Romanulu, septembrie 1879 (Anul 23)
1879-09-12
844 ROMANULU, 12 SEPTEMBRE, 1879 represintanții națiunii române, adânca mulțămire ce simțiră deputații celor două provincii, vădândă în mijloculü lorü pe unulți din fiii cei mai glorioși ai acelei Francie pe care ne place a o considera ca uă națiunesonoră. Nu avemü decâtă un singură părere de răă, domnule, și anume că aî stată așa puțină între noi și că nu’țî-aî prelungita șederea ca să poți aprecia mai bine adevărata stare morală, intelectuală și socială a coreligionarilor, d-tăle din principată. De-ai fi putută judeca prin d-tea ânsurî și de aî fi putută pipăi, ca să dică așa, cu degetulă situațiunea reală a Israeliților din Moldova, cei mai numeroși și cel dun urmă veniți pe pămăntulă nostru fără 'póte te-ai temută de-a e spune ochii d-tăle a privi la ună spectacolă care nu era delocă făcută ca să le placă; pute teai temută de-a întâlni pe țărani Seretului trei sute de mii din coreligionarii d-tălecari sămănă forte puțină cu acei israelițî pe cari aî obiceiulă a’i frecventa la Paris, în adevără, acea mulțime de emigrați, fugiți din Rusia, tăbărîți pe pământul României, nevorbindă de altmintrelea nici rusesce, nici românesce, neînțelegăndă nici una din limbile Europei civilisate, acea mulțime superstițiosă și fanatică, îmbrăcată cu costume curiose și proprii a vătăma simțurile cele mai puțină delicate, nu sămănă delocă cu Isra.Glit.ii politicoși, cultivați, eleganți, cari frecventăză salonele d-tele. Cu tóte astea ară fi fostă póte de datoria d-tăle de-a cunosce acestă mulțime miserabilă și ignorantă ; căci cine n’o cunosce nu pute avătă părere bine întemeiată asupra cestiunii Evreilor în România. Celă care vă scrie acestă epistolă a studiată cestiunea de visu și de ani îndelungați ; elfia înjghimbată de curând și resultatele studiilor săle într’uă broșură de 60 pagine, pe care ’șî iea libertatea a ți-o supune și asupra căreia elă atrage totă atențiunea d-tele. Vei vede că România nu este unica țără care a crezută că trebuie să adopte măsuri transitorii înainte de a ajunge la emanciparea completă. In cele mai multe state europene , după ce s’a fi luată pră în pripă măsuri care tindeau la emancipare, a trebuită să se facă uă reîntorcere înapoi. Așa s’a întâmplată în Englitera în 1754, în marele ducat și Baden în 1810, în Prusia după 1812. Chiar Francia, după ce a proclamată tóte principiile în 1789, a stat mai multă decâtă uă dată la îndouială în aplicațiune , mai multă de câtă uă dată a fostă silită de-a pipăi tărâmură și a trebuită aci să înainteze, aci să se dea îndărătă. Nu -ți vomă aminti edictură împărătescă din 1808, deorece autoritatea lui Napoleon I este din acelea pe care c-tea, mai multă decâtă oricare , ești dispusă a o recusa. Însă nu totă așa de lesne vei recusa autoritatea marelui cetățeană căruia Francia ’i-a decernat și titlul de liberatură ală teritoriului . d. Thiers, în 1871, a fostă nevoită să revină asupra măsurei generose, fără pripite, care acordase deuă singură dată la treizeci de mii de Israeliți nigeriani tote drepturile civile și politice. Acestă proiectă de lege, aprobată de Thiers și avăndfi de obiectă abrogarea decretului de emancipare din 1870, era precedată de o d espunere de motive în care citimă : »Evreii au păstrază moravurile și instituțiunile tradiționale care aă permisă rasei loră de a străbate veacurile fără a se contopi cu restul poporațiunii. El nu se consideră delocă ca făcăndă parte din comunitatea politică. De la dânșii nu s’ar fi pută aștepta voturi dictate de considerațiuni politice săfi de apreciarea intereselor municipale. Ei formăză și voră continua a forma ună corpă deosebită , înzestrată cu uăesistență propriă. Ei își vor fi îndreptatoriid’a-una spre uă singură parte forțele de care dispună. »Israeliții n’afi intrată de câtă cu uă silă (neplăcere) extremă în servițiulă militară. Temperamentul loră și moravurile lor îi facă cu totulfi nefolositori la încorporarea în rangurile armatei nóstre. Ei nu suntă capabili de servițiulă militară.* Și mai la vale . »Israeliții algerianî, cu totă numărul ă loră, n’am reclamată nici vădată naturalizarea întrună modă colectivă. Trebuie să seimți aștepta ca timpulu și progresulu instrucțianil se’i facă a o dori; ea nu trebuie să li se presinte decâtă cată fevare individuală. Naturalizarea în masă nu tinde de câtă de-a perpetua deosebirile de origină și a crea mă instrumenta în servițiul pasiuniloră și ală intereselor, în contra cărora orice pavăză nu e de prisosoi.* Aceste rânduri aruncă uă lumină atâtă de eclatantă asupra cestiunii de care ne ocupămă, încâtă prescriându-le ne întrebămă dacă e ună ministru română, să fie. Lambrecht, ministrului de interne ală Republicei francese, care le-a scrisă. Lasă-ne să sperămă, domnule, că vei primi acestă epistolă cu aceleași simțiminte de pace și de conciliare cu care a fostă scrisă. Ară fi ună rolă care s’ar fi potrivi cu caracterul ă d-tăle, atâtă de universală respectată, dăcă te-ar întrepune pe lângă coreligionarii d-tăle spre a potoli pasiunile întărîtate și a face să se audă vocea rațiunii. Pentru acestă scopă îmî voiă lua libertatea de a atrage atențiunea d-tăle asupra unor fi apărători aî intereselor israelite cari predică din escesii de zelă, și de a’ți cere se ’i readuci la respectul adevărului și dreptății. Acești nouî zelatorî pledără causa lor, așa că înveninăză situațiunea prin exagerările loră, și se uită pe deasă până a’șî permite injurii pe care bunulă simtă și bunulă gustă le alungă de la orice discuțiune curtenitare Nu vei fi trecută cu vederea unulă său două articole (atrocități române,), publicate în diarului l’Evénement de către ună coristă probal minte coreligionarulă d-tăle, d. Daniel. Ascultând și pe acestă scriitură care abusără în adevără pră multă de hiperbolea orientală și biblică, s’arătută crede că Israeliții din părțile nóstre suntă în acestă momenta chiar și în vizuina biloră. Care omă cu mintea întrăgă va pută fi făcuta să crădă că selbătecia Românilor, chiară în aceste zile din urmă și în momentul în care cestiunea emancipării e în ajunși de a fi resolvată, încarcă cu lanțuri și aruncă în închisori pe pacînicii lucrători israeliți, întocmai după cum obicinuiaă să facă oficialii vre-unui Faraon ore care ? Fără acesta nu e totă , același Șiarista, adresându-se în modă grosolană d-lui Calimaki-Catargi, agentă diplomatică ală României la Paris, îi duce în două rânduri : »D. Calimaki săă e înșelată săă e înșelătoră, săă ’i s’a mințită, săă minte cu selință.* Aceste forme brutale suntă cu atâtă mai puțină la locuiatoră aici, unde posițiunea sea particulară interdice d-lui Calimaki de a se coborî în arena polemicei, dără elă se va și feri de acum înainte de a se lăsa în vorbă cu cela d’ânteiă venita. in fine, spre a pune vîrfă acestoră procederî de înaltă civilisațiune, se adauge: »In România, nu există decâtă duplicitate și minciună la autorități, atacândă cu chipulă acesta ună poporă întregă în represintanții săi oficiali. Nu scă dacă trebuie să adaugă că într’ună altă articolă de diară s’a mersă până a profeți uă viitore judeofoniă, ună felă de Saint-Barthélemy de Israeliți, de care România va da lumii câtă de curândăună înfiorătoră spectacolă ! Te facă judecătoră, domnule, ală unora asemeni procederî și întrebă dăcă suntă de natură a opera uă apropiare de dorită, când și alții se silesc și a lucra cu inteligință și cu lealitate pentru a potoli spiritele și a împăca interesele. Făcândă să înceteze uă agitațiune care n’a fostă de câtă pră multă întreținută, vei înlesni sarcina Guvernului Română și chiară pe aceia [a Cabinetelor si Europei, care, suntem fi încredințați, n’aă altă dorință mai ferbinte decâtă de-a vede sfîrșindu-se acestă crisă și stabilindu-se înțelegerea între noi și coreligionarii d-tăle pe tărâmul adevărului și ală dreptății. Emanoil Cretzulescu, fosta agentă diplomatică ale României la Paris. Reproducemă din Jiarul. Renascerea următorea denundare. Credemă că, in interesul adevărului, dreptății, se va face grabnică alăuă cercetare seriosă și nepărtinitdre, pentru ca nimeni să nu remână nedreptățită. D. VERNESCU-LEIBU HERDAN. Există uă ființă supt aceste două fețe. Una din fețe tronăză în Camera deputațiloră, vorbesce de patriotismă, de iubirea țăranului și altele; cealaltă e la Tunari, unde despuia pe țărani. Uă fără e creștinăscă și vorbesce românesce; cea-l-alta este evreiascâ și jăfuiesce evreiesce. Pentru uă însărcinare ca aceia pe care o îndeplinesce Leibu Herdan la Tunari, nici nu se putea alege ună altă oină mai bine decâtă ună Evreă. Se înțelege pe deplină pentru ce d. Vernescu își administrăză moșiele prin Evrei. E că fapte : Stoica Dumitru, Ion Petru, datori d-lui Vernescu-Leibu Herdan, celă d’ântâifi 5 fr. fără celă de ală douilea 6, aă fostă esecutațî ca să secere câte două pogone muncă de 20 fr. de flăcare și scăpați totă nu suntă, pentru că nu li s’aă dată, și nu li.,se daă bilete pentru munca făcută, cum prevede legea tocmelilor ei agricole. Leibu Herdan se păstrăză pentru vreme rea; elă n’a depusă și nu depune la primărie tablouri de remășițe, pentru ca să potă scotă datoră pe orîcine și oricâtă vrea. G. Cârjan, ună bătrână de peste 70 ani, cu barba și părură albă ca zăpăda, fostă pădurar și la d. Vernescu, la ieșirea’I din servițiă avea se mai primăscă vre 20 de fl. Leibu Herdan ânsă, după că socotălă făcută jidovesce ’lă-a scosă datoră 331. 80 b. și 13 dile de lucru. Nefericitului bătrână a protestată în contra acestei nedreptăți, dără Leibu ’l-a insultată, ’l-a bătută, ’l-a îmbrâncită și, apucându-’lu cu manile de mustăți, ’l-a făcută să deschidă gura și ’l-a scuipată drept și în gură. Neputând fi să lucreze, acestă se plegen ar fi a fostă nevoită să’șî vândă vitele, singurul mijloc și de hrană a copilașilor și lui, spre a scăpa de năpastea lui Leibu. »Mi-a să fi vândută și viața din mine, ca să potă scăpa de chinurile acestei lifte*, ne dicea bietulă bătrână cu lacrimile în ochi ,’î-am fi muncită optă luni de zile cu credință și haramă să î fiă*. N’amă mai sfîrși, dăcă amă voi să înregistrămă tóte faptele de natura acesta, ne oprimă ânsă la unul din cele mai grave și asupra căruia atragemă seriosa atențiune a parchetului. In actele de învoieli s’a comisă ună îndrăsneță falsă. Țăranii sunt trecuți a fi primită sume pe care nici uădată nu ledă primită. Țăranii s’afi împrumutată la d. Vernescu cu câte 6, 12 săă 18 galbeni, pentru a’șî cumpăra vite. Actele spună — lucru forte creștinescii—că acești bani li s’aă dată fără dobândă; ânsă fără scirea țăraniloră s’a adausă în ele că aă primită, pe lângă acești 6, 12 săă 18 galbeni, încă 8 2 săă 3 napoleoni, cu condițiunea de a munci pentru acești bani 1, 2 săă 3 pogone, cu desăvârșire. Nici ună țărână n’a primită acești din urmă bani, însă s’afi trecută în achii, pentru a ascunde uă faptă în adevără jidovăscă. Munca ce se prevede pentru pretinsulă napoleonei nu e decâtă dobândă. Creștinăscă dobândă: 90 lei vechi pe ană la 192 180 » » » 284 360 » , 568 Demnă de Leibu Herdan. Mai multă : dacă banii nu se vor plăti la sfîrșitul anului, se îndouiescă : cei 6 galbeni devin 12. E că uă clausă penală, care póte servi de secțiune tutorii cămătarilor; exemplul ă le vine de la ună represintantă ală națiunii, care a votată legea în contra imoralefără clause penale. Ne oprimă aci, aceste câteva fapte dovedescă care e cântata simpatie a d-lui Vernescu pentru țărani; și terminămă repetând fi . D. Vernescu își administrăză moșiele prin Evrei, pentru că numai Evreii îi pot face astă felă de trebi. Stăruimă ca parchetulă să facă uă anchetă, pentru a dovedi falsul ă de care vorbirămă mai sus și și a da ună esemplu cu acelă îndrăsneță jăfuitorii. Comuna Tunarii e într’uă stare miserabilă , plângi de milă locuitorilor și, cândă ’î vetji pe ei, pe copiii și locuințele loră. Toți suntă reduși la sapă de lemn și. Statuia chiară nu ’și mai póte încasa impositele, pentru că numitulă Leibu ’î a stars și cu desăvârșire. Comuna Tunarii e cea mai înapoiată din totă jud. Ilfovă în plata impositeloră, și nici nu pate fi altă felă, de vreme ce aci jafulă e mai mare și mai nerușinată de câtă orîcftnd fi Ecă la ce se reduce dragostea d-lui Vernescu pentru țărani și ura pentru Evrei. Re unii ’i asupresce și vrea să’i ducă cu sila la rară, facându’i să mora de feme, pe cei-lalți ’i îmbrățișăză, ’i ajută să se înavuțăscă, dându-le pe țărani în esploatare, și înavuțindu-se și d-sea din munca jidovăscă ce le impune pe nedrepții. Acum înțlegemă pentru ce d. Vernescu cjicea mai deună cji în chiarului său că, deși prețuiesce servițiele lui Leibu Herdan, nu ’i va vota împământenirea. Vomă reveni. A. S. R. Domnulă, în urma raportului d-lui ministru al afacerilor străine, a bine-voită a acorda d-lui baronă Hugo de Ronav, inspector și ală căilor fi ferate române , înalta autorisațiune pentru a primi și purta însemnele ordinului Tadova, în gradului de comandoră, ce i s’a conferită de A. S. Principele Serbiei. SOIRII ALE ZILEI. Din Capitală, Ministerulă adresăză prin Monitorulul de astăziî mulțumiri d-lui P. Verussi, care a oferită armatei 50 exemplare din scrierea d-săle: Ștefan- Voevodü celu-Mare. Din străinătate. Vorbind și de mișcarea trupelor și austriace în Peninsula Balcanică, c^iarula Golos <Țce : »E vădită că acestă mișcare nu este decâtă preludiulă unui mersă până la Salonică și la Marea Egee; căci altă felă n’ară ară nici ună înțelesă. Orî ce tăgăduire în acestă privință n’ară servi la nimică. »Ense, credemă că trebuie observată că uă asemenă întreprindere mărăță ară fi fostă cu neputință pentru ună imperiă atâtă de putrezită, dăcă guvernulă austriacă n’ară fi supt influința unoră bărbați de Stat, cari credă că dominațiunea austriacă trebuie să se întindă în totă Peninsula Balcanică, și că acesta e misiunea iui istorică.* * Se telegrafiază din Pesta cu data de 21 a. c. . Ministrul și președinte Tisza a sosită aici ieri fără. Fiind și că toți membrii cabinetului sunt presenți în capitală, mâne se voră începe conferințele ministeriale, care se voră ocupa cu redacțiunea finală a bugetului, precum și cu stabilirea programei de lucrări pentru dietă. Conferințele vor dura mai multe cire; după terminarea loră d-ni Tisza și Szapary vor pleca la Viena, spre a participa la deliberațiunile ministeriale comune, care s’a fi amânată pentru câteva zile. Se zice că cornițele Andrassy va lua parte și la acestea.* Novoje Vrtmja a publicată ună memoranda bosniacă, în care Bosniacii se plângă în contra pretinselor cruzimi ale autorităților austriace, și se rugă pentru liberare.* Biuroulă Reuter anuncă din Havana . Căpitanulă generală din Cuba a publicată la Santiago de Cuba starea de asediu, a instituită iărășî tribunalului de resbelfi și a promisă amnestia insurgenților, cari se vor supune în 14 cjfle. * Oficială Reuter anuncă din Simla următorele : Soliile oficiale din Cabul confirmă că în 5 Septembre a isbucnită în Heratită resculă. Se zice că rescula a isbucnită mai ântâiă în districtulfi Kohistan și mai alesă din cauză că euhalfia pusă să se omore ună capă de-al Kohistanilor și, deorece cea mai mare parte a resvrătitorilor din Cabul era fi Kohistanî. Soldații din regimentele indigene care au scăpată spună că Jakub Khan n’a fostă complice la măcelului din Cabul, ânsă că s’a așteptată la mnă asemene măcel și și a înșciințată pe maiorul Cavagnari despre acesta. ADUNAREA DEPUTAȚILOR U. A Ședința de Luni, 10 Septembre. Președința d-lui președinte C. A. Rosetti. Ședința se deschide la una oră după amăcei. Presintî 129 d ne deputați. Sumarulă ședinței precedente se aprobă. Se citescă mai multe petițiuni și se trăsaită la comisiunile respective. Intre acestea este oă petițiune a locuitorilor si din comuna Lesei, jud. Tecuciui, cari se plângă de abuzurile d-lui prefectă Tache Atanasiu. Asupra acestei petițiuni se admite urgența. L. N. Catargiu rogă pe d-nii delegați să se întrunască spre a trata cestiunea privitore la scăderea prețului transportului cu drumul de seră pentru materiile brute. I. G. Vernescu cereA ’i se pune la disposițiune atâtă dosarele privitóre la drumul de seră Ploiesci-Predălă, câtă și cele privitóre la predarea tutunurilor de către fosta regiă. D. ministru de financie fjice că în dosarula care s’a comunicată Camerei se află și predarea provisoriă și cea definitivă a tutunurilor de către fosta regiă. O deputată nu are decâtă să cităscă dosarului și va vede. D. P. Carp iă cuvântulă ca să dă uă esplicațiune. Cândă a vorbită în una din ședințele trecute despre d Maiorescu, adisă că din puntură de vedere morală discursulă d-săle a fostă uă faptă rea., Aceste cuvinte s’aă interpretată refi de către unii, cari aă voită să înțelegă că prin acăsta s’a acusată d. Maiorescu de imoralitate. De aceia d-sea ține a da orecare esplicațiuni, din care resultă c’a voită să dică că, din puntură de vedere politicii, d. Maiorescu a comisă un faptă mutăciosă. De aceia își retrage cuvântulă de morala și să înlocuiesce cu cuvântulă politicii. D. Carp mai dă apoi esplicațiuni d-lui Blaramberg și d-lui Vernescu. D. președinte. D. Rosetti Tețcanu are cuvântulă. D. Rosetti-Tețcanu. Cedeză rendiile medioratorului care este înscrisă după mine. D. președinte. Atunci d. Maiorescu are cuvântulă. D. Maiorescu, luând și cuvântul ă, declară, în numele partidei conservatore, că primeșce propunerea majorității, ca singură corespundetare intereselor, țărei, și de natură de a fi primită de Europa occidentală. S’a preocupata de cine e la guvernă, nu din causa personelor și, ci pentru încrederea ce elăară pută inspira țarei prin tăria și corectitudinea sea, căci cestiunea Evreilor nu va fi sfîrșită prin votarea soluțiunii majorității. I. ministru de interne a declarată că este și a fosta pentru categorii și acestă declarațiune, în contrazicere cu programa de la 11 iunie, îngrijesce țăra, șovăirea guvernului o neliniștesce. Camera trebuie și pare să limpez ăscă acestă îngrijire. Departe e de d-sea ideia de a bănui patriotismul, ori buna intențiune a guvernului; e perfecta convinsă de patriotismulă și buna intențiune a miniștrilor de a scăpa țăra; dără șovăirea loră îngrijesce țara. Nu ca cestiune personală săă de partidă — fiindăcă cuvintele d-săle le aude și Camera și străinătatea—ci spre a aduce lumină în cestiunea vorbită de miniștri Partida conservatore susține propunerea majorității și o va susține până la cele din urmă; orice ideiă contrariă ce i se atribuie este uă ealomnnă. Să nu ne atribuimă unii altora lucruri ce nu suntă, căci acesta ne discredităză și discreditază țăra. Revenindă la fondă, recunosce susceptibilitatea propunătorilor, revizuiri se sigură că toți Românii, împreună cu guvernulă, ară voi să scape situațiunea, fără a modifica Constituțiunea în acestă momenta. Fără aci nu e vorba de simțiminte și declară că e dreptă de a revizui art. 7. Renascerea nostră politică datăză de la 1856, atunci aă venită comisari străini; noi i-amă primită, ne-amă arătată dorințele și, cu voia nostră, ni s’aă înscrisă drepturile în tratată. Câtă pentru organisarea internă, comitetul din Bucuresci a declarată că acestea privesc și numai pe Adunările legiuitore ale țărei. Convențiunea, venită în urmă, a regulată viața nóstru publică; țăra a primită-o și în urmă s’a făcută unirea de faptă. Spiritulă generală în țără era în contra amestecului străină și de aceia bine a făcuta principele Guza de a înlăturata, una câte una, instituțiunile date de străini. La 2 Mai, patriotică a făcută Vodă Cuza și miniștrii săi, căci au resturnată uă operă a străinătății, nu Constituțiunea țăreî. Prin Stătută, nu s’afi ruptă relațiunile cu puterile. Convențiunea a fostă păstrată în partea privitore la drepturile internaționale și înlăturată numai în partea privitore la dreptul internă, în privința căruia nimeni n’are să se amestece. Cod. civ., la 1865, se încărcă a pune în aplicare principială formulată în tratatul de la 56, în privința Evreilor”. In acest tratat era uă direcțiune indicată, însă naturalisarea se putea obține numai prin legi interne. Cod. civ. a fostă favorabilă primită de ambasadorii puterilor și la Constantinopole și C. Negri stăruia să se facă, ca ună bine. La 1866, se introduce art. 7, ca uă restricțiune, și e dreptă ca elă să fiă privită ca vă iubire a tratatului de la 56. Reă aă făcută cei ce aă pusă art. 7. Atunci ânsă se îndeplinia dorința patrioților și de-a avea ună Domnă străină și țăra se temea că, prin venirea lui, străinii vor căpăta prea mare preponderanță. Temerea a fost d exagerată. Principele străină și dinastia nu e făcută după Constituțiune, ci după ună actă plebiscitară. Aci e rădăcina sea poporară ; principele a primită-o și a jurată-o, dără putea să dică , nu o primescă. In Constit. nu se vorbesce nimică despre relațiile cu Turcia; ea accentuăză momentul cândă vomă fi independenți, momenta care a venită. Constituția nu atinge relațiunile internaționale și de aceia, chiar în ajunului ultimului rebelă orientală, la puteri ne adresată ca să ne garanteze. Vine tratatul de la Berlin , care e dă continuarea celui de la Paris (v. preambululă). Să fim fi drepți chiar cândă lucrurile sunt în contra nostră. Tratatul de la Paris