Romanulu, august 1868 (Anul 12)
1868-08-04
ANULU ALU DOUE-SPRE DECILE VOIESCE ȘI VEZI PUTEA LEIN LEIN. PE iND----CAPITALE 48 DISTRICTE 58 PE 8ÉSE I.UNÍ „ 24 „ 29 PE TBEÍ LDNÍ „ 12 „ 15 PE T7A LUNA „ 5 ,, fi UNUH8KMPLARU 24uANÍ PENTRU PA US PK TRIMESTRU FR- 20. PENTRU AUSTRIA....................roR. 10 VAL. AUST. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundetorii Eugeniti Carada. ADMINISTRAȚIUNEA PASAGIULU ROMANO No. 1. - REDACTIUNEA STRADA COLȚIA NO. 42. DUMINICA, 4 AUGUSTU 1868. LUMINÉZATE ȘI VEI PI PENTRU ABONAMENTE, ANONIMURÎ ȘI RECLAME A SE ADRESA ÎN BUCURESCI, LA ADMINISTRAȚIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȘTÎ DIARIULUI ȘI PRIN POSTA. - LA PARIS LA D. DARRAS-HALLEORAIN RUE DE L’ANCIENNE COMEDIE NO. 5. ANONUMURILE LINIA DE 30 LITERE..........................40 BANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOC SAVITIÜ TEIJfNGRAFICU A Ii ROM, IVIIIUI. PARIS, 14 Augustă. Revista armatei s’a terminată, n’a fostă nici unu acidinte. Maiesatea Sea a fostă aclamată forte. Generaliulă engleză Napier a sosită astă dimineta șa asistată la revistă, dă va merge mâne la tabăra de la Chalons. Patria crede că împrumutul va fi acoperită mai multă de cită de treizeci de ori. Pressa și Epoca adică că, pentru câtâia dată în 15 August, va fi recepțiune diplomatică la Tuillerie. După scirile din Bresiliă, mă nuuă ministeriă conservatoriă s-a compusă. (Servițiuli privații ală MONITORULUI). WASHINGTON, 1 î Augustă.— Thedeus Stevens a murită. COPENHAGA, 13 Augustă. — Familia regale a plecată ieri sora la Petersburg. — In absenta regelui, principele regale este regine. MUNICH, 13 Augustă. — Imperatorele Austriei s’a asteptată Vineri la Starnberg, unde regele Bavariei îl va primi. Administrațiunea «Românului» face cunoscuții abonaților si că la 15 August ii se sfârșescu uiu mare numeric de abonamente. Acei darii carii nu voră se’ncerce întrerupere, suntii rugați a renoui la timpu abonamentului dumnelorű. A s’adresa pentru reabonare la administrațiunea diariului «Romănului» trimitendu prin poștă și costulii abonamentului după cumii este însemnată în capulTi foiei. Ori ce cerere de abonare și reabonare, nefîindu insoțită și de costulu i ei, se consideră ca nulă. Bucurescu Augustu. Astăzi s’a serbată la biserica catolică clina onomastică a Maiestății Sale imperatorele Napoleone. In facia bisericei era armata in linie și garda naționale, și’n biserică miniștrii, funcționarii publici ș’ună mare numeră de cetățianî. După servietă S’a făcută la Agentia Franciei visitele obicinuite și guvernulă prin organulă, d-lui ministru al justiției, în lipsa președintelui cabinetului, în felicitările ce a adresat a d-luî Aginte ală Franciei a adusă aminte din nooă că România datoresce Franciei și imporatorului Napoleon« puțirea prin care s’a redesceptată și s’a putută reconstitui, și l’a rugată a transmite impăratului Napoleon, simptimintele de recunoscută ale României întrege. Revin des deux Mondes, in revista politică de la 1 Augustă, vorbindă despre Francia (jiie „c’acumă mai multă de cătă ori ,,căndă acțiunea iei politică are trebuință d’a „se degagia de ori ce întunecimi, d’a s’areta „în curățenia și bărbăția so”, d’a scutura a„morțirea adormiților”, d’a se precisa întruiă „sensă liberale în întru spre a regăsi în a„fară înrîurirea iei și celă mai pucină ună „rolă demnă de dénsa. Dară acestă rolă, „ș’acestă înrîurire găsimc-va Francia în pace „sed în resbele? Forte dibactă ar fi celă „care va putea spune ceaa ce se va petrece „peste trei luni, și nu starea in care se „află Europa va ajuta la, descifrarea „acestei, enigme.“ Suntă deplină două sute de ani de căndă Europa trăiesc pe basca a trei aliande mai celebre și mai statorice. S’a numită întreita aliancă cea făcută la 1668 între Marea Britanie, Statele Germane și Suedia pentru aperarea Țerestră de Tosă contra lui Ludovich XIV. Asemene cea făcută la 1697, (marea aliancă a Nordului) între Regele Danemarcei, Petru celă mare ale Rusiei și regele Poloniei August II, contra regelui Sucoui Carol XII. Aria făcută între Englitera, Sfaturile Generale și regintele Franciei contra Spaniei care voia a rupe tratatele și a reda Spaniei tóte posesiunile sale cele vechie. Dup’acesta veni pătrata aliandă, (1718) între Englitera, Francia, Holanda și Imperiă, spre a mănține tratatele de la Utrecht și Bade s’a împăciui, adică a împărți unele părți ale Italiei. Asemene s’a numită pătrată Aliandă cea de la 1834, între Englitera, Francia, Spania și Belgia spre a asigura independința acestei din urmă și a menține drepturile reginei Isabela la tronul Spaniei. Veni apoi renumita Sânta Aliandă, între Rusia, Austria și Prusia și tratatul de la 1815, care avea de scopă a susține pe regi în contra poporelor. Pe acestă tratată a trăită în sfârșită omenirea pînă ce pe răndă fiecare din aceste puteri a ruptă căte uă parte și Napoleon III la 1859 și regele Prusiei la 1866 rupseră cu sabia ce mai rămăsese neruptă. Cu ruperea acestoră tratate se spulberă și principiulă ce ele conțineau și care era dreptulă regiloră asupra poporelor, și se proclamă celămuă, dreptulă fiecărei națiuni asupra iei însășî, votulă universale, plebiscitură în loculă dreptului divină. Aliandele cele vechi, spulberăndu-se împreună cu principiile ce erau temelia loră, s’a putută forma încă altele, a căroră temeliă se fiă principiei« cele nou». Resboulă Orivitclui n’a fostă de câtă ună preludiu ală acestoră principie și ca totă și resultatură n’a fostă, precumă scimă, de cătă reconstituirea României și chiară aceaa totă numai ca ună preludiu. Și cu tóte aceste Francia n’avu altă aliată de cătă pe Englitera și micuță Piemonte. Austria a stată mai multă în pîndă de cătă în acțiune, séG maî bine-fiă-neertată a ne servi c’uă espresiune a poporului romănu forte espresivă, — a scăldat-o, și s’a mărginită în a ocupa România, de unde după fasele cari ar fi luată resbelulă era în posițiune a se pronuncia pentru biruitoriu. Principiulă celămuă ascunsă, pitulată în resbelulă de la 1853, s’arelă pe taclă și ’n tótá splendórea sea în resbelulă de la 1859. Aci numai fu diplomațiă și cuvinte d’acele cari pară a spune multă și ’n realitate nu spună nimicu. Aci, Imperatorele Napoleone scoțând« din tacă sabia Franciei strigă : „Italia liberă de la Alpi pînă la Adriatica.“ Naționalitățile pentru prima oră »’afirmară în modă oficiale prin vocea Imperatorelui Napoleone. Regimele celă vechiă, simțindă prin instinctă puterea cea nebiruită și fără de marte a nuoului principiu, remaseră îmărmurită. Nici unul din monarhia clilei nu cutesc nici se combată principiul a celă nuuă pentru restabilirea celui vecină, nici se S’asocieze cu Francia spre proclamarea și de- i plina lui întronare. Poporele la răndululoră neluminate âncă pe deplină, sé maî dreptă1 ne deprinse ăncă d’așî pune in lucrare drepturile loră prin ele visele, remaseră și ele cu ochii țintiți spre drapelulă Franciei ce fîlfîia pentru densele ș’astă-feră Napoleone III, și Vittore Emanuele se găsiră singuri pe cămpurii tipnăiaic. In acesta situațiune, pe dută parte nemișcarea toporeloru din Imperială Austriei și pe d’alta orecare mișcări și încercări d’aliande ce începuseră a se face între regi, făcură pe Imperatorele Francesiloră a-șî părăsi programa la jumătatea calea și a lăsa ca Italia să mergă singură nainte pe calea ce-o era deschisă. Austria scăpa astă-față de destrugerea ce o amenința, precumă totă prin asemene cause scăpase și Rusia la 1854 de pericle]o ce o ’nconjuraă; totușî principiulă celă mare, vădată ce fu consacrată prin sânge, crescu și se întări prin acestă botelă și astfelă nu numai Italia merse nainte și se reconstitui de la Alpi pînă la Adriatica, dară însașî Prusia, ce fusese pîmnci unulă din căminele cele mai puterice ală pricipiului celui vechiă, luă drapelulă celămuă și prin ce incepe, principiulă a fostă forte înveluitune’nvinsa lui putere reconstitui în flpte țiile unitatea Germaniei. Scimă că mulți voră dice că nu S’a făcută âncă pe deplină acesta unitate; scimă că mulți, din cei mai eminințî bărbați politici, aă sperată și speră că se va redeștepta vechiulă spirită federalistă ală Germanilor« și c’atuncî .... atunci omenirea va reveni la matca rea cea vechiă. Asta credu tóte partitele învinse. Omulă cătă de betrănă, deși scie că este peste putință se numera, totă speră că-șî va prelungi filele indefinită și luptă contra morții pînă la cea mai de pe urmă resuflare. Cumă dată se pretinde că ca partitele cele vechi se véde că i s’aă sfârșită filele și se primesc a s’afunda ș’a renasce apoi în principiele cele nouă? Pentru cei însă carii potă raționa, este lesne de vedută că nu este cu putință ca Germania se se re’ntorcă la vechia iestruReluare. Negreșită că’n starea de transițiune in care ne aflămă suntă încă și ovăirî, deprinderile cele vechi aă totă-deuna orecare înrîurire asupra ómenilor, și este învederată că Germanii dorindă, voindă a-șî asigura libertatea asolută aă lăsată , ca ună felă de amenințare sau prevestire pentru Prusia, se rădice ici și calea capulă spiritulă federalismului. Dovadă însă că acestea nu suntă, cumă diserămă,deală în parte remășițe ale vechilor deprinderi și mparte ună simplu instrumentă prin care ei voră s-' înpingă guvernulă centrale pe calea cea mare a libertății, avemă faptele petrecute de cereadă în Wurtemberg. Toți am putută vedea că ’n alegerile d’acumă câteva luni, pentru Parlamentul« duaniariă cabinetulă de la Stuttgart a fostă isbutita a opri alegerea cadidațiloră favorabila politicei prusiane; și ’ndată spiritulă celă vechiă începu a crede în triumfulă seu, precumă negreșită au crezută unii la noi In re’nviuarea vechiului regime căndă aă veijură că s’aă găsită în Bucurescî 31 de ómenî din clasele a doua ș’a treia de boiarî carii aă votată pentru represintanțele acelui regime. Pucină trecu însă și a alegerile ce se fătură acumă pentru Camerele din Wurtemberg , partita unitarii și naționale germană dobândi ună bună triumfă. Se veru că însușî guvernulă fu silită, spre a-șî poporalisa candidații a declara că „politica sea Un de a restrînge legămintele Germaniei Sudului cu conederațiunea Nordului.“ Și cu tóte aceste, fiindă cm șiovăilă, „partita poporului,“ trecu în contra lui și partita federalistă se numesc, acumă în Wurtemberg, „partita strainului.“ Cumă dată d. de Beust speră cu partita dualistă, cu sugrumarea tutoră naționalitățilou, se învingă unitatea Germaniei, cândă vede că însășî partita federalistă se numesce acumă „partita străinului“ și cândă scie că prin străini se desemna Austria dualistă? In ori ce casă lupta între Austria și Prusia n’a incetată, și nu ceremoniele și discursurile de la Tirulă din Viena va contribui a aduce unire și aliandă între aceste bune puteri. Italia este acumă liberă și unită. Se nu uitamă însă că împregiurărileau venită astăfelă încătă a redobândită Venezzia prin aliandă cu Prusia. Scimă bine că ș’aci Francia n’a remasă neaptivă; scimă că in timpulă resbelului Austria a cedată Venezzia Franciei s’acésta a datu-o Italiei; dacă acesta ș’a făcută atunci căndă Austria avea în castele iei baioneta Germaniei, căndă Italia era aliată cu Prusia, s’acésta are, mai cu sumă însemnătate în politică. Pe de altă parte și din nenorocire, Italia mare încă capitala iei naturale și Roma este ocupată pentru a doua oră de oștirele francese. Se însemnă mă âncă câ Italia se află forte strimptorată în financiele reî și că reacțiunea redică capulă profităndă și de starea financiarie și de tóte acele neajunsuri politice ce suntă multe Intr’un națiune ce de curăndă ș’a ruptă lanțurile și are trebuință d’a reorganisa totă. Cugelândă la tóte aste, vomă vedea culesnire că Italia are mare trebuință de pace și cu mare anevoință ar putea fi atrasă într’uă aliandă pentr’ună nuoă resbelu. Șapoî puleava ea se între intrună resbelă în contra naionalitățiloră ? Nu, negreșită, și prin urmare nu pe alianda iei póte conta Austria spre a reveni la vechia ieî domnire. Aci este loculă se facemă cunoscută cititoriloră noștrii țnă incidinte de mare însemnătate politică. Prusia a publicatăuă dare de sumá despre resbelulă de la 1866. In acea dare de samă strategisiră prusiană arela că armata taliei n’a făcută atunci cea a ce se cerea de la dânsa. Geniralele La Marmora, ministru în timpul resbelului, a adusă cestiunea printr’uă interpelare ’naintea Camerei. Insă generalele nu s’a mărginită In cestiunî generale, ci a citită să depeștă a ambsadoreluî prusiană prin care Statulă majoră ală Prusiei curea ca armata Italiană, se ’alăture cadrilata rulă și se s’arunce asupra Viunei, pe căndă Garibaldi cu ai sei, operăndă pe castele Dalmației, va redica pe Slavi și’n unire cu Maghiarii resculați la venirea lui, se ștergá d’uă dată și pentru totă d’auna Imperială Austriei de pe carta Europei, și fiecare naționalitate din care elă se compune se se grupeze după^a Unitățile și interesele sale. FOIȚA ROMANULUI ION DE GHAZOL. ) PARTEA A PATRA. XX. Cândă mă reîntorseră la Chazol, regăsid pe Miro care mă aștepta. El își făcuseră mască de nepăsare cu energia lui bărbătescă. — Dormitu-ra? îi dlseă. Hell nu pré, comandante, însă nu’tî mai bate rapu cu mine. Se va usca buba, cumă se țfice... Te asceptă pentru a te liniști in privința mea. — Mergi la sată V . .. — Da, mé ducă se me ’ntâlnescu cu tata’lă mcă la liturgic. Mi-aduseiu d’uă dată aminte că chiară în acea ji ora să se publice în biserică căsătoria mea cu Viergia. — La liturgici strigată speriată. Nu, nu te duce în astă dimineța. Mirel — Este neapărată, respins- olă, tocmai mâne este anulă de la mortea mamei mele, nu potă să lipsescă. 1) A vudea iN-se de Ir 25—31 Iuniu, de la 4—13, de la 15-23, de la 26 -31 fulls, de la 1 și 23 Augustă — Nu, nu te duce! repetită cu vizlunea să ne privi cu mirare. — Bine, comandante, dacă acesta este că ordine trebue de sigură se me supună, dară tată oricumă mi-ară părea reă . . . . In sfir sită dacă am nevoie de mine.......... — Da, am nevoie de tine, se înșciințeze pe tatălă teă. Voiă trimite Mâne voiă pune pe preotu se facă uă liturgic anume și voiă merge cu tine.. . . — Cu sicură că acésta ar fi cu multă mai folositoru sermancî femeie, și cunoscă în acésta bunetatea dumitale. Cu tóte aste dacă nu te-aî pre grăbi voiă ieși uă jumetale oră. Vețiura că elă vrea se merga la biserică pentru uă altă causă și că trebue sc ’î dau alte rațiuni. Viorgia te așteptă astă dimineță, disciu. Mé aștaptă! strigă dăt-ai vorbită ore despre mine? Astă întrebare mă încurcă. — Da, amu vorbită despre mine, respinseiu ș’am promisă că te voi aduce. — Dară nu mi-am spusă nimică aspra despre acesta? — Am vc<Jut-o chiară acuma, reluaiu. — După aerul ă cu care ’ibî spui acesta, adaugă elă cu timiditate, mare nevoie de mare silință pentru a ghici că știrea nu este bună. Oro se neliniștesce ca demiarcerea mea pentru căsătoria mei cu Englosulă ?. . . . — Nu , nu ! Ea are încredere în rațiunea și ’n amicia la ... . Mi-a vorbită despre tine ca de ună amică scumpă .... — Adevĕratu! ijise elă ațintindui asupră’mî ochii lui urmedî de veselia. Dară acesta nu fude câ luună fulgeră, căci de molală recăljți în tristeță. — Suntă ómeni cari nu suntă născuți pentru norocit, reluă eră suspimândă. Sermana fată! Cine scie dacă nu ’î pare reă c’a devenită bogată? Era uă lume întrega în acesta radă de speranță, nic simpită mișcată de milă. Renaserămu înainte de prândă la Chazol, și pentru acesta damă de protestănescc scrisori ce aveamă de scrisă. Spre amedi plecarămă la Mornière. Cândă sosirămă la castelă, găsiți in antiameră pe bătrânulă Martin, care ne spuse că mătușia mea era în salonă cu Viergia. Ințeleseră că Genevieva fusese înlăturată și că eram așteptați. Trecându prin budoriu Miro era pălită, elă tremura, și inima mea batea să se rupă. Martin rechea portiță și ne anuncă. Intrândă, dăună pe Viorgia aședată pe divană lângă mătușa mea La vederea lui Miro ea se sculă cu mă strigătu de veselie ca pentru a alerga înaintea lui; insă emisiunea o năbuși ea recădu pe divană. Miro remase încremenită pe pragu, necutozândă a face mă pasă, și admirând-o cu privirea mai ratécita.— Dară vine! ii disc a înlin^indu-șî bracide spre dînsulu. La acéstă cuvîntă elă se răperji, îi luă mânele și că iu în genuchie la piciorele iei. Viergio strigă dă: apoi, rușinosă d’acésta mișcare, dă remase încurcată. Ea ’la privi cu fragedime, și, atrágen u’lă d’uă dală, îî strise capulă pe șină și lă serulă pe frunte — Sermanc, germane Mirodise ea c’uă voce întreruptă. In acestă aventu, in acésta scrutare, era uă frăgedime atâtă de castă ș’atâtă de frățiască încâtă înțeleseiu fosorirea golosiei mele, bănuililoră mele. Pe rându îă ținea altă fdiu îmbrăcișiată, ea ’șî întorse ochii spre mine, afundândă privirea iei intra mea c’uă spre slufl« liniștită și d’uă mândrie stranie, parc’ar fi voită se me desfidă d’a cuteza sc ’î pună în suspiciune acésta revărsare a anime-iei. Rene, suntă în spontaneitățile sufletului, în acele intusiasmuri neașteptate, nesce elocințe pe cari rațiunea nostră deși artă nu le va putea atinge săă prevedea nici uă dată. Cândă se otărî astă întrevedere, Îmi Indii puisemă că va fi un scenă rece, încurcată plină de turburare și de roșiață pentru dinsa Ve^éadu-o atătu de fragedă ș’atâtă de cumtezatare, mĕ simpliă că confusă. Ea ghici de si ură cugetarea mea; mă zîmbetă amară îî trecu pe buze. Nici uă dată vă mpulare mai amară nu mĕ mișcase maî tare. Fără voie’mî Intorsciu o liî. Miro nu scia ce se ’î dlă, nici cumă se vorbeseu. Cândă îî liniști emoțiunea ea îlă făcu so șadă lângă dinsa. — Bunulămcă Miro, reluă ca clătinăndu-șî capulă cu melancolie, ocă-te intorsă. — Da, domnișoră, îngână că cu naivetate. — Și... te găsiscă senatósa?... — Domnișoră? respinse ea cu mirare. Pentru ce se nu’mî maî Viergie, și se nu ’mi cjici tu? — Nu cuteză, îngână elă uităndu-se la dinsa parcă n’o putea recunosce. Comandantele meu mi-o spună că maî chiămală, adaugă elă. — Suntă forte fericită da te revedea, Me lomcamă se nume li uitată. — Se te uită? respunse elă cu tristeță, n’așă fi putută, de vreme ce’țî scriamă adesea. — îmi serial! strigă ca, dată de doui ani n-am primită nici uă scrisore de la tine. — De douî ani?lise elă cu mirare. Iți trimite mă totă deuna câte una in scrisorile tatălui meu... — Nu mi le-a dată nici uă dată. A