Romanulu, ianuarie 1870 (Anul 14)
1870-01-28
ANULU ALU PATRU-SPRE-PECELEA________Administrațiunea ln Pagagini Hasaany No. 1. — Redacțiunea Strada Colțea, Vo. 42. VORISCE ȘI VEI PUTEA Lein. Leîn. Pe anu.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pegese luni « « 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 uă lună « « 5 « 6 Unu esemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust ArTICLELE Trimise și Nepublicate SE VOR ARDE.— Redactor respunzător Eugeniu Carada VEI FI Pentru abonamente, anunțuri și reclame a se adresa în Bucuresci, la administrațiunea fiariului. In districte ia corespondinții fiariului prin poștă. La Paris la D. Darras-Halleî grain, rue de l’ancienne comedie No. 5. A.NXTIITIXTRIX,E Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei nou CĂTRE ALEGETORI. De căte-va ^lile consiliere comunali din tată țara procedă la revizuirea listeloru. Soirile ce avemu din mai multe județe și cele ce vedemu petrecéndu-se în capitale ne aratű că sistema adoptată este ștergerea din liste a m ii tutorű acelora, cari nu suntu partisaniî bătei, adică ai guvernului actuale. Astűfelu în Bucurescî s’au stersü din liste unu mare numere de persone, și încă dintre cele mai cunoscute, cari au drepturi necontestabili și au figurat o necontenită între alegători. Prin urmare învitămă pe toți d-nii alegători, ce se află în acestă categoriă, se ceră înscrierea d-lorü din nou, securi că altű-felii vor fi privați de drepturile ce le dă legea. Aducem aminte, cu acastă pensiune că, conform legii electorale, orice personă deja înscrisă în liste póte reclama înscrierea tutorii acelorua cu dreptu, pe care le-ar vede șterse sau omise. DEPEȘSE TELEGRAFICE ROMA, 5 Februarie. țintulă Civizta Catolică. Întrunit articole Intitulata Politicii ret și conciliulu, privitorii la amenințările unora dintre politici, mai cu sema din statele catolice, pentru casula cända conciliulu ar edicta nescarîva decrete dogmatice sau prescripțiunî disciplinare, contrarie spiritului modernii,fie că episcopii vorü disprețui aceste amenințări, deci guvernulű arü face unele legi contrarie decretelorö conciliarie; aceste legi, cu desever șire nule, nu voru obliga nici de cuma consciința credincioșilor ș. A grăbi esecutarea acestora legi, arti fi a comite unu actu de tirania cea mai scelerată. Déca guvernele voru despărți biserica de statu, voru provoca teribile revoluțiunî, cari în cele din urmă le voru resturna și pe dânsele. Civizta laudă pe ministrulü Dara c’a declarată nu senată că va respecta libertatea bisericei , laudă apoi pe Francia că este aprope singurul stată, care a rămasü credinciosa concordatului seu de șăptezeci de ani. Francia pate fi secură că conciliulu 1? va ține sema de acesta realitate. PARIS, 5 Februarie. In corpulü legislativă Rochefort întreba daca este exacta că ministrulu de resbelü a ordonată se nu să admită înlocuirea a doui soldați. Leboeuf a respuositamü usarü de una drepta, căci — cândü soldații sunt încorporați — nu mai potu fi ’nlocuițî de câtă cu autoritarea ministrului. Ministrulü adauge ama oprită pe soldați d’a asiste la reuniuni și stăruiesca a lucra astfelu. MUNSCH, 5 Februarie. In camera deputaților, Hohenlohe ^iso, Bavaria nu trebuie se servesca Austriei ca una glacia (lucrare de fortificare), ci trebuie a s’aduce uă ’mpăcare state sî sinceră intre Austria și Prusia. Acesta împăcare este singura garanție pentru menținerea păcei. PARIS, 7 Februarie. In corpuli legiuitorii d. Cremieux susține că uă a doua autoritate este necesariă pentru arestarea lui Rochefort, alta felü arü fi a suprime că parte a represintațiunii naționale. D. Ollivier demonstra imposibilitatea ca corpulü legiuitorii se fiu chiamata a două nouă autorisare și dă de exemplu pe Mal■“ardier și Dufraisse, cari au fostu arestați fără uă nouă autorisare a camerei. A lucra alta-felaarii si a aduce arbitrariulü și escepțiunea în legile nóstre. Din Arago, Garnier Pages susținutesa lui Cremieux. Gambetta, propunendouă ordine defitindendă a amâna esecutarea judecății pene după sesiune, țice că nu este vorba de uă crimă de drepta comună, ci de unii delicii politice. D. Ollivier respunde că d. Gambeta confundă puterea legiuitare cu cea esecutivă. Ori care ar fi forma guvernului, puterea legiuitóre nu trebuie se intervie tn lucrări cari aparțină esclusivamente puterii esecutive. D. Oilivier, redicăndu se cu multă energie contra rațiunii de Stalit, pe care o preconisa d. Gambetta, țice , nu vom ieși din turbură", din agitări și nu vomü întemeia adevărata libertate, de câtă atunci, cândü voma pune la uă parte rațiunile de Statü, pentru a nu avea recursă decâtă la justiție .(aplause.) Camera adoptă ordinea țnlei pură și simplu cu 191 voturi, contra 45. (Servițiul privată ală Monitorului) PARIS, 6 Februarie. „țiarulu oficială“ publică una decretă, care revoca pe d. Leverrier din funcțiunile sale de directori ale Observatorului. Administrația Observatorului este încredințată unei comisiuni compusă de trei membri. Una raportă ale d-lui Chevandier de Valdrome propune se se însărcineze uă comisiune pentru a studia cestiunea administrației municipale a Parisului. Ministerul adice că, daci trebuie ca locuitorii Parisului se intervină în administrația financelorü lor, trebuie asemenea ca acesta intervenire se nu devin unu mijlocü deghidata de a servi pasiunile politice. Noua constituție a capitalei trebuie se inaugureze acea decentralizare practică, care este atâtă de dorită de majoritate și respunde atâtă de bine la principiile guvernului. Printre membrii comisiunii se afla: D mî Chambrun, Cochin, Emile de Girardio, Labouleye, Fiiehon, Leon Say. Raportul a fost aprobata de imperatorulü. MADRID, 6 Februarie. Se desminte categorică că Spania ar fi negociată cedarea insulei Cuba Statelor Unite. PARIS, 7 Februarie. „Figaro“ asecută că de Prévost-Parados se va numi ambasadorii la Washington. Arestarea d-lui Rochefort nu este încă decisă, Consiliulu de miniștri va delibera un curend. In acesta privință. Bucuresci, 27 Calendari 8 Făurarii Duminica trecută aduserama aminte că la 1862 am fostu disa d-lui Dumitru Ghica, atunci ministru: „Ți-aî perdutu sărita, beizadé.“ Și mai amintirămă următorele linie, totu din revista de la 1862: „O reacționari, cândü őre veți seia fi, nu ifbit ómeni de tréba, ci ceva maî inteligințî! Déju acésta este peste putință, căci inteligința nu póte fi acolo, unde totulu este putredă.“ Ș’abia trecură 24 de ore, și strălucita beizadé dovedi că furtmu multu mai josu de cătă adeverulu, căci sări cu totulu și peste totu. Abia trecură 24 de ore, și vechiulu represîntante alu vechiei partite dovedi că ’n adeveru nu mai póte remâne unu grăunte de inteligință acolo, unde totulu este putredă. Strălucita beizadé smulse clopotulu din măna președintelui Camerei, se transformă însușî în președinte alü Camerei, servindu-se cu clopotulu, ca una adeverata clopotarii, și apoi, desceptata de drepta indignare a Camerei, își repară greșiala aruncandu clopotulu președintelui ș’atacăndu-lă și prin cuvinte, sbierându că președintele Camera „se pune în capulu pasiunilorű ș’al fi desordinez.“ De cându lumea nu s’a reluta a nu ataca atâtă de mare și toto d’uă dată arătă de ineptű. Da, și domnulu Cogâliicenu a aruncată în facia președintelui camerei unui decretü alü puterii esecutive, dera în acela momentu d. Cogălniceau și cu domnul- sen Cuza și-a fi călcată jurămintele cele mai sacre, au sfâșiată constituțiunea, aujunghiată în tată și pe deplină suveranitatea naționale. Aci cehi puțină crima era deplină și logică, când crima actualeloî capitala cabinetului este încurcată, este — cumva strigată în cameră una deputată — „arnăuțescă.“ A fi primulü consilieri alți tronului ș-a smulge clopoțelulă din mâna președintelui camerei alți suna singură pentru a face tăcerea în cameră, este a lua, prin forța brutale, președenția camerei. A arunca apoi clopoțelul, în modulil cele mai brutale, în facia președintelui camerei și a striga că el este „capulü pasiunilor ș’ală desordinei" este e lovi de două ori SUVERANITATEA NAȚIONALE, a O lovi moralicesce și materialicesce. piserama că lovirea este înnolouită și vedemü că neamu amagita: insulta va fi întreită, decă primulu consiliariu alu tronului va cuteza astăzi a se mai presinta în facia camerei ca ministru. In urma unui asemene actü, peste putință ca d. Dumitru Ghica se mai stea unu singura momentu pe băncile ministeriali, precumu este peste putință ca adunarea se mai desbată unu singura momentu cu acestă ministeril, bancă este peste putință, după noi, ca camera se in trămită pe ministrulü culpabile înaintea justiției, suptă acusare de atentate la suveranitatea naționale. Asceptându dorii ca faptele filei se vilă se vorbescă pesteuă oră sau două, se arunca cu unu momentană răpede privire asupra cabinetului de la 16 Noembre. Elü intră în ministerul ca susțiitorii, apărători pent aci în cameră ale fostului cabinetu și dechlară, în programa ministeriale, că vine ca continuatore alü ministeriului Golescu-Brătianu. Și ce se făcu în urmă, și, ceea ce este și mai straniu, în zilele de la 23 până la 28 Ianuariu 1870? Miniștrii violară legile și acusară pe fostulu cabinetu, și mai cu sumă pe d. Ion Brătianu, deconspiratore și trădătore. Camera cere și votâză ca ministeriulú se reintre în lege; acestaa dechiară Adunării că va face apelă la națiune, ca dânsa seotărăscă. Camera aceaa, în mare majoritate, voteza îndată bugetele și dă tóte mici’lacele puterii esecutive d’a administra ș’a face în adevĕra apelă la națiune, ca densa se ptărescă între dânsa și puterea esecutivă. Cumu procede cabinetulü Ghica Cogâlnicenu și cumu consultă națiunea, este solutit acuma de toți. Se ne ’ntrebămă ânsă: cumu căcu acestu ministeriu? La 2 Maiu 1870, d. Cogălnicénu faceuă lovire de Statu, și la 23 Ianuariu 1865, fu dată afară din ministeriu și din Paiață, ca trădătore, de către ânsuși acelua care îlu primise ministru ca se fiă trădatoriu alu națiunii. Ciudată scrie! Același d. Cogalnicénu fu dată afară din ministeru la 1870, și totü la 23 Ianuarie, și totă ca trădători a. D. Dumitru Ghica se crede dorinii ale situațiunii și’și sumeze mănceele pentru a demonstra națiunii a sea inteligință, capacitate și poporaritate. A doua zi își reî ncepe noua carieră, numindu ministru pe d. Georghie Cantacuzino și spunendu-se în lume, și chiar în Cameră, că ministrul a cela noű a intrată în ministeriu fără seirea și fără voia sea și a amicilor sei politici. A treia fii, Camera cea nouă, Camera cea de la Marte, Camera a căreia alegere fu gloria cabinetului actuale, căci îi câștigă titlulü de ministeriu alü bandelor, de es-pușcăriașî, de ministeriu alü lui Hamalii și Popa-Tache, chiamă pe d. Dumitru Ghica ’naintea iei și, după ce îlu trânti și să tăvăli, ajunse la momentulu d’a lu da afară printr’unu votu de blamu. Ce face atuncl d. Dumitru Ghica? își perde cu totul a sărita, face comedia cu clopotul și fuge din Cameră. Astăzi cuteză, în adevera, a reveni naintea Camerei, și cere iertare, ânsă recunosce elă ânsuși sau se găsi cine se-la facă se ’nțelogă că nu mai póte fi ministru și declară că și-a depusă demisiunea, împreună cu toți miniștrii. Ciudată coincicință ânsă se cadă și primulu ministru totu în Ianuaria și totu în acele cicle ale lui Ianuariu, în cari anu se credea lea și paralel, și disolvă represintațiunea naționale pentru a face apelă la el-pușcăria> șiî seif Ancă ceva. Astăzi primulu ministru citesce Camerei unu mesagiu al Tronului, prin care i se face cunoscută demisiunea cabinetului și primirea acestei demisiuni. Pentru ce acesta neu sitatu mesagiu ? Pentru ce sfatul celu după urmă, ce capulu cabinetului dede capului Sfatului, fu totu una sfatu mai multă rea de câtă buna, mai multu autoritară de câtă constituționale ? Demisiunile cabinetului și primirea lorü s’anunțau camereloră prin grabă, de câtre capulu cabinetului, spuinduse și consiliulu cea dată capului Statului, în privința acelei demisiuni. De ce dém acestă nouă procedere ? Nevoindu a vede întrensa de câtă mania de stravagare a d-lui Dumitru Ghica, ne mărginimu a constata că sfârșitul primului ministru fu demnă de viața sea de la Ianuariu 1869, până la Ianuariü 1870. La uși a camerei primulu ministru fu primită de unula din susțiitorii sei, de domnulu Hamalu. Acesta vedere i se presintă ca fantasma lui Banco; și, zăpăcită, beisadoua întrebă pe Hamalulu seu: ce caută aci ? Ce-o să mai urmăresce? Cine ba adusă ? Publiculu Îi respinse prin suspinule de resuflare ală unei națiuni, care amară suferise, prin cele mai îngrozitorü șiuerată. Déru are acesta șiuerată nu i l’a dată alaltăierî, și în modul ă celi mai tristă și mai deplorabile, colegiulu alu IV-le de la Mehedinți? Multe aveam m âncă a mai aminti ș’a bee foștiloru miniștrii și Camerei de la Marte, multe, între cari ș’acea a că ânsă și drepta, care voia ieri se oprască pentru momentu căderea ministrului Ghica, îi lise, prin vocea d-lui Iepurenu, ca lü consideră ca unu ministru de transîțiune, însé, venindu la alegerea făcută de către colegiul alu IV-le de la Mehedinți, și aducându-ne aminte că ânsuși d. Dumitru Ghica ali să ieri în Cameră că „dă acésta alegere ca una avertismentă despre situațiunea politică,“ creată de către ministeriulü seü, e bine, credemü, se ne oprimă aci, ca se lăsămă ca națiunea se citască mai la vale procesele verbale ale ședințelor adunării de ieri și de astăzi și se cugete asupra situațiunii, mărginindu-ne alice puterii esecutive „Ale tôle d’intru ale télé.“ ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de la 26 Ianuarie. (Urmarea discusiunii asupra interpelării d-lui George Brătianu). D. George Brătianu, luându pentru a doua ora cuvântul, spre a respunde d-lui prim ministru, arăta că nu trebuie multü decisă, spre a’șî forma cine va opinia; opinia deputaților e e deja formată, cum ar fisü d. Boliacü. E silită se respundă casă d-lui ministru președinte. D-sea n’a sisit una momentu altă de câtă că trebuie armonie, trebuie stabilizate pentru cele obținute pene acum, că In guvernu lipsesce unitatea de acțiune, armonia și prin urmare elu are *n sînu’î germenele distrugătorii. Ce ne <zice, ce respunde d. președinte al consiliului ? Respuns-a că d-sea a spusă națiunii vr’vă dată noua programă a d-sele ? Spusa c’a consultată națiunea? Nu spune că e patriotă, spune că e Română și că a lucrată. Déru cine a trisit că acestea nu suntu așia? A lucrată d. D. Ghicadérui cu faptele d-séle nu se unescu toți.’e Înțelegeți prin conservatori ? Sunt conservatori și conservatori. Și liberalii suntu conservatori, casi nu cumü înțelege d. Ghica, suntu diferite nuanțe. D. Ghica, care represintă, cu toți prefecții d-sele, onorabili dérü neconstituționalî, pe conservatori, trebuie se vede că nu am regimul constituțională, că cabinetul e compusă în modă anti-constituțională, că țara nu vrea se fie guvernată de conservatori și că prin urmare puterea d-sorit nu mai pute dura. D. P. Grădiștenu. Vi s’a retrasă mandatulu d-vastre, nu uitați. . . D. G. Brătianu. Acelea erau manopere abile, déra se scie că ele nu emanau din voința alegétorilorü. (aplause viui ’n tribuna publică). D. P. Grădiștenu. N’o se te mai alegi. D. G. Brătianu. De vom fi alegerile influențate, nu dori de vor fi libere, mĕ vom alege. D. A. Lahovari. Care va seifi că v’ați alesă sub alegeri influiențate. Preținsă mărturisire. D. G. Brătianu, continuându, susține că d. D. Ghica a manifestată idei despotice cu ocasiunea proiectului de lege. Că d-sea (d. Brătianu George) nu doresce a se ataca pre*