Romanulu, decembrie 1868 (Anul 12)
1868-12-03
LEI N. lEÎ N. PE AND — CAPITALE 48 DISTRICTE 58 pE BÉBE LUNI „ 24 „ 29 PE TBEÎ LUNI „ 12 „ 15 PE DA EDNA „ 5 ,, 6 DNUE8EMPLARU 2 4 BANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU PR. 20. PENTRU AUSTRIA .... FIOR. 10 VAL. ADST. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundetorii Eugeniu Carada. PENTRU ABON4ME 1 « ANCNțURÎ ȘI RECLAME â BE ADRESA ÎN BUC» BECI, LA ADMINISTRATIUNEA . XAT'77LUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚl DIARIULUI ȘI PRIN POSTA. — LA PARIS LA D. DARRAY-HALLEGRAIN . RUE DE L’ANCIENNE COMEDIE NO. 5. ANUNȘIURILE LINIA DE 30 LITERE............................40 BANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEZNOD [Serviciulu privată ală MONITORULUI]. PESTA, 10 Decembre. — Camera ungară s’a inchisu; imperatură a nuipită pe deputatură croată, Coloman Redekovich ministru fără portofoliu ală celoră trei regate, Croația, Dalmația și Sclavonia. SPANIA. CADIX, 10 Decembre. — In urma intervenirii cofisulilor străini, s-a acordații insurginților un armistițiă de 48 ore pentru ca se-șî ingrope morții și se sculă din case pe femei și pe copii. Armistițiă va espira Jouî. Insurginții sunt în numeră de 3,000 și cei mai mulți suntű risce liberați de la munca silnică. După espirarea armistițieî, atacul contra loră va începe două dată și după uscată și după mare. LONDRA, 10 Decembre. — Astă dî s’a deschisă parlamentulă fără discursă din partea tronului. IV SEHVICSCI TELEGIJAFICU AKIU ROMA SIUIiliI. ATENA, 12 Decembre. Cu tóte cererile cele mai staruitore ale puterilor, garanți ș’ambasadorilor Italiei și Austriei, guvernulu Greciei refuză de a satisface cererile Turciei. Fotiades bey, ambasadoreala Turciei la Atena, își face pregătirile de plecare. KOPENHAGA, 13 Decembre. Regele și principele de Wales au telegrafiat regelui Greciei spre a le face se satisfacă dreptele cereri ale Turciei, pentru a nu compromite tinera dinastie. PARIS 11 Decembre. țtarțele au anunciat astăferă destituirea agintelui Română de la Paris. D. Crețulescu: — D. Crețulescu prin inteligința și prin caracteridă séa, dice l’Etendard, meritase numerósele simpatii In mijloculă dificultățiloră de totă scula de cari era înconjurată misiunea lui. Asia déra rechiămarea sea este una actu curata politicű prin care cabinetul Ghica a voitü se accentueze uă situațiune nouă. Constituționalelectice. Personalitatea d-lui Crețulescu nu putea redica nici uă obiecțiune în timpul șederii sale în Francia; elü se silea a esecuta, în forma cea mai impaciuitare, instrucțiunile funcțiunilor sele. Silințele sale n’au fostă nici uă dată necunoscute și D. Crețulescu a fostă totădeuna primită cu curtezie și fără prevențiune de guvernulü imperială. piatură la Liberté&ire. D. Crețulescu se deosebise prin spiritură saă de împăciuire și prin aptitudinile sale politice. Memorialul și diplomatică ,fice că D. Crețulescu servia politica guvernului seă cu inteligență și moderațiune; eră a lăsată în Societatea parisiană simpatii, cari onoraă caracterulă scă și cari ’ivoră rămâne credinciose. Independența belgică dice: Rechiămarea D-lui Crețulescu a causată vii păreri de reă in lumea oficiale și diplomatică, în care ’și atrase numeróse simpatii prin calitățile sale personale și prin activitatea căldurosă cu care ele servia interesele țemiî sale. L’International dice că agenții diplomatici nefiindă priimițî in Europa ca representându ideie, ce le ară fi personali, rechiămarea D-lui Crețulescu, care a dată probe de lumină și de devotamentă, a fost b ună subiectă de surprindere pentru opiniunea publică. Chiară de alamă a pretul politica cabinetului Brătianu și ori care ar fi judecată ce s'ară face asupra politicei sale, totuși tota lumea recunosce că D. Crețulescu o represinta cu atâta curtenie câtă și lealitate; elă lasă in societatea parisiană simpatii rea să voră urma în retragerea sea. ^Itc Ilarie vorbescă tată în acestă sensă, nisteriulă seu. Astăzi Le Constitutionnel uită cev a că a scrisă în luna lui Octobre și vine se confirme cele ce a scrisă d. E. Crețulescu în întâmpinarea sea. „D. E. Crețulescu, dice Le Constitutionnel, a fostă totudeuna primită de guvernul imperiale cu curtenie și fără prevențiuni.“ Constatarămă acesta contradicere, ca se potă înțelege oricine și mai lesne că acusările disului diariu nu erau, de câtă acusărî provocate de interese ale dilei și că ele însușî recunosc și restabili adeverulu. Cândă ore și foile oposițiunii din țară se voră înclina, fiă și mai tărziu, înaintea adevărului și să voră mărturii Turcia, Austria, Europa în sfârșită, scăpată de periciulă în care o pusese d. Ion Brătianu , năvăli acumă asupra Greciei, și o sugrumă moralicesce. In facia unei asemene presiuni, se pare ca Grecia se cedă, mai cu semă că este amenințată de închiderea porturiloru, ceaa că ar fi uă ruină pentru comercialu scă, și prin urmare pentru Statula Elenă. Chemă că pate ca Grecia se cedă, fiindu că, decă este secură că cu tote amenințările ce â se facă, Turcia nu va cuteza se incepă resbelulă, sde însă că nu pate lupta contra unei coalițiuni a tutoru puteriloră, decă ele se vorăoțărî a închide porturile ș’a o reduce prin fomete. Așceptăndu resultatulă, publicămă mai la vale unm articlu ală diariului Wanderer care, vorbindă d’acestă conflictă, nu se póte opri da vorbi de noi și încă de Serbia ș’a dice că ’n Elada, în Serbia, în România și ’n totă Qriintele semența, ce provocă mișcarea, este aruncată de Rusia, și dup’ acestă mare descoperire, totu fora din Wienadice, cu cunoscuta logică austriacă, că „cu noua Constituțiune suferințele, poporului în imperiulu otomană se măriră și posițiunea locuitoriloră devine din ce în ce îmi nesuferită.“ Ceră de că este astefelu, decă Turcia pregătesce atâtă de bine teremurü, cu ce dreptu se pretindeam ca Rusia se n’arunce semența? Și pentru ce, în locu d’a acusa pe Rusia, puterile Occidentale nu iü inmâne acea ruditare sa principiului 1 naționalitățiloră și n’o aruncă cu belșiugare, dicendu popóreloru: Cressețî și vă ’mmulțițî, după cum ă o cere sângele și tradițiunea vostră! — Ce are ar mai pute semăna atunci Russia, de cătă cenușiă! Diavulu Noua-Press f liberă dice. ,,După spatele României stau Prussia și Russia și Brătianu lucreză în cea mai perfectă înțelegere cu Bismark și Gortchakoff. Propagarea română ,pentru deslipirea Transilvaniei, atacurile nerușinate făcuți Turciei, contra tutorii convențiunilor, prin echiparea spedațiunilor armate în Bulgaria, impertinența cu care Brătianu ține peplu contra tutorii reclamăriloru Austriei și ale puteriloru Occidentale, și ’n fine armatea generale, pentru care Rusii și Prusia de pe puscile, tunurile și munițiunile, ba chiară instructori î tote acestea sunt dovedi despre acestă înțelegere, constatate oficiali prin cartea roșie.“ Aci avemă a face două întrebăi , diamelru austro-magghiare, și nni oposițiunii din teză. Anteia: decă’n adevără Prusia ^ [ Rusia a semenat a semența rescul - în totă Oriintele și guvernul Turciei pregătesce necontenită pămêntală, prin totă felulă de framentări și nemulțămiri, ce mijlocă propune ; presa austro-magghiară spră a ’mi pedica periclulă? Retragerea lui Brătianu fi-va ore d’ajunsă spră a îndestula pe Rusia și pe Prusia? Pentru ce deră, în loc d’a căuta mijloce d’a ’ndestula trebuințele popoarelor din Oriinte, spre a le sustrage ] istă-selă de luptă orî-ce înrîurire ] străină, acîță și poporele și cele două puteri, prin felurite atacuri și calomnie? A doua, ce are voră cugeta], și la ce conclusiuni voră ajunge și poporațiunile și opiniunea publică a Europei, acumă cândă se vor a- i secura că tóte cele coprinse în cartea roșie sunt neadevăruri mari, patente și forte bine cunoscute de către cei carii aă făcută cartea roșie? Astăferă spre exemplu renumitele bande s’au redusă la 150 de Bulgari cari au trecută Dunărea pe la Petroșiani. Numărul a celă mică ale bandei, pe lângă miile de Bulgari 11 se muntă în România, este d’ajunsă * spre a dovedi că acea încercare a fostă uă simplă nebunia naționale a unui individă. Nu Rusia, nu guvernulă României ar fi făcută un aspedițiune de 150 de omeni. Ari senalulu, dechlarată oficiale de d. s de Beust, este deja demințită. D. c Ion Brătianu dovedi, după chiarăn cifrele aretate în cartea roșie, că toți ț, aginții Austriei și ensu-șîd. de Beust el au afirmată cea-a ce ori cine vedem că nu este în realitate. Cândăderăm unu imperiu, c’acelua- ală Austriei, ș'unu mare omă de Stată, ca d. den Beust, acusă unu Statu mică ca alui nostru, cându scie că tóte acusarile ri sóle suntă neîntemeiate, nu este are v acesta cea mai mare și mai pipăită dovedă că d. de Beust caută ună pretestă, inventeză lină pretestă spre a putea amăgindă apiniunea publică a Europei — se ’ntindă imperială până la marea Negră? Și cândă acumă nu mai pate fi îndouielă despre scopul a d-lui de Beust, crede eluare că Românii nu vor face la rândula loră tată ce în sfîrșită desperarea chiară le va dicta ‘ Și de a s’apăra de concisia Austriei? Și opiniunea publică a Europei, cunoscendu adevărulu, nu va face óre pe d. de Beust se stea în locu? . Și decă va cuteza a merge nainte, nu va espune are Austria multă mai rea decâtă a espusu patria sea, Saxonia? Aceste adevăruri constatate, întrebămă oposițiunea de la Presa română și pe bd. Costa-Foru și Tell din Sonată ce voiescă? D. de Beust voiesce întinderea în Oriunte a Imperiului austriacă. Ceră d-lară ce voiescă, cândă servescă de martori la tote calomniele presei austro-magghiare? In anulă trecută, cartea roișiă dovedi că d. Costa-Foru lucra în Senată după sfaturile și promisiunile, ce-e dedeseră străinii. Cartea Roșie dovedeșce acumă pe deplină planulă ce urmăresc e d. de Beust. Cum deră dd. Costa-Foru și Tell vină din naoă în Senată și susțină esistența bandelor, arsenalele, ș. c. 1? Nu vedă are ceaa ce facă? Este peste putință se nu vedă. Și decă vedă, climă pasiunea personale ’i conduce pén’a se face trombițiașii tutori calomnielor austro-magghiare în contra națiunii loră ș’a chiăma astuferă invasiunea? Nu putemă respunde, décii sfîrșimă esprimeadă Buciumi - Indrea. Si intemii datori se ’ncepemu revista nostră prin a atrage atențiunea cititoriloru nostrii asupra diariulu Le Constitutionnel. Acea ibie scrise acumiűuă lună de Zile, că d. de Moustier nu primesce pe agintele României, că d. Crețulescu nu are intrările sale la Ministerial a afacerilor străine. Mai multe diarre francese au vorbită atunci despre articlul( diariului d-luî de Moustier ) și multe glume s’aă făcută în conta marchizului Ministru, între care ș’acea-a, că să găsesce cineva mai multă în calea păcii, decâtă la disperanța că lumina s’a făcută și pentru dnmndoră și că voră curma oposițiunea, în ceaa ce s’atinge de Patria și de Tronă. Pro-Numele de Candiano, pe care îlă portă astă-ji, este ală tatălui meu adoptivă. Pronumele părintelui meu a fostă Popescu. Adaugă de acumă în ’nainte Pro-Numele de Popescu leagă acela de Candiano Semnătura mea în viitor va fi dér. ALEX- CANDIANO-POPESCU silvanieî și de absoluta egalitate a naționaliățiloră. D. Papiu în scrisorea sa aducea aminte d-lui Tiirr că, în apelul ăscu declarațiunea sa de la 1863, d. Tiirr susținea independința Transilvaniei. La acesta d. Tiirr tace cu totulu, sau de abia respunde prin cuventură integritatea Ungariei. D. Papiu aducea aminte de absoluta egalitate de drepturi a naționalităților, ce proclama d. Tiirr la 1863. La acesta d. Tiirr îi respunde că astă dî, schimbânduse împregiurările, numai póte susține asemenea pretențiuni naționale. Așa dérű cumă d. Tütrr se mai póte plânge, când i se aplică proverbală , tempora mulantu ret nos mutamur in illis. Id quod erat demonstrandum. *) Resjransnlu g-cncrsu‘«alui Tftrr Ia ejilslola cc’i adresase d. Paid «a Ilariait. Lectorii noștrii ’șî aducă aminte de epistola, ce d. Papiu Uarian adresase d-lu. generală Tilrr. (Să se vadă Românulă din 8 și 9 Noembre a. c. Era respunsule ce primesce acumă d. Papiu, prin organulă diariului Pester Lloyd No. 287: Onorabile amice, In scrisórea ce’mî adresezi în No. 166, ală Federațiunea din 6 Noembre an. col., faci apelă la convorbirea sau conferința ce ținurămă în anul 1863, precumă și la înscrisa declarațiune, cea resultată din acea conferință, declarațiune ce cu greșială se numesce apelă, și care în adeveră nu coprindea de câtă opiniunile mele individuale îmi faci apoi imputațiune ca și cumă că, prin purtarea mea de astă-dî, m’așî face culpabile de o inconsecință. Astă-ț, întocmai ca și atunci, principiul mea politică în privirea naționalităților este mulțămirea lor și pe temeiulu egalității de dreptă; asia dérii nu mi se póte aplica proverbula latină ce citezi; tempora mutantur et nos mutamur in illis; cu atâtă mai puțină că conferința nostră de atunci se raportă la ideia unei confederațiuni danubiene și ia modulă realizării ei prin o lucrare comună. Daa nu vei pute nega că eă mamă înectată, pene în momentul din urmă, de a lucra pentru realisarea acestui plană, în timpă ce Românii din Transilvania, în locă se mergă mână în mână cu noi, au mers la Reichsradt și acolo au lucrată cu centralistă in contra nostră. De altmintrea, în interesată adeverului, pare că nu era de prisosă decă, de nădată cu amintirea declarațiunii mele de atunci, ar fi citată și espect orațiunile, prin care a fostă atacată acea declarațiune în ziarele române din Transilvania. Planul nostru (ala ungurilor), de atunci era îndreptată directă asupra Austriei, eru astă-zî, cândă Austria recunosce autonomia Ungariei, posițiunea s’a schimbată cu totul. Inimicii esistințiî și integrității Ungariei nu se mai află intre ómenii guvernului din Tirna, ci cu totulu aiurea, astă-felă că că astăzî nici de cumă nu maî potă fi chiăruată ca se apără nisce pretențiuni ale naționalităților, prin cari acestea — pata chiară fără se scie—lucrază pentru ruina nostră comună, căci prin acesta n’așă face de câtă a sprijini triumfulu planurioră inimicului nostru comună. In fine, repetă , domnulă meă, aceea ce ’ți schiamă la 1864: „Isolațî cu totulu de cei deuă viță cu dânșii, Ungurii și Românii — ca națiune— staă ca două insule, și atâtă prin posițiunea loră politică și cea geografică, câtă și prin uă mirodeaUo împregiurări suntă chiămațî a fi uniți frățesce.“ Primesce amirabila mea salutare. Pesta 30 Nov. 1868. „Ștefan Tiirr Lectorii noștri ’și aducă bine aminte că în apelulă d-lui Tiirr nu era vorba de confederațiune danubiană, ci de independința Tran CORESPOHRIMTIA PARTICULARIA A »ROMULUI» Ungaria. — Pesta 26 Noem. (ro Dec.) Starea securitatei publice și civică ceva. Mai multe lectori ai ijiameloră moldavoromănescî ne făcură observațiune, ca acestea se ocupe de afacerile interne ale vecinilor, tocmai pe arătă de țară, pe cătă de multă și de să se amestecă vecinii cu totă adinsură în afacerile interne, adesea pene și în cele familiarie ale moldavo-româniloră. Unii voră se scie ca cele mai multe foi politice romănesci nu țină și nu citescă delocă tjtarie maghiare, germane și slave din Ungaria, nici măcară mă Monitor să sau vrmă altă pariu mai de renume. Ore bine este asta? Noi nu credemă. Urmarea acestei uniateralitățî póte se fiă vădată fatala și chiară funestă pentru Români, se le vie uă surprisă formidabile. Scimă cu toții că de ei, securitatea publică în Ungaria nu pre este de lauda; arătă case nu e de ajunsă. Ungurii, împăcați cu Germanii, ungurii domni preste celelalte națiuni —ca și peste veniturile terci,—și totuși țera plină de bandiți, întocmai ca în jîlelu lui Töcölyi și ale lui Franciscă Rákóczi. Rapine, omoruri și tâlhării la ordinea dilei. Întocmai ca In tempulu unui resboiu civilă. Cumă și de unde tóte acestea ? Lectorii „Românului“ sciu atâta, că dieta Ungariei votă ministeriului unu credită estraordinară pentru esterminarea hoțiloru și tălharilor, precum și că nu uă parte mare a țerei s’a proclamată dreptulu statariă, adică dreptul ă de a judeca și spânzura pe cei prinși in vină veghiată (in facto delicti in termină de tipî Zile. Credeți are că acestea și alte asemenea mesurî estraordinarie și forțe drastice aă mic și o rată numerală bandeloră lipțescî? Tocmai din contra, acestea de atunci incóce S’aă smulțitu. Poștele fereî de atunci re jefuescă multă mai desű; conductori, cocieri și soldați din escortă se împușcă nu numai afară la cămpă, ci tocmai și în orașie, multe zeci de mii se pradă fără a le mai da de urmă. Din causa acesta ministrul de comerciă publică în Monitorial maghiară uă poruncă, prin care face cunoscută cum că la stațiunile poștale dintre Sege din-Caldeea, Segedin-Coroșma, Sedin-H. M. Vásárhely și M. sz. Szegvăn, adică in districtele locuite mai multe de maghiari, nu se maî primescu grupurî și scrisori cu bănii firesce din causă, că Statulă nu mai pute sta bună și nici a mai plăti arătă amară de pagube înfricoșiak causate comercialul prin bandele hoțeseî. Intraceea, pentru ca se nu putá Zi cu meni că amu voi se exagerămă acea stare ? Este de prisosă a mai rectifica că nu atâtă Ziarele române din Transilvania, câtatele unguresc! din Pesta și din totă Ungaria se expectoraseră la 1863 contra apelului séu declara punți d-luî Tiirr, și se expetuiaza și astazi contra d-luî Tiirr, nu mai puțină ca contra d-luî Klapka din causa memorandului din Turin. In ceea ce privesce mergerea Românilor din Transilvania la Reichsrath, apoi Ungurii n au cercată ore și n’au isbutitö a merge la delegațiunnea Reichsrathului, și nu mergă și astăzi cu deplina încuviințare a d-lui Türr ?!