Romanulu, decembrie 1881 (Anul 25)

1881-12-04

1086 Dar cum ar da ea tóte resultatele aștep tate, décá n’am renunța pentru tot-d’a-una la cumulul funcțiunilor elective? Desbărat în principal, prin originarea, de influențele locale, deputatul va recădea în fapt supt jug, în ziua când va accepta mandatul de consilier generale. Spiritul de particularism locale îl va ținea și mai d’aprope. El nu va înfățișa nici chiar un arondisment, ca astăzi, dar un simplu canton. Francia voesce însă ca represintanții poporului să-l înfățișeze în palatul Bourbon. — Le Globe — ROMANULU 4 DECEMBRE 1881 POLITICA ESTEENA. România și Austria Citim în Neue freie Presse de la 13 Decembre : „Cu tote că nu s’a aplanat încă conflictul diplomatic dintre România și Austria, iscat din causa cuvintelor cuprinse în Discursul regelui Carol și îndreptate contra monarhiei, totușî se are ’n vedere regularea cestiunii dunărene chiar, ceea ce pote fi primit ca un semn sigur că neînțelegerea provenită din causa suscitatei abateri de la formele internaționale se află pe cea mai bună cale de aplanare. Totul ne dovedeste că propunerea d-lui Barrère, represintantele frances în comisiunea dunărená, d’a delega pe un membru al acestei corporațiuni în comisiunea mistă, va fi primită într’un chip favorabil de puterile cele mai însemnate. Guvernul francez a respins pentru moment cererea României d’a retrage propunerea d-lui Barrare. Ministrul francez de esterne, d. Gambetta, ’șî-a reservat d’a studia mai cu deosebire Gestiunea dunărână într’un chip amănunțit și numai după acesta va comunicaotărîrea Republicei. Se speră că d. Gambetta nu va lăsa să-i scape favorabila ocasiune d’a resolva u c cestiune europenă anevoiosă printr’uă propunere franceză, și tocmai pentru acest motiv va menține propunerea d-lui Barrare, care se bucură de aprobarea generale. Cei de prin cercurile politice de aici mai speră încă, că propunerea d-lui Barrare va fi primită și, în acest caz, Statele represintate în comisiunea europenă, vor fi chiămate după ordinea alfabetică de a trimite pe represintanții lor ca delegați. Astfel pentru primii două ani vor fi chiămate mai ánt din Germania și apoi Austria (Allemagne, Autriche) spre a represinta co misiunea europena în comisiunea mistă, prin ceea ce se va î nlesni resolvarea, în sensul acestor două puteri, a tutor cestiunilor mai însemnate privitore la libera navigațiune pe Dunăre, la poliția fluvială și altele și mai ales la stabilirea regulamentelor. Sperăm că guvernul german va merge în tote aceste cestiuni în înțelegere cu Austria și nu va ține samă de îndemnurile fon de Tribune din Berlin. Acest, diar deduce din împregiurarea, că Austria, de vreme ce n’a făcut încă navigabile Porțile-de-Fer, după cum prescrie tratatul de la Berlin, voiesce a ’mpedica libera navigațiune pe Dunăre, și, astfel fiind, îndemna pe Germania se sprijine pe România, care represintă și interesele germane/ Demisiunea stângelor din Parlamentul austriac Clubul stângelor reunite a discutat într’un chip serios în ultima-i ședință cestiunea demisionă red Ecă ce se împărtășește Ziarului Bohemia în acesta privință: „S’a căutat ântâi să se stabilescu bine déca numai deputații germani din Bohemia trebuiau se demisioneze séü chiar íntréga stângă. După ce acesta cestiune prealabilă a fostotărîtă și anume că întrega stângă trebuia să lucreze în mod solidar, au vorbit de Shirm și Plener pentru depunerea mandatelor. „Pe d’altă parte, s’a pus în vedere că ministeriile constituționale s’au silit întotdeauna se stabilesc un parlament complet. Ele însă n’au reușit și numai ministerului Taafe î-a fost dat se aducă acesta la îndeplinire. Cu tote acestea ar trebui ca partita constituțională să nu sacrifice acesta acsiomă politică pururea menținută, când ea părăseșce parlamentul, care pate nu e destul de aprețuit de popor, și care e probabil că nu ar fi înțeles deloc — sau cel puțin nu pretutindeni. S’a vorbit pe urmă că Cehii și Polonesii voiau mai de mult se părăsască Parlamentul din motive constituționale și politice, pe când acum acesta se face din motive cu totul personale. Un orator arăta că nu se teme că după eșirea stângei, guvernul ar putea să schimbe reforma electorală, căci nu s’ar găsi în Camera înaltă nici măcar uă majoritate două treime. Guvernul énse și majoritatea putea în acest timp se facă altceva, puteau să facă legi reacționare, se voteze chiar scăderi de imposite, pentru ca la alegerile viitore se exercite să presiune asupra alegătorilor. Se ’nțelege că în câteva adunări electorale, deputații au fost direct somați de a depune mandatele lor, totuși nu ar trebui se ne decidem la uă politică pasivă, tocmai atunci când până și deputaților constituționali li se face imposibilă exersarea mandatului lor. „Partizanii părăsirea Parlamentului cred din contra, că a venit timpul de a deduce cele din urmă consecințe. Trebuie făcut apel la popor care va da în urmă la alegeri acea satisfacțiune deputaților, care lea fost refuzată de guvern și de majoritate. In sfârșit propunerea de demisiune a fost respinsă cu 67 voci contra 17. S’a mai dis că deputații germani din Bohemia vor găsi uă satisfacțiune printr’aceea că au fost rugați de întrega partită de a persevera în luptă.* eminentul nostru scriitor a adus din că ătoria sea mai multe emoțiuni decât impresiuni. Cu tote acestea, el a interesat pe auditoriul său povestind unele și altele, stăruind asupra vinelor simpatii pentru Francia ce a ’ntâlnit pretutindeni în țările dunărene, mai ales în România care este îmbuibată de ideile, de literatura și de moravurile nóstre. „Cu un tact desăvârșit și uă minunată fineță de bun gust republican ”. Louis Ulbach ne-a făcut să pătrundem cu densul în intimitatea părechei regale care ’l a invitat la Sinaia. „A adus d’acolo un adevărat giuvaer literar. Cugetările tinerei regine a României scrise ’n limba nostră, și tot atât de remarcabile prin adâncimea și justeța observațiune, cât și prin claritatea și eleganța adesea cu totul parisiană a formei/ Conferințele asociațiunii literare internaționale Citim în V Express* Ava. Paris : „Mica sală din strada Vivienne era plină îndesat d’un public venit ca s’audă pe d. Louis Ulbach, care trebuind sé povestéscá călătoria sea de la Viena la Bucurescî, a explicat cu mult farmec cum amicii săi din societatea omenilor de litere din Viena Tau împedicat d’a visita capitala Austriei, cum singura <Ji ce a petrecut la Viena a fost ocupat cu un banchet literar urmat d’uă plimbare ’n teatrele orașului, unde domnesce cultul lui Shakespeare, și cum amicii săi români, Brătianu, Bosetti, etc., îl au procurat ocasiunea d’a visita Bucurescii, „acest d’anteiu oraș din Oriunte pentru cei care vin de la Apus, și care este cel d’anteiu oraș din occidinte pentru cei care vin de la Răsărit”. „Impovorat de serbări, de demonstrațiuni d’amicie, de confidențe și rugăminte, SGIRI D’ALE BILEI Aflăm cu plăcere că ieri, 2 Decembre, s’a deschis spitalul din Horez, în județul Râmnicul Vâlcea. La deschidere era de față și d. prefect D Simulescu; la acestă solemnitate s’a celebrat un serviciu divin și în urmă s’au primit în spital 26 bărbați și 6 femei. * * * La 20 Marte se va ține concurs pentru ocuparea catedrei de dreptul administrativ și constituțional de la Facultatea din Bucuresci, devenită vacantă prin încetarea din viațâ a d-lui P. Vioreanu. * * * Consiliul județului Dolj este convocat, în sesiune extraordinară, pentru liua 3 Ianuarie 1882. * * * Din Tecuciuni se comunică, dice Vocea Covurluiului, că ’n comuna Valea Rea plasa Zeletin, acel județ, câțîva copii săpând lut în Ziua de 20 Noembre, au dat peste un vas de aramă, având forma unei căldărușe, plin cu monede de aramă; una din ele are mărimea unei bucăți de argint de 5 kW și portă data 1775, altele au data 1779 și 1802, îndată ce revisorul școlar a aflat de acesta, a și intervenit pe lângă prefectură se ia măsuri spre a nu se înstrăina nici una din acele monede ; ci de altă parte a dat ordin învățătorului comunei să facă un inventar de acele monede și a i le incinta, voind a le observa și trimite ministerului, la cal de a avea vre uă valore spre a înavuți colecțiunea numismatică de la museul național. Statul și le-ar putea procura acordând u mică recompensă descoperitorilor. * * * * Aflăm că d-na j Trebelli, celebra contra alto, prima dona a Her Majesty’s Theater din Londra și teatrelor imperiale din Petersburg și Moscova, va veni peste câteva zile ’n Bucuresci unde va da un concert cu violonistul belgian d. Ovide Musin și pianistul Bisarcia. Acești artiști sosesc din Rusia unde au avut pretutindeni cel mai mare succes. * * * Liberalul re spune, că s’a jucat la Teatrul român din Iași Bucuria casa și că dra A. Popescu a avut un mare succes în acestă piesă, care atrăsese un public numeros. * * * Citim în Vocea Covurluiului : P. S. S. episcopului Dunării-de-Jos s’a aprobat un concediu până la însănătoșare; ér cu gerarea afacerilor episcopale române însărcinat cuviosul arhimandrit Nectarie Ciucă. * * * S’a primit demisiunea d-lui G. Emanoil, din postul de grefier al consiliului de resbel din divisia III militară teritorială. D. Vasile Ignat, vechiu funcționar administrativ, este numit director al arestului preventiv Babadag. * * * D. N. Budisteanu, doctor în drept, fost judecător de tribunal, se numesce la scala de agricultură și silvicultură de la Herăstrău, în postul vacant de profesor de legislațiunea rurală și codul forestier. * * * Sâmbătă, sera, represintațiune la Circ în folosul victimelor incendiului de la Ringtheater. DIN STRAINETATE Uă telegramă oficiosă din Berlin, adresată ziarului Politik, comunică următorele : „Neînțelegerea iscată din causa cunoscutelor cuvinte ale principelui de Bismarck asupra Italiei, a fost rezolvată în mod satisfăcător, printr-oă declarațiune spontaneă a principelui, care a fost imediat adresată regelui Humbert. Tot d’uădată s’a esprimat speranța că regele se va putea convinge în personă în Berlin, despre valorea ce se pune pe simpatia ș’amicia Italiei consolidată/ —x — Uă corespondință din Petersburg, adresată tot ziarului Politik, sfătuesce pe Rusia să se ferască de sporirea elementului german în provinciile baltice și de tendințele lui germanisatare, precum și de imigrațiunea germană din Polonia, unde s-au stabilit aprope 10.000 germani, în mare parte omeni din landwehrul prusian, cari, la cas de resbel, pot servi ca avant-posturi stabilite și spioni. —x— Fola Novoje Vremja află că acel cântăreț de biserică, Emelianoff, care a fost arestat, este cel de al treilea individ care aștepta pe Țar cu ocasiunea atentatului din Marte. — x— Pester Lloyd publică următorea telegramă din Petersburg cu data de 13 Decembre . „In casa lui Estelev Peruiak au fost arestați opt nihiliști. — împăratul a primit o scrisore în care un patriot din Moscva îl îndemna a renunța la încoronare, ca fiind forte costătore și de prisos, de vreme ce totul se duce în vânt Ringtheater și teatrele nóstre Pentru că totă lumea caută acum care ar fi cele mai bune mijloce pentru a pune teatrul nostru național la adăpostul unei nenorociri ca aceea ce s’a ’ntâmplat la Ring- FOITA ROMANULUI 4 DECEMBRE MISE FEREOL De JACQUES VINCENT PARTEA ANTEIA — Urmare 1 — XVII A patra seră, Albine veni atât de mișcată, atât de sdruncinatâ, încât Claire o ’ntreba despre acesta cu uă orecare ’ngrijire. — Uă bună scrie, răspunse ea făcând uă sforțare, am primit adă diminâță uă scrisore de la Honorat, prin care mă anunță că se ’ntorce ’n curând. Mai posomolită ca ’n cfilele trecute, ar fi zis cineva că acesta scrie ’î făcea râu și o scăpa tot de uă dată. Ea uita chiar d’a răspunde când îî vorbia Claire. Se păli A se vedea „Românul" de la 7, 8, 10, 1t 12 13 14, 15, 16 17, 19, 20 21, 22, 23, 27, 28, 29, 30 Noembre și 1, 2, 3 Decembre 1881. Abonații noul vor primi tot ce va fi eșit din acfată forță rea că spiritul, sufletul iei erau aiurea. După prânz, câte și trei erau în Salon, când Claire î ii veni ideia să se ducă se îmbrățișese pe mamă-sea. Pierre și Albine rămaseră singuri. Câteva minute, ea se prefăcu că răsfoiesce un chiar. După aceea se scula și se duse de se rechima cu cotele pe ferestra. Era acide câteva minute, când lui Pierre i se păru că aude un suspin. Mirat, se ’ntorse. Ea sta acolo nemișcată, ascundendu-și fața ’n mâni. El simți că i se rupe inima. Atunci veni și Claire. Albine Sînjise bună-sera sculându-se că pleca așa repede. Era ostenită, suferindă ! Pierre véiu că avea ochii roșii! Ea tremura. El nu cureaă a o ajuta să se ’nfășore ’n șal. Lăsa pe Claire s’o ’mbrățișeze, care’i însoți până pe scară. — Ei bine ! Pierre, dă’n brațul, strigă fata ridând. El se supuse, cu un orecare sfială. Albine tremura. Ei merseră astfel până la ambarcader. Acolo, spre a se sui ’n barcă, ea ’ntinse mâna unuia din lopătar. Ședend jos, ea rămase nemișcată și, ca sdruncinata, își închise ochii. Pierre, nemișcat lângă densa, se gândea la acel suspin care’î sfâșiase inima. Scuduitura luntrii, oprind la Baside,, îi deșteptă pe smenduci din amorțiala ’n care se aflau. Săricel d’ânteiü pe țărm; ea păru că face uă sforțare spre,a se da jos. Dar, vă dată pe pământ, ea nu avu decât vreme să se agațe de brațul lui. — Nu cum la suferi ? o întreba el. Ea nu răspunse nimic. O țini încetișor spre casă. Ea d’abia mergea, sprijinindu-se pe el. Dar, trecând pe lângă uă bancă, unde se uitaseră l într’uă séra, ea căclu sdrobită. — Nu mai pot.... murmură ea. Se puse lângă dânsa-Câteva minute trecură. Pierre audia respirațiunea greoiă a Albinei, palele rochie, sele acoperindu-i un genuchiu al lui îî causa uă sensațiune ce nu se póte descrie, ca un început de beție. Puțin câte puțini uă amețilă îl cuprinse cu totul, un transport ne-resistibil îl surprinse, totul dispăru, și tremurând, perdut, el alunecă la genuchiliei. — Albine,iîse el abia respirând, vreî să fugim amânduoî ? — Da, da,... strigă ea. Și lăsând să’î cadă capul pe peptul lui, isbueni ’n planșete. Este are un ceas când sufletul, luând urși sborul, sfărâmă de uă dată legăturile rarțiunii, ale consciințeî, ale detorieî ? Pierre o ținea ’n brațe,privind cum îî curgeau lacrămile care’i dau pe față un amor năbușit atâta vreme. Amețit supt acest vis, se părea că’î e frică a ’i face să dispară printr’un cuvânt. — O da! se plecăm, repetă ca agitată de tremurături convulsive, să plecăm. Să ne ducem departe, forte departe... E destul de când sufer, mor... Trebuie să-și combine fuga. Să înțeleseră ca a doua oai, la șase ore, Albine se vină la Atles cu căruciora. De mai multe ori arendașul o condusese acolo astfel. Ea trebuia să se cobore pe piața Farului, locul unde se oprea de obiceiu, și de acolo să se ducă pe jos la un mic otel isolat de lângă gară. Pierre era se se afle acolo. Mai nainte ca cineva se fi avut să bănuială, ei ajungeau la Marsilia; de aci, se duceau în Rulia. Totul fiind astfel regulat, eî trebuiă să se despartă. Pierre o strânse âncă vădată ’n brațe. Peste câteva ore, iubita mea, cjise el, și pentru totd’auna ! Ei se despărțiră. Intorcându-se acasă, Pierre înșciință pe arendaș că a doua Zbdis de dimineță, d-na Honorat va merge cu căruciora la Arles.theater, unii propun d’a desființatluminatul cu gazul aeriform și d’a ’l înlocui cu luminatul electric, când nu s’a dovedit pân’acum că gazul aeriform a pricinuit o vre-uă incendiare de teatru. Alții propun d’a se face că perdea de fer,der și la Ringtheater era perdea de fer, ânsă cel care trebuia să lase perdeua îndată ce a vetjut că s’au aprins culisele, a fugit. Mai sunt care propun d’a se stabili reservorii de apă ’n podul teatrului spre a se putea inunda scena și sala ’n cas de incendiu. Și la Viena era reservorie, énsé perdu capul cel însărcinat cu acest serviciu și fugi. Ceea ce cnsé nu se cere și care este neapărat, este d’a se asigura eșirea afară a fumului în cas de incendiu, căci este dovedit că la Ringtheater fumul a făcut mai multe victime. Mai trebuie să se lase tote ușile deschise, și să se ’nlocuiască drumul care trece ’n mijlocul parterului prin un drum circular care se mărga de la scenă până la eșire trecând d’n tot lungul legilor, și să se mai deschidă două ușî, una în drepta, alta ’n stânga, care se respundă în coridorul ce duce la staturile I. Ar trebui, în același timp ca primăria și poliția să studie d’aprope situațiunea în care s’află salele publice din capitală, spre pildă, sala Basel, din care, în caz de incendiu, nimeni n’ar putea eși, și se ordone închiderea șalelor care pun în pericol viața celor care se grămădesc în ele. Desființarea salelor primejdiose va conduce neapărat la ideia că trebuie în Bucuresci un teatru nou, un teatru popular, și că subvențiunea s’ar putea pute mai bine întrebuința în plata ratelor ce ar trebui se se plătască societății de construcțiuni pentru a avea uă sală clădită anume după cea mai nouă sistemă și cerințele unui teatru național. Conferințile revisorilor școlari Ținute cai învețătorii și invețătdrele scotelor rurale în anul 1881. Una din bunele măsuri luate de către d. ministru al cultelor și instrucțiunei publice, este aceea a instituirei de conferințe a învățătorilor scalelor rurale Avem dinaintea nostră uă publicație a ministerului de instrucție, care supt titlul de „Învățământul primar rural* cuprinde pe lângă nișce statistice a scólelor sătesce, ordinul circular adresat de către d. ministru d-lor revisorî precum și raporturile revisorilor școlari cuprinzând resultatul conferințelor. D. ministru atrage luarea aminte a revisorilor asupra metodelor greșite ’ntrebuințate de mulți învățătorî și insistă să să ’ndrepte relele care bantue scala nostră primară : a) lectura și recitarea cea fără de ’nțeles și ’ntr’un ton sau declamator sau monoton ; b) desvoltarea aprópe cu esclusivitate a memoriei cu tâmpirea inteliginței și c) neîngrijirea aprope universală a învățătorilor de buna crescere a școlarilor lor, credând că acesta este uă datoriă numai a părinților. D. ministru cere revisorilor se țină oă semă de conferințe destinate la învățarea ortografiei otărîte de academia română; în sfârșit d-seamaî dă următorele instrucțiuni pe care le reproducem în întregime : „Veți destina din orele matinale câte două pe fiecare Zb pentru învățarea mu- XIX Albine se dusese în camera iei. Era târziu. Serviturea lăsase lampa aprinsă. Ea deschise un dulap și scoseră rochiă închisă. Puse într’un sac câte-va obiecte de toaletă... Acesta era tot ce voia a lua cu dânsa. Ea făcea totul cu repeziciune, supt presiunea unei singure cugetări: fuga. Ișî desprinse rochia, smulgându-și aprópe toți nasturii, și, într’un minut, se și îmbrăcase cu costumul de călătorie. După aceea, îi puse pe cap un pălărie pe care o acoperi cu un văl, era gata. — Atunci tocmai se gândi că trebuia se aștepte până se va face Ziuă. Se puse pe un fotoliu la piciorele patului. A pleca ! a-i aparține ! Ea se hrănea cu acest vis. Totul ea uitase totul.... bărbat, tată, casă, acestă localitate de care o legau atâtea amintiri. Ore trecutul mai exista el ? Ore, în sufletul iei, mai era loc pentru altceva decât pentru acestă pasiune nebună, delirantă?... El se dusese nainte... Ea îl vedea, pe drum, aspirând la acel moment în care va veni să’í cadă în brațe, în care se vor afla pentru tot d’auna împreună !... Pentru tot d’auna! ea ’și repeta acest cuvânt atât de scump amanților și care le represintă uă veciniciă de bețiă. Ea trăia deja din acesta esistență numai de plăceri.