Romanulu, martie 1873 (Anul 17)
1873-03-31
ANULU ALU SEPTE SPREZECELE VOESCE ȘI VEI PUTE Orî-ce cereri pentru România, se adreseza la administrațiunea diamulul. ANUNȚURI n pagina a IV, spațiulu de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa IA PARIS: la d-nil Órain etMicoud, 9, rne Drouot, 9. LA WIEN A :lad-niî Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și orî-ce trimiteri nefrancate voră fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARUL I. Refracțiunea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26 (B). î Edițiimea de diminețaS 1 »*■** v BUCURESCI » 11 Priorit ° 1 In numărulü nostru de la 24 curentă, vorbindu despre puterea polițienască cu care se înconjura miniștrii, ca și cândtienșii s’arü recunosce de făcători de rele,jiceamu : «Dormiți, decă puteți, domni miniștrii, la umbra agenților și poliției, păzitori de fantasme, create de propria vostră consciință; acte de violențe nu vor șterge aceste umbre, spre a pătrunde până la dumnevóstra; deșertele suntii spaimele; nu ve va fi păstrată nici chiar ponarea de-a deveni victimele unei idei, fiă oricare: «Veți cădea în propria vostră putreziciune, rogându-ve unii pe alții, precum deja vă râdeți, căci ați deșertată până la fundă cupa fără delegitoră, și cu ultimele picături, ați înghițită și sângele nefericiteloră victime de la Giurgiu, atâtă ale poporului despertă de voi, câtă și ale oștirii, care totă poporă este, și care a fostă pusă de voi in conflictă sângerosă cu frații sei. « Vă veți nimici, sunteți aprope și nimiciți prin propriile vostre fapte, și curăndă cenușa voistră, ca omeni publici, va fi spulberată de ventura purificătură ală justiției.» Abia trecuseră patru ulile, și prevederile nóstre.* Întemeiate pe fapte, pe deduceri logice, se impliniau. După ce în ședința Senatului de la 26 Martie d. Iepurenu resese din tote puterile în creditula foncara română și în unii din colegii cel, ?eni a doua Ji d. Mavrogheni și cu oă lovitură de colță sfâșiă pe colegii sei de la justiție și estenie. Peste două dile se citia ln Monitoră plecarea la preumblare a d-lui Costaforu, și demisiunea d-lui Iepure nu era generalmente cunoscută. Amă ^isă la 24: veți cădea în propria vostra putreziciune , forțându-vă unii pe alții... Vă veți nimici.8 La 28 căduseră, se roseseră, se nimiciseră. Și cu^userä, fundă că în servilismulă loră către străină cutaraseră a se opune curentului națională, devenită atâtă de puternică, încâtă a unită pe toți Românii, din tote nuanțele politice. Se roseseră unii pe alții, căci neavăndu ună principiă care se facă din toți uă singură ființă, se puseseră la ordinele străinilor și, ca slugile de casă mare, se luaseră în cele din urmă la certa. Se nimiciseră, căci sfarâmându-se pârghia tractatore pe care se răsiună, și pentru care străinii îi susțineau, ei fură aruncați în aeră de puterea curentului națională, și recăzuseră în bucăți. U Tată la 24 Martie spuneamă că chiară cenușa acestoră deplorabili miniștrii, ca omeni publici, va fi spulberată deventura purificătoră ală justiției. Oricine simte puterea curentului națională, putea să prevadă că căderea miniștrilor, cari au înfruntată acestă măreță curentă, și aă cutezată să se afișeze ca represintanți al străinilor, contra României, va fi una din acele, după cari nimeni nu se mai póte rădica. Ințelegemă rădicare morale, căci după ordinulă străiniloră și grație art. 93 din Constituțiune, ei potă fi rădicați din nou la decăzuta demnitate de miniștrii. Și fiindăcă vorbirămă de acestă decăzută demnitate, se ne ’ntrebămă, care este are posițiunea miniștriloră nedemisionați și nu particulară a șefului cabinetului? Acestă nefericită șefă, după ce a vezutä intrândă în cabinetă țină ministru, care din primele zi ea începută se la combată, după ce a suferită chiară în publică la Cameră, se fiă combătută de doui din colegii săi, și înghițită în tăcere acesta lovire în prestigiul!!, în dreptur ă și demnitatea sea, acestă nenorocită șefă, Zicem, a mai venită apoi și la Senatu, pentru ca și aci se dea în spectaculă lipsa sea de prestigiu și de autoritate, pentru ca și aci se vedă lumea în ce deplorabile mânia ajunsă sărmana țară. Și cândăuă demisiune îlă scăpa de acestă straiiă colegă, art. 93 stăruiesce multă a n’o primi. Șeful cabinetului pare că nici n’ar esiste; elă n are nici ună rolă în compunerea și descompunerea ministeriului. Fiecare ministru lucrezá ca și cândă n’ar fi nici uă solidaritate între dânșii, nici uă responsabilitate comună; fiecare pentru dânsulü . d. Costaforu își crează noui agenți de compromitere naționale In străinătate, și d. Mavrogheni imputa Camerei că a votată aceste nouă chieltuieli; domnii Florescu și Teil sporescă chieltuielele ministerielor- loră, și d. Mavrogheni imputa asemene Camerei că a votată aceste sporuri. Pare că miniștrii n’a’ a ’și mai da socotelă unulă altuia de faptele lor, ca miniștrii. Și în adevĕra dreptate aă: ei nu suntă numiți după voința țarei, spre a o servi în conformitate cu legile iei; ei nu suntă prin urmare adunați în numele unoră principie, cari se’i silescá a forma ună corpă omogenă. Veniți noptea, într’ună momentă de întărîtare a simțului națională românesc, ei au fostă aleși de străini cu misiunea de-a năbuși acelă simțu, de-a ’și resbuna de dênsula. Prin urmare, mai repetită, ei n’aă a da de câtă Străinului samă de faptele loră, și fiăcare îlă servesc în parte cum pare mai bine : domnii Costaforu și Iepurenu cu mai mare sfruntare, cu mai mare cinismă, crezendă că numai prin cutezare voră reeși, cei-l-alți mai blândă, mai cu jumătăți de măsuri , sperândă că astă-felă voră scampta succesulă. Toți suntă egali în servilismă câtre străinii, casé fiecare lucreza în modulă sen E că pentru ce ună asemene ministeriă nu pate fi ună cabinetă constituțională, ci uă adunătură de miniștrii, ală câroră șefă de cabinetă este Străinulă, nesolidari între dânșii, case toți respunzători către șefulă comună. Acesta explică și viața îndelungă a ministeriului actuală, care, deși discreditată cum n’a mai fostă altulă în România , deși ruptă și disolvată, totuși se cârpesce cum pote și merge ’nainte. Străinulă scie bine că astăfelă de omeni nu mai póte găsi, în România, mai cu semn astăzi. Prin urmare caută în tóte modurile a’i mănțina la putere; și probă că are dreptate, este că singură d. lepure nu a demisionată, și cu tóte aceste nu găsesce cu cine se’să înlocuiéscá. In privința acestei înlocuiri se vorbesce de ceva monstruosă : ară fi vorba de-a dobândi reintrarea d-lui Iepurenu în ministeriă, prin îngagiamentulü luatu de Domnitorii că nu va promulga creditulu foncara română. Ună ciamă polițienescă și iepurenescă, din Bucuresci, pune chiară pe faciă acesta condițiune a reintrării patronului său în ministeriă. Ună asemene faptă nare nevoie de comentărie: monstruoșitatea lui revoltă orice animă română. Vomă zice énse că atâta îi mai trebuiesce puterii esecutive; nare de câtă se încerce și acestă lovitură, nare de câtă se spună prin acestă faptă că este agentă ală străinilor inamici, și se declare resbelă națiunii. Pare că în adevĕrü va scăpa atunci România de celă mai mare reü care o face astăzi se sufere. Suntemă informați în modulă celă mai positivă că la temnița Văcăresc! s’aă comisă bătăiele cele mai revoltatore asupra 21 arestați preventivi. Ună asemene faptă ne reîntorce la acele scene din timpul de barbarie , de cari națiunile nu’și mai aducă aminte de câtă cu erere. Cu tóte aceste asemene fapte se petrecă în plin regiună constituțională și cu legile cele mai umane. Scrmă că s’a făcută mă felă de anchetă și s’a constatată bătăiele barbare suferite de nesce omeni, asupra căroră a justiția nici că s’a pronunțată, și cari, chiară condamnați de-ară fi, suntă totuși inviolabili, ca orî-ce arestați, nu li se póte aplica nici uă altă pedépsa decâtă aceaa pe care le-a dată-o justiția. Déra ce a resultata din acesta anchetă : datu-s’aă culpii,ilii în judecată? Aceptă mă respunsură de la ună comunicată în Monitoru. Demnitatea d-lui Al. Corlătescu,— membrulă comunală, care, a voită se facă imposibile alegerea d-lui C. Bosianu la Senată — demnitatea d-lui Corlătescu, Zicemă, s’a simțită ofensată fiindă că amă zisă că „ni se pare că este același Corlătescu care a făcut munca Snagovului pentru acte imorale.“ S’a crezut deci în drept a netrăinite somațiuni, chiară prin portărei, cari ne am făcută multă se rîdemă. Déra nemulțămită cu atâta, d-sea mai publică în Pressa de astăzi ună felă de încunosciințare publică că ne-a trimisă somațiuni. Ei bine, fiindă că voiesce cu totă prețulă se ne ocupămă de persona d-sele, îi vomă spune că „nu ni se mai pare,“ ci că stimă positivă că ânsuși d-sea, Al. C. Corlătescu nu altulă, a fostă condamnată la munca Snagovului pentru acte imorale. Afirmămă acesta, și fiindă că d. Corlătescă amenință cu justiția, îl asceptămă în ședință publică a curței cu tote probele trebuinciose. Alte amenante nu mai dămă, căci ună asemene subiectă nu face nici cernela ce întrebuință mănulescu George, Stefanopolu Dimitrie, Lahovari Emanoilă, Bosianu Constantină, Crescu Alesandru, Florescu Dimitrie, Moscu Grigore, Petrescu Ionü. Numele Senatoriloră cari aă votată contra creditului funetară sunt: Episcopulu de Buzău, Bâțcovanu Nicolae, Botenu Emanoilă (colonelă), Costa-Foru Dimitrie (colonelă), Crisoscoleă Alesandru, Iamandi Ionu, Lahovari Nicolae, Lahovari Constantină, Niculescu Alesandru, Racoviță Nicu, Vlădoiană Ștefană (colonelă), Lețu Tache, Samurcași Iona, Veisa Teodoră, Relu Ștefană, Lacustenu Grigore (colonelă). Senatorii cari au lipsită de la votarea creditului fonciarü sunt: Mitropolitul Moldovei și Sucevei, episcopulu de Romană, episcopulu de Remnicn, episcopulu de Argeș ă, episcopulă de Huși, episcopulă Dunării de jos, Adamachi Vasile, Chișianu Constantină, Cobălcescu Grigore, Frumușianu Ștefană, Grecianu A. (doctore), Jianu Grigore , Manole Alesandru, Miclescu Constantină, Prodană Constantină, doctorele, Radu Panaită, Săftoiă Grigore, Sofiană Nicolae, Stoica Ștefană (colonelă), Luțu Grigore, Vidrașcu Vasile, Stamati Vasile, Tanțu Ianu, Vârnavă Grigore, Mitropolitul primară, Drosu Nicolae. ș^AMBATA, 31 MARTIE 1878. LUMINEZATE SI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: unuana 48 leij.^ese luni 24 lei. trei luni 12 lei; uă lună 5 lei. In Districte: unu anm 58 lei; §ese luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 18 A se adresa LA PARIS la d. Darras-Hr. - legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nuí Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIENA: lad. B. G. Popovicl,Fleischmarkt, 15. Pentru ca Românii se cunosc o ce felă de bărbați aă votată pentru și ce felă contra creditului fondară română, și pentru ca se scie mulțămi fiăcăruia după cum se cuvine, publicămă aci numele Senatoriloră cari aă votată pentru șase celoră cari contra creditului fondarü. Numele celor 27 Senatori cari aă votată pentru creditula fondară sunt: Balșă Panaită, Butculescu Nicolae, Burchi Nicolae (maioră), Cananăă Șerbană, Cantacuzină Constantină, Cantacuzinü Ionu, Cerchez Constantină, Cernovodenu Constantină, Cortați Petre, Crapatorenu Ionü, Deșliu Ionü, Doeanu Ionü, Ghermanu George, Ghica Iona, Ghica Gr. Scarlatu, Lungenu Petre, Maala Dimitrie, Manu Ionü, Solomonă Alesandrn (generare), Sta- No. 47. Paris, Rue die Rennes, 97, 5 Aprilie, 1873, redactori ai ROMANULUI Domni redactori, Asceptândă Ziele de 5 iuliă și 5 Septembre, cari voră scăpa-o pentru totu-deuna de invasiunea nemțescâ, Francia salută cu bucurie Ziua de 5 Aprilie, care-i va da una repansă de 43 de Zile. Sciți, domni redactori, că comedianii ordinari ai regaliștilor, au decisă a face Belache, de la 5 Aprilie la 19 Mai. Aceste zile voră fi întrebuințate de națiune spre a manifesta din nou voința iei, prin optă alegeri de deputați ce este chramată se facă la 27 Aprilie; regalistă le voră întrebuința spre a se concerta și pregăti pentru resbelulă celă mare și furiosă ce sunt hotărîți se facă națiunii și d-lui Thiers, de la 19 Maiă până la finele lui Septembre viitoră, cu care sciă că se voră sfirși și Zilele loră. Din norocire cugetările criminale producă, totu-de una și pretutindine, uă beție cumplită, după care vine turbarea. Beția orbesce; turbarea este î nsocită de svîrcoliri și convulsiuni, premergătórele morții. Rareori regalistă avură mai mare înlesnire de isbândă ca ceea ce le oferi nenorocirile Franciei, în primele luni ale anului 1871. Națiunea, uimită și paralisată de durere, ș’a pusă ea însăși gâtulă supt jugulă loră. Pucină milă din parte-le, în lipsă de justițiă, pucină inteligință, în lipsă de devotamentă pentru patria și pentru interesele generale și, pe lângă puterea materiale, ei redobândiră și puterea morală și ’și asigură astăferă domnirea pentru câtăva timpă. Orbi case și pe deplină nebuni suntă cei a câroră consciință a rămasa văduvă de justițiă. Dovada: boiarii nostril cei noul, cei parveniți, de la 1848 și pen’ acum. In locă d’a profita de ’mprejurările politice pentru a se ’ntrupa cu națiunea ș’a se mări cu densa și printr’easa, ei își întorseră facia spre străini, și’i vézurama apoi, și ’î vedemă cum blastemă și lovescă cu turbare națiunea cândă ea se descépta, îi înțelege și nu mai voiesce se ’i urmeze în strechia loră pentru a s’afunda ș a muri cu denșii în frumasețe mocirle ale străiniloră. Dovada actuală regalistă din Francia carii, in locă d’a profita de ostenela în care se găsia națiunea spre a-i îndulci durerile, a-i vindeca ranele, și a urma calea ce le-o desemnă și le-o ’nlesni inteligintele represintante ale regalității burgese, el se serviră de puterea ce li se dete pentru a sugruma și paralisa națiunea; ei merseră cu orbia pena se năpusti cu toții în contra d-lui Thiers, — celă după urmă salvatore ce mai putu se le ofere murinda instituțiune a regalității — și să împinseră, și să îmbrâncescă c’uă furiă crescendo spre cuvintele Republicei spre care ’să conduce suflarea democrației. Cu tóte concesiunile ce guvernulă îi făcu și ’i face pe tata Zăia, turbarea reacțiunii crescu astă-feră încâtă ea se ’ncerca mai deună Zi se resterne pe d. Thiers, cu ocasiunea petițiunii principelui Napoleone. Petițiunea este din tomna trecuta. Cândă espunse pe principele Napoleone de pe teritorială Franciei, d. Thiers dete comisiună permaninte a Camerei esplicările cerute ș’acesta rămase atunci mulțămită. In urmă veni mesagială cu pricina, și drepta ținu petițiunea principelui In cartanele séle pené se’și alégá "fiuá"ce-i va pare priinciósa. La 29 Marte, comisiunea iei conchide printr’unu blama dată d-lui Thiers. D.. Fresneau, deputată ală dreptei, mi se mulțămește cu atâtă, ci insultă tóta viața politică a d-lui Thiers. Și ce insulte! Câte-va linie numai din discurs ulti soű, și lumina va fi deplină. „Principesele n’aducu norocit d-lui președinte (1). „La 24 Februarie , părăsesce trei sau patru, ca să’și caute propria sea asigurare (2). Cu bani numărați cumpără la 1832 uă altă principesă (3), și ’n anului acesta,uă principesă din sângele Savoiei este respinsă la fruntarie de către aginții poliției. Décá credința republicană se cumpără cu aceștti prețui de către unii monarhiștii, prețulti este pré mare. „Ce este acestt guvernă? Ce face?“ (Vă voce din stânga): „Liberarea teritoriului.“ „D. Fresneau. Na făr amărăciune am vSifuza acestă putere sepregenaire perdon du Alsacia și Lorena.“ Drepta, demascată astuferti prin ea însăși, planulu iei d’a răsturna pe d. Thiers fu din nou sdrobitti, chiarü în sala teatrului de la Versailles prin 347 de voturi contra 291. Stânga, în tota întregimea iei, scăpa și d’astă-dată pe d. Thiers , din ghiarele regaliștilort. Abia trecură trei Zle și drepta, nebună de turbare, s’aruncă într’uă baltă din cele mai mocirlose. Una din comisiunile iei propune timpurala suprimere a primăriei centrale din Lyon. Una deputată din stânga, d.Le Royer, combătând cu celă mai mare talentt și ’n tóte părțile sale raportului comisiunii, zise: „E că totu hagagiulü comisiunii.“ Drepta răcnesce do uă dată contra acestui cuvent. Oratorele explică că cuventulti este nu numai fórte parlamentarii, de mâncă și academică. Marchisulii de Grammont strigă : „Este uă obrăsniciă.“ Președintele Camerei chiamă la ordine pe d. Grammont. (1) Principele Napoleone era însoțită de acoia sea, fiia regelui Italiei, când principele fu isgonizat de pe teritoriul Franciei. (2) Principesele d’Orlean, în ziua revoluțiunîi de la 24 Februarie. (3) Alusiune la arestarea ducesii de Berry, trădată și vândută guvernului lui Ludovic Filip, d’upă Tsraibert anume Deutz.