Romanulu, septembrie 1881 (Anul 25)

1881-09-01

I ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI CINCILE Refracțiinea și Administrațiunea stradă Domnul 14, 1 SEPTEMBRE 1881. Voiesce și vei putea. Luminează te și vei fi. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deta , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler. Walfiscbgasse 10. LA FRANCFORT, S.—M.G. L. Daube et C-nie, Î>entru Germania, Belgia, C­­anda, Elveția și America. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI EXEMPLARUL ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 4 lei. Pentru tóte tarile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, Ia d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusiS. 20 BANI ESEMPLARUL 31 AUGUST 1QQ 12 RAPCIUNE 100 Intre unele fiare române — pe cari nu vom întreprinde a le apara — și multe fiare maghiare se în­cinsese săptămânele trecute cu harta la care noi am stat spectatori li­­nistiți, de­și nu nepăsători. Am așteptat să trecu vijelia, să’și vină mintele la loc, pentru ca se a­­rătum­ tot ce este de deplâns, atât în ceea ce privesce tărâmul de luptă ce’și aleg unele organe ale oposițiu­­nii, cât și mai cu osebire în ceea ce privesce necuasificabila și nejusti­ficata atitudine pe care junele or­gane maghiare o luaseră față cu Statul și cu națiunea română. Să restabilim faptele. Un organ de publicitate din Bu­­curești, — organ d’așa însemnătate în­cât nici de nume nu’i pomenim— căutând cu turbare arme de oposi­­țiune în contra guvernului, inven­­tază că ciocnire sângerosă între Ro­mâni și Unguri pe fruntaria ; el a­­firmă că Ungurii ar fi surprins pe români desarmați și i-ar fi măcelă­rit în modul cel mai crunt. De aci injur­ie la adresa guvernului, aca sărî de lașitate, de trădare etc., tote a­­ceste însoțite negreșit și de tot fe­lul de blesteme în contra Ungurilor, omorîtorii Românilor. N’am putea se stigmatisăm îndes­tul acest mod culpabil de a face o­­posițiune. Nu este de ajuns organelor opo­­sițiunii de a inventa tot felul de neomenii și de crime, punându-le în sarcina guvernului spre a rădica în contraT­ara cetățianilor du­ a întări ast­fel rândurile atât de rare și de slabe ale oposițiunii ? Nu sunt des­tule injurtele și calomniele ce fil­­nic ele aruncă atât guvernului cât și ori­cărui membru mai influente al partitei de la putere ? Nu­ lor le mai trebuie să inventeze și arme de o­­posițiune, cari pot avea de efect a tulbura buna înțelegere ce trebuie să esiste între România și Statele vecine. Blamăm dar mai nainte de tote și fără nici uă reservă, organele din România cari au înverșunat cu ne­socotință ura tot­dea­una gata a se deslanța în contra Românilor a unor­­ fiare maghiare. Blamul trebuie să fia cu atât mai sever, cu cât campania organelor maghiare in contra României s’ar fi deschis și fără cea mai mică întărî­­tare din partea unor organe române, și atunci totă respunderea și totă desaprobarea omenilor bine cugetă­tori ar fi căzut numai asupra fia­relor unguresc!. In adevăr, în acelaș timp când un­­ fiar al oposițiunii, țipa că guvernul trădător lasă fără resburare pe soldații români măcelăriți de unguri, mai multe organe unguresc­ pretindeau că Românii au călcat fruntaria ungurescă; ele numind acesta cn „ocupațiune militară“ a­cuză un district ungu­resc; adăugau că guvernul românesc a umplut Ardealul cu emisari, cari îndemnă pe Românii de acolo la răs­­colă; pretindea că supușii unguri sunt maltratați și prădați în Româ­nia; că în scólele române s’ad intro-dragoste cu sila, vor ca România să fiă constrînsă a se alipi de Austro- Ungaria și proclamă că „cine nu e cu noi e în contra nostră.“ Libere sunt aceste organe se a­­menințe, în numele lor propriu, sau și în numele opiniunii ce pretind că reprezintă­ Liberi și noi Românii d’a face de aceste amenințări cazul ce ele merită. Nu putem înse lăsa se trecă ne­observate unele din argumentele pe cari se întemeiază aceste amenință­ri. Pesther Lloyd zice : „ In acest an­tagonism (între Austro-Ungaria și Ru­sia) nu există pentru statele mici po­­­iție neutrală sau independinte ; trebue să se­otărască , ori cu noi, ori cu Rusia. Ba chiar abstracțiune făcând de cestiunea de putere dintre Aus­­tro-Ungaria și imperiul rusesc, chiar în împrejurări pacifice, nu pote fi vorba dejită independință absolută a statelor singulare din peninsula bal­canică, de un drept absolut al lor de a’și determina voința.“ Și mai la vale: „Ast­e încă în puterea nostră de a pune în acord creațiunile noue cu necesitățile nóstre. Fiind­că inde­­pendința absolută a micilor state e în practică cu neiputin­ță și fiind­că fie­care din ele care nu caută a se alipi de monarh­ia nostră, devine ne­cesarmente un instrument al politi­cei rusești, avem datoria de a câș­tiga garanții pipăite, pentru ca sta­tele din vecinătatea nostră imediată se aparție sferei de putere a Austro- Ungariei, fără prejudiții pentru au­tonomia lor. E dă frumósele rațiuni, și plăcuta perspectivă, pentru care România trebuie să se grăbescă a se pune sub scutul tutelar al Austro-Ungariei. Trebuie să mărturim că organele maghiare sold să aducă mari servicii, case nu intereselor unguresc­, ci toc­mai din contra intereselor rusesc!. Care este are poporul, care auz­ind d’uă propunere de alianță, sub con­diția mea de a nu mai avea „indepen­­dința absolută, dreptul absolut de a’și determina voința,“ se fiă îndem­nat a asculta asemeni propuneri? Încă vă dată, ciudat e făcută ra­țiunea celor cari înțeleg ast­fel po­litica orientului și simțimintele po­­porelor! Altă cugetare cu totul avem noi Românii, despre posițiunea nostră ca Stat și de altă natură sunt ra­țiunile ce ne ar putea îndemna a ne alia, la cas de trebuință, cu cutare sau cutare putere vecină. Cu posițiunea ce am dobândit, cu puterea și vitalitatea ce cutezăm a fice ce am probat, și în situați­unea geografică ce ocupăm, suntem mult mai independințî de­cât multe State mai puternice de­cât noi. Așa mici cum suntem, relativ cu marele imperiu ale Europei, mult mai curând cei mari pot să caute alianța nostră, de cât noi alianța lor, chiar pretensiunile organelor un­­guresci proberă acesta. Și fiind că alianța nostră se caută d’uă parte, pentru ca să nu trecem în cea­l­altă parte, prea lesne ne vine sé ficem nu d’uă parte, nu de alta, și se stăm în pace, gata nu­mai a ne apăra ș’a primi atunci a­­lianța care de fapt s’ar impune. Ast­fel suntem în mai bună posi­­țiune de­cât alte State puternice, d’a ne alege în ori­ce caz rolul și posițiunea ce ar conveni mai bine intereselor nóstre. Fiind­că organele maghiare vor­besc de solidaritate și de comuni­tate de interese, le rugăm să bine­­voiască a crede că cei mai buni ju­decători despre interesele nóstre, suntem neapărat noi înșine. Nimic nu ne va opri de a ne duce acolo unde interesele nóstre bine înțelese ne vor chiama. Nu suntem orbiți d’uă prea mare mândrie națională, nu ne rătăcesce nici vr’uă absurdă antipatie de rasă,­­spre a nu vedea pe ce cale trebuie sĕ apucăm și ce ne póte garanta interesele. Înțelegem énse a rămâne a stăpâni d’a îndrepta mișcărele nóstre cum și când vom crede că este priincios pentru noi. D’aceea la somațiunile pripite ale organelor maghiare putem respunde astă­zi, cu cea mai deplină liniște : „Nici cu voi nici contra vostră.“ Daca somațiunile ar veni din altă parte, am respunde asemene cu a­­ceeași liniște : „Nici cu voi nici contra vostră.“ Cine pute respunde ast­fel, și nu se pronunță de­cât atunci când crede că este în interesul său d a o face, ni se pare că este absolut indepen­dinte, ni se pare că așuză de sdrep­tul absolut de a-și determina vo­ința.“ Adevărat este énse că în starea relațiunilor de astă­zi dintre Statele Europei, uă independință nelimitată d’a face tot ce le-ar trece prin minte nu există pentru nici uă putere, nici chiar pentru Germania, cu atât mai puțin pentru Austro-Ungaria. Ce n’ar fi făcut are Austro-Unga­ria în timpul resbelului de la 1870, dacă nu ’i-ar fi stat în costă pute­rea amenințătore a Rusiei. Cu tote acestea, Austro-Ungaria este inde­pendinte de Rusia. Francia este in­dependinte de ori­care alt Stat, cu tote acestea ea nu se mișcă spre a-și lua revanșa, pentru că neapărat­e dependințe de alte împrejurări ce o țin în loc. Italia nu e dependințe de nici un altă putere; cu tote acestea ea nu se aventureză a pune mâna pe Tries­­tinul, la care fără îndoială rîvnesce. De câte ori dă putere nu-și schimbă miniștrii și chiar cabinete întregi, în urma unei schimbări de conste­­lațiuni politice în relațiunile din a­­fară, de­și ea este forte independinte de tote cele­l­alte puteri. Daca d­uă asemenea independință voiesce să vorbască Pesther Lloyd apoi admitem că ea este limitată și pentru noi ca și pentru Austro-Un­­garia. Nu concedem cnse nimic mai mult. Pe acest picior trebue să ne tra­teze organele maghiare, decâ voiesc să ne vorbescă de solidaritate și de comunitate de interese. Avem pentru imperiul vecin și­­ I arătăm tot respectul ce i se cuvine, cerem casă să fim tratați la rândul SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Paris, 9 August.—D. Roustan, ministrul Franciei la Tunis, se va întorce în curend la postul său. Cele di­n urmă știri primite din Tripoli spun că ațâțările autorităților turcesci în Regin­ă au provocat uă ultimă agitațiune între triburi și în mai multe punte reseti­le cari necesiteza noul trimiteri de trupe turcesci la Tripoli. Cairo, 7 Septembre, sera, sosită numai la 9.—că răscolă a isbucnit. Palatul Khe­­divului este înconjurat de răsculați. Situa­­țiunea este gravă. Cairo, 9 Septembre.—Aprope 4,000 omeni de trupe, cu 30 tunuri, înconjuraseră pa­latul Abdin, unde locuesce Khedivul; ei ce­­reau destituirea tuturor miniștrilor și con­vocarea notabililor. Khedivul a consimțit la schimbarea ministerului. Uă circulară, pri­mită mai nainte de consulii străini, con­stata că dem­onstrațiunea nu era îndreptată în contra Europenilor. Se crede în genere că că ocupare străină va deveni neapărată. Dantzig, 9 Septembre, 3 ore sera.—îm­păratul Germaniei și principele moștenitor, cu uniforme rusescî, s-au dus la orele 12 1/2 la portul Neufahrwasser. Principele de Bis­­mark care avusese dimineța­ră audiență de un ceas la împăratul, urma imediat tră­sura Maiestății Sale care a fost aclamată pretutindeni. Brandul care trebuia să aibă loc la palatul Arthurohof a fost contraman­dat: cei doui suverani vor prânji pe va­sul Holmnzollern. In urma acestei schimbări în programa întrevedere­, nu se mai crede aici că Țarul va veni la Dantzig. Escadra rusescă a sosit pe la Tr 'E­ore. Dantzig, 9 Septembre, 4 ore sera.— în­tâlnirea celor doui împărați a avut loc pe la orele 2 pe vasul Hohenzollern. Neufahrwasser, 9 Septembre.— 5 ore.— împăratul Wilhelm, principele moștenitor și principele de Bismarck au sosit la ora 1; s’au dus îndată pe vasele Hohenzollern­, îm­păratul s’a suit, cu amiralul Stosch, pe puntea vasului, care a naintat atunci în port unde se afla Yachtul Derjava al împă­ratului Alexandru. Tunurile escadrei cuira­­sate au salutat cele două vase care s’au pus unul lângă altul pe la orele 2. Țarul a venit atunci pe vasul Hohenzollern unde cei doui împărați s’au salutat în modul cel mai cordial. Au rămas cât­va timp unul în brațele celui alt și s’au sărutat de mai multe ori, adânc mișcați amândoui. Țarul și principele moștenitor al Germaniei s’au salutat asemenea cu cordialitate, apoi îm­păratul Alexandru, întorcându-se spre prin­cipele de Bismarck, a vorbit mult timp cu densul. Maiestățile Lor s’au pus pe urmă la masă pentru dejun. Se crede că Țarul nu va debarca. Dantzig, 9 Septembre,6 ore sera. — Cei doui împărați, urmați de principele moște­nitor al Germaniei și de marele duce Vla­­dimir care erau într’u­ altă trăsură, au in­trat la orele 4 și jumătate in orașul Dan­tzig, au fost primiți cu entusiasm în mij­locul urărilor mulțimei, în sunetul clopote­lor și salutările tunurilor. După prând, din nou și în grabă pregătit la palatul Arthur­ ce are conseiința de sine. Dorim a restrînge cât mai mult bunele nóstre relațiuni oficiale cu Austro-Ungaria, dar pentru acesta cerem să ni se vorbescă limbagiul ami­iei și al­ considerațiunii, ci nu al urei și al disprețului, cum fac unele foi maghiare, nostru ca un Stat și ca uă națiune dus carte geografice, cari semnaleză pretențiunile Românilor asupra unor mari întinderi din teritoriul ungu­resc, etc. Apoi de aci injurie și bat­­jocore nesfîrșite în contra Româ­niei și a națiunii române. Ar­ fi o­ atingere pentru demni­tatea nostră națională, d’a rădica una singură din acele atacuri cari dovedesc un spirit funest și forte puțin demn din presa maghiară. Tinem énsé a constata că nimic n’a provocat de astă dată noua is­­bucnire de ură a unor foi unguresc­ în contra nostră, e’acesta n’a fost de­cât uă pornire spontanen a u­­nor simțiminte cari fac mult mai mare rei Ungariei de­cât Româ­niei. Atât de puțin adevărat era că România ocupase milităresce un dis­trict al Ungariei și împănase Ar­dealul cu emisari," în­cât în acelaș timp când organele unguresc! făceau guvernului român aceste acuzări, vi­nele din organele oposițiunii din Ro­mânia acuzau pe acelaș gu­vern d’a fi sluga umilită a Austro-Ungariei, d’a lăsa fără protestare și fără re­­parațiune să se măcelărescă soldații Români etc. Este apoi de­ observat că pe când organele oposițiunii din România că­­deau asupra guvernului românesc, cu acuzărî de trădare, fiarele un­guresc­, nu respundeau fiarelor ro­mânești, ci cădeau și ele asupra gu­vernului și a națiunii române, cu tot felul de insulte și de batjocore. Acesta probeză că elenii respun­­deau la uă provocare, ci cnsele erau agresorii, și nu în contra unor fia­re, ci în contra guvernului și a na­țiunii române. C­ 1 ar fi ce are fiarele maghiare, daca noi acum, în loc de a le impu­ta numai lor uă atitudine nenoroci­tă, ne am apuca să insultăm guver­nul și națiunea maghiară? Ceva mai straniu­ și ceva ce ca­­racterisă acea presă maghiară, este că aceleași organe cari spumegau de ură și dispreț în contra Româ­nilor, pretindeau că existe „oă soli­daritate naturală de interese între Austro-Ungaria și România.“ Ele ne acoperinu de invective și pretindea în acelaș timp ca „comunitatea de interese să se manifeste prin fapte.“ Ciudat mod d’a predica armonia și lucrarea în comun! Straniu trebuie să fie formată ra­țiunea unor asemeni predicatori. Acesta este cu atât mai straniu, cu cât cei cari scriu fiind Unguri, ei nu scid de­cât prea mult ce este mândria națională. Stim că poporele cari împing mân­dria națională la esces, sunt în pe­ricol de a privi pe tote cele­l­alte na­țiuni ca inferiore lor. Nu ne putem énse închipui că chiar un asemene popor pute predica solidaritatea de interese altuia, acoperindu’l de cu­vinte de ură și de dispreț. De bună semă redactorii foilor ce au căzut în asemene neconsecințe, ah simțimintele lor naționale forte bolnave. Aceleași foi — și nu din cele mai neînsemnate ale Ungariei — trec de la insulte la amenințări. Ele vor Publicăm mai la vale discursul rostit de d. Gambetta la Neubourg cu ocasiunea inaugurării statuiei u­­nui mare cetățan francez, Dupont de l’Eure. Recomandăm cititorilor noștri acest discurs plin de învățăminte. Poparele cele mari au solut tot­dea­­una să onoreze pe cei cari au con­sacrat viața lor binelui și mărirea țârei lor. Precum a fii forte bine d. Spuller în discursul său, asemenea serbări lasă în inima acelor cari au fost de față neperitere amintiri. Că națiune se onoreza când scre se ono­reze memoria iluștrilor săi morți.

Next