Romanulu, ianuarie 1879 (Anul 23)
1879-01-13
ANULU DOUAZECI ȘI TREI VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 Utere petit, pagina IV. — 40 ban Deto , , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81 -A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tótií Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARULU Redacțiunea și Administrațiunea strada Pumnel 14 SERVIȚIULU TELEGRAFICI ALU AGENȚIEI HAVAS. Londra, 28 Ianuarie.—Consiliul de miniștri e convocată pentru mâne și poîmâne. Viena, 23 Ianuarie.—Se jtelegrafieza din Constantinopole către Politische Correspondenz : «Se aștepta aici douăsprezece delegați ai ligei albanese de la Prizzend. Ei sunt însărcinați a înmâna Sultanului uă petițiune, prin care se cere acordarea mai multor privilegie și dobândirea unei administrațiuni autonome pe viitoră pentru teritoriile locuite de Albanesi. * Din Cetinje se telegrafiază aceleiași foi: »De la sosirea comisarilor turci suntă mai mulți sorți pentru ca predarea teritoriilor atribuite Muntenegrului prin tratatur din Berlin să se saverșască într’ună modă pacinică. * Berlin, 23 Ianuarie.—Camera deputat ă#./ SÂMBĂTĂ, 13 IANUARIE, 1879 LUMINEZATE ȘI VEI FI; ABONAMENTE. n Capitală și districte, unQ and 48 lei; luni 24 lei; trei luni 12 lei; u.* lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, mestrulelel A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea «țiarulul LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue dt l'&nciene Comédie șl Havas, Laffi't et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. PopovicI, 15 Fleischmarkt IN ITALIA la d. doctorü Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd,. 20 BANI ESEMPLARULD Bucurescí, 'S Calindarű. De câteva săptămâni telegraful o joca uă adevărată comedie în privința tratatului de pace între Turcia și Rusia. In fiecare a fi câte un depeșa ne spune, că puținu mai remâne până la suprscrierea acestui tratat, că nu mai remâne mai nimicit, că tratatul este ca și încheiată etc., pe cândă în realitate lucrul ă se pare a se învîrti într’ună cercă viciosă, fără a face uă pasă înainte. Este uă comediă, dară că comedia tristă, care îngrijesce pe toți acei ce ară dori se ved ă mai curândă limpezirea definitivă a situațiunii, căci pacea Oriintelui nu este asigurată pe vată timpă că armată de invasiune va ocupa peninsula balcanică. Ună episodă nu mai puțină supărăciosă din aceiași comedia este predarea Podgoriței în mânele Muntenegrenilor. In fiecare zi acestă predare se face sau este aprope de a se face, și totuși nu se vede absolutamente nimică, lucrurile remânendă în aceiași stare de trăgănare. Tóte aceste tergiversațiuni servescă ele are numai pentru a prelungi incertitudinea până la primăvară, fiecare actoră ală comediei reservându-și până atunci ultimulă sau cuvântă ? Ceia ce agraveză îngrijirile generale, suntă stăruințele diplomației de la Sant-Petersburg de a obține de la puteri prelungirea șederii armatei ruse în Turcia peste termenul prevăzută în tratatul de la Berlin. Dacă amă crede în acastă privință Ziarele rü străine, principele Dondukoff-Korsakoff ară fi declarată pe față într’uă adunare de Bulgari, că Rusia nu pute sö esă așa de ușoră dintr’uă țară cucerită prin armele sale. Toto pară a concurge, în acestă modă, pentru a ne arăta că guvernulă rusescă , cu tóte promisiunile sale mereu repetate, de a esecutaotărîrile Congresului de la Berlin, n’a desperată încă de a dobândi modificarea acelor hotărîri. Rusia pare a crede că, prin prelungirea șederii sale pe [peninsula balcanică, își va întări influența asupra Slavilor” meridionali. Se pute înse întâmpla ună fenomenă cu totulă contraria. Serbii și Bulgarii, nerăbdători de a deveni stăpâni la dânșii acasă, potă să începă a urî ”pe liberatorii lor”, dacă n’aă și începută deja. Uă corespondință din Rusciuc a Ziarului Times constată că Bulgarii pe dreptă sed pe nedreptă se plângă din ce în ce mai multă că administrațiunea rusă îi despotă și’i sărăcesce. Chiară cei mai rusofili dintre denșii, după acea corespondință, raționază în următorul ei modă: „Rusia „a făcută multă pentru noi. Ea ne-a „deschisă calea libertății. Dacă nu „de la Ruși vor putea învăța Bulgarii practica regimului constituțională. Prin urmare, dacă Europa „ne-ar veni în ajutor”, noi nici uă„dată n’amă mai cere de la Rusia „vre u să sprijină séb vre-uă direcțiune“. Pe simpatia Bulgarilor, derd, guvernul de la St. Petersburg se va pute rezuma cu atâtă mai puțină, cu câtă mai multă se va prelungi ocupațiunea rusă în Bulgaria. Serbii, pe de altă parte, ună elementă cu multă mai vigurosă și mai independinte decâtă Bulgarii, suntă și mai nerăbdători, de a scutura câtă mai curendă epitropia puternicului loră protectoră, pe care ară dori să’lă vezi câtă se póte mai departe, pilele trecute s’a produsă mă indice forte instructivă despre acastă disposițiune a spiriteloră din Serbia. Ca represintantă diplomatică ală Serbiei la St. Petersburg fusese numită ună Română, colonelulă Catargi, fupt pretestă că este unchiă ală principelui Milan. Guvernulă rusă a respinsă acastă numire, cerendă ca să i se trimită ună Serbă, eră nu ună Română. Efectulă éasé a fostă ajunsă. Rusia s’a putută convinge, până la ce pantă îi este devotată Serbia, pe care venia s’o represinte — să represinte aspirațiunile poporului sârbă faciă cu Rusia— ună fostă colonelă din armata română, care nu scimă dacă avusese măcară timpulă seă plăcerea de a învăța sârbesce. Mai repetă mă dură încă vă dată, interesulă celă mare ală Rusiei ară fi, după părerea nostră, de a lăsa deuă camdată în pace pe Slavii de pe peninsula balcanică, retrăgându-se mai departe de ei, pentru ca să-și potă conserva astăfelă aureola de liberatrice, fără a o perde sefia o compromite printr’ună contactă de tote Zilele. Același este, negreșită dintr’ună altă punctă de vedere, și interesulă Europei. Interesă politică și — trebuie să mai adăogămă — interesă igienică. Necontenita mișcare a trupelor rusesc între Carpați și Balcani este astăzi ună duplu pericolă pentru Europa, intr’ună momenta cândă ciuma asiatică cu simptomele cele mai pronunțate a începută a bântuită parte a Rusiei. Acestă teribilă flagelă, pe care mulți îlă credeau dispărută cu desăvârșire, după cum dispăruse lepra și atâtea alte bule din trecută, s’a declarată în regiunea caspică a Rusiei cu uă intensitate oribilă și cu uă forță de propagațiune extraordinară. Este de ajunsă a spune, că din 100 bolnavi mere ună minimum de 95, chemă ună minimum, căci nu este încă sigură, decă din 100 scapă măcară . ! Guvernul rusescă se pare a fi luată tóte măsurele putinciose, prin stabilirea unui triplu cordonă, de a împedeca într’ună modă eficace răspândirea flagelului. Măsura cea mai necesară éasé, cea mai imperiosă, ar fi de a opri mișcarea militară, care se scie că a servită totădeauna de celă mai energică vehiculă tuturoră boleloră contagiose. Pe noi în parte, ultimulă resbelă ne-a înzestrată cu epizootia, piațele străine ne aducă scarea, că guvernele austro-maghiară și germană sunt pe cale de a se înțelege cu guvernul română pentru a lua măsuri comune contra acestui nou pericolă ce ne amenință pe toți și ’n privința căruia suntă neputinciose congresele diplomatice. Să sperămă că și acesta cestiune, deși venită într’ună modă incidentală, va servi totuși până la ună puntă a scurta ocupațiunea peninsulei balcanice de către armata rusă, acesta în interesul ă tuturoră și mai cu osebire în interesul bine înțelesă ală Rusiei. Astăzi, se îndeplinesce anulă crâncenei bătălii de la Smârdană ! 6 Acestă bătălie, la care luară parte batalione din regimentele 4 și 6 de linie și al 139-lea de dorobanți, este una din episodele cele mai gloriase ale resbelului româno-turcă. Prin dibăcia, curagiă și avântă, trupele române, isgoniră pe t Turci, în ziua de 12 Ianuarie, din satele Tatargică, Novoselci, Rupea și Raianovoe, unde erau întăriți și apoi pășită la atacul Smârdanului, întărire din cele mai însemnate ale cetății vergine și destinată a vă apăra despre uscată. „Trei redute care apărau posițiunile satelor, Smârdană și Inova, au fostă luate cu asaltă de trupele nóstre. Zice darea de semnă oficială a acestei lupte, și lupta a durată de la 8 ore până la 6 ore sera. Șanțurile redutelor și câmpulă împrejură erau acoperite cu peste 800 cadavre inamice și au căzută în mânele nostre 6 tunuri de 9 cu munițiunile loră și unele chiară încă încărcate,—atâtă a fostă de impetuos ataculă,—250 prisonieri nizari, mai multe sute de pușei Peabody Martini și Sinder. Restul trupeloră inamicului a fostă pusă pe gonă în cea mai mare desordine, retrăgendu-se în Vidin. Trupele au fost conduse cu inteligința și bravură de șefii loră; nu se audia ca semnală ală trompeteloră decâtă înaintarea și pasulă gimnastică.“ * La acestă luptă a concurată și Calafatală cu [ună focă forte viă, âră peste Dunăre erau în acțiune 78 tunuri. Reamintindă acestă măreță faptă de arme, pentru a ’să ține necontenită vră în amintirea Româniloră, depunemă pe mormentul eroilor, căzuți espresiunea recunoscinței și a admirațiuniî națiunii. Din mormintele forără răsărită gloria patriei și asigurarea viitorului sei. Ion a discutată moțiunea presintată de d. Hermann, membru al centrului, prin care cere ca ministerulă prusiană se combată proiectul de lege asupra acțiunii disciplinare a Reichstagului. Resoluțiunea care s’a adoptată portă că Adunarea respinge moțiunea d-lui Hermann și declară că garanțiele care există în privința libertății cuvîntului în parlamentă și în privința acțiunii disciplinare de esercitată în contra membrilor se formeze una din clasele indispensabile ale Constituțiunii Prusiei și a imperiului. Resoluțiunea adauge că Adunarea lasă cu încredere Reichstagului grija de a apăra aceste drepturi constituționale în contra proiectului supusă consiliului federală. Comitele de Stolberg, ministru de stat, declarase în cursul discuțiunii că guvernul nu pute da explicațiuni despre atitudinea ce are de gândă să ié în privința acestui proiect. Maghiarizarea tutorii sculelor nemaghiare. Der Osten din Viena publică supt acestă titlu următorele : «Corespondintele nostru din Pesta ne-a atrasă atențiunea asupra atentatului ce se plănuieșce de ministrul Tisza în contra tutoră scolelor nemaghiare, pentru a maghiariza și scólele naționale confesionale, care sunt întreținute cu cheltuielele loră, de poporele nemaghiare din Ungaria, din Transilvania. Avemă acum înainte ne restulă acelui proiect( de lege 1), care în curendă are să fiă adusă înaintea dietei din Pesta, și ne grăbimă a aduce la cunoscința cetățenilor noștri acestă monstru ne mai redută. * Aci urmeză proiectul, și apoi Der Osten Zice: »Noi, și cu noi toți locuitorii slavi și români din provinciile orientale ale monarhiei austriace, nu putemă recunosce, nici idiomură maghiară ca așa numita limba de stată, nici necesitatea unei impuneri absolute a acestui idiomă nouă necunoscută. Este ună draconismă ne mai pomenită, dea opri pe cineva de la obținerea unei diplome, dacă nu va sei se propună în limba maghiară, și de a-i cere so lă trecută de cinci ceci de ani pentru a putea fi scutită de d. ministru—daca i-va place —de condamnarea la studiul unui idiomă cu totulă netrebuinciosă din puntă de vedere sciințifică și literară, de tată isolată la noi în Europa și vorbită numai de mă vestă neînsemnată ală unora orbe, care au năvălită orecândă în Europa. E ore cu putință să fie terorisate nouă milione de Slavi, Români și Nemți de cinci milione de Maghiari ? »Corespondință politică* oficială publică cuventulă adresată de contele Béla Széchenyi în Peking principelui King, și în care a zisit următorele : "Eă suntă de naționalitate Ungură. Națiunea mea este uă ramă ală marei rase turanice. Ceia ce dorescă că mai multă este să calătorescă prin locurile de unde credemă noi că ne-amă luată originea, se vedi țările unde am locuită uădinioră străbunii noștri, să le-aducă tributulă meă de venerațiune și de stimă și se rogă pe Dumnedeu pe mormintele lor, pentru buna stare și esistența patriei nóstre celei noui, Ungaria, pe care amăfundată-o în inima Europei în secolulă al IX. Conaționalii mei au arătată totă-d’auna mare interesă pentru istoria Chinei, cu deosebire pentru acelă timpă al ei, cândă China avea domni mongolici. Și noi amă simțită puterea armeloră unui Gingis Khan în totă furia loră, și mirare și admirațiune umple animele nóstre, cândă ne-aducemă aminte de mărirea, cultura și desvoltarea Chinei, pe timpul domniei lui Kublai, care apoi, supt dinastiele »Ming* și »Ta-Tsing*, aă ajunsă la culme.* »Să fiă într’adevără sortea Slaviloră, Româniloră și a Nemțiloră din Ungaria, care aparțină celor mai mari trei națiuni civilisate din lume, de-a fi deseuropeisați de că t A se vede conținutul proiectului în Românulü de la 8 și 9 Ianuarie, pag. II. Notared. Rom.. tre compatrioții Mongolilor ft'? Ei respingă acesta barbarisare, nu voiescă a veni în comitete limbistice cu Mongolii și Chinesii și, înainte de-a se maghiarisa, Slavii și Românii mai bine voră preferi ca Ungaria se devină erășî vatra germanisării, căci atunci celă puțină n’o să fiă regresă în cultură și n’o să se deschidă ușa barbariei.* Resbeluli anglo-afgana: intrarea in Kandahar. The Standard primește de la corespondintele său la Kandahar că telegramă, care dă amănunte asupra intrării trupelor indiene în acelă orașă la 8 Ianuarie. Când prima brigadă a divisiunii Stewart și prima brigadă a divisiunii generale lui Biddulph aă pornită, nu se aflaă decâtăva trei leghe de ținta lor. Cu tote acestea, n’a avută trebuință de mai puțină de șapte ore pentru a străbate acea distanță, atâtă de multă fusese stricată drumul cu intențiune de către indigeni prin ruperea șanțurilor în mai multe locuri. Kandahar e mai multă uă întrunire de mai multe sate încongiurate de ună zidă grasă de pământă de câtă ună orașă mare. Locuitorii au privită pe năvălitori trecânda șî n’au manifestată nici ună simțimentă de temere, de ostilitate séci de plăcere. Kandaharul cuprinde câteva clădiri luciase, și care sunt ocupate de comercianți avuți, și e dominată deuă parte deuă cetățuiă de pământă. Orașul e bine aprovisionată și locuitorii, departe de a ascunde ceia ce aă mai prețiosă, aă oferită spre vândare Englesiloră totă ce'i putea ispiti. Opiniunea generale a trupelor este că voră merge asupra Cabulului îndată ce va permite timpul, de vreme ce scriile cele mai noui din capitală anundă că Jakub Khan a fugită și că guvernul ă l’a urmată. Uă telegramă anundă că, a doua zi după intrarea Englesiloră, Kandaharul și-a reluată lucrările și fisionomia sea din zilele de mai înainte. In cetățuie, s’a găsită ună mare numără de case de seră despoiate de conținutul ă soră și instrumente de resbelă pline cu pulbere esplosibile. Părea vădită că trupele indigene aă fugită în grabă, după ce aă făcută pregătiri de apărare. Indiana aă luată în stăpânire la cetățuiă că mortieră, uă cantitate de bombe și numerose tunuri; la două leghe de la orașă au găsită tunulă celă mare ală cetățuiei și care se bucura de ună feră de celebritate înaintea locuitorilor țării. The Daily Telegraph primește de la corespondintele său vă dare de samă despre uă încăierare ce s’a întâmplată la pasulă Mei și în care 150 Afgani aă remnsă morți să răniți. Englesii suntă uimiți de frumusețea fisică a prisoniarilor- loră, dintre care la mai mulți s’aă găsită monete de aură rusescă din anul 1878. țiarele străine publică următorea telegramă oficială din Calcuta, cu data de 18. Generarele Roberts a împinsă recunoscerile până la estremitatea de medá di și de apusă a văiei Khost. Locuitorii au manifestată simțiminte amicale și aă făgăduită de a rămâne liniștiți. Generarele Roberts s’a întorsă la 15 la Ematum. Nimică n’arată din partea Mongolilor și disposițiuni de a se supune. A căzută puțină zăpadă în munții Safed Koh, care se întindă pe lângă valea Kurum. Presa și proiectul pentru disciplina Parlamentului. Corespondință liberală națională manifestă prin următorele cuvinte întristarea ce-i causeza acestă proiectă: »Aci dâră amă ajunsă! Elă nu și-a dată ostenela nici de-a se înțelege cu propriii săi amici. Fără să consulte pe cineva, nici la drepta, nici la stânga, a aruncată pe piața publică proiectulă de lege disciplinară, care restórna de susă pe neaosă organisarea interioră a Reichstagului și drepturile sale domestice. »Chiară după surprinderile cu care de multă timpă suntemă deprinși, vomă mărturi că vă asemenea procedere e de natură de a ne înmărmuri. Ea dă cu totulă