Romanulu, octombrie 1881 (Anul 25)
1881-10-24
948 rațiuni făcute de d. Mancini, ministrul italian de esterne, față cu un personagiu de cea mai mare încredere, dar care nu erau nici cum destinate publicității. D. Mancini dtise : „Călătoria regelui la Berlin a fost lăsată la oă parte sau cel puțin amânată pentru un timp nedeterminat. Mai ântâia noi n’avem acolo nimic special de negociat căci negociând la Viena negociăm în acelașî timp și la Berlin, de vreme ce ’n Viena — acesta o sciam noi — s’au dat depline puteri nemărginite; al doilea, noi sciam că ’ntrevederea de la Viena inspiră oricui încredere, pe când uă ’ntrevedere în Berlin, fiă pe drept sau pe ne-drept, ar fi inspirat ne’ncredere cutărea sau cutăreî puteri, cea ce nu ne vinea la socotălă. D-v. cei din Viena, aveți trebuință de noi, și noi, cei din Roma, avem trebuință de d-v. pentru d-v. întrevederea era uă dorință căldurosă, ci pentru nouă trebuință arginte. Am venit de bună-voiă la Viena, și déce n’am fi voit să venim, apoi ar fi trebuit să venim. Interesul nostru este cea mai sigură garanțiă pentru sinceritatea nostrui și cel puțin în acest caz totă Italia stă la spatele nostru. Urmașul meu la ministerul n’ar fi putut să sfătuiescă pe rege altfel decât cum ’l-am sfătuit eu. Eu n’am făcut uă politică a cutărul sau cufărul minister, ci uă politică a țărei.* Porta și Bulgaria Uă telegramă din Constantinopole, cu data de 1 Noembre și publicată de Pester Lloyd, anunță următorele : „In aceste din urmă ile Porta a reclamat necontenit la represintanții puterilor contra guvernului bulgar și se cjice că ea, într’un memoriu special sau într’uă adresă presintată ambasadorilor ’și-a exprimat plângerile sale. Porta acasă pe guvernul bulgar deuă persecuțiune sistematică atât contra puterii iei suzerane cât și contra musulmanilor cari trăiesc în Bulgaria. Ea releveza mai cu deosebire faptul că agenții comerciali ai Turciei nu sunt recunoscuți și admiși în Bulgaria, spre pagubă a acelora cari au trebuință în Bulgaria de protecțiunea comercială a Porții. Reclamațiunea mai acasă pe guvernul bulgar, că el, contra tutor promisiunilor, nu respectă proprietatea și instituțiunile religiose a musulmanilor din Bulgaria. Ea arată ’n deosebi că un moschetă din Vidin a fost transformată într’un deposit de arme, cu tot protestul tutor musulmanilor ce trăiesc în Vidin, cari au văzzut în acesta uă violarea simțimintelor lor religiose, de vreme ce au fost lipsiți astfel de singurul loc în care puteau să ’și facă rugăciunile lor. Actul mai conține multe alte acusațiuni și plângeri și ’nchetă esprimând speranța, că dreptatea puterilor nu vor permite un astfel de stare de lucruri, dar că Porta, în orice cas, va face guvernul bulgar responsabil pentru pagubele materiale ale numeroșilor emigranți din Bulgaria, causate de nedrepta și necorecta atitudine a autorităților bulgare.“ pentru 25 Octombre, Duminica viitare la ora 2 p. m. Se scie că concursul va avea loc la scala de agricultură de la Ferăstrău. * * *barul Poșta din Galați ne spune că d. general Slănicanu se află acolo pentru a inspecta trupele din localitate. * * * Demisiunea d-rei Iacobson fiind primită, direcțiunea provisoriă a Asilului Elena-Domna a fost încredințată d-rei E. Alesiu supt directore. * * * Inmormăntarea d-lui Dim. P. Vioreanu, fost ministru, fost procuror la curtea de Casațiune, va avea loc mâne Sâmbătă, 24 Octombre, la ora 1 d. am. la domiciliul decedatului, strada Polonă, 24, de unde apoi cortegiul va porni la cimitirul Șerban Vodă. * ** Mișcarea poporațiuneî din Iași de la 11— 18 Octombre a fost: 48 născuți, 13 căsătoriți, 43 morți. * * * Mișcarea poporațiuneî din județul Argeș de la 1 Octombre 1880 f pân’la 1 Octombre 1881 a fost următorea : Născuți 5, 696 ; căsătoriți, 2, 330 ; Morți, 4, 904. Anul trecut numărul morților era mai mare. * * * Monitorul oficial de a dl publică resultatul raportelor d-lui prim-procuror de Dolj, și al d-lui Ionescu, inspectorul impositelor băuturilor spirtase din care resultă că d. I. Gherca, perceptorul comunei Cornu (Dolj), și d. Dumitru Ionescu, j primarele comunei Hermeziu (Iași) delegat provisoriu cu girarea afacerilor de percepție, delapidând bani publici au fost destituiți și dați judecății, după cum am anunțat noi într’unul din numerile precedinte. SGIRII ALEDILEI D. Alexandru Farra, consul generale la Constantinopole, a fost mutat în aceeași calitate la Budapesta, în locul d-lui Eugeniu Voinescu, care trece la Constantinopole, în locul d-lui Farra. * * * La Gazette de Roumanie anundă că d. viconte d’Harcourt, fost secretar al Mareșalului de Mac-Mahon, în timpul președinției sale, a sosit la Bucuresci, venind din Sofia. * * * Construcțiunea cheiurilor din Oltenița, Calarașî, Zimnicea și Turnu-Măgurele s’a adjudecat Societății romăne de construcțiune. * * * Comunele Chirachi, Ghisdărescu, Sirin, Sarighiol, Cara-Omer, Mangalia, Cadichioi, Asarlâc, Enisenlia, Calnia, Satul-Nou și Bugeac, achitând, după cum încredință că d. casier al județului Constanța, prin raportul No. 8.751, atât debitele trimestrelor trecute, precum și parte din debitul trimestrului Octombre 1881, ministerul exprimă mulțumiri funcționarilor din acele comune, pentru zelul și activitatea ce depun în îndeplinirea contribuțiunilor directe. * * * Comițiul agricol și industrial al acestui județ, al cărui președinte a fost ales d. Dim. Chica, ne rugă să mai reamintim publicului că diua concursului este fixată DIN STRAINETATE Se anundă din Neuchâtel (Elveția) că partita radicală a repurtat la 30 Octombre oă victorie strălucită ’n alegerile pentru reînoirea consiliului național. [x— La Londra se vorbesce din nou că d. Gladstone ar fiotărît a părăsi portofoliul financielor, în scopul de a provoca oă remaniare a cabinetului, în care ar intra lordul Derby. —x—fiarele liberale din Berlin exprimă temerea că ’n cele două colegii de acolo, unde sunt balotage, între progresiști și socialiști, anti-progresiștiî vor vota pentru socialiști. Se zice că guvernul ar fi avănd dorința ca socialismul să nu remână nerepresintat în Reichstag. [x— Se anuncă din Constantinopole către Pester Lloyd, că membrul austro-ungar din comisiunea î nsărcinată cu regularea fruntariilor grecesc, d. căpitan Manega, se duce zilele acestea la Volo, unde va ’ncepe la 5 Noembre predarea celei de a treia secțiune a teritoriului turc către Grecia. Wiener Allgemeine Zeitung publică următorea telegramă din Berlin cu data de 1 Noembre: „Se vorbesce că principele de Bismarck se va reîntorce filele acestea de la Varzin la Berlin, spre a regula lucrările pentru Reichstag.1 —x —ziarul La Lega della Democrazia publică două documente forte ciudate: unul este o proclamațiune a comitetului revoluționar din Triest, prin care acesta comunică concetățenilor că d-lui ministru Mancini, cu ocasiunea călătoriei regelui, i s’a ’nmânat un memoriu prin comitetul iredentei din Roma; al douilea document este sus-citatul memoriu, în care comitetul își esprimă ’ncrederea seacă, cu ocasiunea călătoriei regale, nu se va ivi nici un trebuință politică care se facă pe guvernul național a renunța la drepturile italiane ’n provinciile de la Alpi. Triestinii și Istrianii au cu atât mai mare ’ncredere, cu cât d. Mancini a exprimat totd’auna uă siguranță ’n viitorul patriei. Se anunță din Roma, cu data de 31 Octombre, către Neue freie Presse, că ambasadorele francez nu se va reîntorce acolo mai nainte de numirea ambasadorelui italian la Paris. ROMANUL 24 OCTOMBRE 1881 Citim în Deutsche Leitung de la 2 Noembre : „Ziarul oficial austriac din Sarajevo publică un decret al guvernului, prin care se aduce la cunoscința tutor autorităților din Bosnia și Herzegovina, că guvernele Rusiei, Franciei și Italiei, imitând exemplul dat de guvernele german și englez, au renunțat și ele la jurisdicțiunea lor consulară din Bosnia și Herzegovina și au dat deja instrucțiunile trebuinciuse autorităților consulare din provinciile ocupate.* —x— Memorial Diplomatique asigură că lordul Granville se pregătește a propune marilor puteri trimiterea la Washington a unei note identice care să respingă pretențiunile emise de guvernul Statelor Unite ’n privința neutralității politice a viitorului canal de Panama. [ x— Monitorul oficial francez publică un decret care modifică lefurile directorilor și institutorilor primari superiori. Directorele trece dintr’uă clasă ’ntr’alta după cinci ani, institutorele după trei ani. Directorii Clasa IV ... . 2,000 fr. , III ... . 2,260 , , II ... . 2,500 , » 1 . . . . 2,800 , Institutorii Clasa IV ... . 1,200 fr. » III . . . . 1,400 , , II ... . 1,500 , ■ 1 . . . 1,800 , Concursul agricol și industrial din Olt. In ziua de 13 cuvinte, ci ficiată pentru ținerea concursului, s’au presintat, în fața juriului instituit ș’a unui numeros public, 44 de concurințî cu pluguri. Juriul, după uă matură deliberare, a ’mpărțit 6 premiuri : Premiul I, de 200 lei, d-luî I. Boleac, sătân din comuna Isvorele . Premiul al II, de 140 lei, d-luî Firică Pană, frunzar ; Premiul al IV, de 100 lei, d-luî N. Popescu, din comuna Șerbănesciî-de-jos; Premiul al IV, de 40 lei și un plug de fer, d-luî Florea Popescu, din comuna Drăgănesci; Premiul al V, de 30 lei și un plug de fer, d-luî Stoica Eremia, din comuna Crăciunelde-sus; Premiul al VI, de 20 lei și un plug de fer, d-lui Badea Negrilă, din comuna Drăgănescu. După terminarea concursului, s’a dat un banchet la care au luat parte arendași, proprietari și concurențî. La acest banchet s’au rădicat mai multe toasturi în onorea guvernului, care a avut acesta fericită ideiă de concursuri agricole și industriale. Societatea de ingeniari și arhitecți Intr’unul din numerile precedinte am zis că, după terminarea banchetului de la Focșani, d-niî ingeniari și architecți presințî au pus bazele formării unei societăți. E că câte-va amănunte în privința formării acestei societăți, care a ieșit din ideia formarei unui congres de ingeniari și arhitecțî. D-niî ingeniari și arhitecțî presințî în sala banchetului, sub președinția d lui N. Dabija, ministrul lucrărilor publice a ascultat următorea propunere a d-lui Maxentian, ingeniar . Subsemnații ingeniari câți s’au aflat întruniți astăji la 1S/86 Octombre 1881, în sala din gara Focșani, auotărît constituirea societății de ingeniari și arhitecți din țară, care se concure prin cunoșcințele lor: a) . La desvoltarea economică, comercială, industriale și technică a țărei; b) . Acesta societate să funcționeze și ca societate de economiă și ajutor mutual între membrii săi, pentru orice eventualitate ; c) . Membrii presințî iau angajamentul d’a se ’ntruni în prima Duminică a lunei lui Noembre spre a ’ncepe elaborarea statutelor acestei societăți ’n localul ministerului de lucrări publice; d) . Ori ce ’ntrunire generală estra-ordinară va fi presidată de d. ministru al lucrărilor publice, avend de președinte provisoriu pe d. colonel St. Fălcoianu, în întrunirile ordinare; e) . Tributul sciințificilor străini se va admite după probele ce va presinta în interesul șciinței, al țăreî ca și al omenireî în genere. După citirea acestei propuneri, s’a ales un comitet compus din 4 d-nii colonel St. Fălcoianu președinte, d-nii ingeniari C. Olănescu, D. Frunză, D. I. Manovici, Popescu, Cantacuzino pentru a elabora statutele societăței. La procesul verbal, încheiat în acesta ședință, d. Maxentian, ingenior, a făcut uă observațiune în ceea ce privește constituirea comitetului, dicând că, deorece societatea va purta titlul de Societate de ingeniari și arcitecți, trebuia ca în comitet să fie aleși și arhitecți. Dorim ca acesta societate să se constituie cât mai curând, ca să ne putem bucura de rudele ce suntem și cum că nu va întârejla a produce. VARIETATE SCUTIFICA Strămoșii Telefonului. Invențiunea telefonului este, fără ’ndoială, cea mai surprinzătore minune din timpurile nóstre. Descoperirea seaânsă se rădică la mai bine de două sute de ani. „In 1667, orice cronicarul Republică francese, un anume Robert Hooke, care n’a fost de prea mare ’nsemnătate în stiința timpului său, concepuse deja tocmai ideia telefonului și c’un mijloc realizabil care fu în adevăr întrebuințat un secol și jumătate mai târejiu. „Nu s’a examinat încă serios, dicea el, până la ce punt pot ajunge mijlocele acustice, nici cum s’ar putea impresiona aurjul prin intermediul altor ajutore decât aerul, dar pot afirma că ’ntrebuințând că sîrmă ’ntinsă, am reușit să transmit sunetul până la uă distanță mare și c’uă vitesă care, dacă nu este tot așa de repede ca aerului, cel puțin este cu mult mai mare decât acea a sunetului in aer. Acesta transmisiune se póte face nu numai cu sîrma ’ntinsă în linie drepta, dor âncă și când acestă sîrmă are mai multe cotituri.* Din nenorocire nu stim mai mult nimic asupra aparatului lui Hooke. Dar este încă un sistemă mult mai misteriosă și mai curiosă, care a fost aprobată de Academia de științe din Paris, pe la finele secolului trecut. E că istoria lui: „ Acestă sistemă a fost concepută de către Gantey, care făcuse în 1872 esperiințe asupra propagării sunetului în tuburile metalice ale pompei de foc a lui Chaillot și care credea că pute transmite sunetul la 150 leghe în cinci-cinci minute, cu un conductor format de 300 tuburi lungi. „In anul următor, 1873, Gantey publică un prospect tipărit la Filadelfia, în care se vede că el propusese Academiei de stiințe două mijjloce cu totul nouî „pentru a face se sosesc o uă depeșă cu cea mai mare iuțală.* „Aceste două descoperiri fură supuse cercetărilor Academiei de științe, și dd. Condorcet și Milly, comisarii numiți pentru acesta, au spus raportul lor, pentru prima descoperire, că mijlocul presintat li s’a părut practicabil, ingenios și nou; că n’avea nici uă analogie cu mijlocele cunoscute până acum, și că se pute da, prin acest mijloc, un semnal la trei-cjeci de leghe, în câteva secunde, fără stațiuni intermediare, că aparatul n’ar fi nici scump, nici nelesnicios.* Academia nu s’a pronunțat asupra celui d’al douilea mijloc. Care era principiul telefonului lui Gantey ? Nu se scie. El a fost un secret păstrat cu religiositate, după cum ceruse inventatorele, și care trebuie să existe împachetat în arhivele Academiei de științe din Paris. Câte descoperiri nu se vor fi perdut din causa acestui spirit funest al secretului, care domni în tot timpul evului mediu, și care s’a urmat, de și mai puțin, până ’n timpurile nóstre ! Descoperitorele încongiura descoperirea sea prin precauțiuni de avar; o păstra c’uă grijă gelosă. După Gantey, mai mulți învățați și inventatori s’au ocupat, c’un succes mai mult sau mai puțin mare, de transmiterea sunetelor la distanțe mari. Astfel putem cita pe Wheaston Page, de la Rive, Leon Scott, Reiss, Elijah Gray, Bourseul. După cum vedem dor, strămoșii telefonului formăză uă numerosă și gloriosă familia. CRONICA JUDECATORESCA Matei Georgescu e un amabil Don Juan de țară, care nu prea respectă virtutea fetelor. Intr’uă dl întâlnind în pădure pe Stanca lui Stancu, brună și sprîncenată copilă a satului, el o atrase ’n partea cea mai obscură a zăvoiului, supt motivul falacios d’a culege mure. Se vede ânsă că altul a fost scopul lui, căci Stanca, întorcându-se acasă, era roșie ca bujorul la față și cu lacrămile ’n ochi. De aceea Stancu, tatăl ei, a pornit a doua zi cu jalbă la primărie, și astfel Don Juanul a fost dat în judecata tribunalului din Ilfov, supt prevențiunea de viol asupra unei copile mai mici de 16 ani. La audiență au compărut numai reclamanții. — De câți anesc îl întrebă președintele pe Stanca. — De trei-spre-zece anî, răspunde ea cu ochii în pământ. Din nenorocire, biletul de botez ce presintă arătă că e de șasespre-zece anî trecuți... — Bine, când s’a făcut faptul n’au țipat ? întrebă magistratul. — Puteam să țip uă mii de ani, boerule, răspunde Stanca, că nimeni nu m’aucjia. El a sărit la mine cu pușca. De frică, de... — La un judecător de instrucție ai spus ânsă că de bună voiă te-ai dus cu el în pădure. — Am spus așa fiindcă ’mi făgăduise c’o să mă ia de nevesta... — Va să cjică, nu ’ți-a făcut silă ? Stancu, întrerupând : De, dacá nu vrea s’o ia de nevesta? Tribunalul, unit cu conclusiunile procurorului, achită pe prevenit. — (i, a rămas tréba așa, cinstiți boerî ? întrebă Stancu. — Stăruesce s’o ia de neveste, răspunde președintele. — Păi, daca nu vrea, hoțul! replică bietul Stanca cu resemnațiune. Cât despre Stanca, ea a făcut jurământ — cam târijit, nu e vorbă — că, D’o muri de dor de mare, Nu mai intră în pădure... * * * Cerem voie cititorilor să le povestim, după un chiar frances, uă ’ntâmplare detorilâ, zeului sburdalnic al iubireî, și care s’a desfășurat înaintea Tribunalului corecțional din Paris. Pe banca prevențiilor figureza un orecare Bernardet, natură irascibilă, inculpat pentru mai multe lovituri de pumn aplicate cu voință pe capul unui tânăr, într’uăsără de spectacol.. Explicațiunile părței civile vor lămuri destul de bine lucrurile. — Domnilor judecători, făcusem cunoscință în ajunul acestei întâmplări c’uă fată, care mă rugase s’o duc la tetru.... La tetru î gândiți-vă în ce posițiune mă aflam: la tetru trebuie să ședî și din nenorocirea mea îmi ieșise de la câteva J de un b ... (Francesii, prin eufemism, die ,un clou“), care mă durea grozav și mă obliga să stau tot în piciure. Să refus pe acea tânără, nu putem căci abea ’I făcusem cunostința; să’i spun lucrurile pe față, mi-era tema că mă fac de rîs ; să’s 4ic că n’avăm parale, mai râu; să protestez vr’uă afacere ?... de, damele nu admit astfel de scuse și pretind să le faci pe plac. In fine mă decisem s’o duc la tetru, orîce s’ar întâmpla. M’așeii binișor pe scaun, ânsă mă rădic de grabă scrâșnind din dinți de durere, căci pare că ședusem pe un fer ars. Abia mă ridicasem, când aud la spate strigând : Jos ! Mă fac că n’aud. Jos! strigă vocea mai tare. Vrând-nevrând mă fac că șed , îmi puiü manele pe bancă și mă așez ca ’ntre două perne, așa ’ncât să n’ating lemnul. Cum vă puteți închipui, posițiunea mea nu era deloc comodă, ânsă cel puțin putem să stau. Nu trece trei minute însă și tânăra ’mi zice : „Fii bun și ține’mî evantaliul.* Ec’așa, ’mi efiseiü ieu, nu’mî trebuia decât asta. Mă fac âncă vă dém că n’aud. Ea se uită atunci la mine și’mi ejice. »Ce posițiune ciudată ! Parcă stai pe mâini. * începui să mă roșesc și retrăsem de grabă mâinile. Oh , durerea mă făcu să scot un țipăt ’năbușit ? așa ’ncât aucjiî strigând : Afară ! Ineeaiü durerea ’n mine, decis să stau cam într’uă parte pe scaun. Era însă cu neputință să păstrez uă asemenea posițiune, așa ’ncât, încetul cu ’ncetul, începuia să mă ridic, până ce mă sculai de tot în piciure. Jos ! Jos! începură să strige din tóte părțile. Oh! posițiunea mea era grozavă. In acest moment, m’am pomenit d’un détá c’uă dreie de pumni pe cap. . . . Președintele. Ai făcut räü să te duei la tetru, de vreme ce sciai ca o să jenezi pe