Romanulu, aprilie 1882 (Anul 26)

1882-04-02

ANUL AL XXVI-LE $ rv Voiesce și vei putea ANUNCIURI. r,iira­­le 30 litere petit, pagina IV............................ 40 bani Deto „ „ „ pagina III............................2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarnlnl. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. CI­LA VIENA, la domnii Haasenstein și Vogler, Walfisch­­gasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A- merica. _ Scrisorile nefrancate se refusă — TINERI, 2 APRILE 1882. Lumineazâ-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea diarulni și oficiile poștale LA PARIS, la Havas-Laffite et C-nie, 8, place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovicî, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Fran­cesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — BUGURESGI, â PRIM 1882 Ni se scrie din Paris că Comisiu­­nea Dunaré nu se va întruni la 11— 23 Aprile.­­­ Unele di aici adaugă că Francia, Germania și Austria s’au înțeles pen­tru a primi propunerea Barrere, cu ore­care mici modificări, st­adiarele austro-ungare, precum s’a putut vede din estrasele publicate aci necurmat și chiar ieri, sunt su­părate pe guvernul nostru și ne gra­tifică cu felurite amenințări. Cea mai dulce din amenințări este, precum vădura ,Toma trecuta ci­titorii noștri „că cei de la Dîmbo­vița vor comite un mare nebunie, daci retușând propunerea sar­e spune să ajungă la u­ presiune dulce din par­tea concertului european. “ V Presa oposițiunii din țară se es­­prim­ă în sens contrariu. Ea acuză necurmat pe guvern c’ar fi aderat la tóte cerințele Austro-Ungariei, con­trarie dreptului nostru; diarele cari păstrază ore­care formă, îl acuză de adormire, de nepăsare și că nu spu­ne nimic Parlamentului. Despre ce a făcut și face guver­nul nostru nu seim negreșit nimic ji­ mai mult de­cât sciți confrații no­ștril și mai­­ cu semă represintanții țerei; cele ce se im­ense cu toți ne par îndestulătore, pe d’uă parte pentru că se n’acuzăm pe guvern, și pe d’alta pentru ca fie­care chiar se trateze cestiunea cu destulă cunostin­­ță pentru a-șî da opiniunea s­a, pen­­tru a spune ce crede că trebuie să facă guvernul și represintanții na­țiunii. 5 Scim toți că drepturile nóstre s’au explicat, din tote piuiturile de vedere, în timp de două ani, prin memorii, prin broșuri și prin mai mulți articole publicați in ziarele germane, englese și francese. Chiar la 11 și 12 Marte am dat semă ci­titorilor noștrii despre oă însemnată lucrare publicată într’uă broșură la Liege supt titlul : „Cestiunea liberii navigați­uni pe­­ fluvii,­ de Léon de Th­ier. Cunoscem apoi cu toții un act, mai însemnat și mai positiv de­cât tote notele, memoriele și broșurele; acel act este Mesagiul Tronului de la 15 — 27 Noem, trecut. Acel Mesagiu, citit de tote cabi­netele și de totă lumea, arată, in mod clar și categoric, ce pate să pri­­mescă și ce crede că trebue să re­fuse Guvernul României.­­ Parlamentul român a aprobat o­­piniunea emisă de guvern în acesta mare și gravă cestiune. Nimene dor nu mai pute să se în­doiască că guvernul ar cuteza se să abată cât de puțin de basele aședate prin acel Mesagiu al Tronului. Se scie încă că mai în urmă gu­vernul a avut două sau trei intru­­­­nirî cu senatorii și deputații majori­­tății. In aceste întruniri fie­care și-a es­­pus opiniunea sea, resultatul a fost unanima­otărîre ca guvernul să se­­mănție pe calea espusă în Mesagiul de la 15—27 Noembre 1881. Pe ce temei dor se mai acuză gu­vernul că nu-șî face datoria, ba încă c’a făcut și face concesiuni necunos­cute și vătămătore națiunii ? învede­rat este că gratuită este acuzarea și că ea nu póte avea alt efect de­cât a slăbi în afară puterea morală a gu­vernului. " Dec­larările positive făcute de gu­vern prin Mesagiul Tronului, ne ^ dau ‘tuturor putința d’a afirma că gruvernul a stat și stă într’énsele, c’a lucrat și lucreza în susținerea lor, și că situațiunea nu s’a schimbat nici în mai b­­ine nici în mai reti; căci decă s’ar fi făcut vr’uă schimbare, de sigur că guvernul ar fi convocat pe membrii parlamentului la nuoi cons­fătuiri, ceea ce credem că se va și face dacă comisiunea va fi a se în­truni la 1­1—23 Aprile. In ce privesce amenințările ce ne­curmat ne fac organele de publici­tate ale Austro-Ungariei, noi respun­­dem, acum, ca tot­dea­una, că le ci­tim cu mare părere de rău­. Puternicii noștri vecini, cată se se fi convins că dorința cea mai mare a Românilor este d’a fi în cele mai bune și mai sincere relațiuni cu tóte naționalitățile, mari și mici. Că Românii voiesc din inimă pa­cea, și la cas de resbel doresc și vo­­iesc se remâe pe deplin neutri. Pentru ce dor­diarele austro-un­gare ne acuză ne-curmat de fapte cari sciu bine că nu sunt ale nóstre? Pentru ce ne-curmat ne amenință? Acuzările cele ne-drepte dovedesc tot­dea­una că cel care le face recu­­nosce că dreptatea nu este cu acu­zatorul ci cu acuzatul. Amenințările arată că cel mai tare, sciind bine că ne-dreptă este cererea lui, voiesce se sperie pe cel mai slab, pentru a-1 sili să se supue prin frică. N’ar fi óre în interesul acestui mare imperiu se ’nceteze cu ne-drep­­tele-i acasărî și cu ne-demnele de den­sul amenințări ? Décá marele imperiu nu voiesce sĕ distrugă Statul român, n’are trebu­ință nici s’acuze nici s’amenințe, căci el scie bine că Statul acesta doresce, și este dator sé dorésca, să fiă cu dreptate și iubire susținut și de Aus­­tro-Ungaria și de Rusia și de tóte puterile mari și mici. Dacă este otărît să-1 distrugă, și decă crede că trebue și că pate să-1 distrugă, nu este óre, din tóte piui­turile de privire, mai demn pentru un mare imperiu se procedă pe față? Românii au­ dovedit că sunt leali. Românii au­ dovedit că cu nici un preț nu se vînd, și că de nici uă a­­menințare și de nici uă lovire nu se sparie. Cu istoria ’n mână dor ! Românii au­ dis si die Austro-Un­gariei și tutor puterilor : Voiți să ne ucideți? Dați în noi cu arma brutală dar leală, dar nu sperați că de frică ne vom ucide ensi­ne. Voiți să ne cuceriți? După părerea nostră voite ensi­ne ve faceți roți , dar în fine, procedeți cum veți voi; nu ne faceți case in­sulta gratuită — care revoltă și pe cel mai nemernic — d’a spera că nu vom lupta, fiă măcar cu furnica, pentru ca cu onore și cu glorie să perim. Și nu astă-dî va mai putea crede cine­va că mai este vr’uă națiune care se nu scie că perind cu arma în mână își asigură, pentru mâne, re’nvinarea, lisația, în­cât astă­ dî predomnesce fără în­doială principiul cel atât de anti-filosofic : forța primedă dreptul. Acesta pate să ne pară curios în un se­col în care dreptul privat a propâșit în­­tr’un grad atât de însemnat, în care fără îndoială justiția este împărțită între omeni după că cumpănă mult mai dreptă. Este însă de observat că justiția chiar cea pri­vată are nevoe de uă putere spre a fi în­­ trodusă în viață reală, înăuntrul unui stat puterea acea care face să se respecte dreptatea, este acea a statului ensușî, care stă d’asupra puterilor individuale. Intre state ense unde se găsim acea putere superioră­­care să impună voința mea peste cele sin­guratice ? Ea neesistând, urmedă ea se fiă înlocuită de puterea fie­cărui stat, și fiind­că puterea jocă în lume rolul precumpăni­tor, urm­ndă numai­de­cât ca principiul barbar, amintit de noi mai sus, se conducă și astă­ de destinele lumei civilisate. De aici uă maximă în care se resumă înțelepciunea supremă a poporului : Fii tare dacă vrei să trăiesci. In statele vechi, puterea atârna de la cu totul alte elemente de­cât în cele de astă­­zi. Lupta făcendu-se corp la corp, voinicia in­dividuală și agerimea mișcărilor otăra is­­bendile. Legăturile între popare fiind încă forte restrînse, fie­care trăia cum se dice din propriul seu și bogăția sau­ sărăcia unui popor era uă afacere curat lăuntrică. Spar­­tiații puseseră ca maximă de stat sărăcia po­porului lor și cu tote aceste a fost unul din poparele cele mai tari ale vechimei. Bo­găția la poparele vechi era un nenorocire; ea disolva societatea, ce nu era închegată prin nenumăratele legături ale timpurilor moderne și era deci un causă de decădere și nu de progres. Romanii, Grecii, Carta­­ginesii au perit când au devenit bogați. Societățile și poparele moderne își înte­­meiada viața pe cu totul alte principii. Ținta vieței moderne este dominarea omului a­­­supra naturii și gradul acestei predomniri măsură gradul civilisației sale. Viața antică îșî avea principiul existenței sale în stăpâ­nirea omului asupra semenelui seu, sclavia; ea căuta să robescă pe un individ celui­l’alt. Noi dăm libertate tuturor omenilor și unim împreună puterile nóstre spre domi­narea naturii. Acel popor va fi astă­zi mai tare, care va sti mai bine să esploa­­te de acea întinsă împărăție, care prin sol­­ința sea va pătrunde mai multe din tainele firei, care prin munca și activitatea sea va sei să tragă din ele mai multe folose. Po­porul ce va avea mai multă solință, acti­vitate,va predomni de la sine asupra celor mai puțin înzestrate, va arunca asupra lor munca cea tristă și puțin plătită, păstrând pentru sine cea mai fină și mai produce­­tare Ast­fel poporul incult va cădea în robia celui mai cult, dar acesta robie nu mai are caracterul barbar și crud al robirii antice, basată pe putere; ea este dreptă și îndreptățită, căci este predomnirea meritu­lui asupra nesciinței, a luminei asupra în­­tunericului. Puterea națiunilor nu maî stă deci as­tă­zî în vârtutea fisică ci în sciință și în bogăție. Era deci firesc lucru ca poporul român, vă dată cu desvoltarea sea politică, care’l duce tot mai aprope de ținta sea firesca, nea­târnarea sea națională, se ’ș­i îndrepte luarea aminte și asupra deschiderei unor isvare tot mai mănose de bogății, care se întâm­pine nevoile tot crescende ale vieței sale. Și cu tote aceste până în timpurile din urmă politica urmată de guvernele nóstre nu urmăria nici oă țintă economică. Desvol­tarea avuțiilor nóstre se făcu fără concur­sul lor, pe calea totala a necesitatei. Des­chiderea comerțului Mării Negre corăbiilor străine în urma tratatului de Andrianopole, dădu avent agriculturei nóstre. Pacea de Paris și deschiderea navigației Dunărei, spori comerțul țărilor române într’un grad neașteptat. Ideile euse înainte de a se realisa în practică trebue se ’și tacă calea lor prin mintea teoretică, așa și idea mamă a mân­tuirei nóstre naționale, unirea, a trebuit se clocâseă mult timp în gândurile ascunse ale Românilor, pene când pornindu-se ca un curent resturnător a tuturor pedicelor, putea se înfrunte voința Europei și se se re­­alisede în­potriva iei. Necesitatea unei desvoltări a mijlocelor nóstre de înavuțire avea și ea­ apostolii sei teoretici. In primul loc trebue se punem pe răpo­satul P. Marțian, cap al oficiului statistic de la întemeerea lui până la 1864 , când mortea îl răpi cu mult prea tim­puriu , spre marea daună a poporului nostru. înzestrat cu uă­minte pătrunzătore, el soia se deosibesea în sciință economică a­de­venirile aplicabile la starea țării nóstre, nu lu­a tóte teoriile inventate ad-hoc de e­­conomiștii Europei pentru a sluji interesele comerciale ale țărilor lor drept adevăruri neîndoelnice, și sprijinia în analele statis­tice și economice ideile cele mai priinciase poporului român. Mințile nefiind încă copte pentru o­ asemenea gândiri, ele resunau­ în deșert și trebuiau se fie trezite și împros­pătate de timpurile mai nouă pentru a în­colți și­ a contribui la fericirea poporului român ly Maițian susținea între altele că liberta­tea catacrolului ucide industriile nóstre care au mai remas și împedică nascerea unor ramuri nouî; că învățământul ce se dă în scalele nóstre nu este potrivit cu interesele și nevoile țerei și recomanda din tóte pu­terile sale instrucțiunea profesională; cerea ca agricultura nostră să perfecționeze sis­temele sale de producțiune, îmbunătățirea miijlocelor nóstre de comunicațiune, infiin­țarea de institute de credit, etc., etc. In­tr’’un cuvânt, el pune un întreg program de regenerare economică, pe care nu i-a fost dat ense să-l vedă îndeplinit și nici măcar început. Alți scriitori care lucrară în di­recțiunea arătată de Marțian,­fură d-nii Ion Ghica și P. S. Aurelian, cel ânteiu prin Convorbirile economice, al douilea prin mai multe scrieri economice și mai ales prin Revista șciințifică care în timpurile din urmă dădu nastere unei reviste mai speciale] de agricultură. 1) Prin aceste lucrări fundamentale, care provocară­ră mișcare în citare, publicul în­cepu a se deprinde la noi cu întrebările economice. El se pătrunse în curând de a­­devĕrul ’cel mare că cea d’ântâia îngrijire a unei țări trebuie să fie aceea de a-șî des­chide isvare de îmbogățire, în­cât cu înce­tul pătura ideilor economice îngroșindu-se necontenit, ajunse un timp în care ele îșî făcură loc către lumea esterioră, și pătrun­­dend în realitatea lucrurilor, transformată pe acestea, spre marea fericire a poporului român, l­n sorginte de înavuțire. Onorezi începutului în acesta privire aparține partitei liberale și în rândurile ce urmeza ne vom încerca a arăta importanța creațiunilor economice realizate până acum pentru țara nostră prin silințele partitei liberale, precum și ce mai remâne de făcut în acesta privință. Căci abia începutul s’a făcut, dar acesta era mai greu. De îndată ce se vedură re­­sultatele priincióse a câtor­va așezăminte economice, interesul pentru asemene lucruri nu poate de­cât se sporescá pe fie­ce di. Era economică "a trecut la noi în domeniul practic și de acum înainte va ține locul ce i se cuvine în preocupările poporului nostru. Până acum am fost nisce ideologi, credeam că din creațiuni teoretice pot se decurgă buna stare și bogăția. Ne ocupam numai cu legi care schimbau forma din a­­fară a așezămintelor nostre (amintim numai cât schimbările repetate a legei comunale, de percepții și de urmăriri), fără a căuta se transformăm prin asemene orânduiri în­­sușî esința traiului nostru. In sfîrșit ne-am trezit, cu oă puternică lovitură de cârmă am schimbat direcția mersului nostru, și am apucat pe calea roditóre și mănu­ă a îm­bunătățirilor economice. Ne remâne de a­­retat pentru ce acesta schimbare a trebuit să se facă de partita liberală. A. 1­. Xenopol. Partita liberale și mișcarea economică . In secolul nostru, unde elementele ideale sunt respinse tot mai mult și înlocuite cu un materialism din ce în ce mai rafinat, se înțelege că și idea dreptului trebuia să sufere dă transformare și se devină în ul­tima analisă urmarea neapărată a puterei. Nu e vorbă cum așa a fost în tote timpu­rile și istoria omenirii s’ar putea caracte­­risa prin împilarea celui slab de către cel tare; dar în timpurile mai vechi, unde a­­cesta teorie încă nu era sistematizată, tot se vedea din când în când escepțiuni de la regula generală. Ele au­ devenit ense din ce în ce mai rari cu cât a înaintat d­in­ SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAYA8 Roma, 12 Aprile. — Principele Enric de Prusia, al douilea fiu al principelui Fride­­rik­­ Wilhelm, însoțit de d. Schlözer, noul ambasador­ al împăratului Wilhelm pe lângă Vatican, a fost primit azi, la amiază, de Papa. Tânărul principe a făcut în urmă să visită cardinalului Iacobini, secretar de stat al sfîntului Scaun. Schwerin, [Mecklemburg], 12 Aprile. — Este lipsită cu totul de fundament scirea că marele duce de Mecklemburg-Schwerin, ar fi negociat, cu ocasiunea călătoriei sale la Viena, după dorința împăratului Ger­maniei, cu ducele de Cumberland și Brun­­swick-Luneburg, în privința renunțării a­­cestuia la succesiunea tronurilor Hanovrei și Brunswickului. 1) Amintim și că lucrare­a nostră publicată an­­tâiü în convorbirile literare supt titlul „Starea nos­tră economică“ 1873 și reprodusă în formă schim­­bată în­să broșură separată din 1879, supt titlul de „Studii economice.“ CESTIUNEA DUNARII In Neue Freie Presse de la 9 A­­prile, găsim urmatorea telegramă din Paris cu data de 8 Aprile : Corespondintele dv. au primit astă­zi de cornițele Wolkenstein: „Plec astă-seră, Zice cornițele, de vreme ce e terminată misiu­nea mea aici, în privința cestiunii dună­rene. Nat­ural minte nu pot se espun aci de­cât impresiunile mele personale. Totuși, în­tru cât pot judeca după totalitatea nego­cierilor, resultatul lor este forte favorabil. Ne-am înțeles nu numai asupra principii­lor de căpetenie, dar am resolvat încă și cestiuni însemnate de amănunte. Anteia în­trebare este, decă guvernul meu, după a cărui însărcinare am lucrat, va aproba tote arangiamintele. “ „Despre acesta nici nu mai încape în­doială,“ adăogam­ eu. Cu tote acestea în­­trebară deca nu cum­va unele puteri vor rădica obiecțiuni. Cornițele Wolkenstein zise că nu crede în probabilitatea unor asemenea obiecțiuni. „Cel puțin, adaose el, am făcut tot ce ne-a stat prin putință spre a nu le justi­fica. Cu voia guvernului meu am turnat, ca să zic așa, apă în vinul nostru și am renunțat la multe punte însemnate atât din propunerea Barrere cât și din a nostră. Nu pate să fiu cine­va mai echitabil de­cât cum am fost noi. Am voit tocmai ca ace­­sta cestiune, care a provocat fără nici un folos agitațiuni politice, se dispară uă dată de pe tărâmul politic. Am făcut ce ne-a stat prin putință, acum remâne în mâna puterilor se aprobe elaboratul nostru și se-i dea sancțiunea.“ Se brodesce bine, observam eu, că co­rnițele Apolkenstein se duce în Rusia, pen­tru a putea împrăștia, prin influența­rea personale, ori­ce obiecțiuni contra elabora­tului. „Nu cred, răspunse ambasadoresc, că ne vor veni greutăți din partea Rusiei, de vreme ce am renunțat la multe d’ale nó­stre. Ce dorinți ar mai putea să se arate?“ Profitam­ de acesta ocasiune spre a es­­prima comitelui Wolkenstein cele mai mă­­gulitare laude din partea diplomației de aici asupra dibacei, precisei și înțelepte­­sele mijlociri. De fapt, prin tóte cercurile domnesce credința că, fără amestecul co­mitelui Wolkenstein, acestă cestiune ar fi rămas încă pentru multă vreme deschisă. Ambasadorele respinse cu modestie tóte complimentele, zicând că n’a lucrat de­cât după însărcinarea ministrului său. D-sea a­­daose apoi : „Trebuie cnse se recunosc mulțămind, că am întâmpinat cea mai mare bună-vo­­ință atât la d. ministru-președinte de Frey­­cinet, care a arătat pentru Austria simți­­mintele cele mai cordiale, cât și la d. Ca­mille Barrere un specialist forte capabil și un funcționar inteliginte. Numai acestor bune disposițiuni și minunatei primiri ce mi s’a făcut în Germania, care a înlesnit misiunea mea acolo, datorim no­ acest re­­sultat satisfăcător. Intre Germania, Fran­cia și Austria cestiunea Dunării de jos este deja regulată. Acum trebuie se așteptăm consimțimentul celor­l­alte puteri și să ne supunem sentinței opiniunii publice, care sperăm că ne va fi favorabilă. Ca președinte al comitetului însărcinat cu conducerea lucrărilor de întărire la frunta­riile de Vest rusesc­, a fost numit minis­trul de resbel. Suma destinată pentru lu­crări este de mai bine de cinci­spre­zece milione ruble și este împărțită pe mai mulți ani. Este probabil că se va pune în apli­care planul prelucrat acum câți­va ani de generarele Kauffmann și care a rămas ne­­esecutat din cauza lipsei de bani. Vorbind despre numirea d­ lui de Giers ca ministru al afacerilor stră­ine, Journal de St. Petersbourg dice că acestă numire nu va aduce nici oă schimbare în politica din afară a Rusiei. Politica guvernului a fost destul de bine precisată prin circulara publicată la 14 Marte, după suirea pe tron a Țarului, pe care se află semnătura d-lui Giers, care este încă și astă­zi în vigore și care, pe cât sperăm, va remâne pentru multă vreme programa guvernului. I­iarul rus citeza pasagere mai însemnate din acea circulară, mai ales pe acela în care se zice că politica din afară a Rusiei va fi pacînică, că Rusia va remâne credinciosa amiciilor și sim­patiilor iei tradiționale și că, păs­­trându-și posițiunea sea în concertul puterilor, se crede solidară pentru pacea generală, care se întemeiază pe respectarea tratatelor. In fine Jour­nal de St. Petersbourg arăta că în curs de 75 ani afacerile străine ale Rusiei au fost conduse numai de două bărbați, Nesselrode și Gorciacoff, și vede în acesta uă dovadă de stabi­litate în politica din afară a impe­riului și uă­sigură garanție pentru viitor. In Neue freie Presse găsim urma­torea telegramă din Petersburg cu data de 7 Apr’ile: Atentatul din Odesa a vindecat chiar și pe cei mai mari optimiști din lagărul nati­ona,1 de credința că partitei nihiliste i s’a sfărâmat capul. Presupusa liniște din Pe­tersburg se explică prin faptul că nih­iliș­­tii îșî au strămutat în provincii energica lor activitate. Unul din atentatorii din Odesa, care a fost spânzurat acum, ar fi zis că în Odesa sunt trei sute nihilisti; déca vor fi spân­zurați dour din ei, tot mai rămân 298. In Moscova, déca trebuie să credem scirile ce sosesc aci, nih­ilistii se pregătesc în același timp cu ministerul Curței pentru încoro­nare. Koroseff-Bogdanovici stabilise în a­­propiere de Kreml­it o prăvălie de flori, de unde se începuse­r­ mină care, când fu descoperită, era deja gata. Pământul scos de acolo fusese vândut chiar în prăvălie. Singurul progres al guvernului în lupta contra nihiliștilor, se vede în desele ares­tări ale acestora, al căror partită pote fi acum mai mult ca ori­când comparată cu uă hidră. In Deutsche Zeitung găsim ur­matorea corespondință ce i se tri­mite din Odesa cu data de 21 Marte: Mai înainte chiar de a fi fost îngropat ca­davrul generalului Strelnikoff, căzut supt loviturile nihiliștilor, se întruni a­l-alta-ori sera la orele 9 un tribunal militar special, care, fără a constata măcar în destul iden­titatea personelor omorîtorilor, îi judecă scurt de tot și ’i condamnă la morte prin streng. Desbaterile, după cum mi se asi­gură din izvor autentic, d’abia ar fi durat uă oră și nu s’a putut dobândi de la am­bii acuzațî nici un fel de amănunte asu­pra motivelor faptului lor sau asupra veni­rii lor aici. Unul din ei, Kossagorski, ar fi respuns la întrebarea ce­­ l-a făcut guver­­natorele orașului, care de asemenea se nu­­mesce Kossagorski, că „cine esel? : „Cum nu sciî ? sunt rudă cu tine!“ Cel­alt, Ste­­panoff, răspunse că după mortea sea se va afla cine este. De aceea a produs un mare ferbere faptul că omorîtorii, chiar după 24 ore de la pronunciarea sentinței, adică la 4 ore dimineța, au fost esecutați în curtea închisoreli și acesta în acord cu dorința ministrului justiției, care a fost informat erî prin telegramă despre fapt și care, tot prin telegramă, a ordonat esecutarea. Ni­meni nu înțelege căușele acestui zor de a e­­secuta imediat pe acești doi nihilisti. Se scie numai că Kossagorski și Stepanoff erau forte introduși prin cercurile militare și ci­vile superiore de aici și că din astă caută o mulțime de bănuiți, printre care se află și după oficiări de marină și câți­va de arti­lerie, sunt de Sâmbătă arestați în Casa al­bastră. Colonelul brigadei de artilerie a fost destituit erî din ordinul generalului Gurco. De asemenea se zice că doi Ger­ DIN AFARA ITALIA Corespondintele din Roma al z­ia­­rului Neue freie Presse trimite aces­tei foi urmatorea telegramă cu data de 7 Aprile: Am avut astă­zi­să între vorbire cu un personagiu forte însemnat asupra pretinsei contra-visite a împăratului Austriei la Monza. El mi-a zis că nu este ce­va mai gingaș ca acestă temă pentru discusiunile Ziar­is­­tice, ar fi mult mai bine deca s’ar lăsa în acestă afacere, dă deplină libertate ambe­lor guverne. De altmintiela guvernul aus­triac scie se aprecieze îndestul de bine și de just situațiunea guvernului italian, și de aceea nici nu se pote presupune măcar că cei din Viena vor propune Monza ca loc de întâlnire. întrevederea trebuie se fie un mare eveniment politic și național, ci nu uă simplă visită de familie, și de aceea se pote declara chiar astă­zi că este neînte­meiat scomptul cum că întâlnirea se va face la Monza. RUSIA In Neue freie Presse găsim urma­torea telegramă din Cydtkuhnen :

Next