Romanulu, februarie 1875 (Anul 19)
1875-02-26
t n ihtmuyti 25 faurarui. Birli Lli Mli, 9 MARTIȘORU. Ceaa ce ne dă,uă cîntărire csrcta a sumei de capacitate și de inteligență de care dispune majoritatea Camerei actuale, este că inițial prima capacitate și inteligență a regimului actuală, d. Lascar Catargi, parvine prin greutatea personei sale se mărită echilibrulă cumpenei parlamentare : îndată ce una incidență oarecare înlătură, fiă și pentru untă momentă, acesta greutate dintr’una din tave, echilibrulă este distrusă, și colegii eminentului ornă de stază ajungă se fiă scuduiți, fără ca nici chiară cel cu îndouire portofolie să aibă puterea de-a readuce cumpăna în posițiune orizontală. Acestă esperimentă mecanico-politică s’a făcută în Cameră chiară în ședința de ieri. Că indispunere, se zice destulă de neplăcută, lasă, din fericire numai pentru câte-va zile, afacerile publice în două de celă mai inteligentă conducătoră, în ședința de ieri, lipsindă dóra acesta busolă ce cârmuiesce barca esecutivei printre stâncele parlamentare, se întâmpla und naufragia, în care chiară ministrulă reputată, pe dreptă săă pe nedreptă, celă mai dibactă dintre toți, primi uă isbire atâtă de grozavă, încâtă dóia nu și-a ispită gâtulă, acesta n’o datoresce de câtă numai estraordinarei elasticități cea dobândită îndouindu-se mereă pe la ușiele celoră puternici, și mai cu semă înaintea străiniloră, cari să trebuință de ómeni cu cari să’și putá urmări scopurile în România. A se pune in îndouială acestă naufragia parlamentară, în timpul ăbolirii agerului pilotă, este peste putință, cestiunea fiindă de sine pre clară. In adevără, se pune în desbaterea Camerei ună proiectă de lege ce aduce modificări însemnate la concesiunea Offenheim, pe care guvernul ei actuală și însuși d. Mavrogheni o găsescă atâtă de impoveratare, și în același timpă nu se sfiiescă de-a o face și mai onereaá. Discusiunea se urmeză pe bazele unei respingeri categorice deuă parte, și a unei susțineri fără reserve din partea guvernului. D. Boerescu era singură pe breșă, case și atitudinea ce rea, și desfiderilor pe cari le aruncă deputații oră oposițiunii probeză, că nu simte sarcina pre grea pentru d-sea singură: ore nuvenuse de atâte ori cause multă mai rele triumfândă prin majoritatea actuală, după câteva platitudini eșite din gura capului cabinetului? De acea a d-sea nu se sfiiesce a afirma că. acusațiunile aduse contra proiectului sunt gratuite, cerendă fără nici vă reservă ca Adunarea se să voteze, asemene declară cu sarcasmă și d -lui Eraclide, și d-lui O. Manu, și d-Lui Vasescu, și , d-lui Vernescu că „nu retrage proiectură, căci cei cari ’să combată nu l aă citită“. In fine, după trei discursuri pe acestă zonă ale aprigului ministru de externe, ad-interim și la lucrările publice, se procede la votă, și resultatulă este 28 bile pentru 49 contra. A făcută acum d. Boerescu că nu este ministru de câtă din grația d-lui Lascar Catargi, cum a fost ă uădiniara din grația d-lui Dimitrie Ghika, și cum va fi oricândă i-s’ară mai întâmpla, din grația cuiva, 0ră nicină dată prin încrederea ce ară ave țara sau vre-uă partidă politică în d-sea ? Că singură dată rămase singură, în faca Camerei a cărei înțelepciune este mereu cântată de organulü d-sele, și a văzută că prima îngrijire a majoritâții a fostă se 1I probeze neîncrederea și antipatia sea; și acesta o făcu cu uă majoritate sdrobitore, „cu aprópe două treimi“— ca se întorcemu d-lui Boerescu frasca stereotipă a organului d-sale. Răsplătirea, care vecinică răsare supt toți pașii renegatului, este dea fi privită ca mnă intrus ori în contra apucă spre a fugi de originea sea. Acestă aspră resplătire a fostă ieri cu atâtă mai meritată, cu câtă d. Boerescu, silindu-se a vorbi caricaturândă limba giulă celoră printre cari voiesce se figureze, eforta Camera se se desbrace de preocupațiuni pre patriotice, se se apere de îndemnurile acelui simțimentă pe care d-seaflă numesce străinofagă, și de neinduplecările puritanismului absolută. Este iertată unui coborîtură directă ală Fanarioților, se vorbescá astafelü; din partea jună asemene limba giă nu surprinde și nici póte provoca vr’ună vota contrariă mai multă. Se se gasesc o ănsă ună omă care, rădicată de generasa și partiotica undă popolară, se cutezi a adopta ună asemene limba giă, acesta este atâtă de tristă, încâtă chiară aceia cari ară fi votată alături cu Fanariotulă i-ară fi aruncată lui bila negru în facă. Dură votulă de ieri, in care guvernulă că<Ju cu aprópe două treimi, după trei discursuri ale ministrului, are oă mare însemnătate și din altă punctă de vedere. Eă probeza, în modulă celă mai positivă, că Românii, din tote partidele, fără deosebire de condițiune și de stare socială, s’aă decisă a înceta cu acordarea concesiunilor la străini , a curmată dată neîncetatele compromisuri, prin cari speculanții străini mereă ne ceră noul avantagie, și guvernulă răspunde total prin noile capitulări. In ședința de ieri, ministrul funcțiunilor și ală tutora aspirațiunilor străine nu s’asfistă a se face pe iadă advocatură concesionariloră; d-sea nu s’a mulțămită a arăta trebuința de-a se admite ceaa ce propunea, ci a mersă pene a prejudecă unii apelă la arbitrii,zicândă in repezite rânduri că concesionarii nu sunt ă datori se facă îmbunătățirile necesarie, și declarândă că lucrări atâtă de neapărate ca îndestularea stațiunilor cu apă, ca proporționarea acestor stațiuni cu trebuințele ce au se îndestuleze, ca potrivirea tratoriei oră după trenuri etc., etc. „nu se potă pune in sarcina fondului de construcțiune“. Nu vomă se ne risipimă spațiuni, combatendă pledoaria ministerială asupra unui proiectă din fericire respinsă; afară de acesta, atâtă deputații cari luară cuvăntură în contra’i, câtă și mai cu semn ună votă sdrobitoră, nimicită pe de-uă parte pledoaria ministerială, ără pe de alta eterna tendință de-a totă îngenucha înaintea străiniloră. Acestă votă, dată cu uă așia de mare majoritate, probază că toți Românii au ajunsă a simți așia de profundă interesală vitală, ce este legată de ideia de a lupta contra încălcărilor străiniloră pe tărâmură economică, încâtă nu mai este cu putință să se gasescă uă Cameră, care să mărgă contra acestui curentă puternică și în adevără naționale. Ca probă că potă să fie în România cestiuni, capabile prin esența loră de a stabili ună asemenea curentă, să citămă cestiunea Evreilor : aceste două cestiuni au cea mai mare analogii, purcedă chiară de la aceașî origine : simHmentul de conservare naționale. Votulă de ieri a fostă venită tocmai la timpă, spre a liniști în câtăva țări în privirea gravelor temeri ce esistă pentru linia Ploiesci-Predele. Astăzi s’aă depusă în Cameră proiectulă de lege, proiectulă de concesiune și caietură de însărcinări pentru acesta liniă, și daca n’ar fi votulă de ieri,* care se ne facă se sperămă că vânzarea la străini va fi peste putință, ară trebui se admitemă, in facia unoră disposițiuni din proiectură de lege, că tocnicia sa și terminată, după ordinile venite de la Pesta, între guvernă și societatea Staats-Bahn, și că votul Camerei nu mai este decâtă să vană formalitate. Deși ora înaintată și spațială ne oprescă astăzi de a reproduce acestă proiectă in întregulă săă, totuși cestiunea este pra gravă, ca se nu reproducemă chiară aci disposițiunile din proiectă, cari afișiază fără nici aă sfiie la tendința guvernului de-a depărta orice compania romană de la construirea și esploatarea unei linie, ale cărei pericole economice numai că esploatare românesca póte se le înlăture in parte. Singura condițiunea de-a cere ca concurenții se presimte prealabilă certificate că au construită deja vr’uă liniă de celă puțină 50 kilometre este de ajunsă, ca se probeze tovărășia formată deja pe supt mână între autorii acestui proiectă și orecari concesionari străini, fiă Staats- Bahn, fiă vr’vă resuflătură supt altă nume a aceleași societăți austro-unguresci. Apoi disposițiunea de a se cere garanția din partea banceloră ,cu lucrările voră fi bine și la timpă terminate, o garanțiă pe care numai singura și unica Staats-Bahn pute s’o dea, căci numai dânsa este și mare bancă și constructori,-în fine puterea discreționară ce -și reservă guvernulă de-a primi in cele din urmă nu pe concesionarulă ce ară oferi cele mai bune condițiuni, ci pe acela pe care îl va aprețui eră mai solidă, tóte acestea nu descoperă crenesce manopere oculte și culpabile, cari preludezi póte la comiterea unei adevărate crime contra intereselor națiunii? Ca ne puta oricine judeca pene întrucâtă suntă de vădite uneltirile oculte și culpabile; publicămă chiară aci disposițiunile suspecte din proiectul de lege; n’avemă trebuință se promitemă că vomă reveni. „Art. VI. Spre a fi admiși la concurență pentru una soft cea-1-alta concesiune, fie-care grupă de concurenți trebuiesă Îndeplines0ă condițiunile urmatore : „2. Se justifice, prin certificate autentice, caii esecutată pe deplin adliniă celu puțină de 50 kilometre de drumă-deferă, presintândă certificatele guverneloru, societățiloră scd diferiteloră autorități în socotela cărora le*aă esecutată, și atestațiunea loră asupra capacității și onorabilității profesionale. „3. Se presinte încredințarea caselor mari de bancă din țară sau din străinătate, case d’uă reputațiune necontestabilă, că concurenții dispună singuri, sad cu ajutorul aceloră case, de creditură necesară spre a întreprinde șa termina la timpulă fixată oă construcțiune de aprope patru-tzeci milione lei efectivă pentru linia Ploiescu-Predele, și de aprópe douosprezece milione lei efectivă pentru linia Adjuda-Ocna.“ „Art. IX. După închiderea concurenței, propunerile primite se vor deschide și clamina de consiliulă de miniștrii. „Alegerea concesionarilor” se va hotărî fiindu-se în semn nu numai scădmêntulu hotărîtă, dard încă și garantele personale ce ară pute presinta fiecare grupă de concurenți, atâtă din punctul de vedere ală bunei esecutări a lucrărilor ș’a asigurării terminării loră la epocele fixate, câtă ș’ară siguranței Îndeplinirii îngagiamintelor contractate.“ Se asigură că guvernul, deși învinsă la secțiuni și în întrunirea particulară a majoritații, în proiectul de a suprime art. 8 din legea licențeloră, totuși va stărui ca Adunarea să se rostesca asupra cestiunii în ședință publică. Acesta cerere ară fi văvedita mărturire din partea guvernului că din ordinul străiniloră a presintată acelă nedemnă proiectă, și că ține se se esecute până în capeta, chiară cu prețul unei umiliri și ală unui noă naufragia parlamentară. Deși ne îndraimă că guvernul va alege acesta tristă alternativă, spre a esecuta ordinele Ambroșilor de la Pesta, totuși reproducemă mai la vale proiectală în cestiune, și chiară în numerala viitoră vomă publica orecari reflecțiuni asupră’i. Astăzi, pa la orele trei, primirămă d’uă data gepte espedițiuni de ziare străine, cu datele de la 25 Februarie și până la 3 Martie inclusivă. Timpul, materiale nepermițându-ne a le rostei pe tate, ne aruncarămă ochii numai pe cele cu data mai nouă, după cam estragemă urmatorele serii telegrafice : barulul Die Fest din Berlin anuncță că guvernul ă a ținută la ministerial de statără întrunire, supt președința d-lui de Bismark, spre a decide ce măsuri trebuiască luate in casă cându episcopii catolici ară începe se publice oficiale enciclica papei. Ună altă isiarü, Germania, crede a sei că ministrul de culte a luată inițiativa pe lingă institutorii și funcționarii catolici, cari suntă supt autoritatea sea, spre a le cere se declare formale daca cugetă se se supuie enciclicei papale sau daca voiescă se recunosca autoritatea guvernului imperiale. Alene, 26 Februarie. Guvernul a convocată camera în sesiune estraordinară pentru 11 Martie. Belgrad, 26 Februarie. — Represintațiunea regulată a Germaniei s’a restabilită. Primarele Belgradului a fost revocată din funcțiunile sale pentru neregularități în gestiunea financiară. Berlin, 28 Februarie. — Ziațele de ațci publică că declarațiunea mai multor deputați catolici în contra enciclicei papei de la 5 Februarie. Supt scrișii în acestă actă contestă că legile eclesiastice sunt contrarie constituțiunii bisericei și că distrugă privilegiele episcopilor. Ei protestă în contra principielor de cari este inspirată enciclica, ca punendă în pericolă autoritatea și esistența statului, și ’n contra pretensiunii papei d’a declara nevalabile legile statului. In fine, el invită pe toți catolicii patrioți cari cugetă ca dânșii a se asocia la protestarea loră. Roma, 16 Februarie, 1875. CORESPONDINȚA PARTICULARA A ROMANULUI. Oposițiunea parlamentară continuă a se mănțind cu putere pe teremurä principieloră și ală legalității. A fost învinsă, într’adevară, în lupte asupra arestarilor din Villa Ruffi, declarate de arbitrare și ilegale prin sentința judiciare, cheză a fostă învinsă pentru că mare parte din deputații din stânga lipsită cu diferita Împrejurări, și fiindă-ca ministerială a avută recursă la tactica insplimentatore, care e3be la ordinea zilei astăzi in multe părți. Republica contra monarcia, internaționala contra ordinii admisă de justiția și boltile. Aceata învingere ânse a strînsuși mai multă legăturele dintre fracțiunile liberale, cari nu se ostenescă și profită de orice ocasiune pentru a ataca și distruge sistema nenorocită ce cerea a se introduce și în Italia. Zilele trecute, bugetul ministeriului de interne provocă din noă fortune, și luntrea ministeriale, isbită și de astă-dată cu putere de stâncele periculoae ce i-a rădicată în cale sistema Gerra, abia se putu strecura nesfărîmatâ, dâră mai slăbită de câtă tota-deuna. Daca a căzută și ultima moțiune Gairoli în contra ilegalitâților ș’a ingerinței vădite în alegeri, și majoritatea Camerei s’a mulțămită a trece la ordinea zilei, luândă actă de declarațiunile ministeriale contrarie candidaturebră oficiale, nu rămâne cnse mai puțină constatată că ședințele acestora două interpelațiuni au fostă din cele mai importante și vor rămâne pagine neșterse în analele parlamentare din Italia : învingerea prin voturile unei majorități formată cu mijloce atâtă de reprobate și cu ajjutorul unei legi electorale favoritare puterii esecutive, prin reducerea numărului alegătorilor — intr’un poporațiune de 26 milione — numai la 500,000, dintre care 200,000 sunt funcționari publici, că asemenea învingere este negreșită uă slăbire Învederată pentru invingetori, și provenită din desfâșiurarea și punerea supt ochii publicului — cu proba netăgăduite— a aceloră manopere condamnate de morala politică și socială. „Intr’ună guvernă constituționale — adjisă cu dreptă cuvântă iutșrpe