Romanulu, ianuarie 1881 (Anul 25)

1881-01-24

l^CTL Ah |D3UAM?]le[ ȘI ’CINCILE Voiesce și vei putea. ANUNCIUR, I Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto » » , pagina III, — 2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­uie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugéne Micoud et C-nie, 139 — 140, Fleet Street, London E. C, LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCEORT, S.­M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, O­­landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardu. 20 BANI ESEMPLARUL Redacțiunea și Administrațiunea, strada Domnei 14. SAMBATA, 24 IANUARIE, 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte : un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une) 8 place d.6 la Bours, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, ia d. doctor Gustavo Groce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARUL BUCURESCI, 2­1 ÎSI 1881 Partita din care facem parte și ’n a numele carei­a vorbim ne dă, drept cu dânsa: Fost-am, suntem și pururea libe­rali vom fi. Și cu poporul român , înțelept , blând și cu înclinări democratice a­­cesta nu e nici de­cum greu. Partita acesta venind la putere? după un regim care redusese liber­tățile publice la un simplu cuvânt înscris în Constituțiune, am crezut de cea mai de­căpeteniă trebuință d’a să reda poporului totalitatea drepturilor sale ș’a-i pune treptăt în posițiune d’a și le esercita în în­tregimea lor. Miniștrii, cu totă respunderea la care-i supunea Constituțiunea, căl­cau în picioire și drepturi și legi, gu­vernați ca crice tirani . — Picurăm legea de răspundere minis­teriale, spre a­­ntrena asemene fapte imorale și distrugătore. Alegerile, erau­ risce bacanale, în care administrațiunea și bandele ju­cau­ rolul maiestos recunoscut de Constituțiune cetățenilor contribua­bili . Până să Se potă face că altă lege electorală mai întinsă se făcu legea pentru garantarea libertății electo­rale, care supune la respundere și la grele pedepse pe funcționarii ce s’ar mesteca în ori­ce mod în ale­geri, chiar când ordine li s’ar da de miniștrii și de alți superiori ai lor. Libertatea presei ajunsese­ră ilu­­siune : — făcurăm uă lege prin care des­ființarăm articolele contrarie Consti­­tuțiunii introduse în codicele penale cu scop de a legitima arestarea pre­ventivă a Ziariștilor. Acum suntem pe cale de a face și mai mult și mai bine. Găsirăm obiceiul, introdus de gu­vernul reacționar, ca un comisar de polițiă s’asiste la ’ntrunirile publice și sé le ’nehiidă, când el va găsi de cuviință : — desființarăm acest neconstituțio­nal obiceiu, lăsarăm libertatea ab­solută și avurăm deja fericirea d’a vedea că ’n sfârșit și protivnicii cei mai neîmpăcați ai libertății întru­nirilor începură se așeze de ele și să le proclame bune, absolut tre­­buind­use unui popor liber și cu ne­putință de despărțit de regimul su­veranității naționale. Acestă practicare sinceră și onestă a instituțiunilor liberale chiar și pe timp de resbel, atrase țării stima și iubirea lumei dens, și într'un liberale de pretutin­moment exemplul micei Românii fu citat ca demn de imitat, ca oălecțiune la popore mult mai bătrâne, mai învățate și mai ci­­vilisate de­cât poporul român. „Libertate ca ’n România“, cereau cei mai însemnați publiciști francezi, după ce văzură prin ei­­ înșiși cum seiurăm a practica libertatea în tim­pul resbelului. Vă dată asigurat poporului acest locru patrimoniu , vă dată lucrurile puse în starea ’n care se voise el când își dedese Constituțiunea, ne crezurăm datori a ne ’ndrepta ochii, îngrijirea și munca mai cu osebire a­supra cestiunilor economice. Marele Montesquieu, acel adânc cugetător, care a soiut a găsi ș’a da pe față căușele cele mai multe ce pot aduce mărirea sau căderea po­­parelor, zice că „pământul se cul­tivă în raport cu libertatea de care se bucură locuitorii lui.“ Și istoria dovedesce că așa este. Acolo unde poporele n’au libertate, ele lângeZesc și, în loc d’a nainta, nu fac de­cât a grămădi una peste alta cause de neliniște, de slăbi­ciune, de distrugere. Totul e nesigur acolo unde totul e arbitrar și muncă în nesiguranță, muncă productivă nu existe, începurăm dar, conform învăță­mintelor istoriei pe cari nici­un om politic serios nu trebuie să le perdă din vedere, începurăm marea și spi­­nosa muncă de reparare a trecutu­lui desastres, muncă cu care ne ’n­­sărcina poporul român la 1876, prin a­sig­urarea libertăților publice, prin punerea lor la adăpost de arbitra­­riu, și supt ocrotirea unor legi se­vere, și apoi merserăm mai departe. Poporul plătia să i se dea justi­ția și justiția nu i se da. s-o declerăm, pe cât se putu acum, prin înființarea judecătorielor de o­­cóle și a celor comunale, apropiând justiția de justițiabil, adică punân­­du-i-o la îndemână. Poporul împroprietărit la 1864 devenise din nou proletar, pentru că prin fraudă și contra legii, specu­lanții îl despuiaseră de pământ. I­ puserăm din nou în stăpânirea dreptei lui proprietăți, restabilind ast­fel și puterea legii și înlăturând causa de căpetenie a celui mai pe­riculos proletariat, proletariatul a­­gricol, împroprietărirăm pe însurăței, ui­tați în curs de 14 ani, și astăzi decinii de mii de familii bine­cuvinteza lupta prin care întreg poporul român răstur­nă de la guvern pe protivnicii dreptu­rilor constituționale. Și, pentru a î nlesni fie­cărui să­tean dobândirea de proprietate, fă­curăm legi pentru vînzarea moșie­­lor Statului în loturi mici și în con­­dițiuni ușore. Scutirăm de bir pe reserviștii ce luară parte la resbel și puserăm supt ocrotirea și îngrijirea generală a țării pe copiii acelora ce voioși își dezeră viața pentru binele țării, ca să se scie — la vreme de alte nevoi — că țara nu uită pe ai săi bine­făcători, pe luptătorii pentru drep­turile iei. Legea î ncuviința­tă despoiare i­­morală prin recunoscerea clauselor penale: — desființarăm acea lege și pu­serăm capăt unei imoralități, care era cu atât mai odiosă cu cât se esercita la adăpostul și cu aproba­rea legii. Rescumpărarăm căile ferate, fă­când să trecă în mânele țării cea mai însemnată arteră de comuni­care și de progres. Rescumpărarea se făcu cu un câștig pentru țeră de 8­3 milione și numai într’un an co­­mercial de cereale câștiga alte a­­prope 8 milione prin reducerea ta­xelor. înființară. Banca națională, me­nită a ajutora­ comercial și care — de­și de ieri — începe deja a da rude și a aduce societății bine-făcă­­tore serviție. Înființarăm Casa de economii care — după uă funcționare de câți­va ani mai cu­ semă în șco­le—va face ca ’ntrega societate română să re­nască economicesce. După aceste măsuri, cari vor ocu­pa un loc însemnat în istoria poli­tică și economică a țării, cele mai mari și mai legitime interese națio­nale ne impuneau a ne gândi la înzestrarea țării c’u­ întregă sistemă economică, prin care munca națio­nală să fie ocrotită și resursele ce dorm în sinul pământului esploa­­tate. La acest scop pare menită d’a co­respunde, măcar în parte, actuala se­siune legislativă. Proiectele ce s’au depus deja pe biuroul Camerelor ș’acelea ce ’n cu­rând se vor mai depune autorisă a­­cestă credință și dovedesc că mare este îngrijirea guvernului pentru re­­solvarea cestiunilor de cari e legat viitorul economic al țării. Intre aceste proiecte amintim : 1) Proiectul pentru esploatarea mi­nelor și carierelor; 2) Proiectul pentru administrarea monopolului tutunurilor ; 3) Proiectul pentru modificarea legii timbrului; 4) Proiectul pentru întruparea sa­linelor cu administrația tutunurilor; 5) Proiectul pentru modificarea legii drumurilor. Aceste proiecte au de scop, de a contribui la mărirea avuției națio­nale și merită să ficșeze atențiunea represintanților națiunii. Vom vorbi la timp de fie­care din ele, pentru astăzi ne mulțămim nu­mai a supune la aprob­area d-lor deputați și senatori cele câte-va con­­siderațiuni ce preced ș’a-l îndemna să lucreze cu stăruință și iubire pen­tru ca cu drept cuvânt actuala se­siune să merite calificarea de sesiune economică. La lucru, fără ’ntârziare și fără obosire, căci numai așa vă veți de­plini datoria de Români și de re­­presintanți ai națiunii. Justiție, justiție strigă totă ome­nirea de când a ’nceput a se simți. „Dreptate și frăția“ proclama po­porul român la 1848. Am luptat cu toții și trebuie să luptăm pentru a pune justiția pe adevăratele iei temelii. Aci nu este cestiune de fracțio­nare a partitelor liberale. Tote cată să voiască și trebuie să caute și se găsescă care este teme­lia cea adevărată a justiției. Prin desbateri, având de scop nu­mai justiția, se va găsi cu lesnire acea temelie. La noi este mai lesne­a o așteZa căci n’avem nimic a surpa. Cu acest scop publicăm mai la vale uă introducere a învățatului Acollas, pentru „reconstituirea ma­­gistraturei. “ Le cercetăm cu toții, se spue fie­care ce crede că este mai bine a se face și cu toții să facem cât mai curend. Am arătat ca ’n Paris să ch­iel­­tuiesce pe fie­care­­]i suma de 140,000 lei pentru depărtarea ză­­pezei. Fie­care parisian, când aruncân­­du-și ochii pe ferestră, vede zăpadă, își pute­­ fice­­ încă 140,000 lei per­­duți astă­z­i. In timp de 20­­ zile, depărtarea zăpezei a costat 2,800,000 lei. Acesta nu e nici­de cum de mi­rare. Orașul, care are un venit de sute de milione, își pute impune aseme­nea sacrificie. Nu cităm faptul spre a-1 reco­manda ca un exemplu de urmat la noi; este cnsö alt­ceva ce ar trebui să se facă la noi, cum se face la Paris și ’n alte orașe mari, și să se facă mai cu semn la noi, care suntem relativ să­­raci. Primăria Parisului, de­și dispune de sutimi de milione, a făcut a se impune locuitorilor acelui oraș obli­gațiunea de a curăți denșii trotua­­rele. Nesupunerea atrage după ea pe­­depsă și esecutarea curațivei în so­­cotela locuitorului obligat a o face. La noi, de­și capitala nu este de loc avută, până acum Primăria n’a făcut nimic pentru a se vota să lege, care se pune în sarcina locuitorilor curățirea trotuarelor. Constatăm pe do­uă parte acesta éi pe de alta dificultățile mari și în caz de îngheț, pericolele ce presintă mersul pe trotuarele Bucurescilor. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Londra. 2 Februarie. — Camera Comu­nelor. — D. Gladstone a propus un bill în contra obstrucționismului și tumultului pro­vocat de către deputați în Camera Comu­nelor. 36 deputați hotem­leri au fost ex­­pulsați din ședință. Paris. 3 Februarie.— Camera deputaților. —D. Antonin Proust și-a desvoltat interpe­larea asupra politicei străine a guvernului; densul blameză politica urmată de d. Bar­­thelemy-St. Hilaire în cestiunea grecă. D. Lamy apără acesta politică ; apoi d. Bar­­thelemy-St. Hilaire pronunță un discurs în care declară că politica exterioră a Fran­ciei a fost tot­dea­una pacînică; el blameză atitudinea Greciei și o sfătuesce să înce­teze înarmările și se se încredă în bună­voință Europei. Termină esprimând spe­ranța unei soluțiuni pacînice. Belgrad, 3 Februarie. — Convențiunea preliminară privitóre la constituțiunea și la esploatarea drumurilor de fer serbescî s’a supt semnat astăzi de dimineță de către d. Milatovici, ministrul de financie, d. Gudo­­vici, ministrul de lucrări publice și d. vi­contele d’Harcourt ca represintant al con­sorțiului Bontoux. Stabilirea juriului în materiă civilă și reconstituirea magis­­traturei. Puterea nu reșâde de­cât în indi­­vi­d căci în ori ce ordine puterea este pentru fie­care facultatea d’a usa,—pe cât póte—de libertatea mea, făr’a atinge p’acelor-l­alți. D’aci două consecințe: Prima, că ori­ce funcțiune publică, care nu este esercitată de colectivi­tatea indivizilor, este oă delegațiune. A doua , că progresul mecanis­mului politic constă în a desființa din ce în ce mai mult acastă dele­gațiune, și a organisa esercițiul di­rect a ori­cărei funcțiuni politice de către însăși colectivitatea. Aceste idei conțin soluțiunea pro­blemei organizațiunii judiciare; ele implică: 1) . Stabilirea juriului în materiă civilă; 2) . Reconstituțiunea magistra­­turei. Vom examina unul după altul a­cești doui termeni are aceleași so­­luțiuni. Stabilirea Juriului în materia civilă. Tema stabilirii juriului în materia civilă întrece, printr’oă parte consi­derabilă, idea renovațiunii șciinței și a studiilor juridice; ea aparține esențialminte ordine­ politice, chiar luând acesta espresiune în sensul iei restrîns sau falsificat. Din puntul de vedere al dreptu­lui și al șoiinței politice, instituțiune­a juriului în materiă civilă ne dă în adevăr mijlocul d’a desființa cea mai de căpeteniă parte a delegațiunii ju­diciare, d’a face p’un popor să tră­iască în constantă împărtășire cu idea dreptului, d’a învăța în fine arta d’ași face singur trebile. Acestă parte a Gestiunii nu intră în cadrul acestei opere 1); acela care apar­ține studiului nostru are însă u î­nsemnătate tot atât de fundamen­tală, de­și mai puțin apereată ca cea-1-alta.. Am spus la ce condițiuni trebuie să respundă uă codificațiune ; ea trebuie să fie în acelaș timp cea mai înaltă și cea mai largă espresiune a ideiei dreptului în epoca în care are loc. Du­ră codificațiune călăuzind pro­gresul societăților și deschizându-i calea, ori­ce magistratură este fi­­resce insuficientă. Mișcarea societăților contimporane precede ca uă nespusă iuțală și ea în­fățișările cele mai deosebite ; inter­pretarea legii trebuie să urmeze acea mișcare; trebuie să umble cu acelaș pas ca­ și ideile, ca și trebuințele și să pătrundă tote raporturile sociale. Ori­cum­ ar fi garanțiele ce s’ar cere de la uă magistratură, ori­ care ar fi iubirea mea efectivă pentru justi­­ție, cum acestă magistratură, deci este redusă la propriele sale puteri, ar putea óre să verși un ast­fel de sarcină ? Cum, pentru aprețuirea fap­telor n’ar fi ea inferioră unui juriu care, prin însuși modul in care func­­ționază, se reî nnoiesce mereu și cu­prinde tote aptitudinile care consti­­tuesc fondul de activitate al unei națiuni. Interpretațiunea legei nu pote co­respunde desvoltărei vieței sociale de­cât atunci când este făcută de întrega societate. Reconstituirea magistraturii. Constituțiunea actuală a magis­traturii, contrazice idea cea mai e­­lementară a dreptului politic. Ori­ce funcțiune care nu este exercitată de însăși colectivitatea socială, nefiind de­cât un delegațiune, urmeza că a­­ceastă funcțiune trebuie să fie efec­tivă, revocabilă, temporar. Aceste principie, afară de cel al revocabilității, erau câștigate în 1789, și décá Francia n’ar fi uitat tradi­­țiunea secolului a XVIII-lea ș’a re­­voluțiunei s’ar aduce aminte că ân­­ săși Constituțiunea monarchicul din Septembre 1791, Constituțiune căreia Ludovic al XVI jura credință, se afirma în termeni espreși. Aci ca și aiurea omul din Bru­­mer fu cel care resturna dreptul pentru a’l înlocui cu puterea. Magistratura actuală nu este nici electivă, nici timporană și, printr’uă stransă intervertire a tutor ideilor, s’a redicat ca principiu că dânsa tre­buie a fi inamovibilă! Acesta inamovibilitate însă nu tre­buie luată într’un sens absolut, ga­­ranteză pe magistrat contra desti­tuirilor arbitrarie, dar în același timp îl lasă în prada tutor suges­­tiunilor vanității și ale interesului personal, poftei de distincțiuni one-1) Manuel de droit civil.

Next