Romanulu, octombrie 1881 (Anul 25)

1881-10-24

948 rațiuni făcute­­ de d. Mancini, ministrul i­­­­talian de esterne, față cu un personagiu­ de cea mai mare încredere, dar care nu erau nici cum destinate publicității. D. Mancini dtise : „Călătoria regelui la Berlin a fost lăsată la oă parte sau cel puțin amânată pentru un timp nedeterminat. Mai ântâia noi n’avem acolo nimic special de negociat căci negociând la Viena negociăm în ace­­la­șî timp și la Berlin, de vreme ce ’n Viena — acesta o sciam noi — s’au dat de­pline puteri nemărginite; al doilea, noi sciam că ’ntrevederea de­­ la Viena inspiră ori­cui încredere, pe când uă ’ntrevedere în Berlin, fiă pe drept sau pe ne-drept, ar fi inspirat ne­’ncredere cutărea sau cutăreî puteri, cea­ ce nu ne vinea la socotălă. D-v. cei din Viena, aveți trebuință de noi, și noi, cei din Roma, avem trebuință de d-v. pentru d-v. întrevederea era uă dorință căl­­durosă, ci pentru no­­uă trebuință arginte. Am venit de bună-voiă la Viena, și déce n’am fi voit să venim, apoi ar fi trebuit să venim. Interesul nostru este cea mai sigură garanțiă pentru sinceritatea nostrui și cel puțin în acest caz totă Italia stă la spatele nostru. Urmașul meu la ministeru­l n’ar fi putut să sfătuiescă pe rege alt­fel de­cât cum ’l-am sfătuit eu. Eu n’am fă­cut uă politică a cutărul sau cufărul mi­nister, ci uă politică a țărei.* Porta și Bulgaria Uă telegramă din Constantinopole, cu data de 1 Noembre și publicată de Pester Lloyd, anunță următorele : „In aceste din urmă­­­ ile Porta a re­clamat necontenit la represintanții puteri­lor contra guvernului bulgar și se cjice că ea, într’un memoriu special sau într’uă a­­dresă presintată ambasadorilor ’și-a expri­­mat plângerile sale. Porta acasă pe guver­nul bulgar de­uă persecuțiune sistematică atât contra puterii iei suzerane cât și con­tra musulmanilor cari trăiesc în Bulgaria. Ea releveza mai cu deosebire faptul că a­­genții comerciali ai Turciei nu sunt recu­noscuți și admiși în Bulgaria, spre pagubă a acelora cari au trebuință în Bulgaria de protecțiunea comercială a Porții. Reclama­­țiunea mai acasă pe guvernul bulgar, că el, contra tutor promisiunilor, nu respectă proprietatea și instituțiunile religiose a mu­sulmanilor din Bulgaria. Ea arată ’n deo­sebi că un mosch­etă din Vidin a fost trans­formată într’un deposit de arme, cu tot protestul tutor musulmanilor ce trăiesc în Vidin, cari au văzzut în acesta uă violare­a simțimintelor lor religiose, de vreme ce au fost lipsiți ast­fel de singurul loc în care puteau să ’și facă rugăciunile lor. Actul mai conține multe alte acusațiuni și plângeri și ’nchetă esprimând speranța, că dreptatea puterilor nu vor permite un ast­fel de stare de lucruri, dar că Porta, în ori­ce cas, va face guvernul bulgar responsabil pentru pagubele materiale ale numeroșilor emi­granți din Bulgaria, causate de nedrepta și necorecta atitudine a autorităților bulgare.“ pentru 25 Octombre, Duminica viitare la ora 2 p. m. Se scie că concursul va avea loc la scala de agricultură de la Ferăstrău­. * * *­­barul Poșta din Galați ne spune că d. general Slănicanu se află acolo pentru a ins­pecta trupele din localitate. * * * Demisiunea d-rei Iacobson fiind primită, direcțiunea provisoriă a Asilului Elena-Domna a fost încredințată d-rei E. Alesiu supt­ di­­rectore. * * * Inmorm­ăntarea d-lui Dim. P. Vioreanu, fost ministru, fost procuror la curtea de Casațiune, va avea loc mâne Sâmbătă, 24 Octombre, la ora 1 d. am. la domici­liul decedatului, strada Polonă, 24, de unde apoi cortegiul va porni la cimitirul Șer­­ban Vodă. * ** Mișcarea poporațiuneî din Iași de la 11— 18 Octombre a fost: 48 născuți, 13 căsă­toriți, 43 morți. * * * Mișcarea poporațiuneî din județul Argeș de la 1 Octombre 1880 f pân’la 1 Octom­­bre 1881 a fost următorea : Născuți 5, 696 ; căsătoriți, 2, 330 ; Morți, 4, 904. Anul trecut numărul morților era mai mare. * * * Monitorul oficial de a dl publică resulta­­tul raportelor d-lui prim-procuror de Dolj, și al d-lui Ionescu, inspectorul impositelor băuturilor spirtase din care resultă că d. I. Gherca, perceptorul comunei Cornu (Dolj), și d. Dumitru Ionescu, j primarele comunei Hermeziu (Iași) delegat provisoriu cu gira­rea afacerilor de percepție, delapidând bani publici au fost destituiți și dați judecății, după cum am anunțat noi în­tr’unul din numerile precedinte. SGIRI­I ALE­DILEI D. Alexandru Farra, consul generale la Constantinopole, a fost mutat în aceea­și calitate la Buda­pesta, în locul d-lui Eu­­geniu Voinescu, care trece la Constantino­pole, în locul d-lui Farra. * * * La Gazette de Roumanie anund­ă că d. viconte d’Harcourt, fost secretar al Mare­șalului de Mac-Mahon, în timpul președin­ției sale, a sosit la Bucuresci, venind din Sofi­a. * * * Construcțiunea cheiurilor din Oltenița, Calarașî, Zimnicea și Turnu-Măgurele s’a adjudecat Societății romăne de construc­­țiune. * * * Comunele Chirachi, Ghisdărescu, Sirin, Sarighiol, Cara-Omer, Mangalia, Cadichioi, Asarlâc, Enisenlia, Calnia, Satul-Nou și Bu­­geac, achitând, după cum încredință că d. casier al județului Constanța, prin rapor­tul No. 8.751, atât debitele trimestrelor trecute, precum și parte din debitul tri­mestrului Octombre 1881, ministerul ex­­primă mulțumiri funcționarilor din acele comune, pentru zelul și­­ activitatea ce de­pun în îndeplinirea contribuțiunilor di­recte. * * * Comițiul agricol și industrial al acestui județ, al cărui președinte a fost ales d. Dim. Chica, ne rugă să mai reamintim publicului că diua concursului este fixată DIN STRAINETATE Se anund­ă din Neuchâtel (Elveția) că partita radicală a repurtat la 30 Octombre oă victorie strălucită ’n alegerile pentru reînoirea consiliului național. [x— La Londra se vorbesce din nou că d. Gladstone ar fi­otărît a părăsi portofoliul financielor, în scopul de a provoca oă re­­maniare a cabinetului, în care ar intra lordul Derby. —x—­­fiarele liberale din Berlin exprimă te­merea că ’n cele două colegii de acolo, unde sunt balotage, între progresiști și so­cialiști, anti-progresiștiî vor vota pentru so­cialiști. Se­­ zice că guvernul ar fi avănd dorința ca­ socialismul­ să nu remână ne­­represintat în Reichstag. [x— Se anunc­ă din Constantinopole către Pester Lloyd, că membrul austro-ungar din comisiunea î nsărcinată cu regularea frun­tariilor grecesc­, d. căpitan Manega, se duce­­ zilele acestea la Volo, unde va ’n­­cepe la 5 Noembre predarea­ celei de a treia secțiune a teritoriului turc către Grecia. Wiener Allgemeine Zeitung publică ur­mătorea telegramă din Berlin cu data de 1 Noembre: „Se vorbesce că principele de Bismarck se va reîntorce­­ filele acestea de la Varzin la Berlin, spre a regula lucrările pentru Reichstag.1 —x —­­ziarul La Lega della Democrazia publică două documente forte ciudate: unul este o­ proclamațiune a comitetului revoluționar din Triest, prin care acesta comunică concetă­țenilor că d-lui ministru Mancini, cu oca­­siunea călătoriei regelui, i s’a ’nmânat un memoriu prin comitetul iredentei din Roma; al douilea document este sus-citatul memo­­riu, în care comitetul își esprimă ’ncrede­­rea sea­că, cu ocasiunea călătoriei regale, nu se va ivi nici un trebuință politică care se facă pe guvernul național a renunța la drepturile italiane ’n provinciile de la Alpi. Triestinii și Istrianii au cu atât mai mare ’ncredere, cu cât d. Mancini a exprimat tot­d’a­una uă siguranță ’n viitorul patriei. Se anunță din Roma, cu data de 31 Oc­­tombre, către Neue freie Presse, că amba­­sadorele francez nu se va reîntorce acolo mai nainte de numirea ambasadorelui ita­lian la Paris. ROMANUL­ 24 OCTOMBRE 1881 Citim în Deutsche Leitung de la 2 No­embre : „­Ziarul oficial austriac din Sarajevo pu­blică un decret al guvernului, prin care se aduce la cunoscința tutor autorităților din Bosnia și Herzegovina, că guvernele Rusiei, Franciei și Italiei, imitând exemplul dat de guvernele german și englez, au renunțat și ele la jurisdicțiunea lor consulară din Bos­nia și Herzegovina și au dat deja instruc­țiunile trebuinciuse autorităților consulare din provinciile ocupate.* —x— Memorial Diplomatique asigură că lor­dul Granville se pregătește a propune ma­rilor puteri trimiterea la Washington a u­­nei note identice care să respingă preten­­țiunile emise de guvernul Statelor­ Unite ’n privința neutralității politice a viitorului canal de Panama. [ x— Monitorul oficial francez publică un de­cret care modifică lefurile directorilor și institutorilor primari superiori. Directorele trece dintr’uă clasă ’ntr’alta după cinci ani, institutorele după trei ani. Directorii Clasa IV ... . 2,000 fr. , III ... . 2,260 , , II ... . 2,500 , » 1 . . . . 2,800 , Institutorii Clasa IV ... . 1,200 fr. » III . . . . 1,400 , , II ... . 1,500 , ■ 1 . .­­ . 1,800 , Concursul agricol și industrial din Olt. In z­iua de 13 cuvinte, c­i ficiată pentru ținerea concursului, s’au presintat, în fața juriului instituit ș’a unui numeros public, 44 de concurințî cu pluguri. Juriul, după uă matură deliberare, a ’m­­părțit 6 premiuri : Premiul I, de 200 lei, d-luî I. Boleac, sătân din comuna Isvorele . Premiul al II, de 140 lei, d-luî Firică Pană, frunzar ; Premiul al IV, de 100 lei, d-luî N. Po­­pescu, din comuna Șerbănesciî-de-jos; Premiul al IV, de 40 lei și un plug de fer, d-luî Florea Popescu, din comuna Dră­­gănesci; Premiul al V, de 30 lei și un plug de fer, d-luî Stoica Eremia, din comuna Crăciunel­­de-sus; Premiul al VI, de 20 lei și un plug de fer, d-lui Badea Negrilă, din comuna Dră­­gănescu. După terminarea concursului, s’a dat un banchet la care au luat parte arendași, proprietari și concurențî. La acest banchet s’au rădicat mai multe toasturi în onorea guvernului, care a avut acesta fericită ideiă de concursuri agricole și industriale. Societatea de ingeniari și arh­itecți Intr’unul din numerile precedinte am­­ zis că, după terminarea banchetului de la Focșani, d-niî ingeniari și architecți pre­­sințî au pus bazele formării unei soci­etăți. E că câte-va amănunte în privința for­mării acestei societăți, care a ieșit din ideia formarei unui congres de ingeniari și arh­itecțî. D-niî ingeniari și arh­itecțî presințî în sala banchetului, sub președinția d lui N. Dabija, m­inistrul lucrărilor publice a as­cultat următorea propunere a d-lui Maxen­­tian, ingen­iar . Sub­semnații ingeniari câți s’au aflat în­truniți astă­­ji la 1S/86 Octombre 1881, în sala din gara Focșani, au­otărît constitui­rea societății de ingeniari­­ și arh­itecți din țară, care se concure prin cunoșcințele lor: a) . La desvoltarea economică, comerci­ală, industriale și technică a țărei; b) . Acesta societate să funcționeze și ca societate de economiă și ajutor mutual între membrii săi, pentru ori­ce eventua­litate ; c) . Membrii presințî iau anga­jamentul d’a se ’ntruni în prima Duminică a lunei lui Noembre spre a ’ncepe elaborarea sta­tutelor acestei societăți ’n localul ministe­rului de lucrări publice; d) . Ori­ ce ’ntrunire generală estra-ordi­­nară va fi presidată de d. ministru al lu­crărilor publice, a­vend de președinte pro­visoriu pe d. colonel St. Fălcoianu, în în­trunirile ordinare; e) . Tributul sciințificilor străini se va admite după probele ce va presinta în in­teresul șciinței, al țăreî ca și al omenireî în genere. După citirea acestei propuneri, s’a ales un comitet compus din 4 d-nii colonel St. Fălcoianu președinte, d-nii ingeniari C. Olănescu, D. Frunză, D. I. Manovici, Po­­pescu, Cantacuzino pentru a elabora sta­tutele societăței. La procesul verbal, încheiat în acesta ședință, d. Maxentian, ingenior, a făcut uă observațiune în ceea ce privește constitui­rea comitetului, dicând că, de­ore­ce so­cietatea va purta titlul de Societate de in­geniari și arc­itecți, trebuia ca în comitet să fie aleși și arh­itecți. Dorim ca acesta societate să se consti­tuie cât mai curând, ca să ne putem bu­cura de rudele ce suntem și cum­ că nu va întârejla a produce. VARIETATE SCU­­TIFICA Strămoșii Telefonului. Invențiunea telefonului este, fără ’ndo­­ială, cea mai surprinz­ătore minune din tim­purile nóstre. Descoperirea sea­ânsă se rădică la mai bine de două sute de ani. „In 1667, orice cronicarul Republică fran­­cese, un a­nume Robert Hooke, care n’a fost de prea mare ’nsemnătate în stiința timpului său, concepuse deja tocmai ideia telefonului și c’un mijloc realizabil care fu în adevăr întrebuințat un secol și jumătate mai târejiu. „Nu s’a examinat încă serios, dicea el, până la ce punt pot ajunge mijlocele acus­tice, nici cum s’ar putea impresiona aurjul prin intermediul altor ajutore de­cât aerul, dar pot afirma că ’ntrebuințând că sîrmă ’ntinsă, am reușit să transmit sunetul până la uă distanță mare și c’uă vitesă care, dacă nu este tot așa de repede ca aeru­lui, cel puțin este cu mult mai mare de­cât acea a sunetului in aer. Acesta transmi­siune se póte face nu numai cu sîrma ’n­­tinsă în linie drepta, dor âncă și când a­­cestă sîrmă are mai multe cotituri.* Din nenorocire nu stim mai mult nimic asupra aparatului lui Hooke. Dar este încă un sistemă mult mai mis­­teriosă și mai curiosă, care a fost aprobată de Academia de științe din Paris, pe la fi­nele secolului trecut. E că istoria lui: „ Acestă sistemă a fost concepută de către Gantey, care făcuse în 1872 esperiințe asupra propagării sunetului în tuburile metalice ale pompei de foc a lui Chaillot și care cre­dea că pute transmite sunetul la 150 leghe în cinci-cinci minute, cu un conductor format de 300 tuburi lungi. „In anul următor, 1873, Gantey publică un prospect tipărit la Filadelfia, în care se vede că el propusese Academiei de stiințe două mijjloce cu totul nouî „pentru a face se sosesc o uă depeșă cu cea mai mare iuțală.* „Aceste două descoperiri fură supuse cer­cetărilor Academiei de științe, și dd. Con­­dorcet și Milly, comisarii numiți pentru a­­cesta, au spus raportul lor, pentru prima descoperire, că mijlocul presintat li s’a pă­rut practicabil, ingenios și nou; că n’avea nici uă analogie cu mi­jlocele cunoscute până acum, și că se pute da, prin acest mi­jloc, un semnal la trei-cjeci de leghe, în câte­va secunde, fără stațiuni intermediare, că a­­paratul n’ar fi nici scump, nici ne­les­­nicios.* Academia nu s’a pronunțat asupra celui d’al douilea mi­jloc. Care era principiul telefonului lui Gantey ? Nu se scie. El a fost un secret păstrat cu religiositate, după cum ceruse inventatorele, și care trebuie să existe împachetat în ar­­h­ivele Academiei de științe din Paris. Câte descoperiri nu se vor fi perdut din causa acestui spirit funest al secretului, care domni în tot timpul evului mediu, și care s’a urmat, de și mai puțin, până ’n timpu­rile nóstre ! Descoperitorele încongiura des­coperirea sea prin precauțiuni de avar; o păstra c’uă grijă gelosă. După Gantey, mai mulți învățați și in­ventatori s’au ocupat, c’un succes mai mult sau mai puțin mare, de transmiterea su­netelor la distanțe mari. Ast­fel putem cita pe Wheaston Page, de la Rive, Leon Scott, Reiss, Elijah Gray, Bourseul. După cum vedem dor, strămoșii telefonu­­lui formăză uă numerosă și gloriosă fa­milia. CRONICA JUDECATORESCA Matei Georgescu e un amabil Don Juan de țară, care nu prea respectă virtutea fe­telor. Intr’uă dl­ întâlnind în pădure pe Stanca lui Stancu, brună și sprîncenată co­pilă a satului, el o atrase ’n partea cea mai obscură a zăvoiului, supt motivul falacios d’a culege mure. Se vede ânsă că altul a fost scopul lui, căci Stanca, întorcându-se a­casă, era roșie ca bujorul la față și cu lacrămile ’n ochi. De aceea Stancu, tatăl ei, a pornit a doua zi cu jalbă la primărie, și ast­fel Don Juanul a fost dat în judecata tribunalului din Ilfov, supt prevențiunea de viol asupra unei copile mai mici de 16 ani. La audiență au compărut numai recla­manții. — De câți an­esc îl întrebă președintele pe Stanca. — De trei-spre-zece anî, răspunde ea cu ochii în pământ. Din nenorocire, biletul de botez ce pre­­sintă arătă că e de șase­spre-z­ece anî tre­cuți... — Bine, când s’a făcut faptul n’au țipat ? întrebă magistratul. — Puteam să țip uă mii de ani, boe­­rule, răspunde Stanca, că nimeni nu m’aucjia. El a sărit la mine cu pușca. De frică, de... — La un judecător de instrucție ai spus ânsă că de bună voiă te-ai dus cu el în pădure. — Am spus așa fiind­că ’mi făgăduise c’o să mă ia de nevesta... — Va să cjică, nu ’ți-a făcut silă ? Stancu, întrerupând : De, dacá nu vrea s’o ia de nevesta? Tribunalul, unit cu conclusiunile procu­­rorului, achită pe prevenit. — (­i, a rămas tréba așa, cinstiți boerî ? întrebă Stancu. — Stăruesce s’o ia de neveste, răspunde președintele. — Păi, daca nu vrea, hoțul! replică bie­tul Stanca cu resemnațiune. Cât despre Stanca, ea a făcut jurământ — cam târijit, nu e vorbă — că, D’o muri de dor de mare, Nu mai intră în pădure... * * * Cerem voie cititorilor să le povestim, după un chiar frances, uă ’ntâmplare detorilâ, zeului sburdalnic al iubireî, și care s’a des­fășurat înaintea Tribunalului corecțional din Paris. Pe banca prevențiilor figureza un ore­­care Bernardet, natură irascibilă, inculpat pentru mai multe lovituri de pumn aplicate cu voință pe capul unui tânăr, într’uăsără de spectacol.. Explicațiunile părței civile vor lămuri des­tul de bine lucrurile. — Domnilor judecători, făcusem cunos­­cință în ajunul acestei întâmplări c’uă fată, care mă rugase s’o duc la tetru.... La tetru î gândiți-vă în ce posițiune mă aflam: la tetru trebuie să ședî și din nenorocirea mea îmi ieșise de la câte­va­­ J de un b ... (Francesii, prin eufemism, die ,un clou“), care mă durea grozav și mă obliga să stau tot în piciure. Să refus pe acea tânără, nu putem­ căci abea ’I făcusem cunostința; să’i spun lucrurile pe față, mi-era tema că mă fac de rîs ; să’s 4ic că n’avăm parale, mai râu; să protestez vr’uă afacere ?... de, damele nu admit ast­fel de scuse și pretind să le faci pe plac. In fine mă decisem­ s’o duc la tetru, orî­ce s’ar întâmpla. M’așeii binișor pe scaun, ânsă mă rădic de grabă scrâșnind din dinți de durere, căci pare că ședusem pe un fer ars. Abia mă ridicasem, când aud la spate strigând : Jos ! Mă fac că n’aud. Jos! strigă vocea mai tare. Vrând-nevrând mă fac că șed , îmi puiü manele pe bancă și mă așez­ ca ’ntre două perne, așa ’n­cât să n’ating lemnul. Cum vă puteți închipui, posițiunea mea nu era de­loc comodă, ânsă cel puțin putem să stau. Nu trece trei minute însă și tânăra ’mi­­ zice : „Fii bun și ține’mî evantaliul.* Ec’așa, ’mi efiseiü ieu, nu’mî trebuia de­cât asta. Mă fac âncă vă dém­ că n’aud. Ea se uită atunci la mine și’mi ejice. »Ce posițiune ciudată ! Parcă stai pe mâini. * începui să mă roșesc și retrăsem de grabă mâinile. Oh , durerea mă făcu să scot un țipăt ’năbușit ? așa ’ncât aucjiî strigând : Afară ! Ineeaiü durerea ’n mine, decis să stau cam într’uă parte pe scaun. Era însă cu neputință să păstrez uă asemenea posițiune, așa ’n­cât, încetul cu ’ncetul, începuia să mă ridic, până ce mă sculai de tot în piciure. Jos ! Jos! începură să strige din tóte părțile. Oh! posițiunea mea era grozavă. In acest moment, m’am pomenit d’un­ détá c’uă dreie de pumni pe cap. . . . Președintele. Ai făcut räü să te duei la tetru, de vreme ce sciai ca o să jenezi pe

Next