in Principatele Dunărei ar fi existată vre unu felă de persecutare contra Israelițiloru; narezii însă într’unu raportă din 27 Masă, ce completeza susti citata de peștă, că goana In contra Jidovii era totuși urmeză. In aceluași raportă se află urmatórea frasă, demnă de însemnată, care este însușită a împlea inima flăcărui austriacă cu ură și desprețiu în contra colul din urmă guvernă română și pe care nu mĕ potü opri d'a o reproduce ad-literam cititorilor a d-vóstra. „Esprimată principelui speranța că espulsiunea pretinșilor vagabundi din lași s’ar putea seversi cu mai pucină barbaria, de cătu a vagabundiloru creștini din Bucuresci, cu care ocasiune s’ar fi comisă multe crații. Mi s’a Incradințată, oeră principelui, că mai mulți din acest seraci Transilvăneni ară fi și peritâ In călătorie, din causă că s’aru fi încatenatu cu grămada la unu leu, s’ură fi espeduitu pe josă și ar fi fostă siliți se trecfi Garpațiî pe frigulu celu mai mare și cea-a ce e mai mullu este că cadavrulu unui mortu ar fi fostă tîrnu de ceilalți remași vii Incatenați pînă la fruntariă, unde impiegații austriac au refusată primirea cadavrului. La acesta ar fi respunsu principele că aceste cestiune ar fi fostă cercetată atunci și că nu s'ar fi găsitu nimicu adeveratu. Eă am respunsu —urmeză consulele generaliu englesü — că baronulă Eder, colegală meu, m’ar fi încredințată despre acesta. Permiteți mi a întrerupe ad estractisma mea din acésta corespondință oficiale, și a ve încredința că ral-am datu însu’mi osteneb de a cerceta acastă întimplare inspaimintatóre — și acumu suntu în stare d’a constata că consulele general cu englesy a fostă forte bine informată. In mid’loculu lui Fevruariă, anulă acesta, sosiră la pasule Touoș sapte supuși austriacî, fără pasportu încatenați într’ună singură lanță lungă, escortați de șase dorobanți Români călări și ’narmați cu pușce și cu săbie; acesti supuși austriacî duceau pe brade pe ală optnse camaradă mortă în catenaturn aceluași lanță cu ei. Sergentulă dorobanițiloră ducea dreptă adresă dă scrisare a prefectului din Ploiesci prin care autoritatea grăniciariă austriacă era invitată d’a primi opta supuși austriacî fără pasportu. Feldfebelulu starostelui austriacă de tone din Rîmnică, D. Dregalina, care se afla atunci acolo din întîmplare, întrebatu fiindu curau de a suferită aă asemene barbarie, response c’ar fi avută ordină de a nu deschide șanțură suptă nici unu cuvinte dincoce de fruntarie, și că altă dată ar fi fistu maltratată de D. prefectă în persona, fiindă ce ar fi permisă acesta deschidere unui arestantă îmbolnăvită ! Acumă îmî veți mărturi că vecinulă nostru nu are odestulă curteniă pentru noi. Suplimentă la Jiariul din Viena, Noua presă liberă din 18 Septembre. Corespondință particulară a ROMĂNIILOR' Iași, 6 Septembre 1867. Vomă vorbi mai pre largă, dheamă noi terminând o a doua scrisare publicată în No. din 2 Septembre, despre partitele ce compună societatea leșiană, și care este rațiunea esist ințel soră. Vomă începe dară mai ánteia a împărți aceste partite în doue categorie: separatiști și unioniști, și pe acest! din urmă Îi vomă suptă-împarți în francmasoni carii s’au afiliată în societățile francmasonice, dară cari nu fondu sunt departe d’a practica ideie!« lorn, o^tî cu mult scompte ca unionist!, și în partită democrată sinceramente unionistă. Asta^ie vom vorbi numai de separatist. Ce suntu separatiștii? Și cari mai este astăzl rațiunea e sistențe? loru? Bată ntrebările ce póte se-și facă flăcare și la acestea vomă căuta a respunde pacă nu se póte mai pa scurtă, noî cari suntemu și ne găsimă de multă timpă în mijloculă loră. Separatiștii suntu uă mană de ómeni sfruntați și cutezători, uă remășiță a vechiei feodalități moldovene, uă plagă înveninată a societății ieșiane mai cu osebire. Caracteriul filorii speciale esteăcomia și setea de avuția: obiceiurile oru sunt . . . Citiți istoria, studiați timpulu reginței lui Ludovicu anu XV, și le veți afla. Miijlacele de cari se servescu el, suntu minciuna și calomnia etc. Diarile Moldova și Convențiunea suntu oglinda adeverată a acestora nenorocite remășițe a unui regime de barbaria și corupțiune, Introdusă de invasiunile străine în țară. 3 Aprile, convocarea de la Romană și provocările <filnice ale unora destrămați, suntă încercările culpabili ce facă pentru a resturna regimele stabilită estăeji in Statulu Romănu. Nu vomă cerca de astă dată, și nici spațiulu nu ne îngăduie a face aici portretulu fidele și în parte ală combelor acestei partite disențate, căci unu simimentu de pudure pentru noî înșine, și pentru publiculu suptă ochii căruia punemu aceste linie, ne face uă datoriă a trece cu zăpariclane asupra vieței iorfi private, și a ne ocupa numai de acea publică, și de politică ai căruia îndresnețî apărători n’au dată po facă a fi el astăzi. Voimü aplicarea convențianiî,dică ie!, cu doue camere separate, cu doue ministere, cu curtea centrale la Focșiani suptă Garda I, prea iubitulu nostru Domnitoru, pe deuă parte, și pe de alta și în realitate atacă necontenită și în modă cutezitară persóna Domnitorului, iubită astăzi de toți cel cară vă animă adevaratia Romană. Dară dacă vroiți cu sinceritate acea convențiune, și vomă întreba la răndulu nostru, pentru ce la 3 Aprilie strigați: Se trăiască pariotului Moldovanu ]unu[ă Rosnovanu, și se va Domnii peste noi Moldovenii? și cuconu Nunuță ve respundea cu limba lui cea împiedecată: Se