Romanulu, octombrie 1867 (Anul 11)

1867-10-09

864 ROMANULC 10 NOTOARE. .......II ..mmmmmmmmmmmemaam de a da ospitalitatea sea omeniloru devotați binelui și intereseloru universale. II. A Anteia ședință se ținu în 9 Septembre. In cuventulu de deschiderea sesiunei, d. președinte provisoriu, Barni, dechiarâ, în mijloculu celei mai profunde tăceri, că datoria Congresului e de a învăța progresulu prin teorii pînă cânde elü va pute trece în fapte. „In timpii ce acestă progresii, adaoge elfi, se operă în mase, mișcarea cesarismului se produce și câtă a’lu năbuși. Spiritului de cesarismu trebue se’i opunemi: spiritulu republicane Despotismul e nasce resbelulii, și culmea gloriei séle e măcelurii ómenilor. Erá cea a ce trebue combătutu pentru a stabili morala. Trebue combătută militarismul, care are de pretesta patriotismul. Lucrăndă astefel Congresul din Geneva își va însemna loculű seu în marile rase ale umanităței.“ Mai mulți oratori luară apoi cuvânturi pentru a dovedi utilitatea Congresului și necesitatea de a pune că nu mai curându capete unei situațiuni care nu pute se nu causese cele mai mari daune civilisațiunei. Se citi în urmă și se adoptă programa Congresului, care se compune din următorele doue cestiuni: 1) Defanirea păcei la care aspiră umanitatea, ca la cele de pe urmă terminantii civilisațiunei, este ea compatibile cu aceste mari monarhii militare cari despare poporele de libertățile lor, cele mai vitale, întreținu armate îngrozitore, și tindă a suprima unicele State în folosulu centralisați uneloru despotice? Lee, condițiunea esențială a unei păci perpetue între națiuni nu este, pentru fiecare poporu, decătu libertatea, și, în relațiunele lor internaționale, stabilirea unei confederațiuni de democrații libere, constituindu Statele Unite ale Europei? 2.) Cari sunte mij la cele de a prepara și a grăbi sosirea acestei confederațiuni a poporelor libere ? Reintorcerea la marele principie ale revoluțiunei, cari se devină în fine adevăruri; revindecarea tuturor libertăților individuale și politice; apelu la tote energiile morale; deșteptarea consciinței; difuziunea instrucțiune! poporane; destrucțiunea prejudițielor, de rasă, de naționalitate, de secte, de spirite militare etc.; abolirea armatelor permanente; armonia intereselor economice prin libertate; buna între politică și morală. Garibaldi ia în urmă cuvântulü pentru a face nisce adăogiri la acestă programă, sau mai bine pentru a propune noile principii cari se serve de basa în desbaterile viitore. Puntele formulate de ele sunt urmatórele: 1 ° Tóte națiunile sunt surori; 2 ° Resbelulű între ele este impiö; 3 ° Tóte neînțelegerile ce s’ar isca între națiuni se vor judeca de unii congrese; 4 ° Membrii congresului vor fi numiți de societățile democratice ale poporelor; 5 ° Fiecare popor nu va ave de câte uru represintante; 6 ° Papismul, ca cea mai vătemătare din secte, trebue se se dechlare că^utu; 7 ° Religiunea lui Dumnezeu e adoptată de congrese, și fiecare din membrii sei se obligă de a o propaga pe suprafața pământului; 8 ° Propaganda religiunei lui D-zeu și a moralei democratice prin educațiune; și 9 ° Republica singură póte remedia calamitățile resbelului. Republica e guvernul oamenilor onești. Se constitue după aceea biuroulű definitiva, și d. Jouissaint, avocatu și președinte actuale ale Consiliului de Statu din Berniu aiesu președinte cu unanimitatea voturilorö. m. A doua ședință ținută în 10 Sept. începu printr’un discursu, în care d. Jouissaint, după ce arată misiunea Congresului, recomandă liniștea și moderațiunea. Se citescu în urmă mai multe scrisori individuale și colective de a desiune la congrese, din diverse țeri, după care d. Edgar Quinet pronunță une discursii care fu neîncetată întrerupta de aplausele întregei săli. Bătrănulu luptătoru demonstra cu totă elocința și autoritatea mea că consciința și justiția nu mai existe între ómeni, că pacea s’a alungată cu desevârșire, și resbelule ascunsu, surda séö declarata, a aiesu domiciliulu seu legalu pe ruinele justiției. După d. Quinet, mai mulți oratori germani, francesî, englesi, italiani, ruși etc ieac succesiva cuvântulu și vorbesc unii în contra despotismului care nasce resbelele fratucide între popóre, alți în contra papismului care a corupta adevăratele principii ale cristianismului, alții despre religiune etc. Forte importante a fost: discursul d-lui Furnesi, adjutantele lui Garibaldi, care se pronunța cu aprindere în contra armateloru permaennte, și pentru înlocuirea lor cu miliții civice. „Pentru mine, striga ele, uita ranele ce am primită, uită succesele, și depunű pe altarele păcei decorațiunele ce amu căpătată. Vreă ca ele se se vendă spre a se cumpăra cărți pentru instrucțiunea poporului.“ IV. A treia și cea de pe urmă ședință s’a terminată din nefericire intr’unu mode forte scomptosii și regretabile Cuvintele prea violente a câteva oratori, și mai cu semă puntele 6 și 7 ale propunerilor lui Garibaldi au atinsu séö au părutu a atinge, susceptibilitatea religiósa a unora din membri, și în speciala a unei pirti din cetățenii genovezi, cari au protestată prin uă proclamat» bătută pe marți poliției. în adevă» " se recunoscem că unii membrii ai congresului s’au aretate camfi violinți, și de pe terămulu principiiloru au cágluta la personalități, însă aceste cause nu justifică în deajunsă atitudinea catolicilor» din Geneva, cari au fostu departe de a da probe de moderațiune și de toleranța opiniunilor. Era peste putință ca intrigile religiose se nu pună în lucrare tóte miciilocele ascunse sau false de cari dispunu spre a compromite realizarea unori idei așia de mari și de salutare ca pacea universală și federațiunea Europeană. Cei ce au condamnata Revoluțiunea, și prin urmare libertatea, egalitatea, fraternitatea cu care ea a dorata omenirea nu puteau se nu condamne și acesta nouă și puterică afirmare a principiilor din 89. Numai astăfelu se potă explica protestele și zgomotele scandalose ce a provocata ultima ședință Congresului din Geneva. v. însă decă Congresul n’a reușitu precurmi era de doritű, se va tcere că ideia, ce e să urmăresce, e greșită sau cele puțin nerealizabile, chimerică, și că trebue părăsită cu totul? A admite acesta ar fi a necunosce spiritulu soclului alű XIX, a căruia principală și nemuritóre glorie e de a tradusă in fapte ideiele cari păreau în ochii multora utopice, ba chiaru absurde și destructive, în domeniile morale ca și în cele fisice începutuli totode-una greu. Pentru ca uă idei se fiă înțelesă și aprețuită după justa iei valore, pentru ca ea se devină uă realitate, nu e de ajunsa ca numai promotorii ei se fie convinși de adevăruri și utilitatea iei; trebue ca ea se și câștige una câmpă câtâ mai întinsă, se dobândescá câtă mai mulți aderenți și nor aperători. Congresul păcii a înțelesă acestă necesitate imperiasâ. nainte de a se separa, ele a instituitö une comitete centrale permanente, cuocuința în Bern, însărcinate de a provoca și a primi adesiuni individuale sau colective din tóte țerile, și de a propaga ideile de pace și concordie universale prin colónele unui organ franceso-germanu. Tototădată s’a fiesatu și politia Manheim (în marele Ducat de Baden) ca locu de întrunire a Congresului pentru anulț viitoru. Impulsiunea e deja dată, calea e începută. Se sperame că seclul a XIX-le care ne-a facute se admirămă atâtea minuni în tote ramurile desvoltărei omenesci, ne va da și confederațiunea »Statelor Unite ale Europei [UNK] basată pe libertate, concordie și justiție, așteptândă ca cercul se se lărgescă și se îmbrâțișesc lumea întrega. Acesta va fi negreșită celú de pe urmă și cele mai înalte gradă de progresă și de civilisațiune. De la un capetü la altulă ale pământului nu vor fi decât oameni liberi și egali, adevărați frați fii ai uneia și aceleiași mame comune. I. G. Vârgolciu. ESPOSIȚIUNEA UNIVERSALA DIN PARIS SVEȚIA ȘI NORVEGIA. Esposițiunea acestor două rigaturi cari formăză Peninsula Scandinavică, este una din cele mai interesante din cămpul lui Marte. Pentru omenii superficiali cari caută între productele unei țeri numai obiectele de lupsă și de fantasia, cari măsură starea de civilisațiune a poporelor, după chrpeturi și după giuvaeruri, secțiunea scandinavă nu presintază unu interesă dosebită; pentru aceia însă cari și-au dată sămă despre adevăratele sorginte de avuție ale unui poporu, și pentru cari industriile de lueșă nu sunt decâtü partea decorativă a civilisațiunei, pentru asemeni omeni esposițiunea scandinavă este una din cele mai instructive. Este îndestulă ca se străbată visitătorul, galeriile acestora două rigate și se-și arunce ochii asupra productelor despuse, ca se se convingă ca se află în faciă cu unu poporö seriosu și matură, cu unu poporă care mai presus« de tóte ’și înțelege interesele séle. Intru că tu ne privesce, mărturisimu că de la Aprilie și pînă în momentul căndu așterneam pe cărite aceste rânduri, n’a trecută vă septemăna, și adesea ori <i, ca se nu ne oprimă cu uă vină plăcere în secțiunea Scandinaviei. Nu dără că nu mai suntu alte staturi cari se nu intrecu pe Sveția și Norvegia, și chiaru alături cu dînsele vedemü Esposițiunea Austriei care este superioră în multe; se notămă însă că este lesne de a fi superiori căndu natura a fostă generasa; este insă forte anevoie de a ajunge superioritate căndă dificultățile te împresura din tóte părțile. Căndu pământului este bunu; căndă clima este dulce și permite culturile cele mai variate și industriile cele mai înavuțitore , progresulu nu este atătu de anevoie de realitatu; căndă însă din contra, pământului este mai pretutindeni seracă și muntașă; căndu clima este rigurósa și restringe prin urmare culturile, atunci lupta este mare și serisă; omnin trebue se se înarmeze cu uă perseverență neflecsibilă. In astă felu de împrejurări se află Peninsula Scandinavică; natura n’a fostă darnică către dînsa; a trebuită tata activitatea și inteligința bravului poporu scandinavă pentru ca astăzi se aibă uă patrie pe care o invidiază sfaturile cele mai desfățate de către natură, precum este Spania de exemplu, și acea mulțime de republici din America meridională cari de multă ce le-a restațată natura au ajunsă se crudă că n’au nimicű de făcută, înainte de a conduce pe lectură in secțiunea scandinavă fiă neertată a’i resuma căteva date statistice asupra acestora două legături. 1. Statistica. Aruncându-ne ochii pe hartă vedemă că Peninsula Scandinavică este intre staturile cele mai nordice ale Europei. Isolată de continenta de abia se unesce cu densula printr’unu istmu care se află între oceaniîlu înghiețatu și golfului Botniei. Clima de și zigurosa este însă îndulcită mai cu sârnă pe țărmurile apusene de către cornutele marină care conduce apa caldă din regiunile tropicale aprope de aceste țărmuri. Pământulu este argilos și în localitățile șese și în acelea cari ri’acuă altitudine mai mare de 400 pină la 500 de piciore. Puțini roditorii din natura sa, acestă pământ și frământată de vîrtoșii cultivatori svețiani, a ajunsă se producă recolte din cele mai productive. In localitățile cari sunt situate la oă Înălțime care trece peste 500 de piciore, și mai cu sumă In provinciile nordice, pământulu este turbosă și nisiposu, sterpu și prin urmare puțina productivă. Chiar în aceste localități însă se află pe alocurea pământă silicocalcariu cuprin sjândă și argilă, care este îndestula de productivă. Situațiunea geografică a Sveției este la 55 ° 20’—69 ° 4’ latitudine Nord , și 28 ° 46’—41 ° —50’ longitudine Est, suprafața sa este de 441,095, kilometre pătrate. Poporațiunea era în 1865 de 4,114,141 locuitori. Țara este mai multă dela sa și muntasa, nu Insă așa de muntosa pe cătă se pare. In adeverii de abia a douasprezrecea parte din suprafațța totală a teritoriului, se află la o înălțime de 594 de metri. Sveția este străbătută de o mulțime de ape cari se cobora din munți ; în drumul ă loră producă cascade care au pe alocure au o înălțime de 78 de metri. La omeni practici, svețianii au întrebuințată în multe localități aceste aruncături de apă pentru punerea in mișcare a diferite machini industriale.. După calculele unui bărbatii competinte numai la Wenersbourg unde curge unu lncă mare, călățimea de apă care se arunca este de 5,233 de ectolitre pe secundă; puterea sea este de 260,000 de cal. Câtă avuție într’uă simplă aruncătură de apă. Poporațiunea inmulțindu-se pe fiecare ană, svețianii caută se spordscă întinderea pământului cultivată. In totă anulă culturile inaintază spre nord, după ce se scurge pământură de apă. Astafela de la 1835 pînă la 1858 agricultura a condusü la 616,000 de pogone de pământ, arabile și 130,000 pogone de finețe. După datele statistice pe cari le avemă Inainte ne, suprafacia pământului arată se urca în 1S59 la 4,892,000 de pogone, și fînețele la 3,906,000 de pogone. Agricultura svețiană mai are de lucru, căci de abia se urcă la 13 la 100 din supra-facia totală a teritoruilui, pământulă arată. Sporirea supra feciei de pământu cultivată face se sporască poporațiunea într’uă proporțiune care de abia esiste în staturile cele mai prospere. Acumă 50 de ani Sveția de abia avea două milióne și jumătate de locuitori; astuferă într’uă jumătate de seclu poporațiunea mai s’a îndoită. Lucru demna de notată, este că străini se află prea puținl în acestă țară; în 1860 de abia se aflau 7,980 de străini. Poporațiunea svețiană este pacinică, economică și laboriasa. Pe căndu în alte staturi resbelele și revoluțiunile de totü felule până stavilă progresului, In Sveția locuitorii mulțumiți de instituțiunile foră liberale se dau cu totul la desvoltarea morală, intelectuală și economică. Se trecema acumu la Norvegia. Aceste statu este unu ritate libera și independinte Unită cu Sueția în condițiune de cea mai mare egalitate. Aceste două staturi se guvernez separată și au de Comună numai regele și corpurile diplomatice. Norvegia este situată la 58—71 ° 12 latitudine Nor, și 22 °—49 ° longitudine Est. Țara este mai muntosa decătă Sveția; mai multă de jumătate se află la o înălțime de 600 metri. Suprafația totale este de 315,000 kilometre pătrate. Clima nu este atâtă de rigurosa pe căte ar crede cineva, și acesta provine totă din aceaași causă ca In Sveția. In partea meridională a rigatului termometrulu se urcă adesea la umbră la 20—24 grade Réumur. Lucru demnă de admiratul porumbulu se cace în Norvegia la 60 graduri de latitudine septentrională. Admirabile conbinațiuni ale naturei care indulcesc a rigurositatea climei în aceste localități septentrionale. Poporațiunea Norvegiei se urca în 1965 la 1,70,365 de locuitori, dintre care 1,433,626 se aflau în comunele rurale. Ca rase se află 16,958 de laponi, 7,5 finesî și restul norvegian. (Va urma) P. S. Aurelian. Membru raportatore al juriului internațională. VICTA POLITICA IN ENGLITERA. Alegerile și Camera Lomunelor. (A vede No. din 8, 4,5 și 6 Octobre). I. Uă influință ce nu se va desrădăcina lesne in satele englese este aceaa a averei. De la sfîrșitul ă celui din urmă secru, numerala proprietarilor, fonijiari, s’a redusă multă în totă Marea Bretanie. Monopolulu pământului, restrîngându-se și concentrăndu-se în minele unui mică numeră, tinde, trebue a se crede, a pune clasele agricole în adrnarea cărorava familie bogate și stepăne ale pământului. In Francia se crede că acastă stare de lucruri provine din esenția chiar a instituțiuniloru englesescá din modulă de mostenire ce ele consfințescâ . Insă acésta n’ar fi are uă eróre? Dreptulu auterului născută se raisimă multă mai puținu la Englesi pe lege de cătri pe voința claselor bogate. Esiste un adeveru, o mărturescă, uă disposițiune legale care conferesce celui mai mare din familia domeniulu tatălui după mortea lui; insă acesta jurisprudința, de origine normană, introdusă in Englitera de Guillaume Cuceritoriul, se póte înlătura in practică. Nu voiu vorbi de locu de vârsta majorit care formăză după toté uă escepțiune; cu tóte aste Iacașurile ordinarie fiecare este liberă d’așî împărți averea după cumu voiesce între copii lui, fără deosebire de vârstă nici de sexu ; pentru acestă scapă îi este d’ajunsă ași face teatamentul. Cu căte-va linie de scriptură, suntu astă felu în starea dejuca legea care se Intemeieza, ca pe uă bază antică, pe colosalele edificiu ale ierarhiei engleze. Convins că este raru ca proprietarii cei mari se aibă recursă la unu asemene acta privată pentru a împărți averea loră, dară in fine ei o potu împărți, și de ce se vorbesce atunci de instituțiuni? Moravurile, obiceiele și politica claselor domnitore trebue se fiă puse în causă, dacă obiceiul dreptului de primogenitură este de blamată. Ar fi apoi asurda d’a crede că acesta influință a averei se se plece In alegeri intrega tori în aceaași parte. Chiaru în senulu proprietăței fondiare și’n min’lacele de acțiune de cari dispune Clubulu Carlton 1) caută a rest Clubu de tori și unulu din marile centruri de unde priveghiază operațiunile lupte. Un direcțiune în sensulu opuau plică de la Reform dub, cartierulu generaliu alű liberalilorü.