Romanulu, aprilie 1881 (Anul 25)
1881-04-01
ANUL VL THJU-DTJOl ST OINOILE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Oeto , , , pagina IU, — 2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la GL. Daube et C nie, 130, Fleet Street, London E 0 LA VIENA , la d-nil Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S. M.G. L. Daube et Cune, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. Articolele republicate se arda. 20 BANI ESEMPLARUL ledacțimea și Ad rmistrațî tinea, strada Domnei 14. MERCURI, 1 APRILIE 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte : un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 16 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea parului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARUL Publicul reflu cum vorbiră tóte organele opiniunii publice din străinătate nainte, și dupe proclamarea regatului. Arătarăm, vinerea trecută, cum vorbiră și iluștrii conservatori de la timpul când țra se pregătia d’a deplini și acest mare act național și numai național. Pressa străină—chiar ceia care nu ne iubesce—recunosce meritele românilor, arată faptele lor cele frumóse și marea misiune ce ei al. Pressa d’aci, ce se fic e națională, se silesce, din resputeri, s’arate că financiele țstrei sunt ruinate, că poporul este corupt, scuipă asupra tutor actelor eroice și naționale, și luptă ca se provoce disprețul lumii asupra națiunii, și chiamă astfel, intervenirea străină. Dureros este pentru oricine acest spectacol. Interesul național care ne impune datoria de a mai pune supt ochii națiunii scena României depinsă de străini și cea depinsă de acești patrioți conservatori mărginindu-ne numai în a-i zice . Privesce acea scenă și veții și pe acesta. La 10 — 22 Martiri străinii, abundând că se va proclama Rigatul, <]ie prin Daily Telegraf: „România a meritat îndestul acestă înaintare în posițiunea iui internațională, prin înțelepciunea ,f onestitatea ce a caracterisat totă purtarea iei.“ La 8 Martie Românii conservatori, vorbind de proclamarea Rigatului și de poporul român,fic prin Timpul : „Acești sălbatici, acestă rușine a civilisațiunii, acești omeni mai căzuți, mai vicioși, mai săraci decât în timpul vechilor fanarioți este maiestatea poporului român supt nouii fanarioți.“ „România,Jice Daily Telegraf, a mănținut cu statornicie demnitatea iei; a ’nvins uă sumă de greutăți domestice ’ntr’un mod care probeză curagiul, tactul și stăruința bărbaților de Stat carii o conduc astă<Ji, deși a fost silită se facă cheltuieli imense pentru reorganisarea și ’narmarea forțelor sale militare naționale, ea a făcut faciă tutor îngagiamintelor sale pecuniare c’uă scrii pulosă esactitate; financiele iei sunt într’uă stare cu deosebire prosperă, comparate cu acelea ale imperiilor vecine cu densa, ea a desvoltat în mod energic resursele sale interne prin facere de drumuri,“ etc., etc. Timpurice : „Poporațiunile sărăcesc și mor; détorțele Statului se urcă ’n fiecare an, fără nici uă compensare pentru omenii cari le portă sarcina.“ Deutsche Zeitung <Jice: „Regele Carol I a dat probe de Domnitor capabile și de comandant brav; țara, în cești din urmă ani, a mers cu pași răpezi pe calea progresului. “ Patrioții de la Timpul die : « Dar nu există un vehin care se controleze, uă mână care se opresca nelegiuirile.“ Sremden-Blatt dlice : „Nu mai încape îndoila că România este chramată a juca un rol mult mai mare decât cea mai mare parte din celelalte State din centrul Europei. Neue freie Presser zice : „Capul principelui german care, acum cincispreizece ani se urca pe tron numai în cele mai grele și mai îndouiase împregiurări, portă acum uă coronă de rege. Acesta este uă desvoltare atât de răpede și de norocită, încât ea nu este acordată decât la puține popore. Oricât le aspru am combătut noititudinea României față cu ultiamul resbel, ar fi absurd astăzl du privi cu neplăcere aventuriei. Surprinsă și uimită audi lumea spirea că marea Rusie a fost nevoită să facă apel la ajutorul micei Românii și se privi cu orecare bună-voință spre bravii luptători cari luară cu asalt reduta Grivița. „Sângele este un suc cu totul osebit,“ Românii versându-și sângele pentru independința lor căscigară stima Europei. Batjocura care urmărea necontenit armata română, fu năbușită d’Uă dată și congresul de la Berlin pronunțând independința României, îi acordă resplata pentru sforțările iei. „România pare în viitor să aducă mari servicii civilisațiunii și libertății. „Ridicarea României la rangul de Rigat va ajuta la întărirea consciinței naționale a Românilor.“ L'htalic jice : „In România este viitorul Criintelui mai mult decât în Elada. Mai tardiv toți vor recunosce acest adevăr. “ Iluștrii bărbați de Stat și patrioți de la Timpul au ijis : „In dealminterea e chiar bine să se schimbe și titulari și tot............. Ieca e vorba de prăpastie între trecut și viitor, prăpastie să fie. „De ce urmașii — decií ’l vom mai avea — să fie în pericol d’a confunda vechile nóstre epoce gospodărești și spornice cu epoca în care Caradalele și Cariagdil au găsit rațiune d’a fi. „Jos vechiul nume românesc al linei instituțiuni române, sus regalitatea Palestinei ș’a Greco-Bulgariei. „Lotăriele din Hamburg sĕ trăiască, cămătarii și TICHIA DE MĂRGĂRITAR!...“ ^ In facia acestor două portrete, unul depins de străini ș’altul de către pretinșii patrioți conservatori, nu mai putem duce un singur cuvânt. Acesta pretinsă partită conservatoire ș’a făcut ense-și fotografia ideielor și simțimintelor sale, ș’a pusu-o supt ochii națiunii ș’ai Europei. Pronunțându-și astfel ea înseși sentința de morte politică și morală, ne plecăm fruntea cu durere și lăsăm ca morții să-și îngrope morții, noștri la noi póte fi și ministru fără portofoliu. D. Al. Lahovari a zis, și Timpul repetă că ’n tóte țările constituționale nu s’ar găsi un președinte al consiliului care se nu flă tot-d’uădată și ministru al unei administrațiuni speciale. Nu desbatem astăzi cestiunea;zicem numai că d. Al. Lahovari și Timpul se ’nceta. In tote țările constituționale au fost primi-miniștri fără portofoliu. Casimir-Perier supt guvernul lui Ludovic-Filip , d. Dufaure mai taram, au fost președinți fără portofoliu. In Belgia, în Englitera au fost asemene și se vorbeșce de a se numi un succesor la financié d-lui Gladstone, care ar rămâne ministru fără portofoliu, precum fusese vorba când ilustrul sorbat de Stat primisé compună aftdsterul actual al Marei Britanii. * In sfârșit, Timpul, voind a merge mai departe în demonstrațiunea mea, grămădesce, ca toți cari susțin uă causă perdută d’inainte, erori peste erori. Nu vom releva decât pe cea mai grosolană. Ca se fiă cancelar, d. de Bismarck n’a avut nevoie să bată pe Francesc, nici să proclame imperiul, căci nu în urma evenimentelor de la 1870 a fost numit cancelar, ci la 1 iulie 1867, când fu organisată confederațiunea Nordului supt președința regelui Prusiei. Când nu este vorba de a se înființa la noi un cancelar, ci numai de a se permite ca primii-miniștri să n’aibă portofoliu, nimic nu silia pe Timpul și pe d. Al. Lahovari d’a înainta lucruri neexacte și afirmări greșite. »Francia n’are trebuință să facă comunicări oficiale către puteri asupra unei gestiuni care interesă numai pe Francia, pe beyul din Tunis și pe triburile resculate, guvernul francez putea să declare numai într’un chip oficios că operațiunile începute acum n’au altceva de scop decât restabilirea ordinii la fruntaria algero-tunesiană. Dat fiind că el nu scie ce atitudine va lua beyul din Tunis, care este vecinul și amicul Franciei, apoi îi este peste putință se facă mai din-nainte declarațiuni precise despre ceea ce se va întâmpla; de aceea dar ministrul de externe nu póte să ia asupră și față cu nici uă putere obligațiunile espuse de d. Cairoli. „Cât pentru ceea ce privesce pe Italia în special, apoi Francia scie că amidia Italiei pentru densa este d’o mare valore, dar și amidia Franciei pentru Italia este d’uă mare valore, mai ales în momentul de față, și acestă amidă n’ar fi fost compromisă de ca barele și partitele ar fi cugetat, că măsurile luate actualminte în Algeria precum și reclamațiunile făcute de Francia contra Tunisului, nu sunt ceva movi.* Tot în cestiunea Tunisului găsim în Neue freie Presse următorea telegramă din Paris cu data de 9 Aprilie : »La un atac al Țarului le National contra ministrului de resbel, fiind-că pregătirile pentru espedițiunea contra drumirilor durăză așa mult, i se respunse citatului chiar, că la acesta espedițiune vor lua parte 20,000 omeni, dar că n’a fost trebuință de mobilisare. Decă mobilisarea ar fi fost trebuinciosa, apoi ea ar fi fost esecutată cu mult mai nainte. S’au trimis într’adins diferite trupe disponibile din Francia, spre a nu goli Algeria de totă garnisona iei. — Francia a primit de la puterile străine asigurarea că ele privesc espedițiunea ca un apărare legitimă a intereselor franceze. Mai ales Germania și Austria au făcut declarațiuni în acest sens. Consulul englez din Tunis a priimit ordinul se se arate plin de considerațiune față cu consulul francez și se evite tot ce ar putea face să se credă că să vreaă parte. Același dhiar ne spune că șeful cancelariei militare a președintelui Republicei francese, d. general Pittin, a fost primit în Berlin de împăratul Wilhelm cu cea mai mare atențiune. împăratul îl asigură că Germania vede cu mulțumire pe Francia apărându-și interesele în Tunis. Iar principele de Bismarck dise generare lua, că espedițiunea din Tunis va fi uă garanțiă pentru pacea europeană. Englileza nu se va mișca, Italia va striga, dar nu va mai face nimic. ,Fiți și curi, dise principele de Bismarck, că n’aveți a vă teme de nici uă complicațiune. * In die Presse găsim în aceiași privință următorea telegramă din Constantinopole cu data de 8 Aprilie : »Ambasadorul francez a avut o lungă întrevorbire cu ministrul de externe asupra afacerei tunisiane, întrevorbire provocată în urma unei depeșe din Paris, primită de ambasador. Se zice că el, după cererea ce a făcut, va fi primit aduși de Sultan tot în acesta privință. Prin cercurile diplomatice se asigură că domnesce să vină schimbare, de depeși între Portă și guvernul beiului. Că propunere pentru desarmarea generală D. de Bühler, deputat din Reichstagul german, cunoscut prin propunerile sale de desarmare generală, găsi ocasiunea ca, pe când se desbătea propunerea d-lui Windthorst în privința măsurilor coercitive contra socialiștilor, să prezinte un amendament la acesta propunere, prin care cerea ca acest aranjament internațional să fie întrebuințat tot de un daja și pentru înțelegeri asupra stabilirii unei Curți europeane arbitrale, asupra împedicării resbelelor precum și asupra împuținării armatelor. In susținerea acestei propuneri d. de Bühler dise : »Condamn și urăsc mai mult ca oricare omorul de principi, și voi fi adera la cele mai aspre măsuri care ar fi de natură a aduce împedicarea lor, respect pedepsirea lor. Dar, tot atât ca omorul principilor urásc ca omorul popórelor, adică omorîrea omenilor prin nisce vesbele nedrepte, făcute cu ușurință, pe care atât lumea cea veche cât și cea nouă le-a vădut cu groză. Propunerea mea va servi dar de a împedica atât omorîrea omenilor cât și pe aceea a principilor. Deca se încheie tratate internaționale pentru împedicarea și pedepsirea crimelor de Stat, apoi trebuie și pentru unele cașuri, care nu trebuesc lăsate afară, să se înființeze curți internaționale care să ptărască, pentru ce are nu s’ar înființa și de acestea, de vreme ce tratatele dintre State sau stau în aer, sau dau naștere la resbele. Instituirea unui tribunal arbitrar și împuținarea armatelor sunt cel d’anteiü și mai bun mijloc, spre a asigurara Europei pacea. Ordinea socială și politică a continintelui nostru este scuduită, vieța monarhilor se află într’un pericol continuă. Deese poporelor pacea și ele vor fi mulțumite, or suveranii vor fi prin acesta, dar numai prin acesta, asigurați contra omorurilor.* Propunerea d-lui de Bühler a fost énsé respinsă de președintele Reichstagului, supt curent că ea nu are nici cea mai mică legătură cu propunerea d-lui Windhorst. Procesul contra omorîtorilor Țarului Alexandru II. Foia oficială din Petersburg, Prachtelstweny Wesnik, de la 8 Aprilie, publică următorea dare de somn asupra acestui proces : »Procesul începe cu citirea actului de acusațiune. După acesta veni ascultarea lui Nicolae Bissacoff El este mic, blând și are o figură neînsemnată. Bissacoff vorbia așa de încet încât d’abia îl audeau cei d’alături cu dânsul. El mărturisi că a fost cu totul supt influința lui Seljakoff și că a lucrat după instrucțiunea acestuia. După acesta el mai făcu următorele mărturiri : "Aparțin partitei Narodnaja Volia, am intrat la 1880 în această partită, déra în curând trebui să recunosc, că singur numai, nu puteam să’mî ajung la scop. Făcui cunoștința lui Șeljakoff acasă la studentul Ursinovici, care pe atunci se numia Saber son Zuher. Numai după ce făcui acestă cunoștință ’mi fu cu putință a prelucra diferite planuri. N’am avut nici uă dată ambițiunea d’a deveni capul conspirațiunei. Plăcerea mea pentru acestă afacere era atât de mare, încât eram mulțumit de a fi întrebuințat ca un instrument folositor. Sebbajevo mă duse în locuința sea din Ismailowsky Polk, No. 7; acolo făcui cunoștință cu un bărbat care mă informă asupra scopurilor, mijlocelor și principielor nihiliștilor, și ’mi promiseră lota lunară de 30 ruble. D’aci ’ncolo mă sforțai a forma un cerc de lucrători și a’îndemna la uă revoluțiune pe față, spre a resturna ordinea socială. Asistam la tóte desbaterile partitei. Câte uă dată aceste desbaterî aveau loc chiar în casa mea. Fiind mai mult cu Seljaboff în relațiuni, mă convinsem în curând că, în fața indolenței poporului rus, era peste putință uă revoluțiune fără a forma maî ântâia un mare partit. Cercul de afiliați ce formarăm, se împărți într’uă grupă de agitatori și alta de teroriști. La cea d’anteia aparținem ea, Șeljakoff, d-ra. Perovskaja, un bărbat cu supranumele de Invalid și un altul cu supranumele de Kater. Misiunea grupei teroriste era curățirea partitei de spioni, apoi esecutarea unui atentat în temeiul planului prelucrat de comitet. Spre acesta avură loc discuțiuni în locuința femeii Jesse Helfman. Cu uă săptămână maî nainte de esecutarea atentatului, Sellakoff convocă pe membrii conspirațiunei, și -i somă să se propună voluntari pentru esecutarea faptului. Mă oferii eu ănsumî, fiiind-că partidul fusese împuținat prin arestări și numărul nostru nu mai era decât forte mic. Afară de mine se mai oferiră Mihail Ivanovici, Kater, precum și alți doi anume Mihailoff și Timofei. Mihailoff făcuse cunoștința lui Seljakoff prin Perovskaia. Acesta este aceea care află despre drumul pe unde trebuia să abergá împăratul în ziua atentatului și cars ’l anunță conspiratorilor. In locuința Jessei Heifmann ne adunarăm noi voluntarii. Aci mai găsirăm afară de Helfmann încă pe un tecnic și pe un orecare Sahlin, care se împușcă mai târziiu. Acest tehnic ne explică eficacitatea bombelor esplosibile și ne puse în cunoștință despre compunerea și efectul lor la întrebuințare. La 12 Martie încercarăm efectul bombelor la spatele monastirii Smolnik pe întinsa câmpie Smolnik. Când vădurăm că Seljakoff nu asistă la acestă probă, Helfman răspunse că a fost împedicat de a veni, dar el, după cum am aflat mai térziu, fusese arestat. La 13 Martie ne adunarăm la Hellman acasă, spre a lua în primire bombele esplosibile. Aci găsirăm pe Perovskaia care adusese cu sine două bombe esplosi D. Al. Lahovari în Cameră și ’n Timpul protesteza din tote puterile în contra legei ce s’a votat, și prin care prședintele Consiliului de mi SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Petersburg, 11 Aprilie. — S’au luat precauțiuni pentru a păzi pe d. Gladstone, contra unui atentat eventual al Fenianilor. Intr’uă telegramă a marchizului de Salisbury, de la 7 Iulie 1878, reprodusă astăzi de diiare, vechiul șef al Foreign oficiului, recunosce că a declarat d. Wadington, pe atunci ministru al afacerilor străine în Francia, că Englitera n’are nici un interes întrucât priveșce Tunisul, și că ea nu va interveni decă Francia ar resturna pe Bein. Paris, 11 Aprilie. Camera deputaților.— D. Jules Ferry, președintele consiliului, răspundând la oă interpelare asupra afacerilor tunisiane, etice: „Situațiunea e de nesuferit la fruntaria tunisiană. Vom pedepsi pe autorii răutăților, și vom lua măsuri pentru a ’npedeca repetarea lor. »Republica francesă nu voesce cu’erirî, dar vom merge până unde va trebui, pentru a asigura viitorul Algeriei. In urma acestei declarațiuni, uă ordine de (T de încredere a fost adoptată cu 339 voturi contra 131. Camera a respins un ordine de zhi prin care se chlama Prefectul Poliției. Senatul a suspendat ședințele séle péné la 12 Maiü. Tiena, 11 Aprilie.—Zgomotele despre demisiunea baronului Pino de Friedenthal, noul ministru al comerciului, sunt desmințite. Constantinople, 11 Aprilie. — Sultanul a primit în audiență solemnă pe d. Imertinski, ambasador estraordinar al împăratului Rusiei, însărcinat a ’î anunța mortea Țarului și suirea pe tron a noului împărat. ’ —------------------------POLITICA ESTEEM. Cestiunea Tunisului In privința întrevorbirii ce d. Barthălemy St. Hilaire a avut cu ambasadorul italian, d. general Cialdini, asupra cestiunii Tunisului, d. Barthélemy adreseză represintanților Franciei în străinătate o circulară al cărei resumat este cam acesta: