Romanulu, septembrie 1878 (Anul 22)
1878-09-15
856 Citimit în Corespondința politică de la 25 Septembre urmatórele: „In cercurile superiore militare rusesc, se vorbesce cil din causa ocupării Bosniei și Herzegovinei, guvernule din St. Petersburg s’arü gândi sé urce numărulü ostirilor de ocupare din Bulgaria și Rumelia la 120,000. Comanda militară susține că număral afișată de Congresul din Berlin, în faca împrejurărilor de astăzi, ar fi insuficientă, și de aceia accentuieză necesitatea urcării lui. Se zice că comandantele supremă, generarele Todtleben, s’a dusă mai de ună-rji la Odesa numai ca să primescă în acestă privință instrucțiuni de la Țarul ă. „La cuartierului generalăi rusă suntă fórte mâhniți, din causă că Englesii, în contra înțelegerilor stabilite, n’am luată nici pene astăzi măsuri pentru retragerea flotei din marea de Marmara. “ Forța partidellrn în Reichstagn. Gazeta Germaniei de Nord preciseză astfel: forța numerică a diferitelor partite ce compună Reichstagulă germană. Partita conservatore numără 59 membri; partita conservatóre-liberale, 51 membri înscriși și 5 despitanți, adecă deputați care vină ca amatori; partita naționale-liberală, 96; partita progresistă, 23 membri înscriși și 3 dospitanți. Polonezii sunt în numără de 14; socialiști sunt 9; suntă în fine 33 membri care nu facă parte din nici-uă partită; între acești 33 se numără și cei 15 deputați ai Aliației Lorenei. E și ună locu vacantă. Berliner Jagblatt de la ÎS publică urmatórele: Intre deputați, circula ieri scomptură că aprope două-zeci și cinci membri din grupa națională-liberală aveau intențiunea de a se despărți de colegii lor. Acești membri ară forma extrema stângă a grupei. Pen’acum, nici ună faptă n’a confirmată acestă scompta. Intr’adevără, suntă în neînțelegere asupra cestiunii schimbăriloră mai multă său mai puțină radicale ce ară trebui a se introduce în legea în contra socialiștiloră;dără majoritatea acestei grupe e dispusă a nu presinta decâtă amendamente moderate..sl ün„gl;esíA„n]1iv›f^ nă ««ă ENGLITERA ȘI GRECIA Discursulă d-ltn James Lowther, pilele trecute amă pusă supt ochii cititorilor noștri telegrama din Londra care conținea resumatulu discursului pronuneiatu la York (Englitera) de d. James Lowther, secretară de stată pentru Irlanda, în privința reclamațiunilor Greciei. După fiarele englese, cuvintele d-lui Lowther au fostă multă mai nedrepte și mai aspre decâtă le da acea telegramă. Le reproducem aci, atrăgândă asupră-le seriosa atențiune și cugetare a Românilor”, căci ele potü servi ca uă lecțiune pentru partizanii politicei meticulose, ele arătă ce culegă poporele care nu suntu gata la ori ce sacrifice pentru apărarea onorei și drepturilor ăloră, li se asverle în facă disprețulă. Ecole: „Ama audită vorbindu-se multă despre reclamațiunile Greciei. Oratorele e uimită de acestă estraordinară șiră de pretensiuni; abia înțelege cum li se pute da numele de „reclamațiuni“. Regatul Greciei, așa cum este, ofere guvernanților săi destulă câmpă de activitate. Oratorele nu crede că Grecia e bine guvernată, derű scie c’acestă regată are uă mare dorință d’a-și întinde fruntariele. Miniștrii greci potă fi sinceri patrioți și ară dori binele țării loră; oratorele a vădură c’acești miniștri aă într’adevără nevoie d’ună astăfelă de patriotismu. Ei potă fi supt impresiunea ideiei că, dăcă ar avătă mai mare întindere de teritoriu, ară face fără îndouială ca acei gentlemeni care mișuiescă în vecinătatea capitalei să-și exercite profesiunea mai departe, și că briganda giulă, elementu atâtă de esențiale ală politicei locale, și-i va transporta penații într’u regiune mai depărtată (rîsete și aplause); dără Europa nu va fi dispusă d’a vedé, fără să se mișce, cestiunea Oriintelui reanimată prin ambițiunea neregulată și prin agitațiunea tulburătore, a unmi atâtă de mică membru ală comunității națiuniloru; d’aceia, oratorele are convingerea că elementulu înțeleptă ală națiunii grecescî va birui și scăpa pe Enginera de uă procedeze în acestă sensă.“ ROMANULU, 16 SEPTEMBRE, 1887 CÂRMUIȚII ȘI CÂRMUITORII. (Scrisori către cei desmoșteniți). IV Suntu acum vr’uă nouă ani, cálÖtoriama cu d. Alesandru Giani, care mergea la Focșani, unde ’la chiema una procesă. Ne oprisemă la ună liană, între Buzeu și Râmnică, spre a odihni caii ș’a ne stempera fumea. Dup’uă lungă parlamentare cu hangiulă, puseseră în fine lucrurile la cale, și adestamă nerăbdători momentului d’a ne pune pe lucru. Timpul de așteptare énse ni se părea forte lungă , căci, deși totulu era gata, după zicerea hangiului, vedeam bine că puii trebuiau ânca prinși, tăiați, jumuliți și puși la frigare, ceia ce pentru noi eramă veacă! Eramă posomoriți și, cu tote că totă-d’auna destulă de vorbitori, tăceamă ca nișce tineri amoresați care gândescă la o loră iubită. Nu seă daca societatea mea era de vr’mă folosii tovarășului meu, dere cată să mărturisescă că presința mea nu’mi era întru nimică plăcută în acele momente atâtă de critice. Amiculă celă mai încercată pare îndouială; anima sea ferbinte, rece; spiritulă său alesă, nesuferită, celui ofrândă după :„ „Ochii cei negri vină schînteiă și cei albaștri dulci, amor o fi“ și vai! cam același lucru se întâmplă și celui flămândă sea însetată! N’aveamă ce face; nu este deci de mirată să ne fi venită dorința d’a face reula ! Luară mă pușca din trăsură și d. Alesandru Giani trase câte-va focuri după ronduricele care sburaă împregiurulă nostru; énse Bruzzesi făcuse roți cartușile, ș’apoi îi tremura mâna. Trăsei și că vă dată și, minune! Horresco referens, bieta păsărică că<Ju la piciorele nóstre. Ingânfată, mândru de strălucita mea isbânda adesta mă nerăbdâtoră felicitările iubitului meu tovarășă de drum1'", cândă se ainji vocea hangiului, care nu tocmai mă felicita de succesulă meă. Era furij '■'? r* •*"»• ►> ittmulu111 CC jLIU* tolimă a sea mâniă. Tremuramă gândindu-me la pericolul ăîn care se afla dejunulă nostru: — Ceră bine, domniloră, nu sciți că este pécate a omorî rânduricele, nu sciți....... Ne uitam o unulă la altulă spre a ne sfârui, a ne îmbărbăta. Pledoaria hangiului prooirundine ne deconcertase. Pericolul ă, ce e dreptă, era mare și de natură a intimida pe celă mai demnă avocată. Incepusemă adesespera, cândă, d’uă dată‘ d. Alesandru Giani se scula și începe, printr’uă esordă ea abrupto, apĕrarea nóstra. — Nu-ți e rușine, omă bătrână; vorbesc, fără sĕ scii ce vorbesci, vorbesc, fără ............... — Deră bine, domnule, nu e pocată a împușca ronduricele? — Pocatu, pocatu... distingue, se înțelege că e pocatu în principiă, deră domnulă a împușcat’o din sberă. De unde ești, unde ai trăită ? Ce nu ești Română, de nu scii că a împușca rondurice din sboră nu e pocatu ? Și simpaticulă avocată bucuresceană continuă, apostrofandă cu vehemință pe hangiulă nostru, și vocea sea resuna departe pe valea Buzăului. Rolurile se schimbaseră; hangiulă era celă acusată, ne ceru iertare și pleca convinsă că uciderea din sboră nu e pocatu, celă puțină la Bucuresci. Eră noi mâncarămă puii în tihnă și îi găsirămă minunați. ’Mi reamintii scena cu hangiulă și acelă faimosă „din sboră nu e pocatu,“ citindă mai deunăzi în Monitorulü Oficială relațiunea împușării unui tâlhară și unui hoță de cai. Potera se pare că întrebuințază și dânsa mă distingue în purtarea ei cu criminalii. Pe câtă timpă suntă în pușcărie, păzitorii le respectă vieța și’și permită celă multă uă mică bătaiă, mă ghiontă séü uă lovire cu biciușca. Nu tot astăfelă case se procede cu arestații evadați seă cu criminali urmăriți. Fugă, deci se potă împușca, căci din fugă nu epocatü. Agenții forței publice suntă cu atâtă mai implacabili cu evadații, cu câtă suntă mai vinovați de evasiunea loră. Straniă lucru! pe cândă legiuitorulă nu afișată nici uă pedepsă pentru evasiune, lipsită de circumstanțe agravante, puterea armată aplică pedepsa de marte! „II est rationnel — <Jice ună vechiă jurisconsultă francesă — il est rationnel â une personne qu’on veut arréter ou qui l’est déjá de chercher a se sauver de3 mains de la justice.“ „Dorința libertății — citimă în expunerea de motive a codului penală francesă — este atâtă de firescă omului, încâtă nu s’ară putea învinovăți acelă care, găsindă ușa temniței deschisă, sare peste pragul ă iei.“ Codulă penală, atâtă de severă în genere, nu cuteză a pedepsi pe celă ce caută a’și redobândi sau a’și păstra libertatea, dară conducătorii dorobanților, luptă curentă că din fugă nu e păcată, aplică fără cruțare în ambele cazuri pedepsa cu morte. „Nici uă pedepsă nu se póte înființa nici aplica,jice Constituțiunea, decâtă în puterea unei legi.“ „Pedepsa cu morte,ficearăși Constituțiunea, nu se va pute reînființa.“ Așa este, dérö din fugă nu este pocatu ! Coduță Caragea Jicea : „Câți tâlhari se prindă, să se omore.“ Astăzi, cei ce se prindă nu se mai omoră; se omoră cnse cei care nu se potă prinde. împușcarea arestanților evadați sau a crminalilor, urmăriți, chiară cândă n’au fostă judecați, și prin urmare presupuși inocenți, este și ea, ca multe alte crime, la noi, nebăgată în somn. Neavându colecțiunea fiarelor) române supt mână, ne mărginimă a cita cele două esecuțiuni din urmă, pe care Monitorul le face cunoscute publicului în termenii următori : „Poterile întocmite, urmărindă necontenite banda de hoți a lui Gro<7.aani în nrvf.níi, anno 98 Anmiof.ft f.mrunte, aă găsită la cârciuma lui Anton Ionescu pe malur Prutului doar din bandiți, anume Silistranu și Moldovenu, care, împotrivindu-se, au fostă împușcați; unulă a rămasa mortă, era celălaltă, rănită, a fugită în baltă, în stuhă, unde se urmăresce de poteră.“ (Monitorulü). Nici Monitorulu, nici ministerul de interne nu spună nicăieri de eraă sau nu urmați acei hoți, de nă făcută el ușă de armele soră, ceia ce provoca îndouiala, de vreme ce nici ună aginte ală forței publice n’a fostă rănită. „Prefectura județului Vlașca, prin telegrama No. 8.596 comunică că vestitulă horă de cal, anume Nicolae Știrbey, fiindă prinsă, a reușită a scăpa din arestă de supt paza călărașilor, (se vede că era păzită totă atâtă de bine ca Serdaru și Pantazescu la poliția), care, fiindă implicați de complici, s’aă luată în góna lui și, prindendu la în comuna Slăvesci din județul Teleormană, pe candüflii conduceau la loci dü unde dosise (sic), s’a încercată sé scape din noc, cnse, călărașii lovindu-lă cu sabia, a căzută mortă.“ Resultă limpede, dacă póte resulta ceva limpede din acestă intortochiată comunicată, că călărașii aă lăsară să fugă prin a loră neglijență pe nenorocitulă Știrbey din arestulă prefecture!, că în urmă, fiindă înjurați și póte bătuți de polițaiă sau de directorulă prefecturei, care de sicură le striga: mortu séu vin se mi’lu aduceți, de nu..... mama vostru, ve aruncă în temniță, s’aă luată după fugitură. Nicolae Stirbey, nefiindă armată și fiindă încolțită, n’a opusă nici uă resistență, ș’a fostă înjurată, arestată, și pate bătută în comuna Slăvesci. Pornindă din noă d’acolo „la locul ă de unde dosise“, se vede că pe drumă s’a iscată certă între donsulű și călărași, care, după Monitoră lovindulă cu sabia, a căzută mortă! Sperămă că d. ministru de interne a ordonată îndată cea mai sinceră anchetă și că s’a și făcută, regretămă énsé că nu s’a publicată resultatură ce a avută, pentru a potoli legitima teme, e că s’a comisă ună asasinată. Cine a făcută autopsia vieți mei? Unde este raportulă medicului, care constată natura rănilor primite? Ancheta a constatată sau nu pe persana calarașilor, urme de luptă? Nicolae Știrbey avea sau nu uă armă pe densula, care se puse în pericolă viața călărașilor ? Era cu mânile legate, când a primit loviturile de sabiă ? De era legată, de era ne-armată, viața călărașilor nu putea fi în pericolă și aceștia nu potă invoca legitima apărare. In totă casulă, admițând o chiară casulă de legitimă apărare, admițândă că ,de nu se tăia Nicolae Stirbey, densula ară fi fugită, alergândă mai iute de câtă caii călărașilor, admițând o provocare din partea sea, în totă casulă, adică, numai justiția póte spune d’a fostă sau nu crimă, de există legitimă apărare, de există uă scu să legale. Asasinată sau omucidere, altă alternativă nu este. In ambele ipoteze, justiția trebuie a se face. A fi îmbrăcată cu uă uniformă, sau a fi funcționară publică, nu este uă pre3umpțiune de inocință. Dacă crima a „ fostă comendată de autoritatea legitimă“, să se tragă dânsa la răspundere. Nu credem ă că justiția va admite jurisprudința Monitorului. Nu credemă că și dânsa va opina, că din fugă nu e păcată. Mihnea. Vă reformă în codicele penală. Ministrul de justiție ale Franciei a luată măsurî d’a se pregăti una proiectă de lege privitoră la arestarea preventivă și la garanțiele ce cată a se acorda prevențiilor în privința secretului instrucțiunii dera, vedéndu că lucrarea nu mergea răpede, și credindă că e mai bine d’a presinta un asemenea proiectă supt auspiciile unor nume care să facă autoritate în imateriă; s’hotărîtă d’a încredința elaborarea lui uneî comisiuni suor în lo Le National crede a sei că d. Faustin Héle, ilustru criminalistă, vechiă președinte de secțiune la Curtea de Casațiune, și d. Herold, senatore, voră face parte din comisiune. După ideile emise de ministrulu de justiție, instrucțiunea judiciară n’ară fi publică, cum e în Englitera, deră prevenitulă va pute fi asistată d’uă sfătuitorii, și Camera de punere supraculare ară deveni ună tribunală, înaintea căruia cei interesați ară pute fi apărați în publică. Intrucâtă privesce arestarea preventivă, facultatea, lăsată acum judecătorului ,de instrucțiune, d’a libera sau nu ună mandată de aducere în contra prevenitului, va fi limitată prin dreptur recunoscută acestuia d’a nu fi arestată în unele cazuri determinate. Apărarea națională a Mahometaniloru. Deutsche Zeitung de la 23 Septembre află din Belgrad urmátórele: „Peste curândă se va întruni la Pristina sau Vcska bună consiliă națională, compusă din delegațilJ Mahometanilor din Bosnia, Herzegovina, Albania, Rumelia, Macedonia, Serbia Vechiă și din Munții Rodope. Consiliul se va ocupa cu organizarea unei apălari naționale concentrice. Se asigură că preoții mahometani au pusă la disposițiunea acelui consiliu sume enorme de bani.“ SOIRI D ALE ZILEI. Din capitală, M. S. Domnitorulă a priimită, la Sinaia, Luni 16 curentă, pe d. baronă d’Hogguer, gerantă ală consulatului generală al Olandei, care a avută onorea a remite înălțime! Sele uă scrisore din partea M. S. Regelui Țemiloră-de-Josă, notificândă căsătoria fratelui Maiestăței Sale, A. S. R. Principele Guilem Frederic-Funicală Țeriloră-de- Josă, cu A. S. R. Principesa Maria-Elisabetha-Luisa-Frederica, fiica A. S. R. Principelui Frederic-Carol Nicolae ală Prusiei. Marți 12 curentă, I. S. Domnitorulă, după u scurtă rugăciune făcută în biserica monastirei, a părăsită Sinaia, în sunetulă clopotelor, în urările de bună călătorie a întregei monastiri și a publicului aflată în Sinaia. La 2 ore a ajunsă la Podul-Vadului, unde, coborîndu-se din trăsură, a fost întâmpinată de d. C. Olănescu, inspectori de contrală, de d. Guilloux, Intreprinsâtorul căei ferate Ploiesci-Predeală, cu personalul săă, cu care a pornită, pe josă, în inspecția liniei, pentru a vedea lucrările esecutate și care se esecută. După ună parcursă de aprope 12 kilometri, în timpul căruia înălțimea Sea a bine-voită a se opri pe la puntele cele mai importante, cerendă informațiuni asupra esecutării lucrărei, la 5 ore a ajunsă la kilometru 28, unde mă trenă specială o aștepta. Aici înălțimea Sea a fost întâmpinată de d. generală de divisie Cernat, ministru de resbelă, de d. directori ală posteloră și telegrafeloră, de d. prefecți ală districtului și de d. directori ală drumului de feri. La 5 ore, trenul princiară s’a pusă în mișcare și, la 6, a intrată în gara Ploesci, unde asemenea înălțimea Seafu întâmpinată de tóte autoritățile, de cleră și de d-nii oficiali ai garnisonei, care au presentată raporturile lor. După acesta a pornită spre capitală. La 7 ore, pe când o trenul se apropia de stațiunea Chitila, de la un mare depărtare se auiiau strigăte de ura prelungite. Alături cu gara stațiunii era înșirată în frontă brigada de roșiori, comandată de d. colonelă V. Crețănu, înălțimea Lea, deși prin întunerică, a bine-voită a trece pe d’inaintea frontului, și în urmă a ordonată defileulă brigadei. înălțimea Sea, satisfăcută de buna vedere a trupei, a bine-voită a arăta înalta Sea mulțămire brigadei întregi. La 7 și ună pătrară I. S. și-a făcută intrarea în gara Cotroceni, unde a fostă primită de I. P. S. S. mitropolitulu, de d-nii miniștri, de d. primă-președinte ală curții de casațiune, de d. primară ală capitalei și de d-nii oficiali superiori aflați în garnizonă. D. consiliară de stată Petronievici, agentă ală Serbiei, reîntorcăndu-se din concediulă săă, a reluată direcțiunea afaceriloru agenției serbe. (Monitoruli oficiale). * M. S. Domnulă a bine-voită a acorda d-lui dr. G. Popa înalta autoritare d’a primi jjudiu crucea de cavaler și a ordinului Gorena Italiei, ce i s’a conferită de M. S. regele Italiei, d-soră maiori Botez Panaită din regimentul 13 de dorobanți, D. Gherman, diriginte la oficiule poștale din Călărași, Nicolae lonescu, diriginte la celă din Ploiesci, arhimandritului Ieronimă Ștefănescu, pentru a purta însemnele ordinului St. Ana cl. III, care li s’a conferită de către M. S. Țarulă, d-lui V. Gheorghiană, pentru a primi și purta crucea de comandare cl. II a ordinului St. Stanislas, și Em. S. episcopului Melchisedec, St. Vladimir cl. III,I ce li s’a conferită de M. S. Țarulă. Din țerile latine. Agenția Havas a comunicată ziarelor francese uă notă care declară de neîntemeiată scolptură că d. Leon Say, ministrul de financie, ară ave de gândi să demisioneze.* In urma discursului pronunciată de d. Gambetta la Romans, Vaticanulă a decisă a trimite episcopilor francesi instrucțiuni pentru a lucra în contra tendințelor acelui discurs!!. ¥ L’Avenire din Roma anunciă cu d-nii Alexis și Elena aă plecată la Viena, pentru a negoția ună noă tratată de comerciă cu Austria. El vor remâne la Viena pene la 1 Octobre, spre a începe negocierile preliminare , apoi vor veni la Roma și în urmă se vor întorce iărăși la Viena spre a discuta amănuntele tratatului. In acestă intervală, Austria va regula negocierile comerciale cea începută cu Germania. * D. Ronchetti, secretară generale ală ministerului de interne din Italia, a adresată prefecțiloră uă circulară, în care se atrage atențiunea aspra condițiunilor siguranței publice. Circulara declară că guvernul nu admite nici abuzuri de putere, nici ilegalități, dera cere respectulă absolută ală legii, care implică neapărată întrebuințarea mijloceloru legale pentru represiunea brigandagiului. Prefecții suntă fără invitați a desfășura totă activitatea și energia de care suntă capabili, pentru severa aplicare a legii în contra răufăcătoriloră.