Romanulu, martie 1868 (Anul 12)

1868-03-31

ANELE LIffi cin ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANE NO. IREDACTIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. VOIESCE ȘI VEI PUTE CARIT. DISTPE iSI . ...... LEI NOU1 48 — 58 PE SIBEL DNI........................... „ „ 24 — 29 PE treI luni........................... .. „ 12 — 15 PETIA LUNA........................... .. .. 5 bANU EXEMPLARU 24 BANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU FR. 20. PENTRU AUSTRIA......................FIOR. 10 VAL. AUST. SÜRVITäU TEJUBGRAF1CU im; ««MAViiiii. CORFU, 9 Aprilie. Partita oposițiunea a triumfata în nouele alegeri; trei pătrimi din deputații aleși sunt din oposițiune. PETERSBURG, 10 Aprilie. DiarMu de Petersburg respins joarta unui articlu al Constituționalului zace că Francia ar putea începe a dezarma, căci ea nu este amenințată, dacă nu urmăresce veleități ofensive. PARIS, 10 Aprilie. Ijiamul. Patria someza Iilariele, caridica că pacea e amenințiată, se declare de vorü restelü sau pace,ficéndu că actualminte nici unu incidinte nu face a fi tema de resbela. DUMINICA, 31 MARTIE 18 ö8. LUMIREZA TE ȘI VEI FI -----~104~-----PENTRU ABONAMENTE, ANUN<?IURI ȘI RECLAME A SE ADRESA IN BUCURESCI, LA ADMINISTRATIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚII DIARIULUI ȘI PRIN POSTA, LA PARIS LA D. DARBAS"HALLEGRAIN RUE DE L’ANCIENNE COMEDIE NO. 5. AJUNSIURILE LINIA DE 30 LITERE.................................40 BANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOUI Din causa serbatorilor. Invinării cliariulu nu va eși Marți și Mercuri, Supsemnatură mareșială ală curiei și alű casei Domnesc, previne că înălțimea Sea, Duminică în diua de Pasc!, nu va primi în audiință. Philipescu. (Monitoriulu). Bucuresci ” ESI*" „Precumti flă care bună comerciante cănd îi începe să întreprindere, diferă ce! de la Presso, îșî face activulű și pasivula seu, astă-felă și ne! vomu face bilanciulă situațiuni politice a țere!.“ Urmându aceștui esemplu este bine credem și, se profîtămîi de serbătorile Invinării, cănd fîăcare omă are mai multă timpa a cugeta, pentru a face și no! una mică inventaria a acusăriloru ce facil necontenite protivnicii noștri! partite! din care facemu parte și guvernului actuale, ea astîtfelü se se cunoscă bine unde este adeverul și se putemă în cunoscință de causa se ne grupămă cu toți în jurii fă lui. Care era situațiunea morale și materiale a țerei, acum și unii anii, cănd îi uni! numai din amicii noștrii politici au venită la putere? Situațiunea financiarie era întruă stare atătă de rea,în cătă fostulă guvernu nu numai că s’a credută silită a face la 14 Ianuariă mă împrumută — și ’n condițiitnile cele mai oneroisă arătă din puntură de vedere financiariă cată și din cele morale — dar și încă la 16 Ianuariă strămută epocele plăților, sau în termeni mai clari și mai pasivi, face mă ală douilea împrumută, pentru care plăteșce să dobândă de 1,623,368 lei, și nevoia trebue se fi fostă mare, forte mare, dacă acei bărbați au făcută acea operațiune financiarie, acelă nou împrumută cu dove bile în urma ratificării împrumutului celui mare de către Cameră și fără cere încuviințarea ioi pentru acestă al doilea împrumută. Creditul nostru clară era josă, forte jos în afară, și ’n întru funcționarii asceptaă căte trei și patru luni spre a-și lua remunerările lor și efectele publice, mandatele și chiar bonurile rurali se ofereaă C’unei scădementű de 40 la sută. Acuma, se se ttre de oricine în consciință, sau mai positivii se întrebămă faptele și cifrele, starea nóstră financiarie, este seam mai bună? Espunerea situațiunii nóstre financiarie, presintată Camerei de către ministru actuale — căci cu tote căte spun protvnicii noștrii sa presintama acea expunere, este tipărită și ti capulă bugetului, și ’n Monitorii, și este mai lămurită și mai amenuntă de cătă tate, cele presintate de către predecesorii săi — arată limpede că financiele României sunt mai bune decât ale celor mai multe State din Europa și că pușcină, forte pucină maî trebue pentru ca ele s’ajungă în starea cea mai înfloritorie. Și cei cari nu potă seu n’aă timpu a citi, vedu că tóte plățile se facă acumă la timpă, că bonurile rurali s’aă urcată și se urcă pe totă diua, astă-felă în cătăadî au ajunsă la 83 și că obligațiunile împrumutului Oppenheim, plătite cu 54, cumperate apoi de către publică cu 58, s’au urcată acumă la 74-12. astă-feră încătă ca și bonurile rurale, presintă cea mai bună și cea mai sigură avere și speculă. Ce vatare au dar necontenitele atacuri ce facă guvernului actuale, pe terămulu financiarii, toți aceia cari au fostă la putere ș’au avută nenorocirea a face două împrumuturi Oppenheim și să împrumută atătă de zarifu ca împrumutură Zarip? Și cu care scapă combată ceaa ce sciă că nu este de combătut? In privința morale, constituționale și parlamentărie, bărbații politici de la cliariulă Pressa ne-aîi spusă în bilanțulă foră de buni neguciători, că mai nainte, că pîiaci, „ majoritățile Camerei oră se făceau după considerațiuni de persane sau după importanța cestiuniloră ce se tratau și, cele mai de multe ori, după raportul în care se găseaă acele gestiuni cu interesele private ale onor represintanți ai națiunii.“ eînă adaosă că „după multe șindâlungate lupte parlamentarie și frămîntărî de totă felulă, prin cari a trecută țara acesta de căndă are una guvernă constituționale, pentru prima oară astă dîamă ajunsu a vedéuă Cameră c’uă majoritate compactă, și decisă a mănține ■ la putere ș’a da sprijinulu seu tutorii acteloră guvernului suptă ale cărui auspicii s’a alesu; ori căte și ori ce s’ar putea dice asupra multoră din personele cari compună partita ce este astădî la putere, ună lucru nu se póte nega, adică însuși faptulă că are țara în fine oă Cameră ca uă majoritate bine definita, a fostă considerată ca ună adeverata progresii constituționale, în comparațiune cu starea de lucruri de mai nainte.“ Aci, ca pretutindine, se vede lămurită ataculă că guvernul a avută asupra alegeriloră înrîurire nu numai morale, dară și materiale. In cee-a ce privesce înrîurirea morale trebue se dhernă căteva cuvinte pentru cei cari, trăindă necontenită suptă felurite despotismuri, nu mai înțelegă acestă înrîurire. Modurile prin cari omenii înrîureză unii asupra celoră-lalți sunt numai doue: celă materiale și cele morale. Celă materiale este a prinde singură într’unu lob isolată până omu mai slabii de cată mine și desarmată ș’a-I lua punga; celă morale este a’lu face prin purtarea mea se mă stime, se mă iubescă și căndă vede că am trebuințî adeverate se vie singură și se-mi ofere punga. Nu este omă care se nu cunoscă aceste doue moduri de înrîurire, care se nu scie că ele domnescă asolutu în tóte afacerile omenescî. Nu este omă care se nu scie că și familia și societatea are dreptu temelia înrîurirea morale. Cea a însă ce sclăvia ne-a făcută a uita este că și guvernulă trebue se aibă înrîurirea sea morale; mai multă ancă, că ună guvernă care nuare înrîurire morale, omenii cari îlu compună dovedescu prin acesta, că n’aă uă ideiă, ună principiă, că nu credă în uimică și d’aceaa nu suntă creduți de nimine și facă astă felă ca guvernulă loră se fă mai rea chiară și de cătăcelă despotică, acelua, căci cel puțin, are ha țintă spre care merge prin puterea brutale pe căndă acestua, săltată de tote valurile, trebue neapărată se fiă lovită de tóte stemele. Gumă? Una omă, ună simplu particulariă, și dacă este onestă, onorabile, dacă are ore care cunoștințe, dacă are ună principiă, uă credință și merge tostă vieța lui sp’acea cale, ele este stimată și iubită de cei mai mulți și dobîndesce că înrîurire morale arătă de mare înoată restoră ună imperiă; și noi, suntă încă omeni cari nu nțelegă înrîurirea morale a unui guvernă! Simtă la noi individ! cari credă că d. că omul care prin ideiele sale, prin credințele sale, susținute de cătră majoritatea națiunii, a fostă adusă la putere, trebue se perdă prin acesta numai stima și ’ncrederea generale și națiunea se se renege ea însăși și se voteze se facă alegerile în contra acelor principie, acelor credințe. Acesta este atât de asuriu încăt ceaa ce ne pune în adeveră în mirare este cumă cei carii iă în derîdere înrîurirea morale, nu ’nțelegă că s’atacă ei inșii și se degradă pîn’ a spune că n’aă nici uă ideiă, nici uă credință, și nu mai suntă de cătă ună felă de molusc( ce flusură și reflucsulu mării ) îi aruncă seu îi retwgii da ps mală! Dară, dică cei mai dibaci, guvernulă aptuale n’a usată în alegeri de ’mrîurirea morale ci de cea materiale. Se raționămă: Prin care înrîurire acești omeni au resturnată la 1848 uă boerime, ce domina țera de sedii ș’uă domină care dispunea asolută de puterea materiale? Prin care înrîurire acești omeni, intrați în țeră la 1857, fură ’ndată aleși în unanimitate în capitală, și cei mai mulți din amicii lor, în mai multe judecie din România? ș’acesta căndă erau combătuți de £>’uvermi, de vechia partită și de partita clisa mai în urmă a avocaților ? Prin care înrîurire de nu prin cea morale. Capitala, cu tóte amenințările, și înrîuririle partiteloră întrunite, le-a dată totădauna voturile sale, ș’a isbutită în alegerile comunale anvinge chiară înrîurirea materiale a guvernului de la 2 Masă? Căndă dară partita acesta a născută ș’ă mersă pîn’ aci numai prin înrîușirea morale, pe ce temeiă protivnicii noștrii potă bănui chiară c’a triumfată în alegerile trecute prin înrîurirea materiale ? Dacă, dacă puterea materiale dispune a solutii de alegeri, pentru ce nici ună guvernă, după declararea Pressei, n’a putută avea majoritate în Cameră? Și cumă acestă guvernă a putută întăbi prin puterea materiale mai în tote colegiele orășiănescî, mai în tote colegiile proprietarilor mici, și ’n multe din colegiile proprietarilor mari, ale Camerei și chiară ale Senatului? Și cum s’a putută esercita cu atâta tăriă înrîurirea materiale în mijlocul ă celei mai asolute libertăți a tiparului și mai cu semn a întruni ălora? Asurditatea și, putem dice, nelealitatea acusării este învederată, și, ori ce vom dice acumă cei de la Pressa, vom fi siliți a recunosce de bine cele scrise de ei înșii, adică că acestă guvernă este singurulu care are în Cameră că „majoritate bine definită care nu se formeză pe interese private“ ci pe principie, pe eredinție politice. Se trece mă acumă în revisiune celelalte acusări. Terra, fondată pentru a întălri alegerile, a acusatu în ală treilea numeră ală esistenței sale, partita din care facemă parte și guvernulă că urmieză programa lui Mazzini. Pucină mai în urmă l’a acusatu că urmeză programa Clandiu. L’am acusat atunci că voiesce „desființarea armatelor”, înnarmarea gloteloră și gardele naționalei; acumă îlă acusă că „nu se preocupă dacă veniturile sunt în stare d’a mănțină uă mare armată permanente.“2) L’aă acusată că „erige comunele în autorități omnipotnnțî.“ Acumă îlă acusă că nu respectă autonomia comunei oră. L’aă acusată că se supune domnirii majorității Camerei și c’acesta discută multă și inițiativa pornesce de la dînsa. Acumă îlă acusă că majoritatea merge după spîncenă ministeriale, nu are nici uă inițiativă și voteză făr’a discuta. L’aă acusată c’a „redicată Gestiunea Evreiloră.“ și ’n Cameră aă strigată că „n’a făcută nimicii pentru isgonirea Evreiloră vagabond!. “ L aă acusată că „n’a combătută proieptulă celoră 31 contra Israeliților,“ și să acusă acum că „după ce i s’a dată voturi de ncredem a combătută acelă proieptă... L’a acuzată că „majoritatea a votată repede mai multe proiepte de legi mari.“ și totă d’uă data că și „budgetele și proieptele de legi erau totă cele vechi și majoritatea n’a făcută de cătă a le cârpi.“ L’au acusatu că de ce Rusia dă acestui guvernă și „poștele și banii cei datoresce d'atâția ani;“ și îndată adisă că tote acestea nu suntă nimicii „fiindă că negoțiările erau făcute de mai nainte de către domnialoră.“ L’aă acusată că urmăresce independința Romăniei, și totă ei la tribuna Camerei faă acusatu că n’aduce Camerei să lege prin care se se proclame independința. L’aă acusată că la 11 Fevruarie, va proclama independința, și va face loviri de Stată, și adî suntem la 31 Martie și legile și Constituțiunea suntă în totă vigorea loră. L’a acuzată că lasă țera a fi cutreierată de bande armate; că carele cu arme vină mereă din Rusia și trecu în Bulgaria; ci Israeliții suntă despoiați, uciși, înecați. Polonii întemnițați și isgoniți, că jafurile, anarhia și miseria băntue țera; și comercianții, industriașii, proprietarii, arendatorii, și credibilă Statului, care se urcă mereă strigă cu ună singură glasa că tote suntă nadeverate și că, în comparațiune administrațiunea este acumă multă mai bună de cătă ori cândă. Aceste strigări s’aă făcută în tomna trecută prin petițiune către domnă, subscrise de către arendatorii cei mai însemnați și de către cetățiani din tote clasele, prin alegerile generale de deputați și Senatori de la Decembre și prin cele parțiale d’acumă. Presa străină la rendulă seî începe a ’ntrevedea adevărul u și pu 1) Terra, No. 3, 10 Noemvrie 1867, 2) Pressa Mo. 17, 2 6 Martiu. blicămă mai la vale ună articlu ală unui din cele mai însemnate diame ale Europei, Debuts, care nu póte fi bănuită d’a fi părtinitoră guvernului actuale, căci pînă eri o dată credemență tutorii acusăriloră protivniciliră noștrii din afară și din întru. Astă-felă dară, căndă protivnicii noștrii se contrazică inșii și necontenită în tóte acusările loră; căndă ele se baseză pe neadevăruri märturite de totă țara, și căndă foile autro-maghiare, mărturisescă, cumă are tarămă ori chiară, că scopulă ce urmărescă este ca „România se nu mai fiă ună Stată liberă ș’autonomă,“ nu póte nimene se de acestoră acusări, arătă de învierșiunate pe cătă suntă de neadevărate, altă scopă de cătă că cei cari le facű servescă, fără voia loră negreșită, dară servescă cu devotamentă interesele austro-maghiare. Acestă tristă dată mare adevără constatată, dicernă din nuoă, că cu câtă guvernul actuale este atacată în asemene modă, cu atătă ne asigurămă că el este pe calea cea mare și ’n adevără naționale, și face ca toți se se grupeze în jurul ca astăfelă cu toții împreună se putemă învinge și aceste din urmă talazuri, și aceste suflări ale agoniei și se intrâmă în portură ce ni fa desemnată și grotea și posițiunea nóstră geografică și spre care genială României ne înpinge necontenită și ne duce acumă cu pași romănesci. RETRANULU BABA-NOVACU. Răsprită din istoria Serbiei și a României. 1] I. Nu este nici oă legătură mai strînsă, mai intimă, mai trainică, decăt simpatia ce unesce involuntarmente pe toți acei ce suferă, pe toți acei ce blestemă jugulă, pe toți acei ce numeră cu nerăbdare orile de chină în asceptarea orei de mântuire. E superbă imaginațiunea marelui Goethe, căndă ne arătă bradurii scandinaviei suspinândă după cedrulă Livanului, e sublimulă tabloulă modestului Buerger, in care două ființe în lanțuri, despărțite prin ușa de seră a unei singure temnițe, se găndescă cu iubire una la alta, fără a se fi cunoscută vremădată. Fiecare poporă are uă animă, ce se frămentă în milione de pepturi, dară produce uă singură palpitare, fiecare poporă are epocele sale de suferință, suma tuturora lacrimelor individuale, uă durere imensă, uă bolă monstruosă, pe care n’ar fi fostă în stare s’o descrie nici sumbrulă geniu ală lui Sofocle, ce se apintise a ghici prin poesiă giganticele torture ale lui Ercule, nici măestra daltă a lui Sisip, imortalisândă într’ună blocă de petră agonia lui Laocoon. Ei bine! animele a doue popóre nenorocite nu potă a nu se visa unulă pe altul, de departe ca bradulu și cedrulă lui Goethe, nu potă a nu se iubi de aprópe ca prisonierii lui Buerger, nu potă a nu simpatisa în orîce situațiune prin înrudirea suferinței. Provedința, aruncândă cinci nemuri diferite pe îngustulă spadă ală peninsulei balcanice, vița latină a Românilor, vița pelasgică a Gret Avede No. de la 28 Martie.