Romanulu, iulie 1875 (Anul 19)

1875-07-24

662 Uă corespondință din Paris către dianski Times conține unnotarele : S’a observații asiduitatea in care ambasadorele Germaniei a asistatü la ultimele desbateri parlamentare, la cari represintanții celor di­l­alte puteri se pare că n’au dată uă importanță deosebită. Acesta asiduitate, din partea mi­nistrului Germaniei, nu este, cu tote acestea, escepțională, căci din to­ta corpula diplomatică, principele de Hohenlohe urmăresce cu mai multă regularitate ședințele de la Versailles. Totuși faptulă merită să fiă notată, fiindă­că ’n cercurile diplomatice se zjice că ambasadorele va trebui sa raporteze verbale, in scurtele va­canțe, impresiunile sale asupra ulti­­melor­ incidinte parlamentare petre­cute la Versailles. „Daca acesta rumori se va con­firma, va justifica póte opiniunea ce­­loră cari cugetă că politica generală a Franciei cere ca noua constitu­­țiune să fiă pusă’n vigore câtă sară pute mai curendă și ca neînlăturabila agitare a alegerilorű să se termine înainte de finele anului. Acesta énse nu se doresce pentru că ’n momen­­tul­ de faciă ară fi asistândă ce­va de natură a neliniști spiritele, nici chiară a procura protestulă unoră simțiminte de îngrijire ; punerea in lucrare a nouelor­ instituțiuni e do­rită , fiindă­că e evidente că lipsa unui guvernă definită, perspectiva a­­gitațiunilor­ neînlăturabile și nesigu­­ranța despre compunerea viitorului corpă legislativă sunt­ cauze fatale de slăbiciune pentru ori­ce guvernă chramată a discuta cestiunile inter­naționale de natură delicată. „De altă parte, nu este nimică mai naturale de­câtă interesulă ce Ger­mania a trebuită sé aibă naturalmente în recentele desbateri ale Adunării, căci tote cestiunile discutate atingă mai multă sau mai puțină, directă sau indirectă, relațiunile politice din­tre Germania și Francia. “ Cuțiu, idem; F. H. lónovici, N. Abrevici, comerciante; Dinu Michaiă, idem; Dumi­­trachi Drăguța, proprietară; Ioniță Du­­lamă, comerciante și proprietarii; T. Ili­escu, idem; Tonă Broscira, idem; Ioniț Mi­­hilachi, comerciante; Gheorghe Bologa, pro­prietară ; Lepădatu Stancu, proprietară; D. Dimulescu, proprietară ; P. Sliveșianu, proprietară și alegătorii in col. III; H. Ne­­n­ovici, proprietară ; F. Sladinescu, idem ; Ioniță Stănescu, comerciante; C. M. Po­­pescu , agricultorii; Mihhail P. Micu , Nae R. Lupulescu , proprietară; Vasile Parasehivescu, comerciante ; Petrache Co­­ jocaru, idem; Ienache Mohora, idem; Co­man Iliovicj, idem; Grigore Atanase, idem; Vasile Kaminiță, idem; D. Dobreseu; pro­ prietară și comerciante; Dumitru Vasilescu, Constantină M. Pârvulescu, proprietarii și comerciante; Constantină Stanoe, comer­ciante; IonÖ Sfetcovici, idem; lână Oprescu, idem; Nicolae Șerbănescu, idem; Mih. Con­stantină, idem; Petrache Dumitrescu, Pateu Nicolae, comerciante; F. St. Chivaranu­, Ghiță Brânea, comerciante; Vasile Nistoru, proprietară; Voinescu, căpitanii în dimisi­­une; Costea Lova, proprietară; Toma Cos­­tescu, proprietare; Florea Dumitrescu, Ghi­ță Ionescu, F. Lepădatu, comerciante; George Podaru, idem; Răducanu Iane, pro­prietară; Petre Petrovici, N. Andreescu, comerciante; îrtefanul I. Guță, comerciante; D. Delescu, Ghuță C. Băeleșenu, Nicolae Dima, comerciante; P. Grigoriu, comerci­ante; M. Ionescu, comerciante; C. Corlă­­tescu, comerciante; Dimitrie Iliescu, co­merciante; Petrache I. Boiangiu, comerci­ante; Michail Tanasescu, comerciante și proprietară; I. Lupulescu, idem, aleg. în, col. III; Troiță Petrovici, comerciante; Dinu Dumitru Pătruță, comerciante; Michail Pănescu, comerciante și proprietară, aleg. în col. III; Ion Ilinea Maria, agricultură; Ioniță Gheorghiu, comerciante; Matache Salișteni, proprietar; Ianase Slădinescu, comerciante; Barbu Giculescu, idem; T. Gutulescu, idem; Ioniță Bmjorin, idem; Toma Rovinaru, comerciante; I. D. Ciupagea, proprietară; Iordache Ianovici, Badea Vasile, proprie­tară ; Pirvu Grădinaru, Ion Cârstea, comer­ciante; Dumitru Feraru, proprietară, aleg. în col. IV; Marinescu Bușio, idem; Mi­chail Stoicovici, comerciante; Anghel Tîn­­jală, idem; Biță Diaconu, idem; Ionescu frica, idem; Marin G., lemnaru, proprie­tară, aleg. în col. IV; Crăciunescu Iód, co­merciante; Gheorghe Barbovici, con­siliară comunale, comerciante, proprietară și aleg. în col. II; Pătrulescu George, comerciante; Marin Nicolae, comerciante, proprietară, a­­legetoru în col. IV; Ion Mărginean, co­merciante, aleg. în col. IV; Constantin Bărbulescu, comerciante, proprietară, aleg. în col. III; Dimitrie Tim­ovanu, comerciante; I. Vasiliu, idem; G. Michailă, idem; P. V. Isvoianu, idem; Nicolae Constanti­nescu idem; Dimitrie Giurca; Vasile Divn, pr­o­­prietaru; Anghelă Podaru, comerciante; Io­­niță Michaiă, idem; I. Ștefanescu, aren­dașă și proprietară ; Petru P. Popescu, co­­­merciante, și alte 2] semnături nedesci­frabile. PROGRAMA PARTITEI NATI0ÜAE-LIBERALE Aderări. Judeciule Mehedinți : Turnu-Severinu. George Serendache, proprietară, advocată și fostă deputată; Toma Manolescu, iuge­­niară privată și proprietară; Badea Teo­­dorescu, proprietare; D. G. Boborcemi, idem; George Măcescu, aleg. in col. III urbană, nu numale; N. Kallotescu, proprietară și aleg. în col. III urbane; N. D. Sansulovici, proprietară și comerciante, aleg. în col. III I. P. Corlățan, proprietare și comerciante; N. I. Catendache, proprietară; I. Batoescu, proprietară, comerciante; I. Miosu, propr. și comerciante; I. Bărbulescu, idem; Ilie Ionescu, idem; Năstase Giurgovici, idem; Sandu Mărculescu, proprietară; Ionu Pâr­­vulescu, proprietară și comerciante : Barbu ROMANOLU, 24 IULIE 1875. Citimă in Telegraf du de ieri: Spre completarea celoră ijise de noi in numerulu de Joui. in privința asasinării a doua individe, întruna din suburbiele laterale ale capitalei, vomă adauge: Suburbia in care s’aă comisă asasi­nările se numesce Manu-Cavafu, în­fundătura Bătrâniloru, colorea alba­stră. Asasinații sunt­: Maria Floră­­resa și socială iei, de meseria croitoru. Amendoui suntă intr’uă etate înain­tată și prin muncă îndelungată, prin economie, dăduseră bănuieli că tre­buie se aibă parale, mai cu semn că se respândise vorba ca să să se ducă la agialîc. Nesce Bulgari, cari sunt­ vecini cu locuința asasinaților­, lucrândă mă­­țăria, dérii cari în­­ realitate suntă ca­pabili de ori­ ce crime, fiindă deprinși la acestea, au profitată de posițiunea dosnică și mai cu semn de vijelia din Sâmbăta trecută, și aă torturată în modulă celă mai barbară pe acei ne­norociți bătrâni, i-ară tăiată și strân­­gurata pene ’i-au omoritu, dorű­n aă putută găsi de câtă, se zice, vre-uă sută lei vechi, lăsându’i apoi in casă morți. Tocmai Luni, septemâna acesta, se zice că s’a dusă o femelă se véd la ce face baba Maria, și, ajungêndu, a ve­­dutu amândouă cadavrele mutilate și scăldate in sânge, eră totulă în casă, resturnată și puse perne la tóte fe­restrele, ca se nu se ved­ă de la drumă. Acésta femelă îndată a ’ncepută se sbiere, s’a­ ă adunată locuitorii mai din apropiare, și tocmai apoi, după o­­biceiu, s’a arătata și poliția, procuro­­rele, judele instructore, cari, după bă­nuieli și după precedinte, aă a­restată p’acei Bulgari mătari, cari cam suntă spaima tutoră celoră cu avere de prin partea locului, căci asemenea vaga­bonzi aă comisă multe crime sân­gerase. D. M. S. Adamescu din Petra a adresată d-lui ministru de interne următorea reclamațiune. Din coprin­­derea iei se va vede înc’uă­ dată mai multă că este dată ună cuvântă de ordine în tote judeciele a se urmări, insulta și amenința cu grosulă toți cetățenii cari nu voiescu sé ’și închine consciința regimului actuale. Domnului ministru de interne. Domnule ministre, Ieri, la 16 ale cuvuntei, pe la orele unu după ame<si i eșindu de la casa mea, amă ajunsă in ulița dreptă pieță; acolo mă întâmpină d. prefectă ală judeciului Nemțu, pe cândă vorbiamă c’m­ă domnă Orenstein, și ’ncepa a striga furiosă la mine că mă va pune la grosă, fiindă­ c’amă făcută și suptsemnată e hârtia prin care se adera la programa par­titei liberale și c’așî fi umblată în publică îndemnândă pe lume a iscăli acea aderare, și la ’mnelti lumea. In urmă, adresindu-se la Drailiții ce s’ar­unaseră, la teribila voce a d-luî prefeetă, iî sfătui să nu se ié după mine a iscăli vr’uă suplică, căci ii inceră. Amă arătată d-luî prefeetă, cu modera­­țiune, că informațiunile d-sale suntă inesnete, fiindu-că că a’amu umblată cu urei uă o hâr­­tiă de iscălită, cu atâtă mai multă că nici amö fostă în prajiulu Petra. Cu tote aceste nu l’amă putută face se ’și vină în adevă­rata judecata și se in vocifereze ’n uliță, purtare care nu era nici conformă legii, nici de demnitatea unui administrator. Ba, ce esta mai multă, d-lui, în furia d-sele și totd cu acea voce violente, și-a per­misă a insulta guvernele supt cari servi­­semă ca magistrată, lasându-le că eraă nesce guverne cari lucrau pe ascunsă, adică încetau lumea, fără se observe că miniștrii supt carii că servisemă erau d-ui. I. Ghika, Alionă, Boerescu, Viorenu, Arghiropulo, și chiară supt d. Costa-Foru fuseseră­sbră­­mată la preșidenția tribunalului de Nemțu, persone destulă de onorabile, prin urmare nu meritau și nici era pensiunea a fi criti­cate pe strade de d. prefeetă. Furia domnului prefectă și adeveratulă motivă cehă făcea a me amenința pe stradă nu era numai facerea și suprscrierea vre­unei h­ârtii, ci ura personală ce d-lui păstrării asupra mea din timpură de cândă eramă pre­ședinte, cu oeasiunea unui procesă ce avu, după cum chiară mi-a și amintită-o cu a­­cestă ocasiune. Ca simplu Adamescu, re­gretă ca avui neplăcuta ocasiune a judeca procesulă d-lui Rosnovani; în calitate de președinte Suse, suntă împăcată în conșciința mea c’amă făcută uă bună judecată și c’am aplicată legea fără părtinire. Din acestea veți pute conchide, domnule ministre, care a fostă îndemnulu amenință­rilor ș’alu neadevărateloru imputațiuni ce'm­i făcea pe strada d. prefectă, pe cândă eu ’mi căutamă de interesele mele particulare. Déca amă făcută și suptscrisă vre-uă e hârtiă, amă făcutu-o basată pe drepturile ce’m­î acordă legile țereî mele; eramă și suntă in totă dreptură: amu cerută se in­trăm­ă în legalitate, și avemu dreptate, căci nu va pute­a ÎCG ori­câtă bună voință ară avea cine­va, că suntemă in legalitate, cândă prefectură te insultă și te amenință în uliță. SuntÖ gata a da semn ori­cui de faptele mele, fără case a’mi lua responsabilitatea pentru faptele altuia. N’amă Incetatu pe nimeni, viața mea publică și privată o probă acesta, și nici suntă de talia celoră ce voiescă a ’ncela. Amă ținută a ne face acestea cunoscută, d-le ministre, ca se puteți cunosce singuri cum agențiî d-vostră esciteza și provocă pe cei mai pacinicî cetățeni, fără ca se le dea motivă la acesta. Credu că nu veți aproba conduita d-lui prefectă de Nemțu, căci atunci, fără ’n­­douiala, ne veți lăsa la capriciule celui maĭ tare. Bine-voițî, ve roga, d-le ministre, a primi încredințarea despre stima ce ve conservii. Petra, 17 iuliu, 1875. M. L Adamescu. FOSTIA „ROMANULUI“ UA DRAM! CONJUGALE de JACQUES LEFÉVRE. Amă cunoscută uă căsătoria in* cântătore, care părea că ’ntrunesce tóte condițiunile de fericire: junețe, amoră, avere. Acesta căsătoriă exista de doui sau trei ani și fericirea aces­tor­­ două ființe, pe cari­ legea le u­­nise, era atâtă de perfectă, în­câtă tenera socră ’mi țdeea într’uă­ții, suntă pré fericită; vie temă se nu­mi­ se ntemple vr’uă nenorocire. Presimțimentulă séu n’o 'ncela. Vă ’ntemplare dete n manele d-nei R... proba că bărbatul ă sen o n­­cela. Acesta fu pentru dânsa să crudă sfâșiare, totuși iertă, ierta uă­ dată, de două­ ori, de trei­ ori, iertă cu ge­­nerositate, încercândă a ascunde pene și suferințele ce 'ncerca și silindu-se d’a ’și reapropia pe bărbatul ă séu, arătându-­i iu flă­ care <fi­uă iubire mai viuă și mai­ inteliginte. D. de R..., făcea dă femeie! sale injuria de care anima iei sângera a­­tâtă de­ tare, avea totuși pentru densa uă afecțiune sinceră; déru era jine, trăise într’uă vlume în care mo­rala nu e severă și credea că, cu singura condițiune d’a nu se divulga, îmulțindă loviturele de cuțită ce da căsătoriei séle, nu făcea altă de­câtă ușa de drepturile­’i de bărbată. O repetă, el­ își iubia socia și se ’n­­trista însuși c’o făcea nenorocită. Deja tentațiunile- sunt­ mari la Pa­ris și, cândă cădea în tentațiune, se trudia a ’și rescumpăra greșela în­­douindu-­și atențiunea și iubirea pen­tru densa. Veni totuși să­zi cândă d-na R..., ostenită de lupta pe care o susținea, ajunsă la capitula forțelor­ și cura­­giului seu, se retrase la mamă-sea, cerendă justiției se pronund­e sepa­­rațiunea de cârpă intre densa și băr­batul- seu. Cândă d. R... veni a­casă în acea zi și și vé^u casa golă, avu­ră ’n­­tristare adâncă, și se hotărî a ’și re­lua femeia, cu voiă fără voia, pen­tru c o iubia, și primi lupta judici­ară cu siguranța că tribunalulă îi va reda p­acea­a pentru care elă avea ună amoră póte­ri atâtă de esclu­­sivă, o recunoscu, d era totuși forte mare și forte adevărată. Câte­va luni în urmă, evenimen­tele dau cuvântă bărbatului. Tribu­nalul­ decidea că nu erau motive in­­destulătore pentru a pronuncia sepa­rarea; că d. R.... nu exercitase nici­ vă­dită cruzimi contra femeiei sale; că nu se făcuse culpabile către densa de nici uă injultă gravă și că nu în­treținuse Nlici­uá-data Ti­ Va, concubină în domiciliul­ conjugatei Tribunalul, declara chiară că nu exista nici uă incompatibilitate de caracteră între soci, pentru că scrisorile tinere și pa­sionate ale d-nei R.... fuseseră pro­duse în audiență de către advocatur­ bărbatului seu. Dup’uă oră din momentulă cândă tribunalulă pronuncia acesta decisiune, d. R.... véZu întrândă la densulă uă femeiă cu figura rece, c’uă atitudine hotărîtă și forte palidă. Era socia sea: era d-na R.... pe care uă decisiune ju­diciară o condamnase a reintra acestă apartamentă, care 'i ambiția n atâtea dureri, lîng’acestă omnă în care și pusese tóte speranțele de amoră și de tinerețe și de care totuși fu­sese trădată într’ună modă atâtă de nedemnă. Prima mișcare a d-lui R.... fu d’a alerga înaintea femeiei sale pentru a o imbrățișa ș’a’i reînvui uă­dată mai multă jurămintele’i d’amoră, prin cari o adormise adesea și cari­era­ mai frivole chiară de­câtă jurămin­tele de jucătură. Déja recela neîmpăcată, care era n privirea sociei sale, și imobilita­tea acestei figuri încântătore care re­flecta letargia­­n care trebuia să se afle chiară anima sea,­flă opriră în acesta pornire. S’aflaă faciă a faciă acești doui soci, cari nu se veZusera de mai multe luni și pe cari legea singură îi mai reapropia acum, și nici umilă nu ru­pea tăcerea. Fu ună momentă d’uă crudă ’ncurcătură. — „D-le. zise la fine d-na R... suntă condamnată a r­é Intorce la d-tea. Beé­rné. Legea a putută cere ca ma­terialmente se locuiescă în casa d-téle; mă supună. Dérű ea nu póte con­­strînge nici anima, nici cugetulă meă; romanii derű stăpână pe ele. Acum dictéza’mi, voințele d-tele asupra tu­toră lucruriloră cari nu voră atinge întru nimică simțimintele mele, și’ți voiă esecuta ordinele. Déru se nu flă nici vă­ dată cestiune d'altă­ ce­va în­tre noi amendoui. D. R... încercă ’n zadaru se spuie femeiei séle sincera’­ părere de réü despre totă ce se petrecuse; căuta­se se scuse de greșialele ce comisese, vorbi c’uă adevărată elocință d’ună amoră care s’a putută retáci, dérű care nu s’a stinsă nici uă­dată : elă zise în fine că voiesce a recâștiga prin iubire și paciență acestă animă pe care s’o înstrăinase. FELURIMI Ditiiiu­m Curierulu de Ia­și. Ni­ se relatezu de la Cotnari, c’uă grindină înfricoșiată, in mărimea ou­lui de porumbă, a nimicită mai tote viele și semănăturile de pe acolo. * In noptea de 15 spre 16­uă ploiă violentă căzu asupra orașiului Galați. Uă casă în Vadu-Ungurului fu lovit^fir de trăsnetă, păreți! sparți ș’uă iconăț de argintă, topită de puterea schin­teiei electrice; în același timp ă uă altă casă fu lovită pe strada casar­­mei, case numai păreți! fură pârliți. * Este vorba d’a se funda la Roma, uă mare bibliotecă, care se fiă cea mai însemnată din totă regatală și se porte numele de biblioteca Victorii Emanuel. Ea se va instala în ve­­chiul­ Colleg­io Romano și va cu­prinde ună spațiu în care să se potă așeza 700,000 volume, între cari, la începută, vre-un 60,000 voră fi pri­­vitóre la literatura italiană și străină și vre-uă 2000 voră fi manuscrise. La aceste numere se vor­ mai adău­ga alte 350,000 volume și mai mult de de mii de manuscrise provenite din bi­­bliotecele monastirilor­. Uă comisiune a fostă numită de ministrulă instruc­țiune­ publice, spre a alege esempla­­rele duble cari sară găsi în aceste colecțiuni, și a face schimburi cu alte bibliotece din Italia. * După Gazetta de Augsburg, cea din ce profesiuni se compune noua ca­meră a Bavariei, în care majorita­­tea o aă catolicii: 23 preoți cato­lici, 2 preoți protestanți, 3 ziariști, 1 ministru, 13 avocați, 31 funcțio­nari de justiție sau in diferite admi­­nistrațiuni ale Statului, 16 primari sau funcționari munipali, 40 fabri­canți, comercianți, proprietari sau a­­rendași, 1 medică, 1 profesore de u­­niversitate, 3 berari și 2 institutori. Sunt scrierile în favorea inundaților^f­ilm­ Sudulu Franciei versate până la 28 iulie la tesaurulü publică din Paris și la casiarii-plutitori-generali din de­­pertamente se urcă la 8,703,292 fr. 87 c. Adâugându-se la acesta sumă și supt scrierile de pe alte liste , se face una totală de 11,726,039 lei.­­ Engliteza a decisă se fundese, pe țărmii lacului Nyassa, la es­­tremitatea capului Maclear, pe costa Africei orientale, vă nouă colonia care va purta numele lui Levingstone, celebrula esplorator­e. Scopul­ fundă­rii acestei colonii este­ atâtă pentru a se onora memoria lui Levingstone, câtă și pentru a se face mai lesni­­ciosă continuarea operei sale : civili­­sarea africanilor­, suprimarea scla­­vagiului și desvoltarea comerciului în — „Nu mai spera! relua d-na R.... M­ai perdută pentru totu-de­una. Pe câtă te iubiamă, pe atâtă acum te u­­răscă și te disprețuiescă. Ai distrug în mine tóte simtibilitățile femeiei; nu’ți voi sacrifica celă puțină delica­teța și pudurea. Pe mântuirea mea, iți jură că nu voi fi nici vă­ dată de câtă uă străină pentru d-tea“. Juramentula făcută de d-na R..., pe care sociala scu­flă ascultase c’ună felă de incredulitate intimă, fu totuși ținută cu rigore. Mai multă de două luni trecură in mijlocul­ unoră sufe­rințe de totă Zma’ unoră încercări necontenită respinse, unoră scene in cari violența bărbatului se sfărâma în facia implicabilei rigori a femeiei. Mai multă de două luni de lupte, de speranțe necontenită perdute și re­­nascendü totu-de-una, două luni d’ună martiră de fie-ce momentă. D. R... făcu tóte chipurile pen­­ti a’și supune pe femeia sea; blânde­țea, lacrimele, intervenirile amicale, violența chiară fură pe réndii între­buințate. Nimică nu reuși. Ună lucru mai cu semn acîta ’n­­tr'ensulă uă mânia surdă. Socia­tea, in lume, afecta ’n privință­’i terme­nii unei familiarități forte sincere; nimică nu permitea cui­va a bănui dramele cari se petreceau între ai

Next