Romanulu, noiembrie 1870 (Anul 14)

1870-11-26

ANTILU ALU PATRU-SPRE­ PEDELEA Râmnii Bund­nn«» In F&sagral­t_Soom»n, tf ©„ I.— Asânoțlmxiea 8tr»dl» Colțea No. 48. 1001, 26 BRUMARU 1876, V05E8CE ȘI VEI FUTE abonamente L. n. L. n. Uni antt .... în capitale 48 districte 5$ Șase luni „ 24 „ 29 Trei luni _ 12 „ 15 Ui lună „ 6 „ 6 Abonamentele începi la 1 și 16 ale lunei. ‘Unu exemplarü 25 bani. Francia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Austria și Germania trim. fl. arg. r. aus. 7 ANUNTÍURI L. b. Linia de 30 litere. .....................— 40 Inserțiuni și reclame, linia ... 2 — ARTICLELE REPUBLICATE SE VORU ARDE. — REDACTORE EUGENIU O­ARAD A. X.UMIH £ZA­ TE ȘI VEI FX Pentru abonamente și anunți­uri a se adresa: In B­u­c­u­r­e­s­c­i, la Administrațiunea­­ Ziarului In Districte, la corespondenții sei și cu poșta I.A. FABIS Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegraine Rue de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunț­uri: La d-in Drain, Thomas et Die Rue Lepeletier, 23. LA TIENA Pentru abonamente: La d. G. B. Popo­vici, 16 Fleischmarkt Pentru anunțiuri: La domni! Haasenstdn et Vogler, 11, Neuennarekt SEKVITIÜ TELEGRAFICU AliU B@nAHULlII. TOURS, 6 Vodré.— Oficiale.— Unii ra­­porta aiü lui Trochu, guvernatorele Pari­sului, constată depenulți succese ale Fran­­cesilorö din 2 ale curintei Înaintea Parisului. Posițiunele Francesilorü la 4 André totü s’au sustinuta ăncă. Aurelles de Paladine nncunoscint,azi că retragerea armatei de la Leira s’a operate în bună ordine. S’a numit a­uă comisiune de anchetă, care se constate căușele care au produs­ evacu­area Orbeanului. Bucuresci, TM Brumare, André. După decisiunea luată încă d’a­­ 1­ altă­ierî, camera și ații a tre­cută în secțiuni, spre a termina stu­­diarea diferitelor­ proiecte de legi financiarie, presid­ate de guvernă, și amănândă și d’astă dată desvol­­tarea importantei interpelări, anun­țată de d-lă N. Blaremberg, în pri­vința cestianei Ambron. Acceptămă cu atătă mai mare interesă discusiunile ce se voră face in cameră, cu ocasiunea acestei in­terpelări, cu cătă în mai multe nu­mere noi amă cerută cu stăruință ca d. ministru de financie se dea ore­ care lămuriri în privința des­­coperirilor­ făcute de comisarii tri­­miși la Berlin, spre a constata moi dulă cumă d. Ambron ș’a ’nde­­plinită funcțiunea de naltă ’ncre­­dere, cu care era investită, eră d. ministru de financie a observată cea mai religiosă tăcere, lăsândă cu modulă acesta ca mulți se bănu­­iescă — și mulți se și dobândescă chiară convingerea — că adevă­rate suntă tóte scomptele ce cir­­culau, că statură română este pră­dată, cu concursulă d-lui Ambron, de mai multe d­ecimi de milione lei noul. Acceptă mă iarăși cu atătă mai mare interesă respunsulă guvernului în acestă cestiune,cu cătă și opiniunea publică și mai în parte deputații cunostă deja modulă numirii d-lui Ambron, căci mai multe d­ile ces­­tiunea s’a desbătută în adunare, s’a dată ș’m­ă votă, și d. Ambron cu tóte astea a remasă inviolabile pâ­nă mai de­ mnă-<ji, căndă ’i vei ju­­rămă destituirea înserată ’n Moni­torii. Ca Ziariști, ne facemă datoria d’ împrospăta î n memoria fie­căruia acestă însemnată cestiune financiară și constituționale, lasăndă ca Ca­mera s’o resolve în modulă ce’să va crede mai nemerită, în interesulă economică și constituționale ală țerei Amă spusă în tóte filele căâni­ma Romăniloră tresare la fie­care sorie, ce firulă electrică aduce, des­pre sortea ce rea pustiitorulă res­­belă, care sângeră inima frațiloră soră din occidente. Astăzi că lună, vorbindă despre armistițiulă ce se negoția, diferămă: „ . . . Dacă Prusia nu va prim­i mi condițiuni neumilitore pentru­­ Francia, resbelul” va urma cu o „putere pe care nu avut-o încă, „pentru că d’astă dată va urma din „sufragiul d espresă ală națiunii și „cu consecința că s’a făcută tată „ce este posibile pentru dobândirea „păcei etc.“ Și Prusia nu priimi condițiuni ne­umilitore, și nu trecură două-c­eci de­­ zile depline, cândă­ftă că Francia ofere­ lumii grandiosulă spectaclu ca, prădată de inamică și trădată de imperială despotică, fără oștire, fă­ră cetățile de căpetenie și fără ar­me, se scătă ca prin minune în aera invasiunii barbare sute de mii de luptători, gata a muri pentru salvarea naționalităților­ și a drep­tului poporelor­, ală căroră stin­­dardă e susă­ținută de Republica­raneese. Nu trecură dove­decî de­­ jile de­pline, și veț­urăm­ă că „călâii uma­nității,“ cari visaă la modulă celă mai nemerită d’a jăfui Parisulă, ca Vandalii Roma d’uă­ dum­bră, fură nevoiți se renunțe la bombardarea marei și eroicei capitale a lumine­­ară și civilisațiunii, și se’șî concen­tre forțele în contra națiunii armate, în contra simplilor­ țerani, t­ransfor­­mați de geniulă Franciei în archan­geli respurători. Se mai aștepta c óre luptătorii dreptului divină se întălnască atăția mult irespugnabili, formați de pep­­turile luptătorilor, libertății și sdro­­birii despotismului? Și câtă de amară trebuie se le fiă desilusiunea, cândă vâdă Pari­sulă, pe care de mai multe sep­­temănî îlă daă ca în lipsă de pro­misiuni și gata a se preda, căndă îlă vădă rădicăndu’și cu fală frun­tea și gonindu- ca pe nesce­ne­demni adversari, rărindu-le șirurile și sdrobindu-le construcțiunile de fortificare­.. Și dacă Parisulă este aprovisio­­nată încă pentru câte­va luni, cine nu vede că ’n curândă, cumă­­ fi­­serămă și ieri, că ’n curândă Fran­cia ș’apărătorii sei voră lua uă stră­lucită resplătire? Asceptă mă dură, cu ’ncredere și cu speranță, scrie bine de la noulă câmpă ală resbelului, ce na­­intază cu pași de uriașiă în noua și cea mai importantă case a sea, acea­a cândă națiunea, indignată și umilită, se rădică de la mică pene la mare ca se-și spele pata pusă asupră’î d’ua îndelungă domnire a co­r opțiunii despotice. Acceptămă nouă amenunțe des­pre nouele lupte ce de sigură că voră fi aven­da locă, și din mi­j­­loculă loră ivirea unui Camiliu, care se arboreze susă stindardulă Re­publicei, sub ale cărui fâlfâituri uă întragă națiune se proclame eterna domnire nu a despotismului, ci a libertății, nu a dreptului divină, ci a dreptului poporului! Materialulü armatei este neatinsa. Armata, Hindu­ întărită de noile ajutare, se pregătesce a reî ncepe lupta. STUTGARDT, 6 Undré. Perierile Wur­­tembergesilorö. In luptele date la 30 Bru­mare, 2 și 3 Undré, suntü — cu morți și răniți — de 60 oficialî, 1613 soldați și 355 absinți (desertori). ULTIME SGIRI 9 ore noptea. TOURS, 6 André. Uă depeștă a lui Gam­betta, adresată către prefecț­i, asigură că ar­mata de la Leira se află actualminte un nesce pondițiuni escelente. SERM­ANULU MONTESQUIEU! Eră lamentabila esclamațiune ce credemă că a isbucnită din inimile tuturor, admiratorilor­ în viață ai marelui cugetătură și moralistă, ca­re a ilustrată ântâia jumătate a se­colului al­ XVIII. Acestă vastă gem­ă ală Franciei, care a scormonită prin studiile sale, tota anticitatea clasică, care a dise­cată cu ascuțișiulă spiritului scă tó­­tă profunditatea și a sustrasă tótă esința filosofieî, legislatorii­lă tuturor națiunilor­, celă care prin opera sea despre spiritulu legilorü a in­­fluințată se se resterne în Englitera o Oligarh­ie tiranică și se se for­meze puritanismul­ ei constituțio­nală; celă care prin scrierea s­a despre mărirea și decadința Ro­mani orii și prin tóte cele alte, a contribuită se se semene în Fran­cia semânța, și se refară mai târ­­­ jb­ă din ea, marele idei ale revolu­­țiunei lui 39; acestă scris­or i cele­bru,— care de și trâindă î­­’uă e­­pocă în care Europa se găsea în­că sub dominațiunea puternică a feudalismului, — lăsa se curgă din pana sea fecundă în idei înalte și sublime, nisce doctrine de cea mai pură democrație; acestă mare figu­ră, care trăeșce și va trăi în seco­­lii secolilor, și în facia caria se în­chină și se vor­ închina toți legiș­­tii lumei presinți și viitori, a tre­buită se fiă și densa până în cele din urmă insultată și batjocorită în­­tre di, de către acei omeni, cari aă insultată și batjocorită totală și tóte, de către miniștrii actuali ai României. Da, a trebuită se fiă miniștrii noștrii de astă­ dî, cari aă fraudată și scamotată tóte legile și tóte li­bertățile, a trebuită se fiă consuma­­tulă în științele politice, d. Mano­­lache-Costache, cu laureatură în dreptă, d. Al. Lahovari, plus di­­plomatură înveciuitoră ală regilor­ și imperațiloră, d. P. Carp, pentru ca se-și permită a frauda și scamo­­ta prin gura capului statului, către represintațiunea naționale, una din cele mai stabilite asiome constituți­onale ale marelui cugetătoră, des­pre grabnica și lesniciasa cădere a guvernelor, cari sunt­ incorigibile prin puterea legiloră. In adeveră cinismulă este în cul­me­a vede, că nișce ómeni ce se pre­tindă politici, că miniștrii unui stată, că curagială se estropieze oficial­­mente operile scrise și tipărite ale unui autoră, — atâtă de consultată de către toți omenii de dreptă, și atâtă de cunoscută în domeniilă spiiițiloră spirituale, — numai ca el se pută a’și acoperi criminalulă scop ce aă asupra libertățiloră nóstre pu­blice! Făcând o alusiune la cele întâm­plate la Ploesci, puterea se exprimă prin discursul­ cu care a deschisă corpurile legiuitóre, în modulă ur­­mătorii: " • „Credă că și d-­ ostră sunteți pă­trunși de adânca cugetare a lui Montesquieu, că: „m­ă stată liberă adică pururea agitată, nu pute se se mănțină, dacă elti, prin propri­­ele sele legi, nu este capabile de îndreptare.“ înainte de a vedea ideia ce­a voită se esprime Montesquieu prin aceste rânduri ciontite dintr'ună pe­­riodă, punemă întrebarea: Fidelă este acesta traducere în limba Ro­mână ? Se vedemă: Se deschidemă pe Montesquieu și se copiămă: In scrierea întitulată „Mărirea și decadința Romanilor au sub ti­­tlul­ VIII, Montesquieu ”zice: • „En un mot, un Gouvernement „libre, c'est a dire toujours agité, „ne saurait se mainteur s'il west „par ses propres lois capable de „correction De unde dură a luată regimul„ curentulă ETAT cândă în testul ă o­­riginală francesă de ori­ ce edițiune există cuvântulă „gouvernment,“ și de ce a tradusă acestă cuvântă în Romănesce prin cuvârdul ă statu? Acestă cub’sanță, de a traduce asta de falsă scrierile celui mai democrată autoră, pentru secolul­ în care trăia, nu este proba cea mai evidentă și îndestulătare, des­pre d­elulii și reaua credință ce pu­ne puterea întru a scamota princi­piile liberale și democratice cari suntă basa constituțiunii nóstre? Ș’apoi cine nu scie că a repro­duce dintr’uă scriere, numai câte­va rânduri, seă a rupe dintrună periodă numai ună aliniată și a’lă întrebuința unde ne convine, fără de a reproduce celă puțină și câte­va pasagie din cele ce precedă și succedă acelui aliniată, și cari se rugă între ele și formază împreună ună șiră de idei, cine nu scie,­­jic, că acesta va se­dică a mutila sau schimba cugetarea autorelui? Marele democrată și marele cu­getătoră asupra spiritului tuturoră, legilorü, este peste putință se fi pusă vre-nă­ dată pe hărtie că ideie a­­tât de paradocsală, este peste putință se fi emisă o doctrină atâtă de ero­nată, ca acea­a ce voieșce se înțe­­lagă Regimul, cu atâta rea cre­dință, prin reproducerea în discur­sul ă seă, a unui aliniată ruptă din­­trună periodă întregă; acea ideă adică, cumă o trage de pâră Re­gimulă, că unii statu ca se nu fie agitatü și se nu piară, trebuie se nu fie liberu. Și aci se ne permită corpurile le­giuitóre a le spune, că Regimulă le-a crezută saă puse la ordine, sâă forte simple, pentru ca se aibă în­­drăsnala de a le înainta citațiuni de autori, estropiate, fără de a se teme că ele voră fi relevate, corectate și explicate de vre­unură din membrii loră, în litera și spiritul ă în cari suntă scrise și cunoscute în tota lumea ideiloră și a sciințelor.­Doca Regimulă ară fi în ade­­vară ună adeptă ală preceptelor­ politice ale lui Montesquieu, și deca ară crede cu sinceritate în ele, nu ar­ fi putută, — chiară cu voința de a nesocoti representațiunea țerei,­­— se reproducă alioratură în ces­tiune, fără ca se nu reproducă și cele alte trei cari îl precedă și din cari se înțelege adevărata ideie a lui Montesquieu, aceea adică, că guvernele (iar nu statele) incori­gibile prin legi, cadă și se perdă lesne. Se îndeplinimă deja noi, ceea ce nu a făcută puterea, negreșită din rea intențiune; pasa­grele de cari este vorba, coprindă : Spue acum ori­ce legistă, ori­ce logiciană, și chiară ori­ ce dialetică, care este sensulă, care este adevă­­rata ideiă ce resare din acestă în­­tregă cugetare a lui Montesquieu-Sensulă este acesta, și ideia nun pate fi alta de­câtă, că guvernele acelea asupra cărora instituțiile și legile nu mai au putere de a le corige­cadă și pieră lesne; că a­­cele guverne, cari credă că erorile loră sunt­ pre ușore, cari nu făcu­se se atragă atențiunea națiunei spre îndreptarea loră, și cari se glorifică pentru perpetuitatea loră la putere prin abuzuri și arbitrară, nu du­­resă. Ce că­tre miniștrii noștri de as­tăzi, lăsat’aă vruă­dată libera aten­țiune a națiunei ca se controlese ero­rile loră, precumă trice Montesquieu? Saă se glorifică de perpetuitatea loră la putere ca guve­rnele foste­­loră republice ale Italiei, căutând a se subjuge libertatea, supt protestă de nesuficiența legilor n­eei stinte și mergândă spre peire ca guvernele Athenei și Cartaginei ? Și semnă de tăria unui guver­­nământă este acela, cândă merge din arbitrară în arbitrară, și pen­tru a lă scula, elă arată națiune! că trebuiască mâsuri m­oi, fie și înțe­lepte, cumă le numesce densula, spre înlăturarea pe viitoră a unor­ fapte, cari cândă se provocă,—dupe litera și spiritulă „adânce­ cugetări“ a lui Montequieu,—atragă atențiunea națiunei pentru a controla și corige pe guvernele provocătore și că­zute în erori, iar dupe miniștri noș­trii compromită existența națiunei? Marele publicistă și oratoră ală șcalei constituționale engleze, unul­ din fondatorii formei de guverne­­mântă constituțională, a cărui au­­toritate nu credem să fie contestată „Le gouvernement de Ro „me lu admirable en ce que „depuis sa naissance sa con­­„stitution se trouva telle, „soit par l’Esprit du peuple, „la force du. senat, ou l’au­­„torité de certains magis­­„trats, que tout abus du „pouvoir j put toujours étre „corrigé. „Carthage périt, paree­­„que, lorsqu’il fallut retran­­„eher les abus, eile ne „pút souílrir la main de „són Anniba! mérne. „Athénes tómba parce „que ses erreurs lui paru­­„rent. si douces qu elle ne „voulut pás en gnérir. Et „parmi nous les républi­­„ques d’ítalie, qui se van­­„tent de la perpétuité de „leur gouvernement, ne „doivent se ranter que de „la perpétuité de leurs a­­„bús : anssi n’ont-elles pás „plus de liberté que Rome „n’en eut du temps des dé­­„cemvirs. „Le gouvernement d’An­­„gleterre est plus sage „parce qu'il y a un corps „qui 1’examine conti­­„nuellement, et qui s'e­­„xamine continuellement, „lui mérne; et telles soni „ses erreurs qu elles ne sont jamais longnes, et que, „par l’esprit d’atten­­„tíon qu’elles ‘torment „ä la nation, elles-sont „souvent utiles. „En uu mot, un gouver­­„nement libre, e'est-á dire „toujours agité, ne saurait „se maintenir s’il n'est par „ses propres lois capable de correction.“ Guvernementului Romei» fosta admirabilii in aceea cft de la nascerea lui, con­­stituțiunea sea s’a gftsita asta­feia, fie prin spiritul­ poporului, forța senatului, sée autoritatea unor fi ma­gistrați, în catü ori ce a­­busű ala puterii a putut fi se fie Indreptate. Cartaginea a perit fiind cft când si a trebuita ce­res­­trungft abusurile, ea nu pute se sufere nici chiar­ mâna Annibalelui seu. Athene a căutut­ fiind fl­oft erorile sele I­ pftruift așia de ușore, în cât si ea n’a voit si se se terofiduiascat de ele.­­Și în timpul­ nostru, republicile Italiei, cari se mândresc si de perpetuitatea guvernat­­mentulul lord nu trebuie se se mAndrescft de­cât și de perpetuitatea abusuri­­lor­ lor­: câtci ele nu au mai multă libertate decât a avuții Roma In timpul­ decemvirilorü. Guvernementule Engli­­tezel este mai Înțelepții, fiindu cât acolo este unG corpii care­­ se esamină con­tinuă, și care și elfi se e­­samină continui pe elfi în­­suși, și astfl­felfi sunt și ero­rile séle, că ele nu duréi fi nici­uni-dată mulții, și că prin spiritul­ de atențiune ce ele dafi națiune­, ele suntfi adesea utile. Intr’unii cuvent fi, unii gu­­vernement fi liberii, adică privirea agitatii, nu pate se se mențină, daca elfi prin propriele sale legi, nu este capabil de corecțiune.

Next