Romanulu, octombrie 1875 (Anul 19)
1875-10-27
ANULU ALU NOIE SPRE PEDELEA VOIESCE ȘI VEI PUTE Orî-ce cereri pentru România se adrese,a la administrațiunea Ziarului. ANUNCI ORI pagina IV, spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. A se adresa LA PARIS : la Havas, Laffite & C-nie, 8 Place de la Bourse. LALONDRA: la d. Eugbne Miooud, No. 81-A Fleet Street, London, E. C. A VIENA s la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfisehgasse 10. Set orile nefrancate se refugii, 20 BAMI EXEMPLARULU. SERVICIULU TELEGII AFICII ALU «ROMANULUI.» Viena, 6 Noembre.— Corespondință Politică publică uă corespondință din Petersburg, care desminte scomptulă respândita de diare în privința armărilor Rusiei, Zi"cénde că aceste armări se reducă la schimbarea soldaților prin recruți și la dislocările făcute în urma manevrelor din tabere. Versailles, 6 Noembre.— Biurourile (secțiunile) Adunării s’aă constituită : optti președinți suntu din stânga și centrală stângă și șepte din drepta. Constantinopole, 7 Noembre.— Ambasadorele Turciei la Viena, Rașid-pașa, va fi numită ministru de externe. SfINlifIARTI, 27, 28 OCTOBRE, 1875. LUMINIZATE ȘI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: un ană 48 lei; șase luni 24 lettre luni 12 lei; un lun& 5 lei In Districte: un anu 58 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia pe trimestru, fr. 20: Austria și Germania pe trimestru. frânei 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Hallegraine, rue de l’Ancienne comedie 5, și la Havas, Laffite , Cune, Place de la Bourse 8. LA VIENA: la d. B. G. Popovici, Fleischmarkt, 15. Articulele nepublicate se vemi arde. (B) Edițiunea de dimineța Silvi IB VCn 27 BRUMAREL. 1UJLl IlfioLft, 8 BRUMAR. Ambasadorul Turciei de la Viena va fi numit ministru de externe al imperiului otoman. Deși, de câtva timp mai cu sema, alegerea și schimbarea miniștrilor Sultanului sunt fapte ce nu pre au consecință, nu au totdeauna un înțeles politic, nu credem totuși a ne înșela picând că numirea ambasadorului turcesc de la Viena la ministerial de externe al Turciei, este un act cu însemnătate politică. Noi presupunem că acesta numire este consecința unei apropieri între Austria și Turcia. Situațiunea, astfel clan sa întors în timpii din urmă, ne îndemnă a admite acestă apropiere. Comunicatul publicat în Ziarul oficial al imperiului Rusiei, apoi sensațiunea ce a produs acest comunicat în presa oficială austriacă și modul în care ea la apreciat, în fine visita ce va rămânea memorabilă, a ambasadorului Rusiei la Sultanul; tote aceste fapte, apreciate și comparate, ne fac se admitem că atitudinea luată de Rusia a determinat o apropiere între cabinetele de la Viena și de la Constantinopole. Inamicele de poncieri vor deveni amice, în fața pașilor unei puteri, pe care ambele o consideră ca inamic comun. Acesta ni se pare cu atât mai mult probabil, cu cât istoria probeză că asemeni amicii n’au oprit pe Austria de a’și urmări scopurile asupra puterii aliate; astfel era amică fortei Turciei , când în 1775 ne răpea pentru câtva timp banatul Craiovei; era asemene forte amică când în 1777 ne răpia prin corupere și trădare Bucovina. Austria ar vedea cu atât mai puțin vreun inconvenient de a înlocui cu demonstrațiuni de amicie, ostilitatea ce o arăta de câtva timp Turciei, cu cât pâne acum , mai cu semă în epoce de alianță a putut dobândi de la Turcia cele mai mari avantagie , și anume în epoce de alianță contra Rusiei, cal care s’ar înfățișă și astăzi. Dar, se va zice, daca prin amicie Histria a putut totdeuna dobândi mai mult de la Turcia, pentru ce ea n’a urmărit mereu acesta amicie, și a căutat în timpii din urmă a smulge prin felurite uneltiri ostile orecari avantagie? Oreamenii politici ai Austriei nu sciau atâta că prin demonstrațiuni de amicie pot se dobândesca mai mult de la Turcia? Aceia cari ne ar face acesta obiect f ’ ^cțiune, ar da probă că nu înțeleg ce însemneza amicia în politică. Ore își pote închipui cineva că pentru simplul simțiment al ambiei, Turcia ar fi cedat Austriei avantagie asupra iei, sau în dauna intereselor iei? Negreșit că nu. Ea n’a cedat stăruințelor Austriei, decât atunci când a avut trebuință de sprijinul iei contra Rusiei. Astfel Austria a esploatat trebuințele Turciei, și acesta a cumpărat sprijinul Austriei. E că de ce natură a fost și póte se fiă amicia Austriei, de aceea «jiserăm că cele mai mari avantagje dobândite de Austria de la Turcia, au coincidat cu alianțele între aceste două puteri contra Rusiei. De mai mulți ani înse nimic nu întuneca relațiunile dintre Portă și Rusia. Ambia dintre Austria și Turcia fusese precumpenită și înlătură de amicia mai a prețuită a Rusiei: d. de Ignatief ajunsese a fi Provedința guvernului Sultanului, și după cum Austria dobândise mult de la ambda sea pentru Turcia, asemene și d. de Ignatief, tot prin amicie, ajunsese a fi la Constantinopole un al douile Sultan, mult mai puternic în realitate decât adevăratul Sultan. Dominațiunea otomană fiind o anomalie în Europa, ea nu’și a putut nici o dată dobândi amicii decât plătindu-le forte scump, astfel este lucru de cercetat daca marele’l desastru financiar de astăzi, nu’l datoresce amicieî Engliterei. In fine, de mai mulți ani Austria fiind eliminată de către Rusia de la Constantinopole, nu’l mai era posibil se dobândesc o noua avantagie de la Turcia pe calea relațiunilor amicale , ba tocmai din contra , Rusia având la Constantinopole cea mai mare înrîurire, interesele austriace sufereau forte.Eca de ce Austria a fost nevoiă se recurgă la uneltiri ostile, cari case nu T au raportat decât forte puțin lucru, și astăzi ea trebuie să fie forte fericită și forte grăbită de a profita de atitudinea Rusiei, spre a redobândi la Constantinople folositarea înrîurire perdută. Ne vom ocupa și în alt număr de acesta cestiune, strîns legată de revirementele și de evenimentele de cea mai mare însemnătate, ce se pregătesc pentru Orient. Publicăm mai la vale actul prin care înalta curte de Casațiune, într’o îndouit gravă cestiune, a stabilit principiul că Constituțiunea cată se primeze tóte celelalte legi, că nici o lege specială nu póte se modifice disposițiunile iei. țfiele acestea vom desbate acestá importantă cestiune, constituțională și naționale în acelașă timp — căci e vorba de mărginirea unui element cotropitor—cu tote desvoltările ce merită. Posițiunea unuihiar oficios este negreșit cu totul alta decât a unuia independent; de aci și ceea ce pare se aibă un mare inconvenient într’unul, are alt înțeles și prin urmare alte consecințe în cel-l-alt. Faciă cu puterile Statului, ceea ce este chiar o critică moderată într’un ziar independent, devine un atac surprinzător într’un Ziar oficios, ceea ce pare se fiă o indiscrețiune fără consciință într’unul, devine o mare necuviință în cel-l-alt. In acest ultim cas ni-se pare nouă că s’a pus Curierul de Iași, foia publicațiunilor oficiale de resortul curții apelative, în numărul său de la 22 Octobre. In capul acestui număr, vedem reproduse în litere mari două telegrame: una a Domnitorului, alta a Măriei-Sele Domnei, cu supt semnăturile imprimate cu litre de afiș, una Carol alta Elisavetca. Tonul intim al acestor telegrame, ne spune îndestul că ele n’au fost făcute ca se fie date publicității și că, prin urmare, este o mare necuviință, mai cu semna din partea unui Ziar oficios, de-a publica o intimă comunicare telegrafică, în care Măria- Lea Domna spune socialuliei că „este forte bine, că simte nerăbdare de-a se scula, (din pat) dar că n’are destulă putere.“ Aceste sunt comunicări ce fac negreșit mare plăcere unui socil! In depărtare, dar cari nu pot se fi publicate într’un Ziam decât prin cea mai vechită lipsă de tact și de bună-cuviință. Acesta ne-a făcut să ne amintim o altă comunicare, de o natură cam analogă, ce se consiliase însuși Domnitorului pe la începutul anului 1870; acest consiliu ar fi citat ca un model de lipsă de tact, daca n’ar fi fost urmat de un pre neînduplecat nesucces, și daca ar fi posibil a și’l aminti, fără a’și aminti în acelaș timp și amara suvenire a unei mari și nereparabile nenorociri. Telegramele publicate de Curierul de Iassi menționază în adevăr și de ceremonialul primirii Domnitorului la Iașs!, și nu este anevoie de înțeles că ceea ce a îndemnat pe redactorii acestei foi a comite necuviința, este dorința de-a proba că însuși Domnitorul a rămas convins că primirea’ „a fost o adevărată ovațiune, că tot orașiul era în piciure.“ Acesta probă era cnsé cu totul de prisos : nu este nimeni care se nu scie de mult că Domnitorul e pe deplin acaparat și amăgit de camarilă, și nimeni n’ar face Domnitorului ofensa de-a’l bănui că scie bine că tóte aceste sunt comedii, și totuși primesce a avea rol în represintarea lor. In orice cas dar, fata oficiosă, publicând cele două comunicări telegrafice ale Măriei Lor, a comis credem noi gratuitamente o mare necuviință. Unul din junii Români, cari s’au ocupat mai mult și mai serios de cestiunile naționale, din punctul de vedere al științei și al artei, este d- Al. D. Xenopol; d-sea, deși ocupă postul de procuror de secțiune la Iassi, a făcut totuși seriose studii literare, a luat și licența în litere pe lingă doctoratul în drept, sau mai exact, a luat doctoratul în drept, pe lingă licența în litere; de aceea, cu tote ocupațiunile d-sele juridice, se consacră și la cercetări și lucrări literare, cu atât mai meritorie, cu cât ele au de motor ideia națională. Ultima din aceste lucrări este critica pe care o face la scrierea d-lui Roessler despre Români, scriere ce nu tinde la nimic mai puțin decât la consacrarea prin sciință a calomnielor și pretențiunilor formulate contra națiunii române de memiciiiei seculari. Reproducem și noi după Convorbiri literare din Iassi critica d-lui Xenopol, spre a da cât mai întinsă publicitate acestei apărări contra unor sendințe, cu atât mai periculose, cu cât fiind îmbrăcate în grava mantie a sciinței și neîntâmpinând încă combateri în facia străinilor, se acrediteză și servesc astfel scopurile inemicilor națiunii române.» Aflăm că d. Al. Xenopol și-a tradus în limba germană lucrarea, spre a o pune supt ochii înșiși compatrioților d-lui Roessler, cari neavând astăzi alte noțiuni asupra națiunii române , privesc teoriile autorului austriac ca pura și exacta espresiune a adevărului istoric. Acesta este o probă mai mult de seriositatea lucrării d-lui Xenopol și de devotamentul d-sale către adevăr și naționalitate. POST-SCRIPTUM. Uă telegramă din New-York, cu data de 1 Noembre și publicată de Ziarele din Paris, anunță în modulö următoră scirea pe care ne-a transmisă-o și servițiul- nostru telegrafică : «Guvernulu Statelor-Unite a trimisu d-lui Caleb Cushing, ministrulă seîS la Madrid, instrucțiuni și unii memorandum, alți cărui coprinști nu este încă cunoscuții; cu tote acestea ziarele publică on telegramă din Washington, după care instrucțiunile date d-lui Caleb Cushing ar fi inspirate de vederile președintelui Grant, care privește independința Cubei și emanciparea sclavilor, ca un soluțiune sigură și necesară a dificultăților resistente. Președintele Grant spera că Spania avea se decidă spontaneă aceste cestiuni. Guvernul Statelor Unite nu pate lua uă decisiune fără uă matură examinare, afară numai deca Spania sau Cuba nu să va sili a o lua îndată. Guvernul Statelor Unite nu propune nici doresce anexarea Cubei, doresce din contra constituirea sei în Republică independința. In asceptare, guvernul americană va urma uă politică espectantă, cu convingeri bine decise asupra datoriei sale cându va sosi momentul d’a lucra.» Astăzi 27 Octobre primirama d’uă dată două espedițiuni de Ziare E că scriise mai noul ce gásim în ele. Citima în la République franțaise: „Falimentul lui Strasberg a produsă uă mare tulburare în lumea financiară. Se vorbesce d’una pasiva de 25 milióne fiorini; dérű se pare că administratorii delegați pentru lichidare nu suntü încă în stare da fisa, nici chiară aproximativa, uă cifră, din causa marelui numeri ș’a complicării íngagiamintelorü. Lucrulu sicura este că nu s’a gasitu în case nici una bană și că cei 5000 lucrători ocupați în fabricele d-lui Strasberg n’au putut fi plătiți pentru ultimele lorü zile de lucru. „Falitul” își avea industria în Boemia, déja creditorii săi fiind cel mai mulți, în străinătate, nu târgurile cehe vor fi acelea cari vor suferi mai multă. „D. Strasberg este, după cum se scie, industrialulü prusianü ale cărui nume a resunatü deja în afacerea caselorü ferate române, în care s’a credutu a se întrevedea mâna ómeniloru de Statul însemnați din Germania.“ Același Ziar reproduce câteva părți dintr’uă corespondință a Ziarului Standard, relativă la situațiunea lui Don Antonso, regele Spaniei. Acesta corespondință, după ce spune că marea masă a Spaniolilor este absolută indeferentă pentru alegerile anunciate de miniștrii, după ce arată cum se petrece lucrurile în Spania cândű e vorba de alegeri, apoi zice: „Faptul este că ’n Spania, cu câtă apa pare mai calmă, cu atâtă e mai sigură că se pregătesce uă furtună, fiindăcă daca uă partită se ține la uă parte într’uă mută oposițiune, ea își ascepta numai timpulă. C’una fatalisma semi-orientală, rasa spaniolă nu părăseșce nici uădată speranța sea și visurile sale de resturare viitóre, când oună pronunciamento va fi resturnata edificiulu unei partite. Quien sabeV1 Scirile telegrafice din Spania anunciă: In Ziua de 31 Octobre s’a ținută la Madrid uă întrunire politică, la care au participată mai multe notabilități. Dup’uă scurtă alocuțiunii a d-lui Canovas, s’a numită uă comisiune cu însărcinarea d’a căuta uă formulă care se potă concilia pe cei cari dorescă ca să se dea de basă a nouei Constituțiuni Constituțiunea de la 1845, și pe cei cari voiescă să se iea cea din 1869. De la câmpul de luptă se vestesce. Generarele Delatre, dup’uă luptă d’uă oră, a silită pe 600 carliști, comandați de Boch, se trece în Francia. Acești omeni erau ultimele resturi ale bandelor carliste din centru, cari reeșiseră a trece în Catalonia și d’aci în Aragon. Generarele Quesada a ocupată mai multe sate din Biscaya și a luată mai multe provisiuni înmagasinate de Carliști. Don Carlos a părăsită grabnică Tolosa îndreptându-se spre Biscaya. Generarele Loma a ocupată Orduna și a respinsă pe Carliști spre Durango. Nouii recruți sosiți supt arme se urcă la 51,000. Exonorările militare au produsă 640,000 reali, cari s’au vărsată în casele statului. Times, vorbindă de scomptură răspândită ca să fi existândă ună proiectă de conferință între puteri pentru cestiunea Herzegovinei, zice: „Engliteza pute privi acestă proiectă cu mai multă liniște ca acum 20 ani; ea va accepta evenimentele fără a-și face ilusinul, dérit și fără a lua vigagia minte cari ară pune-o în încurcături. “ țiarul ă Revista de Luni care apare în Viena, discutândă însemnătatea ultimei manifestări a organului oficială ală imperiului rusă, „recunosce că ea e uă demostrare nu numai în favorea alianței celor trei împărați, demâncă și ’n favorea păcii europene. „Monitorulu rusii, adauge Revista, declarândă că Rusia n’a renegată simpatiele sale pentru Slavii creștini și insistândă pentru esecutarea reformelor”, constată astăfelă înțelegerea care există între programa rusă și programa Germaniei și a Austriei. „Interesele generale ale umanității dau dreptulă Germaniei și Austriei a se pune pe același teremn ca Rusia, atâtă pentru a mări încrederea creștinilor în reformele promise, câtă și pentru a insiste ca să facă să înceteze complicările ale căroră consecințe se ’ntindă mai cu semn în provinciile limitrofe ale Austriei.“ Serviciul nostru telegrafică ne-a anunțat mai deunări forte pe scurtă, cuvintele rostite de d. Minghetti, președintele consiliului de miniștrii din Italia, latină banchetă ce i s’a oferită la Bologna. E că acele cuvinte mai pe largă, dup’uă telegramă din Roma către Zilele din Paris: „D. Minghetti, vorbindă de situațiunea politică, a zisă că unitatea Italiei a făcută să se nască două temeri : una pentru pacea Europei, alta pentru libertatea papalității. Deci faptele demonstră, a adăugată ministrulă, că aceste temeri nu suntă fundate. Visited apăraților. Ausriel