Romanulu, martie 1873 (Anul 17)

1873-03-31

ANULU ALU SEPTE­ SPRE­Z­ECELE VOESCE ȘI VEI PUTE Orî-ce cereri pentru România, se adre­­seza la administrațiunea diam­ulul. ANUNȚURI n pagina a IV, spațiulu de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa IA PARIS: la d-nil Órain etMi­­coud, 9, rne Drouot, 9. LA WIEN A :lad-niî Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și orî-ce trimiteri nefrancate voră fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARUL I. Refracțiunea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26 (B). î Edițiimea de diminețaS 1­­ »*■** v BUCURESCI » 11 Priorit ° 1 In numărulü nostru de la 24 cu­rentă, vorbindu despre puterea poli­­țienască cu care se înconjura miniș­trii, ca și cândti­enșii s’arü recunosce de făcători de rele,­­jiceamu : «Dormiți, decă puteți, domni miniștrii, la umbra agenților și poliției, păzitori de fantasme, create de propria vostră con­­sciință; acte de violențe nu vor­ șterge a­­ceste umbre, spre a pătrunde până la dum­­nevóstra; deșerte­le suntii spaimele; nu ve va fi păstrată nici chiar p­onarea de-a deveni victimele unei idei, fiă ori­care: «Veți cădea în propria vostră putrezi­ciune, rogându-ve unii pe alții, precum deja vă râdeți, căci ați deșertată până la fundă cupa fără de­legitoră, și cu ultimele pică­turi, ați înghițită și sângele nefericiteloră victime de la Giurgiu, atâtă ale poporului despertă de voi, câtă și ale oștirii, care totă poporă este, și care a fostă pusă de voi in conflictă sângerosă cu frații sei. « Vă veți nimici, sunteți aprope și nimiciți prin propriile vostre fapte, și curăndă cenușa voistră, ca omeni publici, va fi spulberată de ventura purificătură ală justiției.» Abia trecuseră patru u­lile, și pre­vederile nóstre.* Întemeiate pe fapte, pe deduceri logice, se impliniau. După ce în ședința Senatului de la 26 Martie d. Iepurenu resese din tote puterile în creditula fonc­ara română și în unii din colegii cel, ?eni a doua­­ Ji d. Mavrogheni și cu oă lovitură de colță sfâșiă pe colegii sei de la jus­tiție și estenie. Peste două di­l­e se citia ln Monitoră plecarea la preumblare a d-lui Costa­­foru, și demisiunea d-lui Iepure nu era generalmente cunoscută. Amă ^isă la 24: veți cădea în pro­pria vostra putreziciune , forțându-vă unii pe alții... Vă veți nimici.8 La 28 căd­useră, se roseseră, se nimi­ciseră. Și cu^userä, fundă că în servilism­ulă loră către străină cutaraseră a se o­­pune curentului națională, devenită atâtă de puternică, în­câtă a unită pe toți Românii, din tote nuanțele po­litice. Se roseseră unii pe alții, căci nea­­văndu­ ună principiă care se facă din toți uă singură ființă, se puseseră la ordinele străinilor­ și, ca slugile de casă mare, se luaseră în cele din urmă la certa. Se nimiciseră, căci sfarâmându-se pârghia tractatore pe care se răsi­­ună, și pentru care străinii îi susți­­neau, ei fură aruncați în aeră de pu­terea curentului națională, și recă­­zuseră în bucăți. U Tată la 24 Martie spuneamă că chiară cenușa acestoră deplorabili mi­niștrii, ca omeni publici, va fi spul­berată de­ventura purificătoră ală jus­tiției. Ori­cine simte puterea curentu­lui națională, putea să prevadă că că­derea miniștrilor, cari au înfruntată acestă măreță curentă, și aă cutezată să se afișeze ca represintanți al stră­inilor, contra României, va fi una din acele, după cari nimeni nu se mai póte rădica. Ințelegemă rădicare mo­rale, căci după ordinulă străiniloră și grație art. 93 din Constituțiune, ei potă fi rădicați din nou la decăzuta demnitate de miniștrii. Și fiindă­că vorbirămă de acestă de­­căzută demnitate, se ne ’ntrebămă, care este are posițiunea miniștriloră nede­misionați și nu particulară a șefului cabinetului? Acestă nefericită șefă, după ce a vezutä intrândă în cabinetă țină mi­nistru, care din primele zi e­a înce­pută se­ la combată, după ce a suferită chiară în publică la Cameră, se fiă combătută de doui din colegii săi, și înghițită în tăcere acesta lovire în prestigiul!!, în dreptur ă și demnita­tea sea, acestă nenorocită șefă, Zicem, a mai venită apoi și la Senatu, pentru ca și aci se dea în spectaculă lipsa sea de prestigiu și de autoritate, pentru ca și aci se vedă lumea în ce deplora­bile mâni­a ajunsă sărmana țară. Și cândă­uă demisiune îlă scăpa de a­­cestă straiiă colegă, art. 93 stăruiesce multă a n’o primi. Șeful­ cabinetului pare că nici n’ar esiste; elă n are nici ună rolă în compunerea și descom­punerea ministeriului. Fie­care mi­nistru lucrezá ca și cândă n’ar­ fi nici uă solidaritate între dânșii, nici uă responsabilitate comună; fie­care pentru dânsulü . d. Costaforu își crează noui agenți de compromitere naționale In străinătate, și d. Mavrogheni imputa Camerei că a votată aceste nouă chiel­­tuieli; domnii Flore­scu și Teil sporescă chieltuielele ministerielor- loră, și d. Mavrogheni imputa asemene Camerei că a votată aceste sporuri. Pare că miniștrii n’a’ a ’și mai da socotelă u­­nulă altuia de faptele lor, ca mini­ștrii. Și în adevĕra dreptate aă: ei nu suntă numiți după voința țarei, spre a o servi în conformitate cu le­gile iei; ei nu suntă prin urmare a­­dunați în numele unoră principie, cari se’i silescá a forma ună corpă omo­genă. Veniți noptea, într’ună mo­­mentă de întărîtare a simțului națio­nală românesc­­, ei au fostă aleși de străini cu misiunea de-a năbuși acelă simțu­, de-a ’și resbuna de dênsula. Prin urmare, mai repetită, ei n’aă a da de câtă Străinului samă de faptele loră, și fiă­care îlă ser­vesc în parte cum pare mai bine : domnii Costaforu și Iepurenu cu mai mare sfruntare, cu mai mare cinismă, crezendă că nu­mai prin cutezare voră reeși, cei-l-alți mai blândă, mai cu jumătăți de mă­suri , sperândă că astă-felă voră scampta succesulă. Toți suntă egali în servilismă câtre străinii, casé fie­­care lucreza în modulă sen­ E că pen­tru ce ună asemene ministeriă nu pate fi ună cabinetă constituțională, ci uă adunătură de miniștrii, ală câroră șefă de cabinetă este Străinulă, neso­lidari între dânșii, case toți respun­­zători către șefulă comună. Acesta explică și viața îndelungă a ministeriului actuală, care, de­și discre­ditată cum n’a mai fostă altulă în Ro­mânia , de­și ruptă și disolvată, totuși se cârpesce cum pote și merge ’nainte. Străinulă scie bine că astă­felă de omeni nu mai póte găsi, în România, mai cu semn astăzi. Prin urmare ca­ută în tóte modurile a’i mănțina la putere; și probă că are dreptate, este că singură d. lepure nu a demisionată, și cu tóte aceste nu găsesce cu cine se’să înlocuiéscá. In privința acestei înlocuiri se vor­­besce de ce­va monstruosă : ară fi vorba de-a dobândi reintrarea d-lui Iepurenu în ministeriă, prin îngagia­­mentulü luatu de Domnitorii că nu va pro­mulga creditulu fonc­ara română. Ună ciam­ă polițienescă și iepurenescă, din Bucuresci, pune chiară pe faciă acesta condițiune a reintrării patronului său în ministeriă. Ună asemene faptă nare nevoie de comentărie: monstruoșitat­ea lui revoltă ori­ce animă română. Vomă zice énse că atâta îi mai trebuiesce puterii ese­­cutive; nare de câtă se încerce și a­­cestă lovitură, nare de câtă se spună prin acestă faptă că este agentă ală străinilor­ inamici, și se declare resbelă națiunii. Pare că în adevĕrü va scăpa atunci România de celă mai mare reü care o face astăzi se sufere. Suntemă informați în modulă celă mai positivă că la temnița Văcăresc! s’aă comisă bătăiele cele mai revol­­tatore asupra 21 arestați preventivi. Ună asemene faptă ne reîntorce la acele scene din timpul­ de barbarie , de cari națiunile nu’și mai aducă a­­minte de câtă cu erere. Cu tóte a­­ceste asemene fapte se petrecă în plin regiună constituțională și cu legile cele mai umane. Scrmă că s’a făcută m­ă felă de an­chetă și s’a­ constatată bătăiele bar­bare suferite de nesce omeni, asupra căroră­ a justiția nici că s’a pronun­țată, și cari, chiară condamnați de-ară fi, suntă totuși inviolabili, ca orî-ce arestați, nu li se póte aplica nici uă altă pedépsa de­câtă acea­a pe care le-a dată-o justiția. Déra ce a resultata din acesta an­chetă : datu-s’aă culpii,ilii în ju­decată? Aceptă mă respunsură de la ună comunicată în Monitoru­. Demnitatea d-lui Al. Corlătescu,— membrulă comunală, care, a voită se facă imposibile alegerea d-lui C. Bo­­sianu la Senată — demnitatea d-lui Corlătescu, Zicemă, s’a simțită ofen­sată fiindă că amă zisă că „ni se pare că este același Corlătescu care a făcut munca Snagovului pentru acte imo­rale.“ S’a crezut deci în drept a netră­­inite somațiuni, chiară prin portărei, cari ne am făcută multă se rîdemă. Déra nemulțămită cu atâta, d-sea mai publică în Pressa de astăzi ună felă de încunosciințare publică că ne-a trimisă somațiuni. Ei bine, fiindă că voiesce cu totă prețulă se ne ocupămă de persona d-sele, îi vomă spune că „nu ni se mai pare,“ ci că stimă po­sitivă că ânsuși d-sea, Al. C. Corlă­tescu nu altulă, a fostă condamnată la munca Snagovului pentru acte imo­rale. Afirmămă acesta, și fiindă că d. Corlătescă amenință cu justiția, îl­ asceptămă în ședință publică a curței cu tote probele trebuinciose. Alte a­­m­enante nu mai dămă, căci ună ase­mene subiectă nu face nici cernela ce întrebuință mă­­nulescu George, Stefanopolu Dimitrie, Lah­ovari Emanoilă, Bosianu Constan­tină, Crescu Alesandru, Florescu Dimi­trie, Moscu Grigore, Petrescu Ionü. Numele Senatoriloră cari aă votată contra creditului funetară sunt­: Episcopulu de Buzău, Bâțcovanu Ni­­colae, Botenu Emanoilă (colonelă), Costa-Foru Dimitrie (colonelă), Crisos­­coleă Alesandru, Iamandi Ionu, Laho­­vari Nicolae, Lah­ovari Constantină, Niculescu Alesandru, Racoviță Nicu, Vlădoiană Ștefană (colonelă), Lețu Tache, Samurcași Iona, Veisa Teodoră, Relu Ștefană, Lacustenu Grigore (co­lonelă). Senatorii cari au lipsită de la vo­tarea creditului fonciarü sunt­: Mitropolitul­ Moldovei și Sucevei, episcopulu de Romană, episcopulu de Remnicn, episcopulu de Argeș ă, epis­­copulă de Huși, episcopulă Dunării de jos­, Adamachi Vasile, Ch­ișianu Con­stantină, Cobălcescu Grigore, Frumu­­șianu Ștefană, Grecianu A. (doctore), Jianu Grigore , Manole Alesandru, Miclescu Constantină, Prodană Con­stantină, doctorele, Radu Panaită, Săf­­toiă Grigore, Sofiană Nicolae, Stoica Ștefană (colonelă), Luțu Grigore, Vi­­drașcu Vasile, Stamati Vasile, Tanțu Ianu, Vârnavă Grigore, Mitropolitul­ primară, Drosu Nicolae. ș^AMBATA, 31 MARTIE 1878. LUMINEZ­A­TE SI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: unuana 48 leij.^ese luni 24 lei. trei luni 12 lei; uă lună 5 lei. In Districte: unu anm 58 lei; §ese luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și­ Germania, pe trimistru franci 18 A se adresa LA PARIS la d. Darras-Hr. - legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nuí Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIENA: lad. B. G. Popovicl,Fleisch­markt, 15. Pentru ca Românii se cunosc o ce felă de bărbați aă votată pentru și ce felă contra creditului fondară română, și pentru ca se scie mulțămi fiă­că­­rui­a după cum se cuvine, publicămă aci numele Senatoriloră cari aă vo­tată pentru șase celoră cari contra creditului fond­arü. Numele celor­ 27 Senatori cari aă votată pentru creditula fondară sunt­: Balșă Panaită, Butculescu Nicolae,­ Burchi Nicolae (maioră), Cananăă Șer­­bană, Cantacuzină Constantină, Can­­tacuzinü Ionu, Cerchez Constantină, Cernovodenu Constantină, Cortați Pe­tre, Crapatorenu Ionü, Deșliu Ionü, Doeanu Ionü, Ghermanu George, Ghica Iona, Ghica Gr. Scarlatu, Lungenu Petre, Maala Dimitrie, Manu Ionü, Solomonă Alesandrn (generare), Sta- No. 47. Paris, Rue die Rennes, 97, 5 Aprilie, 1873, redactori ai ROMANULUI Domni redactori, Asceptândă Ziele de 5 iuliă și 5 Septembre, cari voră scăpa-o pentru totu-de­una de invasiunea nemțescâ, Francia salută cu bucurie Ziua de 5 Aprilie, care-i va da una repan­să de 43 de Zile. Sciți, domni redactori, că comedianii ordinari ai regaliștilor, au decisă a face Belache, de la 5 Aprilie la 19 Mai­. Aceste zile voră fi întrebuințate de națiune spre a manifesta din nou voința iei, prin optă alegeri de depu­tați ce este chramată se facă la 27 Aprilie; regalistă le voră întrebuința spre a se concerta și pregăti pentru resbelulă celă mare și furiosă ce sunt h­otărîți se facă națiunii și d-lui Thiers, de la 19 Maiă până la finele lui Sep­tembre viitoră, cu care sciă că se voră sfirși și Zilele loră. Din norocire cugetările criminale producă, totu-de­ una și pretutindine, uă beție cumplită, după care vine tur­barea. Beția orbesce; turbarea este î n­­socită de svîrcoliri și convulsiuni, pre­­mergătórele morții. Rare­ori regalistă avură mai mare înlesnire de isbândă ca cee­a ce le o­­feri nenorocirile Franciei, în primele luni ale anului 1871. Națiunea, uimită și paralisată de durere, ș’a pusă ea în­­săși gâtulă supt jugulă loră. Pucină milă din parte-le, în lipsă de justițiă, pucină inteligință, în lipsă de devota­­mentă pentru patria și pentru intere­sele generale și, pe lângă puterea materiale, ei redobândiră și puterea morală și ’și asigur­ă astă­feră dom­­nirea pentru câtă­va timpă. Orbi case și pe deplină nebuni suntă cei a câroră consciință a rămasa vă­duvă de justițiă. Dovada: boiarii nostril cei noul, cei parveniți, de la 1848 și pen’ acum. In locă d’a profita de ’mprejurările politice pentru a se ’ntrupa cu națiu­nea ș’a se mări cu densa și printr’easa, ei își întorseră facia spre străini, și’i vézurama apoi, și ’î vedemă cum blas­­temă și lovescă cu turbare națiunea cândă ea se descépta, îi înțelege și nu mai voiesce se ’i urmeze în strechia loră pentru a s’afunda ș a muri cu denșii în frumasețe mocirle ale străi­niloră. Dovada­ actuală regalistă din Fran­cia carii, in locă d’a profita de oste­­nela în care se găsia națiunea spre a-i îndulci durerile, a-i vindeca ra­­nele, și a urma calea ce le-o desemnă și le-o ’nlesni inteligintele represin­­tante ale regalității burgese, el se ser­viră de puterea ce li se dete pentru a sugruma și paralisa națiunea; ei merseră cu orbia pena se năpusti cu toții în contra­ d-lui Thiers, — celă după urmă salvatore ce mai putu se le ofere murinda instituțiune a rega­lității — și­ să împinseră, și­ să îmbrân­­cescă c’uă furiă crescendo spre cuvin­­tele Republicei spre care ’să conduce suflarea democrației. Cu tóte concesiunile ce guvernulă îi făcu și ’i face pe tata Zăia, turbarea reacțiunii crescu astă-feră în­câtă ea se ’ncerca mai de­ună­ Zi se resterne pe d. Thiers, cu ocasiunea petițiunii principelui Napoleone. Petițiunea este din tomna trecuta. Cândă espunse pe principele Napole­one de pe teritorială Franciei, d. Thi­ers dete comisiună permaninte a Ca­merei esplicările cerute ș’acesta rămase atunci mulțămită. In urmă veni me­­sagială cu pricina, și drepta ținu pe­tițiunea principelui In cartanele séle pené se’și alégá "fiuá"ce-i va pare pri­­inciósa. La 29 Marte, comisiunea iei con­chide printr’unu blama dată d-lui Thiers. D.. Fresneau, deputată ală dreptei, mi se mulțămește cu atâtă, ci insultă tóta viața politică a d-lui Thiers. Și ce insulte! Câte-va linie numai din discurs ulti soű, și lumina va fi deplină. „Principesele n’aducu­ norocit d-lui președinte (1). „La 24 Februarie­ , părăsesce trei sau patru, ca să’și caute propria sea asigurare (2). Cu bani numărați cum­pără la 1832 uă altă principesă (3), și ’n anului acesta,­uă principesă din sângele Savoiei este respinsă la frun­tarie de către aginții poliției. Décá credința republicană se cumpără cu aceștti prețui de către unii monarh­iștii, prețulti este pré mare. „Ce este acestt­ guvernă? Ce face?“ (Vă voce din stânga): „Liberarea teritoriului.“ „D. Fresneau. Na făr amărăciune am vSifuza acestă putere sepregenaire per­­don du Alsacia și Lorena.“ Drepta, demascată astu­­ferti prin ea însăși, planulu­ iei d’a răsturna pe d. Thiers fu din nou­ sdrobitti, chiarü în sala teatrului de la Versailles prin 347 de voturi contra 291. Stânga, în tota întregimea iei, scăpa și d’astă-dată pe d. Thiers , din ghiarele regaliștilort­. Abia trecură trei Zle și drepta, ne­bună de turbare, s’aruncă într’uă baltă din cele mai mocirlose. Una din comisiunile iei propune timpurala suprimere a primăriei cen­trale din Lyon. Una­ deputată din stânga, d.Le Royer, combătând cu celă mai mare talentt­ și ’n tóte părțile sale raportului comisiunii, zise: „E că totu hagagiulü comisiunii.“ Drepta răcnesce do uă­ dată contra acestui cuvent­. Oratorele explică că cuventulti este nu numai fórte parlamentarii, de m­­âncă și academică. Marchisulii de Grammont strigă : „Este uă obrăsniciă.“ Președintele Camerei chiamă la or­dine pe d. Grammont. (1) Principele Napoleone era însoțită de acoia sea, fiia regelui Italiei, când­ principele fu isgonizat de pe teritoriul­ Franciei. (2) Principesele d’Orlean, în ziua revoluțiunîi de la 24 Februarie. (3) Alusiune la arestarea ducesii de Berry, tră­dată și vândută guvernului lui Ludovic Filip, d’upă Tsraibert anume Deutz.

Next