Romanulu, septembrie 1870 (Anul 14)
1870-09-27
ANULU ALU PATRU-SPRE PECELEA Administrațiu mea, la F&anginist Roman, Ho. L— Redacțiunea. Strada Colțea No. 42. V01B80E ȘI VEI PUTE ABONAMENTE L. n. L. n. Ună ană .... în capitale 48 districte 58 Sese luni » n 24 „ 29 Trei luni n » 12 „ 15 Vii lună » » 5 » Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. 6 Unu exemplaru 25 bani. Pruncia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Autria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 AlSTUNTIUEt Linia de 30 litere........................ Inserțiuni și reclame, linia . ■ L. b. — 402 — ARTICLELE NEPUBLICATE SE VOR U ARDE. — REDACTORE EUGENIO CARADA. DUMINECA, 27 SEPTEMBRE 1870. LTIMI PreZATE ȘI VEI PI Pentru abonamente și anunțuri a se adresa: In Bucuresci, la Administrațiunea Ziarului In Districte, la corespondinții sei și cu poșta X.A PARIS Pentru abonamente: La d. Darras-Nallegrain Rue de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiurl: La d-il Órain, Thomas et C-ie Rue Lepeletier, 23. LA VIENA Pentru abonamente : La d. G. B. Popovici, 15 Fleischmarkt. Pentru anunțiuri: La domnii Haasenstein și Vogler, 11. Neuermarckt LISTA DE SUBSCRIERE în favorea răniților Francesi și a familiilorlorii. Bârlad, 9 Septembre, 1870. D-lui redactare ală faurului ROMANULU Domnule redactare, Alituratele doue pachete, unulu cu doue sute franci, și unulű cu doue oca scamă de olandă, făcută de surorile mele Elena și Maria Racliș, destinate pentru răniții Frances bine-voițe a le primi și a le da comitatului din Bucuresci, pentru a se trimite la destinațiunea lor, péne la altă ocasiune. Bine-voiti a primi etc. Costache Racliș. Aceste patriotice ajutore, precum și tóte câte s’au publicată péné adí ín Românilü, s’au trimisu d-lui Gh. Alesandrescu, de la care avemu chitanțe de primire și care a binevoitü a se ’nsărcina cu espeduirea lor la destinațiune. APELU. Procesul în privința acusării aduse de guvern a conduitei gardei civice din Ploiescu în ziua de 31 Maiü, cu ocasiunea alegerii d-lui Ion Brătianu ca deputatü alü Col. IV, fiind strǎmutatü în cercetarea Curții cu Jurați de la Târgoviște, și citatü spre înfățișare pentru diua de 12 Octombre viitoru, facemü apelu la capacitățile baroului, legistilorii noștri din țeră, spre a se oferi mai dinainte cei cari arü binevoise ié apărarea acuzaților. Acestu procesu este ala cetății Ploiescienseșî, lovită și strivită cu atâta neîndurare, în cursa de două ani de actualele regiune. Mai mulți cetățeni ploiesceni. APELU. Instrucțiunea evenimentului de la 8 August, fiind terminată și procesul, strămutată în cercetarea Curții cu Jurați din Târgoviște, deși diua înfăcișiării nu este pene acumölisată, facemü apelă la baroulă legiștiloră noștrii din țeră, ca se se declare mai din inainte aceia cari vorți bine-voi se ne ié apărarea în acestă însemnată procesă. Cetățenii arestați. DEPEȘI TELEGRAFICE. (Serviciului private ale Monitorului.) BERLIN, 6 Octombre. In privința manifestului imperatorelui Napoleon, publicate în diaruri la Situation, se afirmă din sorginte sigură că un asemenea notă n’a sosită a cuartiarulu generale. Comunicările acestei note, relative la convorbirea imperatorelui cu regele, suntu cu desăvârșire neadevărate. Negreșitu că nota întréga este apogrifă. VERSAILLES, 6 Octombre. (oficiale). — Divisiunea a 4-a de cavaleria, fácéndü re cunosceri spre Leira, a avutu câteva combateri de patrulă. 1,500 gardî mobili au fostü isgonițî din prejurul burgului Montfort de către a 6-a divisiune de cavaleri. Ieri și astăzi nu s’a petrecută nimicii nou înaintea Parisului. Bucuresci, Ei 1870. In fine atitudinea pe care o ieu puterile, afară de Ungaro-Austria saiă cu îngâmfarea fără margine a învingétorilor de la Sedan, începe a da fructele sale. Ostilitatea destulă de pronunțiată a Rusiei, esprimarea din ce în ce mai vii a simpatieloră Angliei, Americei, Italiei, Spaniei, Portugaliei pentru națiunea Cristă, face pe barbarii martirisatori ai eroicei Francie se se gândescă. Efectul acestei gândiri se manifestă totă prin pena d-lui Bismark, care, tocmai după două septemâni de la înteluirea lui cu domnul Jules Favre și de la raportarea convorbirilor" , găsesce că este necesariă a se apăra de imputarea ce-i face guvernul de la Tours, că se opusă politicei prusiane este „d’a reduce pe Francia la uă patere d’a doua ordine.“ Acestă solie, pe care ne o transmise ferică telegramă din Berlin, desvăluie, — după părerea nóstrá atâtă recirea intusiasmului Germaniei, prin sacrificiurile și suferințele ce ’și a impusă deja, câtu și micșiorarea de pe acumă a pretensiunilor ce ară face Prusia la casă de noue tratative de pace. Că Prusianiî au îndurată deja pen’ acumă perderî imense, acesta nu mai póte fi pusă în îndouială: proba cea mai convingătore este că uă decretă regale autorisă trecerea oficiărilor din Landwehră în armata regulată, măsură necesitată de marea lipsă de oficiări, în urma perderilor deja încercate. Celoră cari se miră cumă Prusianii înainteză mereă, decă aă avută atâte perderi, le vomă oserva numai atâta. Prusianii cu aliații soră aă pusă în campanie mai bine d’ună milionă două sute de mii de luptători, cari mai avută la ’ncepută în facia loră de câtă două sute de mii de armată napoleoniană, și, ori câte perderî le voră fi causată aceste două sute de mii,otă numerală celoră remași este încă enormă, în comparare cu puterea armată de pene mai ieri a Franciei. Aceaa ce va face în curândă pe d. de Bismark se fiă și mai în oposițiune cu elă ânsuși, cu cuvintele pe cari le a rostită în convorbirea sea cu Jules-Favre, suntă avantagiele reale ale Francesilor, pe cari ni le au raportatü depeștele telegrafice publicate ieri. Localitățile diferite, unde aceste avantagie au fost dobândite, aretă lămurită cumă națiunea întregă este armată, cumă trăgători liberi, adică corpuri de voluntari, sunt răspândiți pretutindeni, dândă mereă și multă de lucru hordeleră de invasiune. Luptă la Epernon, aprope de Paris; altă luptă în care trăgătorii liberi triumfă la Fontainebleau, nu departe de Paris, spre sudă, mai spre sudă încă, spre Orleans, asupra căruia Prusianii înaintau pe două linie converginte, după tactica cunoscută alte lupte se ’ne oferă și pe amândouă liniele Prusianii sunt respinși. Pare nise că putemă afirma cu siguranță că pentru ântâia dată Prusianii au fostă siliți a se da napoi de pe linia pe care înaintaă, pentru ântâia dată retragerea le-a fostă atâtă de precipitată, încâtă aă lăsată se cadă în mânele Francesiloră penă și parculă loră de vite de aprovisionare. Vaî! cândă asemene lupte se voră îndeși destulă de multă, pentru ca pe rândă cetele aduse de regele Prusiei se vedă de ce este capabile uă națiune în piciore, luptândă pentru onirea și libertatea iei.Tai! învingătoriloră de la Sedan, vai! conducetoriloră la măcelăriă a atâte sute de mii de omeni! Terórea va intra în sufletele acestei mulțimi cu atâtă mai lesne, cu câtă se credea sigură d’a fi necontenită învingetore, și cu câtă nu mai aștepta nici uă resistență serioisă din partea unei națiuni, a cărei armată fusese nimicită, ală cărui imperată chiară fusese acută prisoniadă. D’uă camă-dată, oservândă cineva pe cartă localitățile unde s’au dată cele patru lupte despre cari ne vorbia fi de peștele de ieri, se vede că apărătorii Franciei furnică deja chiară pr intre diferitele corturi ale Prusianilor. Astfel, Prusianii, ajunși până la Tours și Pithiviers, aprope de Orleans, sunt respinși, și totădouă dată departea spatele lor, adică acolo pe unde trecuseră, destulă de aprope de Paris, alte corpuri de trăgători liberi respingă alte corpuri prusiane până la Fontainebleau. Tóte acestea aretă într’ună modă nendoiasă noua fașă a resbelului, aretă aventură, decisiunea și eroismul națiunii armate, care lovesce în cotropitori pretutindeni, unde ’i întelnesce. Deju lăsămă în acastă privință cuvântul directorului acestui dramă, care rămite de la Tours uă epistolă către cititorii farului seă. Lăsămă cuvântul și bravului căpitană Titus Dunca, care împreună cu alți Români, ace onore națiunii sale, deosebindu-se prin frumóse acte de bravură, în lupta desperată, susținută de degeneroșii noștrii frați. Intorcându-nă acumă privirele ș’asupra suferințeloră ce sfâșiă sinulă nefericitei Românie, se nu uitămă pe frații noștrii ce gemu în temnițele infecte, în cari s-a aruncată uă putere inemică națiunii române. Se nu ’ntârdiămă mai multă a repara erórea, forte favorabile puterii, și pe care amă comis’o dinipsă de informațiunî, ne-arătândă că părtași ai persecuțiuniloră și releleră tratări, la cari a fostă supusă d. Ion Brătianu, au fostă și domnii Buzoianu și Fărcășianu. Ca și d. Ion Brătianu, acești onorabili cetățiani au fostă târâți prin temnițe, duși la Câmpu-Lungă, acolo tratați c’uă rigore estremă ș’avândă de temui ciavînesce grăniceri grosolani reă crescuți, cari’i adăpaă cu totă felulă de umiliri, ș’apoi readuși la Pitesci, unde fură puși în libertate, negăsindu-se nimică care se constituiescă cea mai mică probă de culpabilitate în contră-le! Nu mai întrebămă pentru ce aceste persecuțiuni, intemnițări, maltratări fără motivă, fără probe ale cetățianilor, celoră mai însemnați. Regimele bunului placă domnesce în totă odiesa se avigore și apostolii lui suntă tocmai acel juni, cari, ca deputați, n’aveau cuvinte destul de violente pentru ca se blameze ori ce faptă ală miniștrilor, d’ atunci, ce li se părea dumneloru că nu este destulă de legale, destulă de conformă cu principiurile de ecitate și umanitate. Deju cândă s’a veijutűare în România, de la aducerea principeui Carol I pe tronă, comițându-se fapte mai contrarie dreptului și tutorii principiuriloru de umanitate, de câtă cele ce le comiteau fî puterea, ajutată de junii miniștrii, cari atunci făceau oposițiunea cea mai interșionatâ contra miniștrilor, cari contribuiseră mai multă și mai directă la aducerea Principelui Carol I, și cari acii, ei miniștrii ai principelui Carol, avându în mână puterea, urmeză împreună cu același principe, a persecuta în modulă celü mai odiosit pe miniștrii de atunci. Nu voimă a releva câtă este de degrădătdre, prin ingratitudine și inamie, uă asemenea purtare, nici voimă a areta a$i situațiunea ce ea crează României faiă cu gravele complicări ce se ivescă din afară și cari amenință d’al înghiți eșisința............. Ba să, pentru ca fiă cine se se potă convinge cumăate rugămintele, tóte cererile întregei prese române sunt desprețuite de înverșiunarea criminale a puterii, dămă ad locă unei epistole, pe cari aă putută perveni a ne-o trimite nefericiții arestați politici din temnița de la Ploiescu: „Totă lumea voimă se scie câtă suntemă de maltratați în temniță. „Directorele nu ne lasă liberi nici se eșimă din cameră afară, și ce felă de camere ?. . . cele mai miserabile din totă temnița! „Nu lasă să nu se comunice nimică, nu lasă se nu se aducă nici de mâncare, și suntem puși la mă ocă cu tâlharii, cărora le zice că sunt mai cinstiți de câtu noi, porncindu-le se ne maltrateze cum este mai rea. „Însuși directorele temniței ne înjură ’n faiă. „Nu ne mai lasă se trecemă din despărțire în partea din dosulă temniței, nici se ne vedem copiii prin grătarulu porții, ori sa vorbimă de vr’ună interesă domestică cu cineva, nici se'ntrebămu de sănătatea copilașiloru. „Numai Dumnezeu soie cumă trăimă. „Faceți se se publice aceste suferințe prin diarie, ca se vedă lumea totă cumă se maitrateză astă di o llomănulii în tor a sea, cumă se maltrateză mai reă decâtă în timpii de suferință ai strămoșiloră noștrii din partea Turciloră și a Tătariloră,.... și strămoșii noștrii o.... vădă din morminte câtă de nefericiți le suntă strănepoții și cumă gemă maî reă de câtă în sclavie arestații politici din Ploiescî.“ In ajunulă alegeriloră, cari s’au făurită acumă în urmă la Ploiescu, acestă orașiu onorată de cea mai turbată și nesăturată ură a puterii,— s’a arestată d. Cristache Georgescu, funcționară ală primăriei, suptă acusarea ca făcuții propagantă, electorale ! S’arestază cetățiani suptă cuvântă că fără propagantă electorale? Acesta e libertate în alegeri!.. Apoi, dacă trebuiescă arestați toți acei ce facă asemene propagantă, cine are s’aresteze pe guvernă, acărui propagantă, în acésa materia, este mai activă, mai violente și mai corupetare decâtă oricare alta?... Ș’atâtă de rigurosă e arestarea cetâțianului Georgescu, pentru culpa de propagantă electorale, încâtă nici chiară cererea d’a’Jă libera pe garanție bănescă n?a fostă primită. Totă la același nefericită Ploiesci, maiorulă Cioranu, care a înlocuită pe d. maioră Gorjană, ține multă a reabilita tóte escesele de zelă ale voinicului majoră fiiloprusiană. D. Cioranu, prin asprimea soldățesă, prin necuviința cu care se sole purta și prin rigorea persecutare ce sc se face se apele asupra arestaților, pare a voi se probeze că n’a uitată cumă trebuie se se recomande cineva pe lângă ună stăpână puterică, pentru a opune bune grație ca acelea prin cari tată acestă d. Cioranu a putut trece, de pe lângă d. Plagino, la ună langă însemnată în armată. A ÜN’SPREZECEA EPISTOLĂ Către cititorii »ROMANULUI“ Tours, 29 Septembre, 1870. Electricitatea a luat corespondințeleră sarea lorii. Faptele fiind deja de multu cunoscute prin seriile telegrafice, nararea lojii prii epistole nu mai are nici uă atracțiune. Corespondințele mele mai ai acuma ancă une neajunsu, servițiului postale fiindu în Francia forte desorganisata, ocolulu ce faci corespondințele, trecându prin Italia pentru a perveni în Austria, și aci, servițiunii poștale pentru România fiindu numai de trei ori pe