Romanulu, ianuarie 1873 (Anul 17)

1873-01-15

Or'î-ce cereri pentru România, se adresă la administratiunea dinrcului. ANUNȚURI n pagina a IV, spațiului de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A. se adresa LA PARIS: la d-nii Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEN A: la d-niî Ha,asenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și orî-ce trimiteri nefrancate vor fi retușate. Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARULU. Redacțiunea și Administrațiunea. Strada Academiei, No. 26. ANUAL A. ȘEPTE SPRE-ț>ECELE " vOIÍICE’’și VEI..FUTE (B) SEdulimea de dimindiai LUNI, MARȚI 15, 16 IANUARII 1873 LUMINEZATE SI VET EI A ABONAMENTE u Capitale: unitativ 43 lei; șese luni 24 lei trei luni 12 lei; uă lună 5 lei In Districte:unu anui 58 lei; șase luni 29 Irtrei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 2 Austria și Germania, pe trimistru franci 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nii Órain et Micoud, 9. rue Drouot, 9. LA IYIENA: lad. B. G. Popovici,Fleischmarkt, 15. BUCURESCI, CARNDARU. Legile suntă putină lucru; aplicarea lerii este totala. Legi învechite, feudale, despotice la cele mai mare grada și două cruzime barbară, pot deveni, prin aplicarea lerii, legile cele mai înaintate, cele mai democratice, cele mai umane și bine-făcătore pentru individă ca și pentru societate. Probă Englitera, unde legile din timpul despotismului și crudimelorü celora mai desfrânate nu s’au modificații. Legile cele mai înaintate, întemeiate pe principiele născute din ultimile clocotiri sociali, pot, asemene, prin aplicare, da resultatele cele mai despotice, cele mai barbare, cele mai imorale. Probă România, care în privința Constituțiunii și a legilor sele, este cu neasemănare mai înaintată decâtă Englitera. Nu pate filege rea cândă echitatea și moralitatea conducă pe cei cari o aplică. De aceea se nu cercetămă atâta legile, nuanțele mai șterse sau mai aprinse ale disposițiunilorălorii, ci mai cu osebire spiritulă de care suntă conduși cei cari se aplică, curentură formată în aplicarea loră, curintă fatală, care atrage adesea și pe cei cari, de nu fară fi găsită espuși lui, le-ară fi aplicată cu totulă altftfelă. România, prin răper ficiiunea vieței iei publice, răpeziciune cauzată de starea înapoiată în care se găsi cândi luă uă órecare rolă ca Stată alături cu Statele civilizate ale Europei, România făcu, în ceea ce privesce legile și aplicarea loră, cu experiență atâtti de întinsă, câtă alte țeri în timpii de secte. Sbuciumată necurmată între curentul și principielor și legiloră sedului cari se impuneaă prin puterea timpului, și între curentulă vechi și ală despotismului și ală corupțiunii fanariote, curentă întreruptă numai din cândă în cândă de regime mai liberali și morali, România a putută vede cv va sedică legile facio cu aplicarea loră. Din acesta alăturarea născută cele mai mari rele, scepticismul, care conține germenii tutoră degradal iloră omenesci, pe de niinute, și năucirea noțiuniloru de- echitate pe de alta. Partea inteligentă și luminată a națiunii, asia clisa junimea eșită sceptică la disperare, cu conștiința ’mlădios’, din aceste încercări, eră partea incultă, cu simțulă echității sdruncinată. Celă luminată, devine imorale, dă concursul ă scă chiară infamieioră, fiindu ea este sceptică, și scepticulă face realăru pentru că nu’lu cunosce, ci pentru că nare credință în nimică, prin urmare nici în bine. Celă incultă este asemene târâtă la rele, fiindă că reulă exemplu și inichitățile, a cărora victimă este necurmată, sau vițiază simțulă echității. Asia derű omenii cari în România au contribuită prin călcarea legiloră, la aducerea acestei situațiuni intelectuale, acei omeni, cari, neputândă opri făciștă opera timpului, o distrugă totuși în faptă prin ilegalități și violențe^ suntă de la mită de ori mai criminali decâtă acolo unde reformele au putută se se opereze cu incelulă, unde spiritură publică a avută timpul, de-a se întări, de-a se identifica cu densele. Asemeni omeni nu sunt numai nesce călcători de legi, nesce falsificatori ai drepturilor poporului, ci și nesce aginți de corupere sistematică a societății. Efectele lucrării lor se simtă din nefericire amară în crimele, jafurile, delapidările, violențele, escesele de totă feltilă, ce se comită astăzi în România, atâtă de către agenții guvernului, câtă și de ființele corupte și pervertite de domnirea acestui regim. Și după coruperea pe terâmură estralegală, începe acum și coruperea prin legi, regimulă inamică ală oricăroră așezăminte îi împuțineză puterea discreționară, se simte astăzi destulă de tare, prin susținerea din afară și prin a art. 93 din Constituțiune, spre a pune nu numai în faptă în aplicare principiile sale reacționare și corupetare, zi spre a le da și putere de lege; astă-felă veni cu proiectulă de lege, care se discută de câte-va zile în Adunare, și care în parte nu este decâtă legiferarea tutoră violențeloră și călcăriloră de Constituțiune pe cari le comitea pene acțiunii fără lege specială. In ceea ce priveșce juriulă, și mai cu semă în disposițiunile relative la presă, se redă mai lămurită aceste tendințe ale regimului. Pe ne acumă agenții poliției arestaă de pe strade pe colportorii de reialie, îi duceau la prefectură și, prin felurite amenințări și maltratări, voiau se’i facă a renunți a se colporte (Jlarie, s’a intemplată rromânuhii ca nu unu colportorii, ci chiară ună împărțitoră pentru serviciul și abonațiloră sei se fia bătută cruntă de aginții polițieneștii pentru singura crimă că era împărțitoră la Românulu. Ei binevotându-se proiectulă de lege presintata de guvernă, tóte aceste escese se vor comite in puterea legii. Proiectulă admite responsabilitatea monstruosă a impărțitorilor și colportoriloră, pe cari îi obligă a cunosce pe autorii tutoră articuloră, căci décâ, fiind si întrebați de cine este scrisă cutare articulă, nu vor seirespunde, suntă imediată urmăriți. Ce spusa regimului că mulți colportori nici că sciă citi și că nici umilă este în posițiune dea cunosce pe autorii articulor, nesupusori și a’i sili se renunțe de-a fi colportori, spre a se răpi jiarielor acestă mijlocu de respândire, éca totă scopulii. Pene acumă se caută prin amenințări, prin maltratări a opri pe tipografi și litografi de-a da concursulă lară diaristicră; Jdecă se va admite in totală proiectulă guvernului, acesta se va face de aci nainte în putere de lege, care admite responsabilitatea tipografului, pe cândă Constituțiunea n’o dă, în modulă celă mai limpede, decâtă numai autorului, sau, în lipsa lui, girantului seu editorului. Pene acumă (Jiai'iștii erau supuși testării preventive, cu călcarea spiritului și în câtă-va chiară aliterii Constituțiunii, care cere să nu se ia „nici uă măsură preventivă“ contra presei. El bine, dacă Adunarea va vota tóte monstruoșitățile propuse de guvernă, atunci ziariștii vor putrezi în aresturi preventive prevăzute de uă lege, deși oprite de Constituțiune. Nu mai vorbimă de admiterea recidivei, de agravarea peste orice măsură a pedepselor în delictele politice d presă, agravare opusă în modulă celă mai vădită spiritului Constituțiunii, pentru cuventulă forte simplu că legile esistente fiindă promulgate luptă imperială Statutului, spre a fi puse în armoniă cu Constituțiunea, ele nu se pot revizui decâtă într’ună sensă mai liberală. Prin urmare, agravândă pedepsele fișate supt regimul Statutului pentru delictele politice și de presă, nu numai că nu se pună legile în armonie cu Constituțiunea, oferă neî ntorcemü la ună regimă multă mai despotică, multă mai lentă decâtă ală Statutului, Astaderă, prin presintarea reformelor a codului penală, guvernulu nu face decâtă a legifera abuzurile și violențele pe cari le comitea pene acum; nu face decâtă așa de puterea ce are spre a începe formală distrugerea acelui edificiu liberal și înaintată ală legislațiunii nóstre, care este uă temniță pentru tendințele acestui regimă, uă temniță pe care trebuie s’o spargă la fieîn momentă spre ași pute esercita abuzurile și violențele. Ea se și acesta operă de reacțiune o întreprinse totă într’ună modă corupătoră și falsificatoră la ună gradă multă mai mare decâtă pene acumă. In locă de a începe reformele de la Constituțiune, ceea ce ar fi fostă despotică fraudă eră nu corupatoră, începe prin falsificarea prin legi a Constituțiunii. Iote falwifiitirde ■ nunniitlp. 1Í^* 1.■();, se comiteau până aci numai de către guvernă; de astă dată se discută și voteză de către cameră, de către majoritatea guvernamentale falsificarea Constituțunii. Ce exemplu se dă țevii de disprețală legiloră, de falsificarea loră! Coruperea țerei se va face deră cu mai mare eficacitate de câtă totü-de-una; nesocotirea și decadința legiloră va fi in curendă generală, și cândă suferințele și abuzurile vor esaspera pe cei deprinși deja de regimă a nu se uita de câtă cu celă mai mare despre uă la legi, se va produce umilii din acele cataclisme sociale, in care pasiunile cele mai înveninate rupă lanțurile și nimică nu le mai pote reține câtăva timpă. Istoria ne spune că acesta este sfîrșitul neapărată ală oricărei domniri Îndelungi de regiune ca celă actuală. Atunci provocatorii cataclismului plătescă adesea, este adevărată, forte scumpă crima loră. însă ceea ce ne sperie, este că germana Românie în situațiunea în care se află, pare că însuși ar espira printr’un asemene comoțiune. In discursulu d-liu N. Ionescu, din aceașî ședință, se se citescă astăferă aceste pasagie: «Cându miniștrii delapideză 600.000 fr. căci așia a fostă calificată—cându ministrulă cere se fiă dată în judecată și nu e dată, cum pre jurații să nu achite pe suptalternî ? Cum se nu’i achite, cându rudele miniștriloru nu suntu trămișî înaintea Iani, și nici miniștrii? In darea de somn a ședinței camerei de la 12 cuvinte strecurându-se unele erori cari schimbă intențiunea d-soră deputați cari au vorbită în acea ședință, credemii de detoriă a le rectifica. D. G. J Brătianu, vorbindu de tratatulu de la Tilsit, a sjisit că, cu 60 de anî, in urmă, Napoleon I a arătata în privința nostră intențiunile cele mai ostile, voindu a ne da Rusiei și tratând ü cumperaturii acelei țerî despre acestă intențiune, și la Salzburg, în 1867, organele cele mai acreditate ale Europei occidentale, au susținuții că Napoleon III a voitit a ne anesa Austriei. Intrerupându pe d. A. Lahovari, care voia se dea unu caractere oficiale și dinasticii fiiului lui Napoleon III, d-sea a zisă că fiiului fostului împeratu «e una simplu particulară și că speră se rămână totă-de-una totă asemenea». ADUNAREA DEPUTAȚILORU. Ședința de Luni, 15 Ianuarie, 1873. După ’ndeplinirea formalităților obicinuite la deschiderea ședinței și acordarea unora congedie , Președintele citesce respunsulu împărătesei Eugenia la adresa camerei, prin care esprimă recunoștința sea pentru espresiunea gratitudinii pentru servițiele aduse gintei române de repausatulu împĕratu Napoleon III. Asociându-se la durerea sea, camera i-a adusu prețiose consulațiuni. Se procede la votulu luării î n cosiderațiune a proiectului de lege pentru modificarea codului și procederii penale și r.c pi.mesce, fiindu : Bile albe pentru 59, Bile negre contra 22, începându-se votarea pe articule, raportorele d. A. Lahovari dă citire următoreloru article : «Art. 1. Articulele 7, 8, 9, 38, 43, 47, 48, 50, 60, 77, 90, 97, 107, 118, 119, 120, 125, 126, 127, 123, 131, 121, 123, 124, 134, 140, 141, 144, 145, 149, 150, 151, 168, 173, 181, 182, 183, 186, 187, 192, 193, 191, 197, 198, 200, 204, 205, 208, 210, 211, 216, 238, 240, 245, 246, 249, 254, 258, 259, 263, 264, 272, 276, 281, 284, 287, 288, 294, 296, 299, 300, 308, OOO, O1O, 017, 019, 013, 311, 310, 3S8 360, 364, 367, 376, 382, 381, 385, 393, 394, 395, 396, 397 și 399, din codicile penale se abrogă și se înlocuiască cu articolele următore: «Art. 7. Pedepsele pentru crime suntă: «1. Munca silnică pe totă viața; «2. Munca silnică pe timpă mărginită, de la 5 pene la 20 ani; «3. Reclusiunea, într’uă casă de muncă de la 5 ani, pene la 10; «4. Detențiunea de la 3 ani pene la 10; «5. Degradațiunea civică de la 3 ani pene la 10. «Art. 8. Pedepsele pentru delicte suntă: «1. Închiserea de la 15 mile pene la 5 ani; «2. Interdicțiunea de la 6 luni pene la 6 ani a unora din drepturile politice, civile ori de familia: «3. Amenda de la 26 lei în susü. «Art. 9. Pedepsele pentru contravențiune suntă: «1. Închiserea de la 1 pené la 15 zile; «2. Amenda de la 5 pené la 25 lei.» D. Mih. Cornea, observă că acestă divisiune ’n trei articole, 7, 8 și 9, nu este tocmai nemerită, deorece ea s’ară pute restringe ’ntr’unulă singură; d-sea desvoltă sistema cum sunt ă împărțite pedepsele în codula belgiană; oricâtu de dificile e definițiunea diferitelor infracțiuni, ele trebuie se se distingă și e neapărată ca penalitățile unora se sfîrșescă acolo unde hicepu cele-lalte, căci ară fi anormale se se vedă crime pedepsindu-se ca delicte sau vice-versa. In propunerile de faștă esiste uă flagrante contradicțiune : inchisorea desemnată supt numele de detențiune e multă mai ușoară decâtă pedepsa corecționale, care e și mai lungă și mai aspră. Intre condamnații la detențiune sunt delicvenții politici, pentru cari legiuitorulu a fostă totă de una indulginte, case potü fi și criminali, ca de exemplu pentru bigamia: e are raționale a confunda pe unii bi alții ? Degradațiunea civică se menține. Eî bine, cându faptulu atrage după sine acestă penalitate și cândă ea se dă unei femei sau unui străină, acestă degradațiune nu esiste, prin urmare că femeia scăină străină sperjură urmeză se nu fiă pedepsiți, după aceste modificări. Afară d’acestea n’avemă amî nici un sistemă penitenciară, fără careuă legislațiune penale nu póte esiste. Póte că achi 1tarile jurațiloru se justifică prin orerea d’a condamna pe unu omu se fiă dusă la morte si curăbi temnițe, în locă d’a ’lă trimite la uă ’nchisore care se ’să corecționaliseze. D. G. Cantili demonstra că acestă proiectă nu este fără importanță, căci lovesce tote interesele societății, căci modificările produse au a face cu mai tote ramurile legislațiunii. (întreruperi de la birou). In art. 7, 8 și 9 se găsescu pedepsele ce au se se aplice faptelor represive. Clasificarea pedepseloră este arbitrară și devisiunea lor, asemenea, era deca e vorba se preferimă între aceaa din codulu Belgiei, și cea din codulă nostru de pen’acum, optimă pentru cea din urmă, care nu confundă pedepsele ce s’aplică la diferite infracțiuni. In adeveră, nu se pute ’nțelege mărimea bichisorii corecționale, cândă se compară cu celelalte pedepse. Causa e că nu s’a luată în destulă în considerațiune gravitatea și natura faptului, necesitățile societății. Cu modulă acesta s’au violată principiile generale de legislațiune. Nu e justă a se elabora ună tabelă de represiuni numai după interesele societății, cu nesocotirea principiilor științifice. Detențiunea nu s’a creată de câtă aprope numai pentru crimele și delictele politice. Prin art. 60 din codulă penale, sărindă peste detențiune, lasă a se ’nțelege că ea n’a fostă făcută pentru crime de dreptă comună, ci pentru cele politice. Asemenea și cu art. 364. Apoi uă altă probă că detențiunea e făcută numai pentru infracțiuni politice sunt disensiunile urmate pentru lucrările preparatore ale consiliului le stată. Deci detențiunea nu pate fi modificată, precum a cerută d. M. Cornea: Iotă ce se póte face este ca ea se sa lase astăferă cum este. D. A. Lahovari respunde d-lui Cornea aprope cu aceleași opiniuni ale d-lui Cantili. Sistema belgiană nu se pote adopta la noi, în ceea ce priveșce clasarea pedepselor, căci nu e vorba d’a se modifica și totale codicele nostru. In privința detențiunii, d. Cantili a espunsu pe deplină. Reclusiunea și lichisarea pentru delicte e deosebită de detențiune, care s’aplică la faptele politice ’n genere, pentru cari legiuitorulă a adoptată un sistemă diferită. Pentru că bigamia, și numai ea, se pedepseșce cu detențiunea, nu era una cuvântă ca acestă penalitate să se modifice. Degradațiunea civică e uă pedepsa accesoria cari urmeză pedepselor pentru crime și delicte. Daca ar fi foștii vorba a se modifica totă codulă penale, numai atunci amu pute compara codurile altor state, ca se vedemu decă e mai bună codulu belgiană, francese, italiană etc. D. Pală arată că Gestiunea importante nu este acea a d’a fi unu singură articlu sau mai multe, ci că — din momentulă ce aceste articule modifică pedepsele ce s’aplica în totă codulă penale— camera trebuie se modifice ’ntregulă codă penale, căci ce se face cu articulele ce prevedü pedepse ală cărora minimă e mai mică decâtă in articlele modificate, ert ală căroră mașima e mai mare? Trebuie deră se trecă pe dinaintea legiuitorului tote articlele privitore la crime seu delicte pedepsite prin penalitățile enumerate î n aceste article. Prin urmare una din două ori se lasă scara pedepselor, specificată și codulă de la 1865, sau, daca se modifică, se se pună acele sporiri de pedepse la tóte articlele lăsate de guvernă nemodificate, ca la art. 375, 274 etc. Daca nu se va face astăfelă, judecătorilă va fi pusă intr’uă ciudată posițiune, dându pedepse corecționale pentru crime sau aplicândă uă penalitate pre mare pentru ori-ce delictu, condusă fiindă de principiulă că minimulu de 3 ani nu mai esiste. Acésta e cesiune de viitoră: se n’o discutămă cu pasiune, se nu punemă în jocă personalitatea și bicăpeținarea, căci vomă fi blamați. De la 2 pene la 5 anî de ’nchisore maî suntă 3. Discutată-ați ore se vedeți daca societatea crede că trebuie se’i dea unuî culpabile căuia i s’a aplicată unu articlu nemodificatu. Ară fi unu ce mnieu și monstruosă. Se modifică penalitățile? Revisuițî tóte articlele ș’adaugeți-le celă puțină câte uă esplicațiune. D. A. Lahovari respunde că, pentru reclusiune, legea nu dice ’n nici ună articlu reclusiunea de la 3 ani.» D. Cantili. țice art. 310.