Romanulu, septembrie 1870 (Anul 14)
1870-09-17
ANULU ALA PATRU-SPREZECELEA Administrațianea ta P&sagrului Roman, No. L— Bleflaoțanea Strada Colțeano. 42. VOIESGE ȘI VEI PUTI ABONAMENTE s. n. L. n. anu anu .... în capitale 48 districte 58 Ș&e luni „ „ 24 „ 29 Trei luni „ „ 12 „ 1& 0îi lună „ „ 5 0,6 Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei-Uni exemplară 25 bani. Francia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Austria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 ANTINTITIKÎ L. b. T linia de 30 litere. .......................— 40 Inserțiuni și reclame, linia . . • 2 — ARTICLELE NEPUBLICATE SE VOR U ARDE. — REDACTORE EUGENIU CARADA. JOUI, 17 SEPTEMBRE 1870 LUMINEZA TE și ^EI FI Pentru abonamente și anunțuri a se adresa: In Bucuresci, la Administrațiunea tjiarului In Districte, la corespondenții sei și cu poșta EA 3?ABIS Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegrain Rue de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiuri: Lad is Órain, Thomas et C-ie Rue Lepeletier, 23. LA VIENA Pentru abonamente : La d. G. B. Popovici, 15 Fleischmarkt. Pentru anunțiuri: La domnii Haasenstein și Vogler, K. Neuermarckt i Depeșe telegrafice. (Servițiul privată ale Monitorului) CHARTRES, 24 Septembre.— Scrie bune. Atitudinea poporațiunii Parisului este din cele mai energice.și din cele mai hotărâte pentru apărare. Combateri cu succesu aă avutü locu în 23 Septembre. TOURS, 25 Septembre.— Unii bileti ale d-lui Gambeta, adresații d-lui Cremieux și sosindu prin balon, zice că Parisula este gata pentru că resistenți eroică, că tor, cetățenii, atătai cei din partitula estreme cătîi și cei apartinénd lü vechei reacțiunî, sunt unanimi in a sprijini cu energia pe guvernă, și că orașul dispune de forțe imense, de tóte aprovisionirile și munițiunile necesarii pentru u lungă resistență. Bocuresci, Js Răpciune, 1870. Speram că ne vomă pute repausa sufletulu, că ne vomu pute alina sfâșiările anime, causate de vederea atâtora mișelii ale puterii, cari pe totă Ilina facu noue și numeróse victime, speramu că vomă puté uita de propriele nóstre suferințe, contemplând o mărețulă spectacloală luptei uriașe din occidente și ală noueJorii și nemărginitelor!! perspective ce ea deschide, ânsă deșartă speranță!. . . Uă singură zi de repausu, uă singură oră în care anima se nu ne ftă sfâșiată de soirile unorü crime din ce în ce mai oribile, comise de puterea nelegiuită care ne domnesce, una singură momentu de alinare a atâtor suferințe nu ni-li lasă furia inchisitoriale a acestui regime! Abia trei zile suntű de cândă tăceamă cunoscută Românilor, infamiele comise la Craiova, torturele morali și fisice la cari a fostă supusă ună represintante ală națiunii; abia trei <zile suntă, de cândă arătamă Românilor, care este sistema de guvernare a regimului ce ne domnesce și cumă imoralitatea’ merge păn’a corupe, prin punere în serviniă, pe ană servitore, spre a face denunțări mincinóse contra stepănului seă ș’a altoră persóne ș’apoî a’lă întemnița, cândă remușcarea l’a făcută a se lepăda de resplătire, după cumu se lepădă Iuda aruncândă cel trei,seci de arginți în facia Fariseilorö. Erau destule atâte probe de uă turpitudine rușinosă, mai multă încă pentru cei ce se îndură de câtă pentru cei ce le comită: puteamă se mai fimă lăsați încă câteva șlile se respirămă uă aeră neinfectată de noue crime! De ră nu! Desfiderile aruncate de uă putere îmbătată de crime, se urmeză în fiece minută. Noue scrie despre noue atrocități ne sosescă: denunțiămă aci numai doue, mai îngrozitóre, mai revoltătore de câtă tate. Una e din Craiova, cealaltă din Ploiesci. Din Craiova se scie deja cumă acelă Marinescu, care mărturisesce ânsuși ca tăcută denunțări false contra d-lui Stolojanu, a fostă pusă se facă asemeni denunțări și contra preotului Ciocâlteă. Ei bine în urma acelei imfame machinațiuni, nefericitulă preotă a fostă atestată cu uă rigore ș’uă neomenie demnă numai de selbatici. „Pe bietulă preotă Ciocâlteă, ne scrie uă martűre oculariă, l’aă arestată de Sâmbătă, elă este veduvă; cândă fetițele lui aă văzută acesta, le-aă prinsă figurile de spaimă și durere. Am vedută chiar și pe îngrijitori du temniței plângêndii de mila loru. „Ne avenduuă cameră lângă.... se spunemu cuvântule . . . lângă privată, pentru a pune pe servitorele altarului, l’aă pusă în acea cameră, unde fusese întemnițată ân taiă d. Stolojanu, alături totă cu acelă hârtieă la care 70 de arestanțî venină peste nópte. „Măinescu resbmă alegerea d-lu Ion Brătianu contra cumnatului seă Argetoianu!“ Nu comentămu: nu putemă, nu trebuie se comentămă. Ori ce comentariu ară fi palidă, ar fi crudă, sporindă durerea ce causeză asemeni fapte, ar fi injuriosă pentru cei ce privescă cu nepăsare la asemeni orori, și le indură -n tăcere. Se lăsămă deră se vorbescă numai faptele prin groznica și ’nfiorătorea loru elocință... Le dămă adlocă și strigătului de desperare ală unei mame și socie în doliu. D-lui Redactare alu Iliariuluĭ ROMANULU „Domnule Redactare, „Ca mamă de familiă, cu anima sfășiată de durere, vină a vă ruga se binevoiți a da locu acestoră rânduri în diariule d-el vóstre, ca să vedă toți» Românii tristalu și nenorocitului spectaculu, aici nimicirii familiei mele de către autoritățile din Ploiesci. „Sociulu meu, Costache Orășianu, primară și locuitoră în comuna rurală Târgșiorulă, fu rădicată—în noaptea de la 11 Augustă—pe la orele 11, de către patru dorobanți, cu forța brutale, din mijloculă copiiloră, din sînulă familiei, și fu dusu la Ploiesci, zale deuă jumătate postă, pe unu întunerecă adâncă și pună noroă mare. „La Ploiesci fu aruncată în temniță, făr’a fi câtuși de puțină vinovată de ceva, făr’a fi avută măcară vr’uă sclință despre cele întâmplate la 8 August”. „Eu, aflându-mă bolnavă în patură lăbușiei de 5 file, nu me putui scula, ci rămăsei în mai mare durere și frică. „Din acelă momentă copiii țipară 30 de file, 30 de flile chiămară pe tatălui lorű iubită, fără care nu puteaă trăi, până ce vai inimali se împotri țipândă, gura li se încleștă, ochii li se scurseră de lacrime, și „etă’înții morți amendouî în două flile“ „Oh ! Dejeule!.... îmi adunai tóte puterile, lăsai copiii morți în palii, și pe cap la Ploiesci ca se ceru de la autorități pe socială meă, despre care aflai că evreu bolnavi, în temniță. „Fui oprită de dorobanți ca seiu vechi! „Plânsei atunci totö sufletuluși d-luî prim-procurorii liberarea sea, cerul dorit în ZADARU! căci nu voi, și nu ’i dete voie nici chiari ca sub escortă se potă fi de factă la îmmormêntarea copii ori sei iubiți. „Locuitorii din comună veniră asemenea și ei cu reclamațiune la d. procurore și nici acestă cerere a Ioni nu fu primită, ca socialumeă se fie liberată pe garanție seă sub escortă. „Cerui atunci, prin depeșii d-lui ministru aii justiției, liberarea sea, ca nefiindă vinovată, decă nu pe garanție, celă puțină escortată, pene ce ne vomu immorménta copilașii. „Însă și acesta fiu în zadarul...“ Animele d-loră fură anime de fără. „Guvernul și autoritățile fură călăii și omorîtorii familiei mele, ai copiilor mei ale cărora suflete curate pară că strigă mereu din înălțime în contra ucigașilor. Inima mea, arsă și coprinsă de adîncă durere și sfășiare, strigă blăsteme în contra călăiloru, cari mi-au ucisă copii, mi-au lipită bărbatulu și sfârîmată inima în »eptulu meu. Primiți, ve rogot, d-e redactore, etc. Teodora Orășianca. Ce se mai pute dice, ce se mai pate adauge la aceste strigăte sfân’etare ale unei femei, care în suerințele lăbușiei vede răpindu-i-se bărbatulă, vede murindu-i copiii, care se scolă de lângă cadavrele recî ale copiilor ă iei și merge, încă ădusă, se ’și aducă bărbatulu ca se ’mbrățișeze pentru ultima oră copilașii sei, care ajungéndu la ușia demniței, află că bărbatului ei e greu colnavă și cu tote aceste sbiri a puierii o oprescu d’adu vedéi care, rupă protesturi și rugăciuni penă și ia junele și umanulu ministru al justiției, este silită se se 'ntorcă singură și sfârîmată de atâte suferințe, ca se puse în mormentu copilașii pe cari’i lăsase morți, pentru a merge în deșertă se le aducă ultima și nespusa dulcață a sărutării părintesc!!.... Ce se mai pute adauge?... Nimicii, nimică !.. chemă numai capului Statului, care ține în bracie, abia de câte-va pile numai, primul ă seă copilă, îi phemă, privesce la acea mamă, privesce la acelă părinte!....... și blăsterul, urgie utrescă fîă și asupra aceloră-a cari comită crimele, ș’asupra acelora-a cari le tolereză, le ’ncuragieză! 6 și unu cuartu pre séra. Servițiulii particulari ale ROMANULUI, TOURS, 28 Septembre. Ziaruri oficiale din 25 constată că dina de 24 Septembre a istit ca desăvârșire liniștită. Canoniere franceze, atacate lângă Saintroud, au făcutu pe inamicii se sufere peren considerabile. BERLIN, 28 Septembre. Strasburgulü a spitulatQ ieri. TOURS, 28 Septembre. Fortul d’Issy lângă ’arsu tragea spre sevico, unde inamiulü părea că’și stabilise bateriele sale. Podul de la Brie s’a rupta sub greutatea tururilorü inamice, dintre cari trei s’au îneata In Sena. Perderie Prusianilor. In aceste din urmă țile sunt de 10,000 ómeni și 10 tunuri. DINASTICI ȘI ANTI DINASTICI Noi mamă făcută nici uă dată Informațiuneloră imputarea că suntă dinastice: pentru cedera ele aă aerulă d’a imputa Românului că este antidinastică ? Nu voi mă a da cursă unoră reciproce încriminări, în cari pare că voiescu se intre Informațiunele. Subiectulă nu este nici pre atrăgătoră, nici destul de importante, pentru a interesa pe cititori: ținemă numai a constata, prin chiară cuvintele cu cari se servescă Informațiunele, că nu suntemă încă de locu demni de imputarea ce pară a ne face, seă, decă suntemă demni, ele suntă și mai multă decâtă noi. Grea ni se face misiunea este titlulă articlului, în care ni se face destulă de directă imputarea de dinastiofagî. Dec’amu înțelesd bine, autorele articlului vre se arate că grea i se face misiunea de dinastiofilă, în facia abuzuriloru, violențelor și crimeloră ce se comită pe toată piua, și conjură pe miniștrii se ’nceteze a discredita astă felă tronulă ș’a atrage asupră’i ura țarei. Apoi, pentru a face se reiasă și mai strălucit dre simțimântele sale de devotamentu către tronă, adaugă: „ Românulă, deprinsă a repurta și binele și re ulț la tronă, mare de câtă-va timpă ocasiune se-i atribuie de câtă cele ce noi cu durere CER carâmîj și cercamu a înlătura din mintea poporului, ca provenite din sorgintea cea nalta.“ Mai ântâtă desfîdemă chiară pe scriitorulă celă mai erudită, inteliginte și inspirată, se ne arate uă singură linie din Românuli, în care se fi crisă că tronul ă a ordinată se se comită cutare sau cutare fără de a lege. Ense, decât a cuvântulü, asta piecndă, generică, de „puterea“ autorele articlului vede și tronul ă, se fă constatată că el adice acesta. Apoi chiară în liniele citate mai susă, ce’nsemnază acele cuvinte de „cercarămă și cer cărnii a înlătura etc,și de nu că convicțiunea intimă este alta, cnse .... cer cămă!. ... Fără supărare — presupunere pentru presupunere—pentru ce a noastră sĕ nu fie întemeiată ? Dară, la vă parte presupunerile ! Se vedemü ce mai zice autorele artidlului în cestiune, adresându-se către miniștrii: „Chiămațî la cârma trebiloră, fără motivă constituționale, afară din majoritatea țerei, d-v nastră, (minisül) ori câtă ați găsită, în sînnlă buniriloră liberaliloră, vă ciudată najoritate (?) în cameră, ca se ve adopte, d-vostra sunteți represinanți direcți ai tronului. Apoi țera, care acesta o soleme, mai multă de câtă ori cândă aportă faptele d-vostră la tronă. “ Cândă vre a pisă Româm dă ceva itâtă de sângerândă contra tronuui, ca ceaa ce pică aceste linie? Pentru ce dură imputări? Ce pică Informațiunile ? ... . Miniștrii, cari comită fărădelegi, suntă „chiămați (de tronă) fără „motivă constituționale, afară din „majoritatea țerei“ și prin urmare în tóte abuzurile și crimele loru „suntă represintanții direcți ai „tronului“. . . Destulă! . . . Astă felă de dinastici ?. . Mulțămimu de dragoste! tare. Ne-amă înțelesă dâră pe jumăîncă două cuvinte, și vomă fi pe deplină împăcați, căci sperămăi că Informațiunile ne găsescu deja mai dinastici decâtă densele. Autorele articlului zice: „Țera, (țâra românască) care scri acesta,.........raportă faptele miniștrilor la tronă.11 Asia dérü tera, ord nu Românulă, este anti-dinastică și ea „raportă faptele miniștriloră la tronă.“ Pentru ce déru făcurăți Românului imputarea ce o merită țara? Asta se fi spusă de la ’ncepută, și nu mai crea nici uă vorbă. Totă bine că ne-amă înțelesă și mai la urmă, ca nesce buni confrați și amici ce sunteme, ș’astă-felă sperămă că vomă vede în curendu facându-se uă mică erată la fama sa și fundamentala frasc a Vorniculă Buciok: „Domnulă, bună orî rea, la tata primejdia ferită trebuiesce!“ COSTIN. PRESA REPUBLICANA DIN MADRID CĂTRE REPULICANII FRANCES!. Din ruinele imperiului, care umilia marea vostră națiune, a resăritit Republica care are s’o rădice. Primiți felicitările nosre, voi cari, în mai multe ocasiuni, au fostă edilă cordialeloru nóstre simpatii Causa vóstra e ș’a nostră; ea e a tutoru animeloru generose, care bată la numele libertății ș’ală democrației, care e domnia dreptății și încarnarea dreptului. Cu câtă mai mari suntă periclele care vS ’mpreséră — funestă moștenire a puerii pădute — cu atâtă mai mare va fi gloria d’a le evita, inspirându-se d’uă dată de consiliere prudiciim și de aventurele sacrate ale energiei și ale valorei. Independința patriei amenințate va va aduce aminte suvenirea nemuritore a miraculelor, patriotismului părinților voștri și eroica loru istorie. Cade și dispare pentru ca se nu se mai rădice nici uă dată puterea regilui . Poparele sunt nemuritore, pentru că suntă invincibile, pe atâtă pe câtă demnitatea le inspiră, pe câtă dreptulă le susține, pe câtă justiția le rădică și pe câtă suntă conduse de actulă strălucitorii ale ibertății. Inaugurați vă era nouă in analele Republicei. Nici uă dată Republica n’a fostă învinsă. Aici, ca și ’n marea dată de la] 1792, triumfală, fiți și curi, va fi ale vostru: victoria încoroneză totă de’una gloriasele încercări ale unui popor”, care se luptă pentru drepturile sfințite ale libertății și ale patriei. Salutare și frăție! Madrid, 7 Septembre 1870. „Discusiunea“ — „El Pueblo“ — „Gil Blaso — „La Igaaldad“ — „Republica Iberica“ — „Sufragiulu Universale“ — „Republica federale“ — „Revolucion.u ACADEMIA ROMANA Alaltăieri, Luni, avu locu a doua și ultima ședință publică ce Societatea Academică română ținu în decursul sesiunei anului 1870. Cu totă timpul nefavorabile, ce fu întracea zi, ședința totuși nu fu lipsită de spectatori. Români de animă creaă acolo ca se asculte pe preoții și custodii tesaurelor intelectuali ale Românismului. M. S. Domnulă Româniloră încă arătă viață interesă ce pbrtă acestei instituțiuni eminamente naționale, onorândă cu prezența augustei sale persane acestă ședință, la care asistă de la începută și până la fine. D-nii membrii al Academiei primiră la ușiă pre M. S. Domnulă, era publicată salută, sculându-se, intrarea M. S. în sala ședinței. Atunci d. președinte, rugândă pre M. S. a ocupa fotoliul de preșe