Romanulu, ianuarie 1873 (Anul 17)
1873-01-13
38 ROMANUL ü, 13 IANUARIE, 1873^_____________________ adusti mari serviție și că totu ea ni le va da și ’n viitorii. A ne alia cu opiniunea d-lui Cantacuzino, este a ne aliena simpatiele Franciei. Napoleon III a fosti unii împerari bunii pentru tóte națiunile pene la unii timpii, care în urmă a fostărest pentru tera sa. Poporele suntil solidare, și recunoscința nóstră o détorama nu personelorti, ci Franciei. Chiar și în camera Franciei nu se póte pronunța acestii nume, fără orecare orore. Déca în camera Italiei s’a votată recunoscința lui Napoleon III, cei ce au votat-o au fostă numai uă mică parte, și acesta s’a făcută prin inițiativa guvernului. Francia e guvernată prin Republică și e sprijinitőrea tutoră națiunilori ce simpatiseză pentru densa. Ună împărații, care i-a făcută rău, nu merită se fă lăudată de noi. Decă Napoleon III a făcută resbelnici de la 1854, l’a făcută fiindă împinsă de opiniunea publică, de bărbații cei mari ai Franciei, căci Francia e uă țeră care se conduce de opiniunea publică. Prin tratatul ă de la Tilsitz s’a veilutu care erau intențiunile lui Napoleon III. La Salzburg densulii voia se ne sacrifice. Napoleon dorine a făcută bine, pe d’ua parte împinsă de opiniunea publică, pe d’alta ca se’șî împlinescă planurile sale. Eă — dire d. George Brătianu—celă puțină, singură în acesta cameră a României, nu voiă vota recunoscința unui împerată, care a făcută atâte relețerei sale. D. Costa-Foru rugă camera se nu se asocieze cu opiniunile d-lui G. Brătianu. Guvernulă și-a făcută pe deplină detona in acestă ocasiune. D. Gr. Ventura explică ca Francia nu e morții ca se’i mulță inimă ei, ci numai lui Napoleon III, ală cărui mormênti abia e ’nchisă. Noi depuntnnii prin acesta moțiune dă recunoscință pe mormântului lui Napolen III, care ne-a făcută atâtea binefaceri. 1). Al. Lahovari combate opiniunile d-lui G. Brătianu. Napoleon III ne-a făcută celă mai mare bine, și cu tote astea d. G. Brătianu zice că nu ne-a făcută nimicii. Ei bine, mormintele de la Crimeia, banii Franciei vărsați pentru noi, unirea, luarea monastirilor închinate, scaunulu pe care ședemă, tori ce avenițl și vomă avea, toate acestea respundu domnului G. Brătianu că nu nimicii a făcută Napoleon pentru România. (Aplause prelungite). Cea mai mare culpă a națiunilor e ingratitudinea, și două asemenea culpă România nu e capabile. D. G. Brătianu voiesce se despartă Francia de numele lui Napoleon. Acesta nu trebuie se se facă în cestiune de asemenea importanță. Francia și Napoleon pentru noi au făcută și facă ună nume: suntemu datori recunoscința Franciei, ca națiune mai mare și ca sororă, deră nu mai puțină și lui Napoleon, care a pusă în aplicare simpatiele Franciei către noi. (Aplause). Pe lângă acesta, mai trebuie se aducemă recunoscință și împărătesei Eugenia, câtă și jiobile lui fiiă imperiale, căruia ’i va servi ca uă mângâiare pe pămentulu străină, unde stă ca uă eșilatîi. Trebuie se facemă acesta, căci suntu sociași fiiului acelui bărbată care a făcută bine României, și se verii mângâia, vetende recunoscința, ce trage după densele faptele sociulu și tatălui lori, care a sprijinită România. D. G. Brătianu. E unu simplu ornu. D. Al. Lahovari atâta că, deși nu e așta de republicană ca d. G. Brătianu, deră respectă pe bărbatulu particulară, care, in facia sea, are greutate, mai multă ca p’unt capă încoronată. Junele principe e ființă a unui capă încoronată care a făcută bine țărea, mai mult decâtă aă făcută oricare altă capă încoronată. D-sea repetă că adresa de recunoscință a camerei României va servi de mângâiare nobilelui fili imperiale. (Aplause). D. Cogălnicanu propune unu amendamentă, ca se se comunice tânărului și ilustrei văduve imperiale recunoscința României, prin președintele camerei. Dsea se miră de ceea ce vede : u ascepta ca tocmai între cei tineri, in generațiunea de astăzi, se se găsescă cineva care se facă procesulu lui Napoleon. Acesta s’o facă Francia. Napoleon III a adusă cele mai mari binefaceri României : eră singură a sfărâmată corespondința de la 1857 pe care ună mare diplomată ală Turciei o ținea ca se năbușescă voturile Moldovei pentru unire. Acea corespondința s’a prinsă , s’a dată lui Napoleon, care a băgatu-o ‘n posunară , și ’n persona a plecată la Londra ca să pledeze causa României. Imperătesa Eugenia dejună privia de pe zidurile Madridului la vechiele colonii ale lui Traianu de pe malurile Dunării. Ea merită recunoscința nostră, căci idei simpatice nouă a avută totudeuna în peptură seă. Recunoscința către densa se va ’ntorce și asupra fiiului marelui bărbată, care ne-a făcută atâta bine (Aplause). Se pune la voiă moțiunea prin care camera României esprime profunda sea durere pentru mortea împăratului Napoleon III, împreună cu amendamentul« d-luî Cogălnicanu, d’a se comunica—prin președintele Camerei— acesta condoleanță împărătesei Eugenia și fiiului său. Camera , în aplause și ’n unanimitate — afară de d. G. Brătianu—primeșce moțiunea. (În timpul votării președintele invită pe d. G. Brătianu se voteze cu marea majoritate, ca se fia unanimitate. D. G. Brătianu refusă, Zicându : «puteți pune unanimitate, dară nu voteză.» Ședința se suspende pentru 5 minute. La redeschidere, d. ministru de rebelă citeșce proiectul de lege pentru acordarea unui credită de 2,200,000, pentru punerea în aplicare a legii din 27 Martie, 1872. Se nasce discusiune, dacă trebuie să se trimită proiectulă la comisiunea financiară să la comisiunea bugetara. După ce vorbescă d-nii G. Manu, Agarici, C. Grădiștenu, G. Costa-Foru, se trimite la comisiunea bugetară. 1. Carussi, raportorele comisiunii verificătore a titlurilor deputațiloră din noîf cialeși, dă citire raportului comisiunii verificările, și președintele proclamă de deputați pe d-ni. Michailă Cornea, la colegiulă ală IV de Tecuci, M. Crețulescu, la colegiulă ală II de Romanați, Dimitrie Stană, la colegiul I de Nemțu, Leonă Ghica, la colegiul ală III de Galați, I. N. Alexandrescu, la colegiul ală III de Dâmbovița, Polizu Micșiunescu, la colegiulă ală IV de Nemțu, I. Al. Lahovari, raportorele comisiunii însărcinată cu completarea și modificarea unoră article din codicele penale , dă citire raportului șeii, pe care să vomă publicam 1 numărulă viitoră. I. N. Ionescu recunosce că astăzi pentru prima oră de la 1864 se presintă uă legiferare româniscă, căci pene acum amistori copiază legile altoră țeri, și le-amu împlântată in pământuri imobile ale nostru, după cum se esprime d. raportare. Cândă se vine cu modificări d’asemenea natură, aceste modificări nu sunt făcute cu scopă de a scăpa societatea Frasea d-lui raportare că, prin votarea acestor modificări, camera va curați moravurile, după cum a scăpată financiele de falită, e inexacă. El binev chiarti mai adineurî, de pe aceleași bance, se spunea că, prin situațiunea financiară de astătji și prin asemenea procederî ale guvernului, vomă da ierti de datoria flotante, acestt monstru care ne -agrozin, finvernură cândti vine cu aceste modificări nu voiesce de cari se lovescă nisce instituțiuni. Chiară primul ministru, prin limbagiu-i caracteristică și vulgară, ne-a spusă că, după ce arestanii îesă din aresturile cum suntă unele din cele de astăzi, devină calici. Guvernul ne lasă pe noi se judecămă, printr’ună votă de majoritate, decă e mai bună sistema tribunaleloră seă a juriului. In Englitera e adoptată ultima sistemă, și de la ea s’a adoptată și la noi s’avemă jurați nu numai in orașe, deră chiară în județe. Se n’avemă aeruri a Închide ochii asupra motivelor reale ce au dictată aceste reforme, care constau în cercetarea mirii crime și calificarea lor, in convertirea proceselor de presă și punerea ei supt avertismente și reducerea juriului. In cestiune de infracțiuni, crime și falsuri, agumenteză penalitatea, deri se scoboră scara calificării, prin acesta societatea nu se va moralisa mai multă. D. Al. Lahovari. Falsuri nu s’a trecută între crime, comisiunea a respinsă acesta. D. N. Ionescu. Nu vorbescă numai de faptele comisiunii. Pentru că s’a esclusă falsulă, nu e mai puțină adevărată că erestele predomină in genere în reformele ce s’aă propusă de guvernă. Pate că d. ministru de justiția va găsi că văă a lucrată comisiunea, ca i-se modifică ideile. Intr’uă discusiune generale avemă dreptul ă d’a discuta principiele, ideile predominante. Decă s'a micșiorată calificarea delictelor, pentru ce li se pune oă pedepsă mai mare. Aci apare regula d-lui ministru: decă se voru pedepsi cu tezóre făptuitorii, societatea e moralisată. Nu e asta: penalitatea trebuie se nu escrie societatea. Prin urmare tezórea este principiulă dominante in reformele propuse. D. C. Brăiloiu. Găsiți pedepsele pre mari? D. N. Ionescu. Persistă a Zice că nu e vorba de câtă a se pedepsi numai cele culpabile și cu atunci, cândă se dă procese de supt jurisdicțiunea juratului, esiste uă cugetare politică in mintea propuitorilor a acestei reforme. Ce aveți de țlisă în contra juraților, care le isbițî jurisdicțiunea? Credeți că, de veți sustrage unele infracțiuni de la jurați, societatea va fi satisfăcută? Nu scimă noî ce ’nsemneză influența ministrului justiției? Ce garanții mai solide oferă tribunalele mai presusă de jură? Nici uă instituțiune n’a prinsă redecinî mai adânci în țeră decâtă instituțiunea jurațiloră. Mi s'a ’ntemplari se redă în deliberările celor 12 jurați, ómeni simplu — căci parchetul tt recusă mai totă-de una pe cei inteligințî — că șiici ună tribunale din țară n’a funcționată în țeră cu mai multă dorință d’a descoperi adevărată ș’a fi independinți, consciincioși. Nu scapă culpabilii de la jurați de câtă c’acusațiunea e ’mprovisată, că probele nu suntă suficiente, că acusații suntă arestațî preventivă timpă forte multă îndelungată. Acusațiunile ce să aducă juriului pară mai multă a persecuțiune. Cândă opiniunea generale desemnă vindictei legiloră criminali cari nu suntă trimiși la jurați, cândă puterea ocrotesce pe făptuitori, cum maî aveți curagială a acusa juriulă? 1). Costa-Foru. Citați fapte. 1). N. Ionescu. D-vostră n’ațî citată nici unulă, numaî ațî acusată juriulă. Cu tóte astea voiă cita. Aci d. N. Ionescu espune faptulă unui falsă, unei sustrageri de bani comisă de mă judecătorii din Botoșani, care cu tóte astea nu s’a trămisă la jurați. S’aă trămisă funcționarii grefieră judecătorele, care pusese supt semnătura sea pentru 27.000 lei și nu și-o nega, ci zicea că din greșială a supt scrisă, a fostă lăsată în pace. Cum vreațî ca jurații din lași se condamne pe nevinovați? Ori de câte ori se pare că jurații nu-și facă datoria, causa nu suntă eî, ci instrucțiunea incompletă, acusațiunea netemeinică, care adesea nu e nici independinte. Prefecturi de Dorohoiă fură banii publici și se găsesce chitanța sea ’n lada casieriei, cu tóte astea elă nu e trimisă înaintea juriului. Etă fapte ! Prin urmare se n’atacămă juriulă pentru fapte isolate și nesupuse criteriului judițiosă ală solinței. Erau, domni miniștrii, interesați ’n cestiune, ea se nu vedeți că jurații achită pentru că funcționarii suntă de vină. Mai de ună de advocatura statului Zicea: aduceți pe cei mici, deră pe cei mari îi ocrotiți! Ceră dresarea listelor? O faceți astăfelă încâtă să aduceți totă omeni fără solință de carte. Trimiteți în judecată la jurați pe cei ce falsifică alegerile și listele electorale și veți vede suntă achitați? False suntă listele electorale, false alegerile, locuitorii nu se adună nici vă dată, deră delegații vină la alegeri! Nega-vețî că ’n procesul ă de la Craiova, cu Locusteni, n’a fostă influință ? D-vóstră vreți se fia numai influința d-vóstre, noi vremű se fia infilling a Vuturoi-vi, ti-Atacurile deră ce aduceți juriului suntă cu totul ne’ntemeiate, pasionate. Ve sară în ochi numai escepțiunile, și condamnările nu le vedeți. Procesul pentru atentatură în contra mitropolitului din Iași? Deră cine a apărată pe făptuitori ? Vă rudă a d-luî Iepureau. Juriulă nu e nici roșiu nici albă : cum vreți se’lă atacați ? Consciința țerei nu se coloreză după partite, vrea se remână ce este, țeră, și juriulă este adeverata despresiune. Reformele propuse s’aă făcută în modă interesată, din considerațiuni politice și de partite, și acesta e destulă pentru ca orice omă raționale se le respingă. Uă asemenea lege de presă s’a aplicată în Francia și d. ministru uita c’uită tronă a plătită cu esistența sea acesta măsură. N’arnă făcută cu toții esperiința clasificării alegetoriloră după venită? Ore listele colegiului I și II nu suntă forte reduse? De unde se vor lua jurați în fiacare distinctă cu restricțiunile propuse? Asigura-veți funcționarea juriului prin ele? Principiulă fundamentale ală juriului e ca fiecare se fia judecată de semenii loră. D-vestre case formațî judecători clasați, deosebiți, aleși: nu isbițî prin acesta chiară principiulă instituțiunii? Ce judecă jurații? Procese pentru furturi de peî, de rațe, etc. și acusații suntă totă-de una condamnați, eră cândă îi achitară in vedere cu totulă alte ’mprejurări. Furtură cu efracțiune la noi nu e ca 'n Francia : la noî nici casieriele nu suntă încuiate, încâtă se strecori chitanțele prefecților, deră încuietorile particulare? Delapidatorii? Ei s’achită pentru că instrucțiunea e făcută cu pasiune! Cândă miniștrii delapideză 600,000 franci — căci asia a fostă calificată — cândă ministrulă cere se fia dată în judecată și nu e dată, cum are jurații s’achite pe suptalterni? Cum se’î achite, cândă rudele miniștrilor nu suntă trimiși înaintea serii, și nici miniștrii ? D. Lascaru C. Catargiu. Ve voiă explicată dincolo. I. N. Ionescu. N’amă vorbită de d. Catargiu deputatulă, vorbescă în genere despre faptele omeniloră publici. M’amenințațî cu duelulu iu facia camerei? Eî, d-loră, se termină mă uă dată cu duelurile, căcî ele se facă fără ca parchetulă se se intereseze de ele, fără chiară se le scie, și fără se se trimită inaintea justiției aceia cari le comită. Me amenințați cu duelulu pentru c’amă vorbită de. d. Mavroghenis? Deră ânsușî d-lum a cerută se fia dată judecății, ca se nu i-se totă impute acestă faptă. JD. Catargiu. Nu e parlamentară cuventură de delapidare. D. JS. Ionescu explică că orîce dare mai multă în defavarea tesaurului, cu sed fără intențiune, nu se póte numi decâtă delapidare. (întreruperi din partea d-lui C. Brailoiu și Cornea). Cândă jurații s’atacă pentru fapte dintre cari unele stă ’n mâna justiției ca se le reprime, cândă justiția putea aplica corecțiuni, cândă acestă instituțiune e de curendă, cândă nu s’a demonstrată cu nimică că juriulă e coruptibile să abuseză, cum puteți veni se le atacați instituțiunea ? Adeveratulă motivă este că jurații nu condamnă delictele de presă. De ce achită jurații presa? Pentru c’aă constituțiunea, care desființeză orice lege ’a contra presei. Presa nu s’atacă de câtă pentru că e pusă supt impunitate. Constituțiunea n’acordă presei impunitatea, ea acordă oricui dreptul ă d’a chiăma fii judecată pe calomniatori, case n’o pune supt isbirile puterii. Cândăderă introduceți în codice penalități pentru presă în contra constituțiunii, sincere ve santă propunerile? Corectivulu presei este opiniunea publică: ună siabă care se vinde, care calomnieza, îșî perde prestigiulă și nu se póte susține. Apoi celă calomniată are dreptul d’a cere reparațiune. Unde vedeți dori necesitatea d’a iubi presa? Vreți se luați orecare mesurî. Ei bine, faceți-le astăfel prin câtă se nu resturnațî tóte instituțiunile și se nesocotiți tóte principiile legislațiunii. Vreți se restrîngețî recusațiunea la jurați? Pentru ce? Recusațiunea are de obiectă se alunge prepusulă că acusatură a judecată de inamicii sei. Ceră restrîngețî și recusațiunea și luați juriului și delictele de presă : acesta nu este vă inimiciția? Ca să dați garanții mai mari puteați admite jurați în constituirea«merii de punere supt acusațiune ca ’n Englitera, case nu aduceți isbirî garanțiilor constituționale, nu năbușiți presa, nu nesocotiți principiele generale ale legilor. Dup’acesta urmeză orecare explicărî asupra cuvântului de delapidare, adresată d-lui Mavrogheni, ministrul de financie, pe cari le vomă publica ’n numărulă viitori. Desbaterea continue. Ploiesci, 8 Ianuarie, 1873. Clorii redactori ai ROMANULUI. Domni redactori, Starea n care se afla comuna nostră se póte lesne Tnțelege din alăturata copie după una din patru petițiuni acoperite cu sute de semnături, ce s’ac presintata consiliului comunale de aici cu ocasiunea protestării , contra unorfi creări și adause la veniturile comunale, ce și-a propusă consiliulu se facă, fară se ție sema de starea ’n care se află comercială și mica nostră industria in timpulă de faciă, fără se ție semai de crescerea ce s’a totă făcută veniturilor comunale numai de doar trei ani încoce, cu îndouirea acciselor, vinului, cu zecimi comunale, cu tasele acteloră stării civile, cu prestațiunea pentru pavagie și șosele, etc., și fără se’și dea sema de ’ntrebuințarea aceloră venituri crescute, în ce anume îmbunătățiri reale și folositóre comunii s’aă cheltuită și se cheltuiescă. Adevărul bate la ochi așia cum se esprime petițiunea: banii comunei se răsipescă într’ună modă înspăimântătorii de mai multă de doui ani incóce. Consiliului comunale éasé, trebuindu’i sume câtă mai mari la venituri, ca se pótá răsipi și mai multă după bunu’i placă, conformă exemplului ce are de la ală comunei Bucurescî, nu ținu semă de protestarea și de voința cetățenilor, și respinse protestațiunile loră, așia cum facă toți aceia cari ‘și cunoscă sorgintea de la care derivă autoritatea loră. Déca ministrulă de interne, la care urmeză se se fi trimisă protestațiunile contribuabililoru, conformă art. 124 din legea comunelor, va fi veitândă starea la care a ajunsă comuna Bucuresci in privința dărilor și a chieltuielilor ă sele, credemă că, atătă d-sea, câtă și colegii d-sele, cari aă bună cunoscință de starea unei progresive înfrumusețări in care mergea comuna nostră cu mai puține venituri de cari dispunea până la anulă 1870, nu voră consimți la crearea noneloră tase și la adausul ăceloră esistinte, căci, deși s’arătare unele din ele puse la articele coloniale, ca nu atât de ’nsemnate, deră trebuie se se scie c’acestă orașiă, avândă afaceri comerciale cu mai multe orașie și târguri din țară, cetățianii s’aă gândită îndestulă cu pensiunea creării veniturilor comunale de la anul 1865 și, ca se n’atingă prin tase mărfurile ce intră și se depună in comună, aă primită a se pune ună felă de tasă ce se percepe și acum, luându-se de la comerciante câte 42 de bani de fiecare vită înhămată la trăsurile cu orice mărfuri, și acestă tasă, afară de plata obicinuită a jugăritului ce privesce pe cărăușă, produce comunei ună însemnată venită. Peste acesta considerațiune consiliulă actuale a trecută cu setea sea de noui imposite, din cari unele suntă cu totul neraționale și altele de natură se dea nascere la fraude prin musta le sporire. Rugându-ne, domni redactori, se binevoiți a da publicității una din protestările ce vĕ alăturămă, pâne a nu termina ce mai comunicămă âncă uă nouă chieltuiéla ce mai face abilele nostru consilii comunale, bilele acestea puse se se ’nconjure rația comunii c’ună ștanță ce se sapă astă-felă, in câtă se nu se putá sări cu piciorul. Acesta lucrare se ’ntinde pe mai multe mii de stânjini și se plátesce ’ntreprindétorelui cu câte patru lei noui stânjinulă, era acesta cu doai lei sâă și mai puțină la lucrători. Motivul acestei lucrări ară fi se nu se póte strecura contrabandela accise, cândă acelăși anță nu va împedica multă aceste contrabande, nefiindă uă stavilă seriosa. Deci, pentru a se î mpedica nisce mici fraude, se chieltuiescă fără folosă corespunzătorii mai multe mii de galbeni, ca la nici uă altă comună din țară, ș’acestă lucrare, plătită asta de scumpă Intreprinzătorelui, după multă doar trei ani va dispare singură, căci solul comunei nóstre conține prunză petrișă și puțină caja de pământii, care, cu căderea ploiloră și a ninsorilor de iernă, se deramă. Mulțămindu-ve de buna-voință ce ați dovedită și dovedeți că păstrați comunelorii în genere și comunei nóstre, în parte, bine-voiți a primi, vé rugămă, d-ni redactori, asigurarea stimei și gratitudinii ce ve păstrămă. Mai mulți contribuitori. Sră acum copia după petițiunea presintată consiliului comunei Ploiesci de una sută cincizeci comercianți, înregistrată la No. 44, cu data de 4 ianuariă curinte: Domni consiliari, Vedema, dintr’uă publicațiune făcută supt No. 5,439 de la 21 Decembre curinte, c’au proiectămi mai multe resurse la veniturile casei comunei nóstre, prin impuneri de nouí tase și adusti la alte articule, pentru bugetulu anului viitorii 1873, fără c’acesti mare acri ce întreprindeți d-vóstră astăzi, și care n’are precedentă, se fiă însocitți de acea dare de semn anuale detaliată, ce v’o impune legea comunale prin art. 59, asupra administrațiuneî și asupra trebilor și comunei, din care se putemui cunosce ș’apreția și noî motivele carî v’au putum determina la unii așia mare pașii : d’a ajunge la estremitatea creării și adăugirii unora tase ce lovesed comercialii acestui orașin, care este deja redus și din mișcarea ce avea, prin deschiderea căielortt-ferate. Mai ântâi în, domni consiliari, trebuia se fițî forte gânditori la posițiunea ce aveți către concetățenii d-vostră, cândti v’ați pusti