Romanulu, septembrie 1880 (Anul 24)

1880-09-15

850 SERVIȚI­ILE TELEGRAFIC­E ALE AGENȚIEI HAVAS. Ragusa, 25 Septembre, 8 ore 50 m. di­­miniya.— Seri amiralul Seymour a trimisü uă somațiune autoritățiloră din Dub­igno ; daca respunsul­ va fi negativa, escadra combi­nată va înainta luni în fața acestui portă și luni va fi probabilă­­ fioa hotărătore. Ragusa, 25 Septembre, 9 ore 54 m. și­a. —Albanesia amenință d'a face prisonieri pe consuli și pe reședință străini și d’a-i opri ca ostatici. Ragusa, 25 Septembre, 11 ore 50 m­. sera. —Amiralul­ Seymour a ordonată escadrei să fie gata spre a porni luni la 15 corentă. Londra, 25 Septembre. — Se telegrafiasă din Constantinopole către Times: »Ultima­­tură înmânată ieri Porței de cornițele de Hatzfeld, în numele puteriloră, a produsă la Stambul­uă adâncă consternațiune. Sul­tanul tată spera că se voră ivi piedici la­uă acțiune comună a puterilor.*. Vi­ena 25 Septembre. — Corespondența Politică primeșce următorea solie din Cattaro, cu data de astă­zi : „Amiralulă Seymour s’a reîntorsă la Gravosa, însoțită de ună delegată militară muntenegreană; elă a a­­vută la Getinje­nă audiență la Prințulă; s’aă schimbată instrucțiuni pentru acțiunea com­binată a escadrei și a trupelor­ muntene­­grene. Generalul­ Bozo Petrovici a sosită astă­zi cu corpul ă săă de armată pe mun­tele Suluiman care domină Antivari. Festa, 25 Septembre. — Deputatul­ Mi­­cloș a întrebată pe guvernă dăcă are cu­­noștință că se pregătesc d un țără uă agi­tațiune antisinnitică, și în acesta casă ce are de gândă să facă. Panama, 25 Septembre. — Noutățile ce sosescă din Chili spună că la 1 (13) a a­­cestei luni s’a simțită ună cutremură vio­lentă de pământă la Valpareto. Se­­ zice că orașulă­ullapel a fost­ distrusă și că suntă peste 200 morți. Se mai <jice că Chilienii au începută la 19 (31) Augustă bombar­darea orașului Callao. Ragusa. 26 Septembre.—Amiralul­ Sey­mour, însoțită de amiralii rusă, austriacă , italiană și de alți oficiali de marină , au plecata spre a recunosce apele Dub­igne. Comandanții vaselor­ francese aă rămasă aici. Scutari, 26 Septembre. — Consulului au­striacă a chiămată pe locuitorii notabili din Dulcigno spre a-i îndemna la cedarea ora­șului. Duscignienii au ieșită din acestă în­trevedere mai încăpățînați ca mai nainte. Riza-pașa a visitată diferitele lagăre mi­litare. Ragusa, 26 Septembre. — medalii nop­­ței. — Capii escadrelor­ s’aă întorsă astă seră la Gravosa. Albanesii fiindă grămădiți împrejurur­ Dulcigneî, Muntenegrenii aă amânată lupta după retragerea trupelor­ regulate turcesc!! Se zice că plecarea escadreloră s’a amâ­nată în urma unor­ noul negocieri diplo­matice provocate de către Muntenegru. Paris, 26 Septembre. — D. Horace de Choiseul a primită postură de supt-secre­­tarii de Stată la departamentul­ afacerilor­ străine. Viena, 26 Septembre.—Impăratul­ s’a în­­tors și astă dimineță la Viena. Regele și Re­gina Greciei au sosita aici după amăiJt; au fostă primiți la gară de către împărată șî personalul­ Legațiunei Elenice. Salutările schimbate intre MM. NL. RR. și împeratură au fostă forțe cordiale. Impăratul- a înso­țită pe Regele și Regina la palatulă împă­­rătescă. Astă sără, ună prâncta de gală se va da la Curte în castelul­ de la Schönbrunn în onorea Regelui și a Reginei Greciei. Christiania, 26 Septembre. — Doctorul­ Stany, ministrul­ de Stată și-a dată demi­­siunea. Gestiunea Dunăreană. La Correspond­ance autrichienne publică următorea Notă ce i se comunică : Neue freie Presse consacră spre comba­terea Memoriului guvernului română, după cum numesce acestă cjiară pe dreptă săă pe nedreptă actulă asupra cestiunii dună­rene pe care o 1­ațî publicată, ună articolă de sondă forte seriosă și forte bine scrisă. Nu voiă releva de cătă numai câte­va părți din elă. , Neue freie Presse comentează cum ’I vine bine articolulă 55 din Tratatul a de la ROMANULU, 1­6 SEPTEMBRE 1880 Berlin care nu vorbesce de­locă despre oă comisiune miistă compusă din Statele ri­verane de la Dunărea de Josă și din Aus­tro Ungaria numai­ apoi legându-se de ar­­ticolulă 53 din acesta și tratată, citatul d <fi­­ară pretinde că competința comisiunii eu­ropene de la Galați nu se întinde până la Porțile de seră și că trebue prin urmare oă nouă comisiune de la Isaccea până la aceste Porți de seră. Neue freie Presse nu respectă testul ă articolului 55 care dispune ca regulamentele.... de la Porțile de feră până la Galați voră fi elaborate de comi­­siunea europeană asistată de delegații Sta­­telor și riverane, și prin urmare își întinde în realitate atribuțiunile sale suverane pănă la Porțile de seră. »Astă­felă dără, soluțiunea propusă de Memoriu este conformă cu litera și spiri­­tulă actului de la Berlin. Neue freie Presse vede în acesta­ră neîncredere, apoi pro­­verbulă­­ zice că neîncrederea este muma siguranței. »Citatură chlară atribue acestă neîncredere politicei de ocupațiune, nci are dreptate. Nimeni nu pate să se mai încrădă în politica de neinteresare a Austro-Unga­­riei, când­ a văijut’o­uă­dată lucrândă a­­nime domini în Bosnia și Herzegovina, pe care Tratatul­ de la Berlin ’i a dată drep­­tulă să le ocupe și să le administreze pen­tru Portă numai și numai în interesul­ pă­cii și ală Turciei chiară. , Neue freie Presse crede că ruptarea în­țelegerii cordiale dintre România și Austro- Ungaria va fi vătămătore mai alesă pentru România. Acesta este că apreciare. Fără Deutsche Zeitung de ieri reclama dictatura asupra Dunării în interesul­ economică ală Austro-Ungariei și reproducăndă ca ală săă țnă argumentă capitală din Memoria, a­­cestă 4­ară striga: »Ală nostru, ală nostru numai transitulă pe Dunărea de Josă !* Trebue să mărturisimă fără că România, Serbia, Bulgaria suntă pe deplină înștiin­țare și că dreptul­ și interesul ă le­comandă de a se asigura pentru viitoră. „Neue freie Presse vorbesce necontenită de interesele de tranșită ale Austro-Unga­­riei, dără statistica constată că esportațiu­­nea porturilor­ france de la Dunărea de Josă, supt pavilionulă austriacă, nu este re­presentă în 1879 de­câtă prin 87 vapore, 18 vase cu pânze (105 cu totulă) și prin 48,817 tone, dintr-ună totală de 700 va­pore, 1162 vase cu pânze și 700,463 tone. E că proporțiunea intereseloru, și déca­iSeue freie Presse respunde la acesta prin drep­tur ă la supremația, apoi acesta este m­ă argumenta din puntă de vedere politică, și curentură de poziti­ve, nu va fi de­câtă și mai bine înțelesă.* Totă în la Correspondance autrichienne, gă­­simă uă relațiune telegrafică din Bucurescî din care extragemă următorele: ,Nu primiți dără de câtă cu ne­încre­dere telegramele ce vi se trămită—fie chiară d’aci—și care vă spună despre schimbări ministeriale, despre desaprobarea Memoriu­lui de către principele Carol, despre rădi­­carea României la rangul ăI de regată, despre regularea succesiunii la tronă etc. Telegra­­fulă este ca și istoria­ adversării unei în­țelegeri intre noi și d­v. se­servă de den­­sulă de preferință, spre a’și putea împrăș­tia mai lesne aceste invențiuni. »Câtă despre Memoria, conclusiunile lui sunt­ aprobate în unanimitate ; și Pressa, organulă d-lui Boerescu, și Românulă, or­­ganulă d-lui Brătianu declară că aderă la Memoria , ultimul­ din aceste­­ fiare adaugă , că are uă prea mare încredere în simți­ j măntuie de echitate ale Austriei, ca să ad­­­­mită că ea va mănține ante-proiectură. *­zura. Pianina, care este forte avantagiosă din punctul­ de vedere strategică și care se află la veri 10 mile engleze departe de Suterman, unde este tăbărâtă corpul­ mun­­tenegreană de operațiune supt Bozo Petro­vicî, se mai află alți 5000 Albanesî. Ace­stă posițiune este întărită cu cinci tranșee și gropi, și capii Ligei se laudă că nici uă putere nu va fi in stare să le respingă tru­pele lor­ din acestă posițiune care închide drum­ul­ Muntenegreniloră. Riza pașa păs­­trăză uă atitudine pasivă pe cândă solda­ții săi trecă necontenită la Albanesî.* Albanesiî la Dub­igno. Se scrie următorele din Scutari, 1 către Corespondența politică: »Pleia care cade neîntreruptă de patru cin­e pe aici, a tratată într’ună chipă forte aspru pe luptătorii Ligei, cari staă pe câmpă fără corturi și fără u­ă adăpostă solidă, dără totuși n’a putută să le înmuie spiritulă de resistență care’i însuflețesce. Acum ca și mai nainte lozinca este: »Dub­­igno nu va fi cedată ! Cu câtă se apro­­piă mai multă pericolul­ unei acțiuni mun­­tenegrene susținută de flota muntenegrănă, cu atâtă mai mare devine în lagărul­ al­­banesă pofta d’a începe lupta. Este prea adevărată că adaogă forte multă la acesta faptulă că tóte triburile albanese d’a lun­­gul­ lacului Scutări și ală rîuluî Boyama s’aă unită cu partitură de resistență, prin ceea­­ce a sporită într’ună chipă simțitoră nu­­mărul­ luptătorilor­. Relațiuni autentice spună că numai în Marenga, între Anti­vari și Scutari, se află peste 4000 de Al­­banesh Pe teremuri dintre Dub­igno și Mo­ I j Nota colectivă a puterilor». Pester Lloyd primeșce din Con­stantinopole restulă Notei colective pe care represintanții puteriloră au adresat’o Porții. Eco acestă Notă : Buyukd­ere, 15 Septembre 1880. Supt­ semnații ambasadori ai Germaniei, Austriei, Franciei, Marea­ Britanie, Italiei și Rusiei au comunicată guvernelor- foră No­ta de la 17 Augustă anulă curentă, prin care Porta a răspunsă la Nota colectivă de la 3 Augustă, privitore la cedarea Dub­ig­nei către Muntenegru. Puterile represintate prin supt-semnația aă ținută sumă de mo­tivele espuse de Portă, care ară dori să se lase totă districtulă Dinoș pe sema Alba­­nesiloră; și sunt­ dispuse a accepta reser­­va formulată în Nota de la 18 August. In privința Dinoșeî și a ținutului ei. Afara de acesta, ele nu pofă, întru cea ce privesce întinderea ținutului Gruda, să permită uă interpretare de­câtă acea care a fostă ad­misă de majoritatea comisiunii europene însărcinată cu rectificarea fruntariilor­ Mun­­tenegrului. Se înțelege deja de sine­ și că va fi menținută în întregul t­iei acea linie de demarcație care a fostă propusă de Nota colectivă de la 3 Augustă anulă trecută pentru districtul, care se află spre est de lacul­ Scutari, afară de acea parte privi­­tore la ținutul­ Dinoș, după cum se vede desemnată acesta pe carta alăturată la a­­cestă comunicare. Se înțelege de sinesî, că în casulă cândă aranjam­entulă despre care vorbirămă aci nu va fi repede resol­­vată, atunci transacțiunea de față acorda­tă de puteri în privința Dinoșeî rămâne nu­lă și de nulă efectă. Puterile represintate prin supt-semnațiî aducăndă acestea la cu­­noscința Sublimeî-Porțî, Șîi atragă atențiu­nea că guvernul­ otomană,reprocedândă ime­diată la predarea efectivă a acelora ținu­turi pe care aranja măntură de față la con­cede Muntenegrului (afară de acela ală Di­noseî), ară da că probă despre sincerita­­tea intențiunilor­ săle, despre care puterile vor­ ține sămă.* Austria, Rusia și Germania. Alianța Rusiei cu Austria și Germania,­­Jice­y Tagblatt din Viena care discută cu totă seriositatea acestă eventualitate, nu pate să se facă de­câtă cu paguba Tur­ciei, căci acesta ar­ fi resturnarea politi­cei urmată de Austria de la 1877 încace, și care a provocată Congresul­ de la Ber­lin, conferințele de la Gastein, înțelegerea de la Viena, călătoria împăratului în Polo­nia austria­ă. »Pentru Germania, Ilice Tagblatt, nu pare să fiă vorba de câtă de a despărți pe Rusia de Englitera, spre a înlătura putința realisării planuriloru rusesci In Orienta cu singurulă sprijină ală Marea­ Britanii, și d’a trage celă puțină una profita din acestă realisare, daca ea ară deveni neînlătura­­bilă. Fără, să dătă Rusia împăcată cu Ger­mania, Francia rămâne absolutamente fără aliați. Acesta este și lucrulă celă mai im­portantă, căci totă politica Germaniei con­stă în aceea, că acestă putere să nu de­vină nici uă dără mai tare ca dănsa. »Astă­feră dără, acestă nouă combina­­țiune este îndreptată contra Franciei, ără nu contra Englilozei.* CONFERINȚELE DOMNULUI XENOPULU II. Starea nostră interioră. — Economia, funcționar­ismu. D-neforă și d-niloră, Mai ântâiă elă­rmărește la noi luptele politice dându-le caracterul s urîciosă ală interesului personală. Intr’adevără princi­piile sunt­ represintate la noi prin câte-va personalități marcante,­ără turma cea mare a aderenților a unei partide nu suntă de câtă aspiranți la funcțiunile Statului »Oîe tot de­­ 4­­pre je m’y mettez­ăcă macsima con­ducetóre a glotelor­ nóstre politice. Și pen­tru a ne încredința de acăsta n’avem­ă de câtă să observămă ce se petrece nu nu­mai la schimbarea unui regimă ci chiară la aceia a unui ministru De îndată năvă­­lesce asupra lui uă­dreie de omeni, stă­­ruescă cu cea mai mare energiă — energia luptei pentru esistență — ca să capete ună poștă, se rugă de unii și de alții din prie­­­tenii, din rudeniile ministrului și dacă mi­­nistrulă are soțiă, atunci vai de dănsa! Nu cruță slugăriile și înjosirile cele mai de­­grădătore pentru a ajunge la bugetul­ Sta­tului și sorta loră nu e de rîsă domnitoră, e vrednică de jale. Mulți din ei suntă pă­rinți de familie aî căroră copii ceră pane și presupuneți dăcă nu știți ce infernală suferință este acea cândă îțî ceră copii pâne și n’ai de unde să le-o dai. Acestă stare de nesiguranță a funcțio­narului îlă corupe în moralul­ săă. Nefiindă elă sigură de funcțiunea s­a de astăcji pe mine, elă este nevoita să o facă să pro­ducă mai multă de­câtă léfa, lucru la care nu póte ajunge de câtă corumpendu-se. Totă din causa acestei nesiguranțe, fuc­­ționari tineri nu se mai însură ci trăesce mai toți în burlăciă. Fete cu zestre nu pră­sintă multe și ele apoi așteptă­­ bărbați cu posiție; cele sărace n’au cine să le iă, căci căsătoria aduce copii și bietală funcționară, care are d’abia ce mânca elă, din lofa lui cea atâta de restrînsă, se ferește ca de foc a’și îngreuia viăța și cu uă progenitură. De aici ărășî voră resulta mai multe rele : mai ântără multe fete văd­ând că așteptă iu zadar așezarea loră onestă, voră cădă și căderea unei fete este în totă­dea­una uă lovitură dată moralei : slăbindu-se moralitatea pu­blică va resulta că relăsare­a legăturilor­ de familie și divorțurile voră mina famili­­ele întemeiate, pe cândă căsătoriile cele rare vor­ înlocui atâtă de necomplectă golurile lăsate de acele ce se desfacă. Tóte acestea voră avea finisă de resultată finală scăde­rea poporațiunii care arată într’ună chipă văzută că morala nu este uă zadarnică în­chipuire și căhle la păcuirea principiiloră iți atârnă chiar viăța fisică a indivizilor­. Sciți, domniile vóstre, că în capitală numai 6 la 1000 se însoră și că morțile covâr­­șesce în totă­dea­una nașterile. La evrei din potrivă popolația sporește prin neconteni­tul prisosă al născuților, asupra morțiloră și acea ce se întâmplă în Bucuresci se re­petă în tote cele­l­alte orașe ale României în câtă acestă știrbire neîncetată a nea­mului nostru ne amenință într’ună viitoră mai îndepărtate cu stîrpirea sea totală. Pentru ce se însură evreulă de tânără ? pentru că posiția sea, ori­câtă de josă ară fi, ea este sigură. Traiară săă atârnă de la activitatea sea personală, nu de la bunulă placă ală altuia. Insurându-se ânsă de tânără, cândă puterile nu suntă âncă istovite prin uă viăță de burlacă, însoțirea e producătóre de copii numeroși, din care remâne totă-d’a­una m­ă prisosă peste ge­­nerațiunea ce se duce. In sfîrșită, onorată auditoriă, acestă stare a societății nóstre va avea ună efectă mai îndepărtată, care unora pate va părea stra­nia să’lă punemă în legătură totă cu lân­­cejăla vieței economice. Vreau să­­ facă in­­influința prioritare ce o va esercita asupra desvoltarea artei, sciinței și literaturei. Câtă de puțină suntă prețuite aceste ramure de cultură nu avemă nevoe a mai demonstra , atâtă voimă să arătămă, ca simptomă ală răului, că într’un capitală mare ca Bucu­­rescii nu se află uă singură foiă literară și că singura foiă științifică »Revista* se susține mai multă prin sub­scripțiune de­câtă prin abonamentă. Nu că doră ară lipsi într’ună centru atâtă de inteligentă pu­terile necesară pentru redactarea unei foi literare. Dără personele acele ară dori și cu iată cuventulă, să fiă răsplătite pentru munca loră. La noi în țără cândă scrii că carte săă cândă scoți ună tăiară ce nu li este politică, trebuie să plătești domnia mea ca să te cităscă. Așa că eșită de câtă­va timp. Documentele lui Hurmuzaki, publica­­țiune capitală de ună interesă impusă pen­tru români. Știți câte exemplare s’aă vân­dută până acum la cele 5,000,000 de ro­mâni din România liberă? Patru­ deci. Dără mi se va spune că este oă publicațiune specială și bună numai pentru omenii com­peting. Atunci aducemă ca exemplu »Con­vorbirile economice» de d. Ion Ghica. A­­cestă scriere însemnată conține nișce ade­văruri și nișce lumini pe care ori­ce ro­mână ară trebui să le cunoscă, ară trebui să fiă cartea poporului română. Eî bine­ domniloră, cu rușine trebuie să vă mărtu­­risimă că s’a vândută de editorulă acelei lucrărî numai câtimea ridicolă de 50 de esem­plare ! Apăsta nepăsare intelectuală cere de si­gură uă esplicare și ăcă care este cance­­laristulă, care totu­­ Jiua citește și scrie, nu-i vorbă lucruri fără nici uă valore ideală, dără în orî­ ce casă lucruri scrise săă tipă­rite, se satură de acestă soia de îndeletni­cire și cândă găsesce u­ă momenta liberă de sigură nu’să va întrebuința în acelașă modă cu ocupațiunile săle obi­șnuite și va căuta să varieze jocuri’ emoțiunilor­ săle prin altă­ felă de escitațiune. G mcelaristul­ va avea deci că groza instinctivă contra ori­cărui productă ală cernelei și in­vocă ca în momentele lui de distragere să se în­­deletnicăscă cu poesia și cu solința, el­ se va apuca de joculă de cărți săă de altă sară de petrecere mai multă fisică. Va tre­­­­bui să dusă forte puternică de idealismă , pentru ca m­ă oină ce se slujește de carte ca mi­jlocă de esistență să o mai prețuiască și ca mi­jlocă de distracțiă, pentru motivul­ forte simplu ca viața pentru a nu deveni oră monotoă trebuie variată și, prin ur­mare, ocupația seriosă și distracția nu pot­ fi căutate în una și aceași ramură de ac­tivitate. Dăcă amă ară în țără mai mulți mese­riași, aceștia s-ară ocupa cu uă muncă fi­sică și deci ară găsi în modă firescă va­­riarea ocupațiunii soră în lucrări intelec­tuale, de îndată ce ară fi înzestrați cu ore­­care cultură intelectuală. El ară încuragia mișcarea științifică, literară și artistică și o­­mulă cu talentă ară pută trăi din munca m­a intelectuală și îndeletnicirile ideale n’ară­taî fi numai nișce îndeletniciri de luxă. Că agricultorii la noi nu susțină mișca­rea literară este forte firescă întru­câtă cul­tura loră este atâtă de slabă chiară în e­­­lementele superiore, arendașii și proprieta­rii, în­câtă nu ne pote minuna de locü dăcâ’i vedemă cu nepăsare față cu ori­ce ocupațiune intelectuală. Un a doua causa a slăbiciunii mișcărei intelectuale la noi este sărăcia poporului. Fie­care are numai strictură necesară pen­tru a trăi și a cheltui, fie ori­câtă de pu­țină, pentru un­ lucru a căruia necesitate să simte așa de slabă, i se pare lui cu totulă zadarnică. Se gândește sub­ comisa­­rulă său copistulă din cancelariă, că mai bine de câtă a cheltui 20 lei, fiă și pe ană pentru a se abona la­­ fiatulă literară săă seiințifică, mai bine din cei 80 său 100 lei pă lună elă iși cumpără uă păreche cism­e, mai alesă că ce are să vădă în acelă­­ fiar­ă ? Totă negru pe albă de care fi e acru sufle­­tulă câtă mânjesce pe cei. Amă putea urmări influența funcționa­­rismului asupra moravuriloră nóstre, dără mă temă să nu vă oboseze, și, resumândă deci cele spuse în astă fără­câtă și­­ iere ce amă avută onóre a desvolta ieri, vomă ajunge la conclusiunile am­atore . Sărăcia poporului nostru provine din ur­­mătorele cause : 1) Produce numai lucruri brute reu plă­tite. 2) Partea principală de câștigă n’o să clă ci streinii. 3) Elementele inteligente ale națiunii con­sumă numai și nu producă. Și causa causelor, care explică acestă stare de lucruri este lipsa unei mișcări in­dustriale. Starea nostră interioră este fără forte rea. Țăranulă lucrăză singură pentru a plăti luciur­ și desfătările nóstre și este redusă la miseriă; inima națiunii săcăcu încetulă, căci sângele iei se sărăcește și se descolo­­răză din ce în ce. E timpă să ne punemă vă dată pe lucru și să dămă avintă miș­cării industriale. Reforma sistemei de Învă­țământ­­, deschiderea minelor­, sprijinirea stabilimentelor­ industriale esistente, atra­gerea de meșteri și capitaliști streini pentru deschiderea de fabrici, écé micila cele cele d’ântăiă care trebuie puse în practică pen­­tru a scăpa țăra nostră de nă stare des­perată. Atunci când o celulă albastru ală Româ­niei va fi mânjită de fumulă celă negru ală fabricei oră nóstre, atunci cândă în locuia buciumului păstorescă ce încântă munții noștri vor­ resuna în ci­ruitele infernale ale ciocanelor­ și mașiniloră, atunci când­ orașele nóstre voră fi prefăcute în întinse tabere de lucrători, atunci și numai atunci onorată auditoriă, vomă spută fi siguri de esistență nostră și privi cu încredere la sin­­gură viitoră. ------...---w*5ți***~~----------­----------—•■«ass*»*­---------­ întrunirea studenților și uni­versitari la Focșani. II. In fuga condeiului, amă schițată în ar­­ticolulă precedinte călătoria studenților­ de la Iași și Bucurescî până la Focșani. De­și obosiți, ei­otărâră a se întruni chiar fi

Next