Romanulu, februarie 1876 (Anul 20)
1876-02-26
ANtJLÜ ALÜ DOUE-ț)ECELEA Redacținnea Administrațiunea strada Dóinneí No. 14 TOIESCE ȘI TEI PE TEA ANUNțURI Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deta — — — — paginea III, 6 lei. — A se adresa: lui ROMANIA, la administrațiunea Jiarului. LA PARIS la Haras, Laffite et Cnie,8 Place de la Bourse. LA LONDON, la d. EugeneMiooud,No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA V1ENA, la d-nii Haasenatein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articlele nepublicate se ardu. 20 BANI ESEMPLARULU SERVICIULU TELEGRAFICE ALE «ROMANULUI». Paris, 7 Martin. — Demisiunea d-lui de Meaux, ministrul de comercia, a fost primită. D. Leon Say a fost însărcinată ad-interim cu portofoliul acestui ministeră. Formarea cabinetului s-a amânată. Camerile e probabilă că se vor constitui în săptămâna viitóre. Madrid, 7 Martin. — Ună decretă ale regelui licențiază din armată clasa anului 1870 și pe militarii căsătoriți. New Tork, 7 Martin.—Președintele Republicei, d. Grant, a primită demisiunea d-lui Schenk (1) din postură de ministru la Londra și a numită In Iocu’i pe d. Dana (?) Roma.—Camera a reales președinte pe d. Biancheri cu 172 voturi, contra d-lui Depretis, candidatură oposițiunii, care a întrunită 108. miliTiLIHTI 25 FAURARII Sil In îl SALI, 8 MARȚIȘORU Trecerea convențiunii austro-române prin Camerele de jos și de sus ale Austriei a fost o ocasiune de-a ni se proba o dată mai mult și în modul cel mai convingător cari sunt simțimintele și intențiunile Austriei pentru noi. Declarările și mărturisirile făcute atât de majoritățile Camerelor, cât și de minorități, și mai cu osebire de guvern, ar trebui se convingă chiar pe cel mai greoiü la judecată, destul numai se fie Român, ce avem a ne aștepta de la Austriac, adică de la elementul german, de ori ce partidă ar fi, și ce scopuri se urmăresc prin nefasta convențiune austro-română. Spre a trece în puține cuvinte în revistă cortegiul de declarări și mărturisiri ce a însocitt acestă convențiune în Camerele austriace, nu ne vom referi decât la comunicările făcute prin sensuși organul cel mai devotat convențiunii, prin Pressa, care chiar și astăzi se ocupă de cestiune. Nu vom mai aminti că în Dieta Ungariei, convențiunea a trecut mai fără desbatere, și pe simpla asigurare dată în particular de d. Andrassy. Că nu este vorba decât de o armă politică pentru întinderea politicei sale și a înrîuririi ungaro-germană asupra României. Ne vom referi numai la fapte și la declarări făcute pe facă, fiă de miniștru, fiă de deputații austriaci.„ Mai ântîiu să vedem pe ce temeiuri minoritatea Camerelor austriace a votat contra convențiunii. pressa de astăzi într’un articol intitulat „Convențiunea comercială austro-română,” ne spune : „Puntul principal de care se lovesce minoritatea este restricțiunile din art. 1, privitore la Israeliți. „ Minoritatea combate drepturile României de-a trata.“ Acestea sunt „principalele punte“ pe cari minoritatea Camerelor austriace s’a întemeiat spre a cere respingerea convențiunii; este lipsă de bună-credință de-a zice, cum conchide și astăzi Pressa, că minoritatea a susținut că „Austro-Ungaria devine sclava României prin convențiune. “ Este adevărat că minoritatea s'a ocupat și de partea curat vamală a convențiunii; acesta éuse numai spre a susține că nu trebuia să se acorde României nici „libera trecere a cerealelor în Austria,“ nici taxe mai v* (1) Gibneralulu Shenk, ministrul Statelor Unite la Londra, este citata două comisiune a Senatului sa se respundă de participarea sea la uă afacere de mine, al cărei administratori sau promotori au nor lotili ruinații pe acționari, mici „pentru vite și producte brute, cari constituie tot întregul import în Austria. “ Ense pantul cel mai principal, după cum zice însuși articolul din Pressa, este mai cu osebire cestiunea Evreilor. Cine a urmat câtuși de puțin discuțiunea, s’a convins că minoritatea nu era preocupată de cât de acesta: să se fi omis din convențiune orice mențiune despre Evrei, remânând astfel aplicabilă supușilor austriaci fără deosebire de confesiune, și imediat minoritatea ar fi votat convențiunea fără nici o obiecțiune. Tóte celelalte argumente de cari s’a servit n’au fost decât mijjlace de a susține discuțiunea și de a avea aerul că combate convențiunea din tote puntele de vedere. Prin urmare minoritatea camerelor austriace , departe de a zice că „Austria devine prin convențiune sclava României,“ n’a combătut-o decât pentru că nu este încă și mai impovoratare pentru noi. Ea a cerut : I Se nu se trateze de loc cu noi, deorece nu suntem decât o provincie turcescă. N Se nu se admită convențiunea pentru că ea exclude pe Evrei de la posesiunea bunurilor rurale; posesiunea orașelor, acordate Evreilor prin convențiune, nu ajunge elementului evreesc pre-puternic în Austria, îi trebuiesce neapărat posesiunea întregului pământ românesc. N Se nu se acorde României nici un fel de avantagiu, ci să se isbescá cu taxe grele întregul import în Austria din România. Se vedem acum ce afis majoritatea. Cerând tot Pressei informațiuni, eeă ce aflăm: „ A face pași contra nouelor tarife ale României prin simple protesturi, ar Însemna a periclita comerciul austriac. Din totalul valorii esportate din Austria, cade asupra României 418 milione florini. Tot exportul nostru (majoritatea austriacă vorbesce) consistă în fabricate, pe când importul nostru din România de 29 milione fiorini, este aprope exclusiv cereale, vite și producte brute. „Articolul VI, urmeză raportul, este cel mai important din întrega convențiune. Elotărasce că fiecare din părțile contractante este îndreptățită a beneficia de favorurile cari sar face unei a treia puteri în privința micșorării tarifelor. Și aceste favoruri s’ar extinde și asupra art. I, astfel că, favorizându-se prin orecari tratate ulteriore cu un al treilea Stat toți cetățenii acestuia, ar cădea și restricțiunile art. 1, privitore la Israeliți.“ După aceste sdrobitore argumente, cari cată se convingă pe oricine despre imensul avantagiu ce -i are Austria de a încheia convențiunea comercială și despre interesul nostru de-a nu încheia nici una, deorece suntem datori a ne protege contra scoterii celor „418, milióne fiorini“ ce ni le storce pe fiecare an Austria, fără a ne da în schimb de cât 29 milione; după aceste argumente, zicem, cari dau pe faclă și intențiunile Austriei despre „restricțiunile art. I privitore la Israeliți“, articolul din Pressa mai adauge pentru de plină lămurire: „Majoritatea n’a interlasatü éasé cu acestă ocasiune a declara că prin convențiunea de facă Austria nu renunță la drepturile cei acordă tractaturii cu Turcia în privința României, și că n'a renunțată nici uă dată.“ Aceste cuvinte le găsim astfel publicate și chiar suplimate în Pressa. Ce !ice dar majoritatea Camerelor Austriei? I. Că Austria scote pe fiecare an 418 milione fiorini din România și nu dă României un schimb decât 29 milione, că prin urmare România plăteșce pe fiecare an Austriei îngrozitorul și ruinătorul tribut de 389 milione fiorini. II. Că spre a nu perde acest tribut din mână, prin adoptarea unor tarife protectare de către România, Austria cară se încheie o convențiune cu România, care se înlăture acele tarife, și astfel se asigure perpetuarea și cresterea, daca se va putea, a tributului. III. Că în ceea ce priveșce unica restricțiune admisă contra Evreilor, îndată ce România, încheind o convențiune cu Francia spre exemplu, care nare supuși Evrei în țară, ar omite restricțiunea despre Evrei, imediat ar cade și cea corespunde tare din convențiunea austro-română. IV. Că, în fine, pentru orice eventualitate, Austria își reservă dreptul (?) de a aplica României, oricând va găsi util, tratatele austro-turcesci, considerând acesta ca un drept la care n’a renunțat niciodată. Eco cerise și acestă majoritate, atât de bine-voitóre pentru România. Le vedem acum in ce mod privesce și guvernul austriac cestiunea. Mai ântéiu guvernul a făcut din adoptarea convențiunii de către Camere cestiune ministerială. Acesta probeza pâné la ce grad Austria e interesată a nu perde din mână tributul prin care ne sărăcesce, și prin care și depărteză ultimul faliment, ducându-ne pe noi la faliment. Neadoptându-se convențiunea, România rămâne liberă de a-și statornici oricând tarife protectore, precum sunt in câtva chiar cele ce au a se aplica în curând. Acesta măsura negreșit că ar fi avut de efect a împuțina treptat tributul ruinător pe care’l plătim Austriei, pénă la definitiva lui stingere , și ce ar mai face ore comercial și industria austriacă, daca s’ar vedea lipsite și de acesta sorginte de mare venit ? Acestă considerațiune, forte patriotică austriacă, case forte dușmană intereselor României, apoi înrîurirea politică și economică în afacerile interiore ale României, creată prin convențiune în favorea Austriei, deciseră pe guvernul austriac a merge până la cestiunea ministerială contra oposițiunii evreeșcî. Afară de acesta, opiniunile emise de guvern au fost în totul identice cu ale majorității. Tot ce mai adause guvernul din partea I, pe lângă declarările și conclusiunile arătate mai sus ca exprimate de majoritate, au fost: 1. Declararea formală făcută în secțiuni că „nici o dată n’a renunciat la dreptul (?) de a aplica României tratatele Austriei cu Turcia, și că prin convențiunea de faciă nu înțelege a renuneia la acel drept.“ 11 Declararea solemnă , făcută în ședință publică a Camerei de sus , că „guvernul Austriei nu admite a se interpreta art. 6 al convențiunii decât în înțelesul că tote concesiunile vamale pe care România le-ar acorda altor State, vor trebui a se acorda imediat și Austriei, că ar considera o interpretare contrarie din partea României, ca o rupere a convențiunii, și în acest caz guvernul rasei se apere drepturile și onorea Austriei.“ Cum ni se înfățișeză dar Austria tată, guvern, majoritate și minoritate? Acestă din urmă fice, nu încheiați convențiune cu România, pentru că ea cere restricțiuni contra Evreilor, și pentru că ea nu este decât o provincie turcescă. Guvernul și majoritatea răspund: România cere în adevăr restricțiuni, și ea este provincie turcescă; dar ne plătesce un tribut colosal, care ne scapă de multe nevoi, și noi, mărginindu-ne a’i contesta dreptul de a’și aplica tarifele, riscăm de a compromite interesele Austriei, permând tributul ce ni’l plătesce. Le legăm dar România prin convențiunea urma să ne plătască tributul; s’o punem in imposibilitate absolută de a întinde mai mult relațiinile sale comerciale cu alte state, acordând avantagie altele decât cele din convențiunea cu noi; s’o facem neputinciosă de-a ti’ata cu alte State fără voia și consimțimentul Austriei, nerenundând pentru acesta la dreptul de-a’i aplica când vom crede util tratatele nóstre cu Turcia. Și daca România ar căuta vr’o dată să scape din acestă încătușare, în care este obligată a ne plăti tot tributul colosal de astăzi, și a nu putea trata cu nimeni fără amestecul și intervenirea nostră, „in acel cas guvernul vasei să apere drepturile și onórea Austriei,“ cu alte cuvinte, vasei se pătrunda cu armatele sale în inima României, prin calea ferată pe care o construim în acest scop cu prebă de 50 de milione, în desastrul financiar în care ne aflăm. Astfel se înfățișază cestiunea convențiunii austro-române, astăzi când a ieșit din tote Camerele și desbaterile din Austria. Promulgarea iei de către principele Carol, ar însemna dar, nu numai aservirea către Austria ce conține în sine acesta convențiune, ci și: Primirea ultragiului că am fi în realitate o simplă provincie turcescă ; angagiamentul de-a plăti un tribut colosal Austriei; Supunerea de frică la amenințarea ce ne aruncă solemn guvernul Austriei, din sinul Senatului imperial. Face-va are principele Carol și acest ultim pas? Uă telegramă din Brăila cu data de 7 Martie ne comunică umătorulu fapte demna de regimulu dinastiei Catargi: A scri pe la ora 12, d. Mimi, redactorulu Lanternei roșii, pândita de aginții polițienesci, a fostu arestatü și astăzi batutü crunti în comisia de comisarulu Tobias, pentru c’arü fi atacatü în isiamu pe polițaiul Scanavi și regimulu ordinii.“ JOUI, 26 FEBRUARIU, 1876. LUMINEZA TE ȘI TOT ȘI ABONAMENTE In capitale, and and 48 1st; șase luni 24 lei, trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. In districte, and and 54 lei; șase luni 27 lei; trei luni 14 M; n& lună 5 lei. Pentru tote țerele Europei trimestru 15 tei. A se adresa: IN ROMNIA, la administrațiunea diarnului. LA PARIS, la d-nii Darras-Hallegram 5, rue de l’ancienne comedie, și Havas, Laffite et C nie, 8 Place de la Bourse LA VIENA, la B. D. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARULU 2 ore. D-nii „chiamați“ au urmatu și an i cu desbaterea proiecteloru pentru împrumuturi. D. Mavrogheni, luandu celu dantuiu cuvêntulu, a facutü apelu la conciliare, ^iéndü că pasiunile cându trecu peste limita rece a desbateriloru, devinü funeste țârei și cu atâta mai funeste cândă făcu esplosiune în stunlü unei partite. Respung éndu d-lui Manu, a arétatü că motivulu neîncasării venituritat^js»' de la salvne și vămi n’a fostu neglijența, ci evaluarea cea mare a acestora venituri și abuzurile funcționarilorü, cari n’au fostu controlați d’aprópe; a aparata apoi administrațiunea sea din 1874, ș’a recunoscuta pe 1875 și 1876 unui defietiv de 28 milióne, pe cari le-a atribuitu chiăltuieleloru crescânde ale ministeriului de resbelți, pe cari le declară incompatibile cu bugetul nostru, și prin a cǎrora precipitare armata se desorganiseză în locu sé se organiseze. In acesta momentü d. Mavrogheni vorbesce asupra creditului de 4 milione acordatü ministeriului de resbelți, pe care ilü susține pentru a nu se ataca demnitatea țarei. INDUSTRIA NATIONALE. Dumineca trecută un mic cerc de devotați la tot ce pote face se prospere și să se desvolte națiunea română, inaugurau la scala normală a Societății pentru învățătura poporului român crearea unei nouă ramure de activitate pentru elevii scólei, ramură mai utilă pate decât celelalte, căci ea ar putea să fiă basa unei Întregi industrii naționale. D. Constantin Porumbaru, unul din puținii Români pătrunși de neajunsurile care fac ca țara nostră se sufere, se sărăcescă, se nu progreseze în nimic, și torentul străinismului s’o înnece din tóte părțile; d. Constantin Porumbaru, care mișcat de o convingere profundă, s’a devotat industrielor naționale și nu se ocupă pe lângă propriele d-sele interese, cari sunt tot industriale, decât de-a forma industriași români, subvenționând de la sine tineri români ce arată bune disposițiuni; d. Porumbaru, care consacră anual o sumă destul de bună în acest scop atât de patriotic, avu anul trecut ideia fericită de-a funda cu propria și singura sea chieltuială un atelier pentru fabricare de pălării, pe lângă scala normală a Societății pentru învățătura poporului român, fiecare elev având obligațiunea de-a se esercita ziiic în acesta industrie, atât de facilă, atât de producătare și de proprietarei nóstre. A face pe viitorii învâțători de sate se ducă, întorcându-se în cominurile lor, un spirit de întreprinderi industriale, atrofiat la poporațiunile nostre din lipsă de cultivare; a le da chiar în mână o industrie, pe care se pute practica în folosula lor și al țarei, a face din fiecare elev al scaiei normale un desceptător al industriosului popor român, spre a crea nouă sorginți de avuția naționale, și spre a opri pe cât posibil ca produsul muncei naționale să se scurgă in afară, acestea au fost cugetările de cari s’a condus d. Constantin Porumbaru, și pe cât mijjlocele și silințele unui singur om pot se permită, a reeșit pe deplin. D. Porumbaru a înființat cu singurele sale spese atelierul de pălărierie și l’a înzestrat cu materialul necesar; deosebit de acesta plătesce mensual unui meșter în pălărierie străin, care servesce elevilor sculei normale ca profesor în acestă industrie. Preocupat de a face ceva practic și în adevăr folositor, d. Porumbaru n’a înființat deocamdată a-