Romanulu, septembrie 1871 (Anul 15)

1871-09-15

794______________________________ Astafelu, condițiunea de naționalitate în învățământă este mărginită în cap. N alți legel ca uă escepțiune, eră în regiile generale ea nu esiste. Al nu din dragoste mare pentru străini susținemu aci legea speciale a satelor.J Străinii ni-au probată și mai alaltă ieri, prin dd. Marsillac și Francudi, ce ne pot fi da! Decă susținemă că d. Tell nu era ținuții se adaogă între condițiunile reglementari și pe acesta, este căci așa vedemü lucrură din legea speciale și din convicțiunea că încă n’a sosită dina aceea, ca de luminile străine se nu mai ducemă lipsă. Ș’apoi cine nu vede totă odiosulu mesure impuse de d. Tell, față cu Români născuți Români, déru cari séu n’avură âncă timpulă a ’și cere la Cameră recunoscerea naționalităței, séu că ’și făcură naturalmente, crescerea în străinătate, adică în contradicere cu ciudata, ș radicalmente nelegale condițiune ce inventă guvernul, dară ca instrumentali contra certură persane, aceaa ca prîct candidată se probeze că este crescutul terd. * Ultima condițiune, în casulă celă ma bună, trebuia se fiă baremă cunoscuți candidațiloră din timpă, care se poti numi în județul ă loră cu actulă ce li s cere adi prin surprindere. Cu tote aceste nu scimu că art. 38 din lege care scordă scutire de este corpuluî învățătorii se fiă abrogată unde v cu totulă. Și dăcă privilegiulă acesta există, se nu fiă că formalitate numai variace care se cere se împlinescă candidatură pentru concursă ? Unde este în lege speciale impusă acestă condițiune, ca o totă casulă, nime nu se pate present la concursuri profesorali ori de bursi fără a fi trasă mai ântâiă la sorți? Se presupune că casulă că scutirea e este nu mai esiste pentru învățători; e bine, iotă ce se va putea întâmpla e cî cândă va veni ora, învățătorulă se fi chiămată suptă drapelu și atunci d m nistru se procedă la înlocuirea lui e altulü. Ciudată se denumită de curende la făcu tate profesori,cari portă încă uniforma osiiească, căci suntă în cadmiu astei, și s’ai refusa cadidați la concursă supt cuvéni că ară puté se nu fiă trași la sorți ? Acésta e inadmisibilă! * Și, pe câtă aflarămu, camă așa judicară lucrură și ânsele comisiunile o juriurile concursurii oră. Incuviința-va éasei. Tell, ca juriirile se-i calce autoritatea sea porum în acestă casă ? Se sperămă că da. Altmintrelea desfidemă pe d. Tell găsi modă legale se ocupe catedrele v cânte și se redeschidă scóele închis pentru unu moivü séu altula. Se și cace d. Tell general pe anin se trecu cu vedere acesta nerespect po xe a disposițiunilor ulteriore ale d-luî ni privința concursuriloră ce aă locălau sumă! |g £ ! FOIȚA „ROMÂNULUI.“ TABLOURI VII DE 51. G. Safiri). Ce dulce este suvenirea copilăriei! Ca de plăcută gândirea la anii tinereții! Copilăriă! Auroră a dilei de Masă a presiunei! Tinerețe! Răsărită de spre a fjilelor, celoră mari din primăvara vieți Copilăriă, tinerețe! Imagine frumóse, î cântătore, frohte spiciö alü cărții omenesi precursori ușori, sburători, cari arunc; flori’naintea carului greduală bătrâne ce vă urmezi! Ferice d’acela care, cântată de suvenir, vorbesce de voi! Frice d’acela cărui, în momentulu câni înotă în susulă rîului vieței spre isvoru 1) Traductiune de Nic. Juculescu. ROMANULU 16 SEPTEMBRE 1871 comună, case după trei feluri de legii, electorali, adică: una pentru Ungaria pro-1, prin clisă, alta pentru regatul trimită, L (Croația, Slavonia și Dalmația), era alăsi treilea pentru Transilvania. Memorialul ungurescă care ne sta d’nainte, arătă cu 1 cifre forte elocințe, că legea electoralei impusă locuitoriloru Transilvaniei coprinde totă ce póte fi mai absurdă, éasé și asa-l pictură în gradulă supremă, mai alesul TELEGRAMA. Tecueiö, 23 Septembre, 1871. D-luî redactare alu facrului ROMANULU Mai mulți membrii comunali au demisionată motivată, a retenda ilegalitățile primarului Cincu. In două rânduri fiindă convocați alegătorii, s’au alăsă, cu mare majoritate, mai aceleași persone dimisionate. După 15 zile, nefiindu nici uă protestațiune, nici ună motivă legale, alergerea s’a casată de prefectă. E gă siscuranța de ordine și stabilitate! De- i stailuri prin poștă. R. Mane, C. Mane, Ioan Radovici, IT. Mane, Ch. loan, Donciu loan, Cost. Gheorghiu, V. Bordeianu. R. AFACERI TRANSILVANE. leu Idre I forțiune forte considerabile, pentru căi primerittă ostașiloră români din armata austriacă trece peste 100.000 linia și uluda mobilă (Landwehr, militia). C £ Se scie din articoî publicați în anii de în irendă trecuți încă și’n colonele acestuia arul, că Românii transilvăneni în vede și a neauditeloră insulte aruncate asupra prii atâtă prin coprinsură acestei legi ectorale plină de egoismă și de absurdități, câtă și prin câțî-va administratori numiți unadinsti dintre cei mai odioși bitrapî, amărîți în sufletele loră, s’aă a, stă decisă a sa retrage cu totul ă de aia terenulă politică în pasivitate asolută, zi i care aă și perseverată cinci ani întregi, cu singura escepțiune a unei frac-țiuni mici, compusă parte din ameni simplu, nepricepuți, parte din scala cea nouă c cosmopolițiloră, care a ’ncepută a’și strenura veninilă stă mai alesă în ținuturile picuite în comună de Români și de Iași, a căroră devisă este cea cunoscută la Ebrei, a L ținu totu de una cu celă mai tare, cu elă care e d’asupra 1).“ Ceaa ce ne s’asciută péne acum este, că în fine ensuși guvernulă ungureseu a începută a vede mai limpede și s I se convinge, că prin maltratarea politică, naționale și administrativă a Românilor, în loc d’a câștiga ceva, elăierde înfricoșiată. In totă casulă este unu ’ semnă memorabile ală timpului, că memorialulă despre care vorbimă, s’a publicat zi mai ântâiă în Ziaristica ministeriale , lin Pesta, s’aă trasă totă-nă-dată câte-va mi de esemplare în forma de föia volantă s’uă cola, din care mai multe se împartă gratisă, la Unguri și ca la Români. Presupunendu-ne ună momentă, că regimele Ungariei abatendu-se astă-dată de la vechile masime politice nemorali, faciă cu Românii, a începută a lucra cu sinceritate patrioticii, nu ne putemă conteni ca se nu ne punemu aici două întrebări, care nouă ni se pară destulă de seriese chiar în interesulă armoniei de buni vecini, Ș‘ déca voiți, Ui buni amici. Fiva regimeie ungurescă în stare d’a înfrânge cerbicia și a demasca perfidia numerose aristocrații transilvane, cunoscută în totă Europa de cea mai ruginită și mai ’napoiată în cultură? Mai departe. Va voi régiméde ungurescă a mulțămi pe Români âncă și’n celelalte postulate ale loră, la cari densil ținu, precumă vedemă în dlone generațiunî succesive, cu tote bradele și că rară perseveranță ? — Mai sus, atinserămu despre pasivitatea politică a Româniloră transcarpațeni. Aici la noi âncă s’a vorbită la unele ocasiuni despre acea pasivitate a loră, însă cei mai puțini aă cunoscută tendința și terenul ă pe care s’a pusă ea. Acuma tendința este cunoscută și arenda perseverată de ajunsă, resultatele dorite se voră manifesta de sigură. Terenul ă a fostă numai celă politică luată în celă mai strînsu înțelesă ală cuvântului lui, și mai d'ar Comedia jucată la Brașioîu în Aprilea. p , âncă se pare a fi tota lotulu acele scole. Din fericire, ea află unii eco forte debile numai in Sibiu. ape cu privire la lucrurile de legislaîie. Românii n’aă voită se participe la i legislațiune afară din țara loră, la fie peste acesta, ci erau chrămați numai bătaiă-de-jocă, numai ca din grabă, iișce străini venetici, ba se o spunemă mai curată, ca inamici ai patriei prone. Care națiune demnă de numele seă ajunsă la consciința de sine, ar suferi semene insulte? In tote celelalte ramuri ale vieței pitice și sociale Românii au desvoltatu în iești cinci ani din urmă activitate, căreia semene nu s’a vădută altă-dată nici într’uă mpă întreită de atâta. Sculele loră se ’muliscă și se ameliorază ne’ncetatu. Asocțiunea loră pentru literatura și cultura pporului română înființa de zece ani o înaltă concesiune împărătescă, aduându fonduri din venitur ă acelora, îmarte pe fiecare ană burse la studiație la facultăți, liceie, scóle reali, tecnice gronomice, în parte premiera cei maiunî economi de stupi, de pomărie, dă subvențiunî la teneri profesioniști, pentu a se și potă continua meseria soră ci accesă, în fine subvenționază foia seiterarie, destinată a prepara pe Român încă și la înființarea unei societăți sciinifice și literarie, la care încă trebuie sângere, mai alesă faciă cu imensulă progresă pe care’să facă alte popore în sciină și literatură 1). Aceași asociațiune publicată în anulă acesta mă Apelu către toți Românii și toți aii iubitori de progresu, cu scopă de a în îința uă academie de drepturi, cu un sursă de patru ani, care scapă case a se póte ajunge de câtă numai prin ajutorulă unei colecte naționale, care trebui se fiă de 600,000 fiorini (camă milionü 200,000 lei noi), pentru că Satulă nu’i ajută la acestă scopă în nimici Românii de peste Carpațî aă adunată c de 23 de ori peste done milióne fiorii pentru scopurile loră de cultură. Acum își impuseră sarcina de a mai aduna tot prin coleta BOO.AOO pentru academie 200,000 ft. pentru teatru. Nu cunoscem stările loră materializase după impostele colosale de mai multe milióne pe ca să se le numere la Stată în fiecare ani ni se pare că asemene sume fară aci peri mai ușorii prin colete naționali i sensu generale, unde adică națiunea ’ntreg se le facă într'ajutoră. Mai de curând fi ne veniră la mână Statutele societății de credita și de cei norail numită Albina. Aceste statute sunt confirmate de rege. Institutul îi va ’ncej operațiunile sale cu ună capitală de 300,00 fiorini și se va ramifica prin filialele sa prin tóte ținuturile locuite de Români. Jidecându din cuprinsulă statutelor alease acestei bance ipotecare suntă câtă se pa de solide, prin urmare depinde numai sa publică ca se-i asicure prosperare Deru despre acestea vomă mai vorbi al dată. 1) Și d-nul Titusui Livius Maiorescu, cerea că acelei asociațiuni, se i se subtragă mica subvențiu anuale de 600 până la 1OOO lei noul!! Marele pariofil! Este câtă va timpă de cândă ama publicată uă telegramă din Dorohoiă, supsemnată Pompiliană, apoi uă epistolă supsemnată Cernea și alta Negriceanu, ne-aă venită în urmă plângeri amare din partea d-lui Hulban, pentru că, elice d-sea, primirămă a publica asemeni calomnii supsemnate de nume imaginare, căci nu există în Dorohoiă omeni cu asemeni nume. Ne’nduplecarămă și noi a crede că tóte epistolele ce ne vină din Dorohoiă suntă supsemnate de nume imaginare și refusarămă publicarea mai multora. Înseacă că ună cetățiană cunoscută din Dorohoiă ne aduce în personă oă lungă telegramă acoperită cu 47 de semnături, tocmai de la locuitorii de pe moșia d-lui Holbav, telegramă prin care se facă acasări identice cu cele aduse de numele imaginarie. Cumă amă mai pute crede are că și d. T. Juan este nă nălucă, când ă îlă cunoscema și să vedemă? Cumă amă pute crede că 47 de semnături suntă tote imaginarie și că d. T. Jucu »Vor fi de cât și procurator dle opștescă alți unoră ființe imaginarie? Nu putemă face déja altă felă de câtă se satisfacemă aci cererea ’ de publicare ce ni se face și s’avemă mai puțină remușcare d’a fi publicată epistolele din partea unoră persóne pretinse imaginarie. 1 Bucurescî, 1.2 Septembre, 1871. D-luî redactare alu fnariului ROMANULU. Domnule redactare, pilele acestea ne veni cu foile din Pesta pină Memorialu scrisă și publicată în limba maghiară. Voindu a cunosce co-J^r insulu aceluia, amă aflată că subiectulö IS £ eă ar fi: Revisiunea legii electorale din Transilvania. Atâta etotă? Apoi resisiuni electorali cândă pe calea legale Itrându cu ajutorulu ciomegeloră, s’aă mai Jhădută și ’n alte țări, prin urmare ce Iți iote se intereseze pe lectorii de la noi IP eușirea electorale din Transilvania ? Jar fi Și cu tote acestea, după traducerea ce Uii se făcu după acela memorială venită I le la Pesta, noi aflarămă că coprinsulă pică merită totă atențiunea nostră. In sepcolulu nostru, în țările ’naintate mai multul0 ,cu mai puțină în cultură, cele mai grelei bubuituri au fost o efectură legilor electorale, rău combinate, nedrepte, asupritóre. I . Esemple: Irlandia, Spania, Bohemia, chiar ș i‘ Francia supt Ludovică Filipa. I In anul 1848 apoi în 1867 Ungurii, secretândă fusiunea marelui principală alăL Transilvaniei în Ungaria, pe lângă alte mari erori politice au comisă încă și absurditatea d’a compune unu parlamentul nici jucării, nici camaracii de jocă! Nici uă dată vacanță și nici uă dată nu fui condusă la preumblare! Nu fui surprinsă cu ceva, nici vr’uă dată resfățată! Nici ună tonă mângâietoră nu mă adormi și nici altul, amicale nu mă desceptă! Cei două ochi strălucitori ai vieței, copilăria și tinerețea, ’l-a acoperită destinu’mi o’un plastru negru! El nu mai esiste pentru mine cu lumină și raze, ci numai cu arderea, împungerea și cu profunda loră durere. Haina ușoiră a vieței, n’a fostă pentru mine de câtă uă jachetă de silă! Fui nutrită cu suferințe, crescută cu bătăi, scăldată neîncetată în amenințări, în școla învăța acea a ce numi folosia, primii în lacrimi lecțiuni de ’notată, și bastonulu neobositoră ală unui învățătoru de casă mă sili se ’nveță gimnastica! In vană răscolescu cu sfială idile și caută cu mare impretință în calendaru copilăriei mele, căci nu găsescă nici idi, scrisă cu litere roșii; nici un or în care se fiă fostă câtuși de puțină micută; nici ună minută acoperită cu ci mai mică foiță de aură, ca momentă veseliă. Preumblându-me și r&äcindu prin finele difeloră celoră mai timpurii a vieței mele, nu ’ntâmpina de câtă mă gură femeiască tristă, cu umbleta șovăind cu ochii albaștri palidi și esersați în lacrin cu capu plecată, cu trăsături de suferin bolnăviciosă, indispusă, contopită și supu resemnațiunii, care’mi atingea, cu mân descărnată déra albă și tandră, obrazicelă ardinte, scăldată în lacrimi și’ dicea c’uă voce aprópe neaudibile și m findă: „Liniștesce-te, Moritz, tóte se va îndrepta! “ Intr’uă Sâmbătă trebuie se depună ei . Findă câ n curendii urmeză a se resolve de către d. ministru de interne, tote plângerile ce a primită contra faptelor atroce ale d-lui Grigorie Holbană, prefectură județului Dorohoiă, astăzl suspendată împreună cu două suprefecți și primarele Ion Lungu, d’aceaa verogă a însera în stimabilele d-vóstre chiamă și anesata ad copiă de pe plângerea telegrafică adresată departe din clienții mei 6 pre ]nălțatului Domnă Carol I, pentru ca atâtu presa câtă și opiniunea publică se ămenii din Talmud! Rabinii locali fuseseră invitați, încântați de bucurie pentru capacitatea mea, profesisaă că avémü se- deviă uă rabină minunată! Tata-meă se a ținea strictă de prescripțiunile proverbului e filosofică: „Părinții nu trebuie s’arate copiiloră în faciă căi iubesce!“ și’m’ apăru .- seriosă resonă care nu pretutindeni si’ne totu-de una ’și are loculă, căci în acestă i casă plantația amorului pătrunde în animați, copiiloră narcotizată! Me asceptamü la uă resplătire și plânî, geme amară. Cândă atunci veni figura ;ă palidă, — mumă-mea — c’nă batistă de ’l mătase în mână, începu se’mi ștergu laăcrămile de pe obraz! și’ml clise: „Linil ștesce-te Moriz, tóte se voră îndrepta!“ i La aceste cuvinte ’mi legă batista la gâtă D și ’ncepu ca și mine se plângă în tăcere. Ah, ea avea uă animă plină de amoru ii intimă pentru fiii sei și resplătia cu a