Romanulu, mai 1873 (Anul 17)

1873-05-04

ANULU ALU ȘEPTIl-SPRE-țRECELE VOESCE ȘI VEI Putru Orî-ce cereri pentru România, se adresă la administrațiunea dlamului. ANUNȚURI In pagina a IV, spațiulă de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS: la d-niî Órain et Micoud, 9, rue Dronot, 9. LA WIEN A s la d-nil Haasenstein ți Voglei Neuermarkt, II. Scrisori ți oii ce trimiteri nefrancate vor fi refusate.— Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI ESEMPLABULU. Refracțiunea și Adminirațiunea, Strada Academiei, No. 26. 5^2335ü22.2 ASSöSfift HßiSfift 8&flBWülf öl Edițiunea de séri Este de necrezuții la ce grada de măgulire au ajunsü unele organe, și în particularii Pressa, pentru totü ce speră, că amü pute face plăcere Puterii, sutii ca un nesceiriguri de lingușire. Cu cât simțimentulă unanimii în țară este mai contrarii! acestui curenții lingușitorii, cu atâții acești îmbunători de domni ardă mai multă temâre pe altarul lorii. Arna constatată de pe la începutulu lui Aprile, că nici vădată nu s’a verjurit încă laude mai nemăsurate și mai pucinii delicate ca acelea pe cari Pressa s’a decisă de nădată se le adreseze Domnitorului; asemeni superlative ară trebui se facă se roșască orice omă cu pucină spirită; ele sunt mai grele pentru ună omă cu simțuri delicate, de câtă chiară injurtele. De la cuvinte, imbunătorii trecă și la fapte, la fapte de acelea, cari, pentru a linguși ună omă, umilescă să țâră întrega; asemeni lingușiri facă mare rea chiară acelui omă, căci, după cum zică cronicarii români „sióptele ImbunătorHorii sunt peirea Domnitorii.“ Avemă astăzi Ii ordinea Z^eî două acte de măgulire umilitóre și nedibacie, mai cu semn din puntură de vedere dinastică: unulă este primirea pompósa până la ridiculu ce se făcu șefului de escadrona, principele de Sax Weimar, cela-1alta contribuțiunea băpesca a oficialilor, pusă după propunerea ministrului de resbelă, spre a da ună prânză Domnitorului în Ziua de 10 Mai. Cine este ore principele de Sax Weimar, spre a i-se cuveni onorurile extreme, militare și politice, ce i-se făcură la trecerea sea prin Bucuresci? Este oreună puternică suverană aliată ală României, este celăpucină un mare celebritate militară, politică sau literară? Nici de cum, nimică din tote aceste.* Singura sea calitate este de a fi principe germană: pare că Ratibor, Hohenlohe și alții, cari ne-au făcută famasa coțcăria Strousberg, nu erau totă principi germani! Ore în acesta calitate i-se cuveniră onorurile cu totulă nemăsurate ce i-s’aă făcută ? Ințelegeamă onorurile dacá ară fi fostă suveranulă vreunul Stată care se se apropie de România celă pucină prin însemnătatea sea politică, de nu pun legături de amide; dera nu este de câtă moștedtofuiă unui ducată, mare câtă uă moșie, care esiste numai cu numele, in mijloculă altui regată, care la rândulă seă este în mijloculu altuia, astă-felă in câtă, din inclavare în inclavare, nu mai rămâne de câtă uă curată ficțiune. Este óre uă mare celebritate militară ? De rocă. Nu este de câtă șefă de escadronă, făcută în vesbelulu contra Franciei, și cunoscută din ziariele francese printr’ună supranume pucină măgulitorii. Celebritate politică scă literară? Și mai pucină. Atunci, încă vă dată, ce titluri a avută la nesce onoruri atâtă de exagerate, cari nu se puteam face decâtă gen unui suverană deuă însemnătate órecare, scă unul omă mare, ce ară fi făcută mari serviție României ? Nu putemă găsi de câtă ună singură răspunsă : este principie german! prin urmare țara Româniloru, Dumenstaat (țara neroziloră) cum a zisă colonelulă prusiană Ivrensky, trebuie se se închine naintea lui, oricâtă ară fi de arsă de asemeni principi. ■ Ecă singura explicare ce se póte da onorurilor umilitare ce s’aă făcută maiorului de Sax-Weimar. Câți bărbați cu neasemănare mai însemnați, învățați sau literați, cari aă făcută adevărate serviție României, aă intrată pe oă barieră a Bucurescilor și aă eșită pe cealalta, fără altă primire de câtă a câtoră-va amici! Și oca ună prințiși oră germană, (mănține mă termenulă, ori câtă s’ară supăra nobilii de la Pressa) Ocă ună prinți și oră germană , care n’are nici uă însemnătate printre suveranii Europei, care n’a făcută nici vă dată celă mai mică servițiă României, care nu ne amintesce de câtă devastările comise în Francia, și care cu tóte aceste este primită cu uă pompă, ce nu sar cuveni de câtă unul puternică suverană scă unul binefăcătoru ală României. In ceea ce privesce ceremonialulă oficiale, principelui Napoleon, la venirea sea aci, nu i-s’a făcută intru nimică mai multă, ba póte și mai pucină, căci ministrulă de resbelă nu s’a dusă nainte’i pétie la Rusciuk, cum a făcută acum. Dură naintea principelui Napoleon, care venia atunci ca ună soră ală latinității occidentale în România, eșta uă poporațiune întregă, care să acoperia de flori și de urări intusiaste, pe când ei numai imbunătorii de Domnie sunt astazi capabili se dea satisfacerea unei primiri pompose principelui de Sax-Weimar. Domnii de la Pressa mergă atâtă de departe cu acestă modă de lingușire, încâtă nu se sfuiscă de a zice, printre multe alte șui perlative, că „țera se onoreză cu acesta este“! Dérü care este are omulă, ce prin singura mea presiuță ! póte se onoreze că țâră întréga ? Ce feră trebuie se fiu acela omă, este elu ored. maior de Sax-Weimar? Vedeți, domul de la Pressa, unde duce imbunarea, spre a linguși pe ospele Măriei Sale, căci nu este de locă ală Româniloră, vă umiliți țera. Asta-felua făcută și d. generală Florescu mergăndă la Rusciuk se întâmpine pe principele de Weimar; și nu numai că a umilită astă-felă demnitatea de generală română și de ministru de resbelă ală României, déiű s’a și făcută cu totulă ridiculu. In locă de-a preveni pe principe la Rusciuk, de intențiunea de-a veni se lă ie pe vaporulă românescul Ștefan-celă- Mare, a mersă naintea Rusciukului fără nici uă prevestire, și pe cândă se certa cu Turcii, cari ’i strigaă duri ori unde voia se abordeze, principele de Weimar pleca pe ună vaporă turcescă spre Giurgiu. Agerul nostru general omnul avea decât se ’să urmeze cu vaporul ă, ca ună culpabile. Nu era destulă umilirea, trebuia și ridiculusă. Totă astăfelă de demnă a urmată d. generală Florescu și cândă a scosă la gara Bucuresciloră pe toți șefii de corpuri, naintea d-lui maioră de Weimar; și mai puțin demn a urmat, când a pusă la gară musicele române se ’să priméscu cu imnură nemțescă, și pe ună generală română in trăsură naintea adiotantului principelui, simplu locotenentă. Totă atâtă de demnă este de-a pune ună vaporă românescă și pe agentură țărei la Viena se ’să insociască până la Bassis. Tóte aceste suntă umilințe pe cari cu durere le înregistrămă. Liberă era Domnitorulă se ’și primescâ aspețe cu tóte onorurile casei sale private, ca ună amică personale ce’i ema cnse ca miniștrii români, ca armata română și tota lumea oficiale se fiu pusă în mișcare pentru că asemene primire, acésta este uă umilire, este forte tristă ca miniștrii se nu mai potă face plăcere Domnitorului, ca ei se nu’lü mai pótá măgali, decâtă cu neplăcerea și umilirea Româniloră. Nu póte fi plăcută pentru ună Română, de-a se ocupa pe renda de două subiecte de asemenea natură; de aceaa nu vomă zice nimică astazi despre strania măgulire, inventată de d. generală Boorescu, de-a supune pe oficialii din garnizona Capitalei la uă contribuțiune voluntariă (?) destulă de însemnată, spre a oferi Domnitorului ană prănză la 10 Masă. Vomă întreba case pe d. ministru de resbelă, ce s’a Întâmplată, deja de câtă va timpă, la fruntaria de la Vărciorova, și cum a recompensată d-lujană căpitană română ce s’a purtată acolo cu demnitate ? Scrmă că a acordată medalie militarilor de la Giurgiu, cari am avută nefericirea se tragă în frații lor care, ca consecință logică, n’a acordată să reprimandă oficialului care s’a purtată cu demnitate la fruntariă ? Punemă întrebarea, și dacă d. ministru de resbelă nu se va pre grăbi a respunde, vomă respunde forțe curezidă totă noi. Una din călcările de lege cari scandalisă mai multă publiculă în Capitale, fiindă că,să atinge mai directă, este esistența cu totulă estra-legale a consiliului municipale; elă nu se mai compune de câtă din optă membrii, și ce membrii pe cândă legea comunală prescrie espresă că nu pate să esiste iară majoritatea, adică fără 9 membrii in Bucuresci, unde numărul totale este de 17. De multă timpă deja Ziariele au semnalată acestă faptă, nici unulă singură n’acutezată se susțină că legea nu este călcată; dară totuși consiliulă Imrésd—d. IonidaZ să fură—lucreza ca și cândă ară fi pe deplină în lege, și guvernulă i să lasă în pace, ca și cândă tóte actele sale n ară fi iubite de nulitate. Vedemă in organulă comunale anunciata contractarea unui împrumut de 6,700,000 lei. Déru are cine póte se dea banii săi unui asemene consiliu, și dacă se va găsi cine, in ce modă se va întrebuința are împrumutură de d. Corlătescu, vechia pensionară ală Cernicei, pentru acte morale, interzisă prin oficiă domnescă penă și de la ocuparea slujbei de vechilă ! In ce stare va ajunge ore Capitalea României supt administrarea unei asemene batjocoritare autorități comunale? Ii place ore guvernului starea in care vede Capitalea ? îi place , — nu zicemă intreirea și împătrirea contribuțiunilor, — ci necurățenia ce se întinde pretutindeni, infectarea îngrozitórea canalelor, distrugerea pavagielor, ce mai există și nomolirea Comunei în detorii imense, fără a se vede vreună folosă? Ințelegemă furia guvernului contra Capitalei, ale cărei simți minte s1ă năbușescă, deji cum ii place pre a se împărtăși și densulă din efectele acestei furie? Acesta este, in adeverü, una straniă modă de-a’și resbuna; nu numai rea,derii și ineptă trebuie se fiă guvernulă, care se nu roșiască de-a vede Capitalea ajungându acolo unde este astazi supt administrarea mea. Facemă aceste simple constatări, • fără a adresa absolută nici uă cerere guvernului: se-șî urmeze calea in pace, câtă despre noi, căci numai urmândă-o, va găsi în cele din urmă pedepsă în propriele sale fărădelegi. Citimă jln .la Correspondance slave: Presa germano-maghiară nu vede cu ciclu buni călătoria ’mperatului Wilhelm la Sant-Petersburg și chiar își atraseră aspră mustrare din partea Journalolui de Darmstadt, organulă cancelariei rusescî, care a acuzată presa vienesc că tulbură pacea lumii neutralismnul! silințele ce’și daă cei trei suveranî spre găsirea unoră seriose garanții pentru un pace solidă. Cu tote aceste aseculări, opiniunea din Viena și din Pesta nu e mai puțină îngrijată și se observă cu drepții cuventu că, la ’ntâlnirea de la Berlin, la care numai Wilhelm și Frantz-Iosef trebuiau se dea parte, Țarulă s’a invitată singură: pentru cederă suveranulă Austro-Ungariei se lase pe cei doui vecini se se veselesca fără densulă ? Pentru ce împeratulu Germaniei se duse la St. Petersburg numai cu câteva septemânî maî nainte d’a veni la Viena ? Nu cumva ca se se ’nțelegă cu Alesandru în privința Austriei ? Etă ’ntrebările ce se facă pretutindeni in ambele capitale ale Austro-Ungarieî și póte cu dreptu curentă. Și ’n adevără, notița următore din Boersenzeitung din Berlin dă multă de gândită: «In cercurile nóstre militare se urmărescă cu cea mai mare atențiune silințele ce ’șî dă Rusia de la ’nceputulu acestui ană ca se’șî rădice armata la ună grabă multă mai superiore de câtă armata austro-ungară. Spre a se convinge, n’are cineva de câtă se citescă fiariele militare, plina de studie și de comparațiuni ’ntre cele două armate. Chiară de p’acum s'admite superioritatea forțelor ruse asupra forțelor austro-maghiare și peste doni ani totă lumea recunosce că imperială austriacă va fi ’n imposibilitate se se lupte, cu precare semne de succesă, in contra Rusiei. Cea din urmă dispune, in urma uoui organisări, de 57 divisiunî, dintre cari va pute pune tată-de una în liniă 40, formându 20 corpuri de armată, pe cândă Austria pate celă multă se ingagieze 14 corpuri.» Ună faptă destulă de curiosă se produce ’n Austria. Federaliștii, după ce au combătută cu energia ce se scie introducerea alegerilor directe, anunță acum că la viitórea reînouire a reichstrathului voru lua parte la alegeri. Centraliștii nu s’asceptaă la acestă răpede schimbare din partea adversarilor. VINERI, 4 MAIU 1873. LUMINEZĂ-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE lu Capitalei unitanű 48 lel; iese luni 24 lel trei luni 12 lei; uă, lună 5 lei. In Districte lunii anii 58 lei; șase luni 29 si S trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia ți Anglia, pe trimistru fr. rO Austria ți Germania, pe trimistru franci 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darran-H.legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nuí Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA, lad. B. G. Popovici,Fleischmarkt, 15. loru și ’n primul ă momentu simțiră un mare decepțiune. Cu tóte astea se silescă să’și ție curagiulu și declară că se simtă fericiți, că, prin reforma electorală, aă determinată pe federaliștî se părăsescă atitudinea loru pasivă. Ară fi curiosă ca uă inovațiune, care —după intențiunea promotorilor ăiei—era destinată a asigura în modă definitivă predominarea centralismului germană, se aibă ca resultată imediată aducerea unei majoritățî federaliste și slave în reiehsrat. Parlamentul italiană a ]ncepută discutarea proiectului de lege pentru corporațiunile religiose. Judecândă după numerală oratorilor înscriși, discusiunea promite se fie lungă și animată. Cu consimțimentul ministrului de justiția, desbaterea se va urma asupra proiectului comisiunii cameei, pe care ministrulă declară că ’lă va modifica prin presintarea de amendamente. L'Independence Kelge conține seriile urmatore : Daily Telegraph publică nesce noutăți din Asia centrale, care spună că hanală din Kiva, după ’ndemnurile Englitezeî, trimiseseră deputațiune generare lui Kaufmann la Emba spre a’i face propuneri de ’mpăciuire, pusă că deputațiunea nu găsise pe generală, care deja plecase spre Syr-Daria. Kanulă a mai dată drumul la 20 prisoniarî ruși ș’a oferită să primesca tóte condițiunile ce i-a’ar propune. Acestă târziu supunere nu va opri cu tote astea trupele ruse și însuși Ziariul englese găsește că Rusia are trebuință de garanții mai solide pentru viitoră decâtă de nesce a se curărî ilustrie. După aceste comunicări, armata espediționară va fi peste câteva septembuí in jurul Kivei. Generalul Kaufmann de sigură că nu se va mulțămi cu ură tratată de pace și de supunere, ci e mai probabile că va cere garanții de ocupațiune și că șederea trupelor ruse ’n acelă ținută se va prelungi și după coprinderea Kivei. Cancelaria imperiului germană a presintată parlamentului ună proiectă de lege pentru credite o sumă de 37,519,587 taleri seătre 145,000,000 franci, luați din indemnitatea de resbelă dată de Francia, cu scop de a se termina rețeua căieloru ferate din Alsacia și Lorena. Germania găseste că e pre generosă către cei nemulțumiți, și marele ducată de Baden, care a trebuită se’șî construie drumurile ferate cu propriele sale spese, se plânge forte multă de concurința ce ’i crează guvernulă in valea Rhinului, cu ajutorul unor venituri care suntă proprietatea intregei Germanie. Cu tóte astea trebuie se spunea că că lucrările ce să se se ocute suntă privitore la linii strategice sau lucrări pentru a căroră realizare guvernală germană s'a îngagiază chiară la inchiriarea păcii. Parlamentulă germană a adoptată, fara modificare, cea mai mare parte din articlele legii monetare. După mărturirile presei germane și organeloru oficiase, situațiunea Alsaciei și Lorenei nu s’a ’mbunătățită. Disposițiunile părții influente a poporațiunii nu s’au schimbată în privința nouei ordine de lucruri, ceaa cea făcută se se nască scotgotul oi