Romanulu, ianuarie 1870 (Anul 14)

1870-01-24

ANULU ALU PATRU-SPRE­ VEDELEA VOE­SOE ȘI VEI PUTEA Levi. Lei­i. Pe anii.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni « « 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 uâ lună « « 5 « 6 Unu esemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. austARTICLELE Trimise și Nepublicate SE VOR ARDE. — REDACTOR Respons­­tor EuGENIU CARADA Admmistrațmnea ín Pasagmlű Boman, No. 1. — Bedaoținnea Strada Colțea, No 42. >|/ SAMBATA 24 IANTTARITT LÜMINEAZÄ-TE Șl VEI FI Pentru abonamente, anunț­uri și reclame a se adresa In Bucuresci, în administra­­tiunea­­ Juriului. In districte la corespondințil­e Jiariului prin poștă. La Pans la D. Darras-Halles grain, rue de l’ancienne comedie No. 5. anuntiubilb Linia de 30 litere.......^ Lan! Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei nou SER­VICIUL TELEGRAFIC ALII ROMAHILl l. PETRESBURG, 3 Februarie. Diarulu de Petresburg desminte legătura ce s'a­­ sistt ca r­esiste intre contractarea ultimului îm­­prum­utü alu Rusiei cu cestiunea Oriuntelui, avându în vedere concentrarea de trupe tur­­cescî pe fruntaria montenegrină; acesta dia­­r nu conchide că Pórta nu se va opune do­rințelor tutorii puterilor­, pentru menține­­rea păcei, provocând fi crisa. (Serviciulö privata ale M­odorului.) VIENA, 2 Februaria. — spiarulä oficiala, ediția de sera, a publicata lista noului ca­­bineta : Hasner, președinte ; Wagner, de res­­belu ; Bankhaus, de agricultură ; Stroranger de instrucțiune publică. C­u balți ministri au rămasa. PARIS, 2 Februarie. — Mareșaluia Reg­­nault a muritu. In corpula legislativa s’a discutata amen­­damentulu lui Grevy, prin care cere a se da Corpului legislativa dreptula d’a recur­ge la puterea armată pentru apărare. Grevy țiice: „Represintația națională se aibă pute­rea suverană d-a nu fi la discreția puterei executive.“ Ministrul­ a răspunsa că liber­tatea se pute fonda numai pe Încrederea tu­­turor­­partitelor­ ; protestă contra posibili­tății unui conflict d­intre puterile Statului și respinge amendamentul, ca inconstituționala, ca actu de neîncredere. Jules Favre a sus­ținuta amendamentulu, ijstendu că,­­U re­­gimuld actualü, Corpulu legislativa este la discreția unui singuru omu, amintindu pe două Decembre. Amendamentulu a căzuta cu 217 voturi contra și 43 pentru. MUNIH, 3 Februarie. — Hegele a refu­­late se primescu adresa Reichsratului, din causa atacurilor­ contra ministerului, lipsite de ori­ce fundamenta. / hgl Bucuresci,Mt £ £ £* Alarma în privința unei situați­­uni se dă, totü­deuna și pretutin­­dine, de către presa anti-guverna­­mentale. Și acesta este în natura lu­­crurilorü. Presa guvernamentale scie ce face guvernule și ce cugetă a face. Avendu apoi cea mai deplină încredere în inteligința și patriotis­­mulu guvernului, ea mare, nu póte avea nici oă temere în privința u­­nei situațiuni, pe care ea o cărmu­­iesce. Cei carii se temu sunt: cei carii n’au încredere în guvernu, cei carii îlă credit incapabile d’a vede ș’a conjura periclele, cei carii vedu că el­ este cela care agravază si­­tuațiunea, o încurcă ș’o face ade­se periculosă, ș’acesta este fires­­ce presa oposițiunii. La noi, de câtă­va timpă chiară în acestă pri­vință, lucrurile s’au întorsi pe dosit. Presa guvernamentale dă alarma; ea ne spune că Anibale este la por­țile cetății, că suntemi încinși d’un cercu de conspirațiunî, de „coaliți­­uni monstruose“, ba încă ea merge pen’a striga că conspirațiunile se facu chiarü contra dinastiei. Ciu­dată, forte ciudată, și ’n adeveră că este timpă se ne îngrijimă, cu toții d’acestă ciudată situațiune. Și cumă se nu ne îngrijimă cândă presa guvernului se năpusti asupra tutorii ómenilor, cei mai însemnați din țară, între carii și d. Ion Ghi­­ca, și-i dechiară, nu numai de mem­brii ai unor­ „coalițiuni monstru­ose“ de mű­ancă și de anti-dinastici? Cumă se nu ne îngrijimă, cândă veclurămă presa guvernului afir­­mândă că este cea mai deplină în­țelegere între miniștrii, și apoi tote diamnele guvernamentale combătân­­du-se între densele, și ce comba­temi!... ce înjurături!... mai cu semă a­­cele ce Presa adresă urnii di­aristă bătrână, ce pân’aci trompetase gu­­vernulă, ș’apoi Adunării Naționale și Inform­ațiunilorul Dumă se nu ne îngrijimă, cândă vedurămă că Informațiunile profi­tă de­­ Ilina de Boboteza, cândă se deschidă cerurile, și ne spună că poporală suferă, pe cândă miniștrii spună capului statului că elă cântă și bine­cuvinteza? Cumă se nu ne îngrijimă, cândă însăși Informațiunile adică că fi­­nanciele sunt­ ruinate, ca și Mitro­polia, că n’avemă uă cameră, și mai puțină încă uă sistemă repre­­sintativă, că gheșefturile suntă la ordinea tjilei, că drepta se organisă și că vomă avea în curândă și titluri de nobilitate? Cumă se nu ne ’ngrijimă, cândă Pressa ne spune astâ­ glî: „Ministru Boerescu nu ș’a data demisiunea de florile mărului, nici de plictisela, ci pro­vocata de datoria ce-i impunea calitatea sea de Romana și omn onesta, posițiunea sea de ministru devotat a țereî și dinastiei, pen­tru a face pe d’uă parte se Înceteze ne’n­­țelegerile ce esistau între unii din miniștrii, și intrigile pre ascunsü, ce se creau de cei cunoscuți măiestrii Intr’énsele, áru pe d’alta se rupă uă dată acele nodü gordiane și se pótá Înlesni posibilitatea d’a ajunge la om­o­­geneitatea ministeriului.“ Dup’acesta Pressa amintesce cert i­rei cu Adunarea Națională, în urmă cu­­ siariulă cu care noi nu vorbimă nici vă­dată, și în sfîrșită cu Infor­­mațiunile, și apoi închiăiă precumă sititeză: „D­­aci nu mai e de așteptata și este timpulu ca se vorbimu și noi totu cu acea­­așî claritate a „Informațiuniloru Bucurescene,“ cari, de astă dată, lăsară se li se vârsă nu numai urechia, ci fața h­itrega 1 „Intrunü articolu Intitulata D. Cogăl­­nicenu trădători­ !!!.!?.? ?, plinu de in­­trerupțiunî și de semnele intrebăreî și ale esclamațiuneî, nu ne vorbesce de câta de trădătorulu d-lu Cogâlnicénu, și de d-nu Boerescu, séu și mai daru de trădatulu (! ?) d-lu Gogâlnicénu și de trădătorulu d-nulu Boerescu. „Ce irom­âi ... ’șî au díiü cei ce cu­­noscu pre d-lu Cogâlnicénu, cându au citit a acestü articolu la „ Informațiunile Bucu­rescene.“ „Cogâlnicénu tradatoru ? Acésta este im­posibile ! Acésta este de necrezuta și celu d’ânteiu, care s­aru grăbi a protesta cu mulții cuventű, arti trebui se fii d-la de­putata Stevie Leonide, care, grația unora chartiere scrise de d-lu Boerescu, de altă­dată a avut­ fericirea ca, de câte­va m­ile se se ocupe și de d-sea organele de publi­citate, décá nu se ocupă procesele verbale ale Camerii. „Doru, de unde vine trădarea . „Din demisiunea d-lui Boerescu, ne res­­pundü Informațiunile Bucurescene ! „Asta se fie are? Da, ne dicű Informa­­țiunile Bucurescene, pentru că d, Boerescu are misiunea de a înscrie în lista trădătorilor și pe toți acei ce nu’î conving personalu ! „Ciudată mărturisire! Lecturi, bucurațive căci de astă dată dederâma peste cea-a ce cautame, âncă de acuma mai multe luni, puserămu mâna pe adeverii! „Ghiciți acuma causa demisiunea d-lui Boerescu, și ce am­u Ințelesu noi, cându amu­­jist că în ministeru erau neînțelegeri! Iu adeverit că pe ghicite remâne treba, căci forte greă este d’a se pute orienta cineva printre aceste sucituri, cotituri și contraziceri ne­mi­mer­ate. Se ne silima de ni se ghicima, se ne orientămă pe câtă ne va fi cu putință. D. Boerescu nu s’a retrasă de „florile mărului sau de plictiselá.“ Acesta o înțelegeam și­ să cre­­demu pe cuvântu. Cumű énsa po­­sițiunea sea de ministru devotată țârei și dinastiei, îl­ sili a demisi­ona? Eoă ce nu voiesce Pressa a ne-o spune lămurită ca se înțe­­legemă toți și se ne orientămă cu toții. Mai la vale !ne spune destulă de curatu că d. Cogâlnicenu este trădătorele și d. Boerescu celă tră­dată. Pre bine. Dem­ că nu spune ce trădări a făcută d. Cogâlnicénu, la cari n’a luată parte ceî­ l­alți mi­niștri ? Și cine este d. Boerescu ca d. •gâlnicénu să se puie luntre și punte pentru a’lă trăda? Și décà trădarea nu este în privința d-lui Boerescu — și nici că póte fi — cumă Pressa Incarneza țara și di­nastia în persona d-lui Boerescu? Se credă ea are că țara și dinastia se vor­ întări mai bine ? Se ne permită a ne îndoui de daruri ce ea presupune cară avea d. Boe­rescu d’a sei se se facă iubită, prin grațiele sale și prin multele și ne­contenitele sacrificii ce­a făcută pentru libertățile publice sau pentru mărirea și tăria națiunei române. Și deca d. Cogâlnicenu este do­vedită de trâdătoru, cumă d. Boe­rescu, atâtă de dinastică — și cândă­­ jh­emă dinastică, înțelegemă inte­­liginte dinastică — se retrage de la ministeru și lasă lupusă în staulă? Aceste pentru prima parte a de­­chlarăriloră ce ne face astăd­î d. Boerescu prin Pressa. Se trecemă acumă la a doua parte: „S’a retrasă, ca se rupă uă dată acestă noda gordiana, și se potă înlesni posibilitatea d’a ajunge la omogenitatea ministeriului.“ Ce spune aci neobositură patriotă și toto­deuna apărătoră ală liber­­tățiloru publice, ș’acumă ca și ’n trecute, inteligintele apărătoră, sus­­țiitoră și mtăritoră stâlpu ală tro­nului ? Ce felă ? Nu se putea ajunge la omoge­nitatea ministeriului, fără se retra­ge domnia-mea ? Nu se putea tăia sau deslega nodulă gordiana, pe câtă timpă domnia-sea era în ministeru? Déru cumă ? Déru pentru ce ? Nodulă gordiană era, după câte ne spune Pressa, d. Cogâlnicenu. Acest­a ș’a dată demisiunea. Și chiarü décá n’ară fi voită se șî-o dea, îndată ce î-o cerea președin­tele cabinetului, căta se și-o dea. Pentru ce dera d. Boerescu, care dec­lară că nu-i placă florile mă­rului și că nu se plictiseșee în mi­nisteră, s’a retrasă, ca astă-felă, trăgândă cu piciorul­, se cadă și trădătorele Cogâlnicenu ? Voiesce are se ne dea se ințe­­legemă că va reintra la formarea noului cabinet­? Dérit atunci ce prestigiu va avea puterea esecutivă, căndă publiculă o va vedea făcând marafeturi, ca maimuțele cele dre­sate ? Ne aduceam aminte că la 1860 asta a făcută d. V. Boerescu. Ș’a dată demisiunea împreună cu toți ceilalți miniștrii. Mai multă ăn­­că, a provocată acea demisiune; ba­­ncă a și scrisu-o ânsuși, cu pro­pria sea­mănă, totu precumă a scrisă acumă actulă dinastică, după dom­nia-sea; anti-dinastică, trădătură sau ineptă, după noi; și in urmă a re­intrată îndată ’n cabinetu. Ințele­­gemă ca cineva se facă vădată uă greșială; déra ce este omulă care o face pentru a doua oră? Și cumă se va chiama d. Boerescu, căndă va reface acea­a­și manoperă, chiar­­ după ce a văzută la ce capelă a condusă pe Vodă Cuza acele ma­rafeturi de boerescu sau boeresci? Și ce mai însenmeza și acele cu­vinte că „celă care cu multă cu­vântă ar putea protesta contra acu­­zării de trădătoriă, ce se face d. Cogâlnicenu, ar fi, ar trebui se fiă d. Leonida Sterie care, grație u­­nora chartiere, scrise de d. Boere­scu, a avută fericirea se se ocupe de d-sea organele de publicitate?“ Trădarea, făcută de d. Cogălni­­ceanu, se fiă are, după d. Boere­scu, perderea, găsirea și publicarea acelora „h­artiere“ ? Deja domnia-sea decilară că „hârtierele“ cu pricina suntă fórte dinastice și mai cu semă scrise și propuse la timpul­ priinciosă. Cumă déru tată d. Boerescu decilară că celă care publică faptele dumisele cete inteliginți, dinastice, comite uă trădare în privința domniei-sele ? „Ghiciți, $ice d. Boerescu pr . Pressa, ghiciți causa demisiunii d-lui Boerescu“ ? In adevĕru, nimene nu póte ghici ce aă făcută, ce facă și ce voră face cei carii n’aă uă busolă poli­tică. Cea­a ce scimă ausă positivă este : Primo, că d. Boerescu compro­misese dinastia și trebuia se cad­ă. Secundo, că d. Cogâlnicenu a cădută și trebuia se cadă, de vre­me ce, de la Marte și pân’acumă, a trecută, împreună cu colegii săi, națiunea suptă bâtele uci(létorie și umilitorie ale bandelor, de es-puș­­căriași, „și nu cândă poparele sunt june, —­­zice Oscar Mac-Carthy, vorbindă de furcile caudine — tre­­buescă a fi umilite; în casulă a­­cesta ele trebuiescu stîrpite cu to­­tulă, căci umilirea nu se uită.“ Cei­lalți miniștrii se pare că se susțină încă și că voru îlbuti a compune ună nou cabinetu ; déra, chiara de va fi asta, ei voră merge din cădere în cădere, până ce voră cădea în pră­­pastia sau voră aduce uă catastrofă. Acestea te scimă, căci acesta este logica faptelor­ și ea este și remâne nestrămutată, chiară cândă se pune în contra ei cavalerulă Dumitru Ghica și marele dinastică și cava­ler­ă V. Boerescu. Pressa stăruiesce mereu a dovedi că eu suntemü dinastici ca dânsa. E! Ș, cine vr’vă dată a negată acestă adeveră? Negreșită că nu noi. Ea stăruieșce din nou a dovedi că C. A. Rosetti este republicană, fiindă că astă-felă a scrisă ună d. Rasch, ce cjice ca cunoscută pe d. C. A. Rosetti la Paris, în casa re­numitului A. Herzen. Ea ne mai spune că d. Rasch a scrisă acumă în Berlin că C. A. Rosetti „s’a fă­cută studiile de conspiratori ș’agi­­tatore în scala superiore din Paris.“ Déri de ce voiesce dinastica Pressa se-I mai repetimă că nu cu­vintele d-lui Rasch potă avea vouă valore, ci acele scrise și suptă-scrise de însuși C. A. Rosetti la 1866, și noi i le-amü am­intite, și, fiindă că-i place, i te reamintimă, îndrep­­tându-o din nou la cronica politică a primului No, ală Revistei Du­nării. De ce voiesce dinastica Pressa se ne stiescă s’o întrebămă: ce-l pesă de principii repubublicani al lui C. A. Rosetti? Elă nu este mi­nistru și nici că se oferă a fi; acesta a doveditu-o în tota vieța­tea politi­că. Ș’apoi, nu are d’ajunsă c’m­ă guvernă atâtă de inteliginte, atâtă de patriotă, atâtă de dulce și dreptă ca celă d’acumă, ca se câștige na­țiunea întragă și s’o atragă în giu­­rulă scă, în­câtă se latre ca cănii la lună spurcatulă, anti-dinasticulă și republicanulă C. A. Rosetti? Ce-i pesă dorü de dânsulă? De ce-să pu­ne mereă nainte, ca uă putere, și merge âncă a­ lă pune ca uă spă­­rțitóre chiară în facia dinastiei? In adeveră că nu mai înțelegem și suntemü gata a $ice și noi, din partea dinastiei: „Păzesce-mâ, Dómne, de amici, căci de inemici me voiă păzi ânsu-mi.“ Ni se trimite din Focșani, ce­­rându-ni-se a se publica, următorea adresă către majoritatea alegétori­­lor a colegiului al­ IlI-lea din Brăila. Stimați cetățeni și alegotori. In numele libertății, ve felicitame pentru curagiula ce ați avuta de a esercita drep­tura vostru in timpii de față, facându să triumfe principiula democratica cătră despo­tismul bâtei ce guverneza astăzi destina­tele României. Trăiască constituțiuni a! traiesci Româ­nia liberi ! Semnați: Costică Robescu, G. I. Vernes­­cu, Nicolae Fiera, Alecu Sihleanu, Dimitrie Gheorghiu, Ion Gheorghiu, Ion Georgescu, Lascaru Zamfirescu, Tipeie, C. Sihleau, Ta­­nase Teohari, Potop, I. Vasilescu, M. Luca, Enache Costescu, Cristache Luca, Panaite Stoenescu, V. lonescu, Zaharia Ionescu, P. Mărculeș n, A. D. Dimitriu, Anghel Toma, Cristea Solomon, Ene Belea, Iordache Câl­­cânu, C. Stoenescu, C. Mătăsaru, V. Josescu, G. Mironescu, C. Minciulescu, V. I. Ghindaru, Mărgărita Crăslău, Baștorescu, C. Dr. Pas­­tia, N. Bone, P. Bene, Petrache Nicolau, Ghiță Nicolau, Costache Nicolau, Iancu Cos­tescu, T. Barca, Dumitru Gheorghiu, T. A­­tanasiu, Ștefan Nicolau, A. Caliman, Ghiță Dragomiru, P. Dimitriu, C. Vasiliu, C. Sin­dulescu, C. Mărgăritescu, I. Trandafirescu, C. Babașu, Ion Alesandru, T. Teodorescu, Iconomu Triandafil Bene, I. Mărgăritescu, Alecu Bontesa, V. Calcaiu, Panait Ionescu, Neagu Soare, Stoian Rusen, Anton Stoian, Neagu Danu, Panait Iorga, Ion Martnea, P. Spânu, G. Calpaci­u, Ion Cojocaru, G. Po­­pescu, G Vasiliu, N. Petru, I. Georghiu, Costandin Ioan, Vasile Vereși, Hagi Mihali, Ghenoiu, C. Burghelescu, G. Sim­ionescu, Q. Loghinescu.

Next