Romanulu, decembrie 1882 (Anul 26)

1882-12-14

20 BANI ESEMPLARUL ANUL AL XXVI-LE Voiesco și vei putea AN­U­NC­IUBI. Linia de 30 litere petit, pagina IV....................... 40 bani Dato „ 71 „ pagina III............................8 lei — A se adresa: N ROMANIA, la administrațiunea (Jiarulnl. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bonrse LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C LA VIENA, la domnii Haasenstein și Vogler, Walfiscb­­gasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A- merica. —Scrisorile nefrancate se refasă — LUNI, MARȚI, 13, Luminează-tur­ ABONAMENTE: In Capitală fi districte, un an 48 lei; șase luni 24 , trei luni 12 lei; nn lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 16 A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea (­iarului și oficiile pontai, la paris, la Havas-Laffite et C-nie, 8, place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Fran­cesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — BUCDRESGI, 25 UNDREA 1882 Mai tote diarele care consideră câ e de neapărată trebuință uă revizu­­ire a Constituțiunii nóstre, și numă­rul lor e for­te mare, recunosc nece­sitatea înființării unui consiliu de Stat, sau mai bine clis­a reînființării unei instituțiuni însărcinată cu studiarea și pregătirea legilor și regulamente­lor de administrațiune publică. Suprimarea vechiului consiliu de Stat s’a făcut pote și supt înrîurirea reacțiunii ce se produsese în 1866 în contra tot ce se atingea de regi­mul de la 1864, dar causa princi­pală a acestei suprimări trebuie sé se caute în puțina trebuință ce se simțea pe atunci două asemene ins­­tituțiune, față cu simplitatea rela­tivă a aparatului nostru legislativ din acele timpuri, precum și ’n puținele folose ce s’ar fi tras de la densa din causa lipsei de bărbați luminați și cu cunostințe de legi, în care se gă­sea țara, ș’a cărora loc era mai po­trivit în Camerele legiuitore. La dreptul vorbind, energia și ac­tivitatea omenilor noștri de Stat pre­cum și a națiunii în genere, n’a fost îndreptată până mai în timpurile din urmă de­cât spre unul și același scop, regularea situațiunii Romăniei ca Stat neatârnat. Pentru câștigarea acestui suprem bine, pentru asigurarea situațiunii nós­tre la Dunărea de jos, ne-am încor­dat întru atât silințele, în­cât am scă­pat din vedere lucruri care ne atin­­­ p­e an­ d’aprope în viața nóstra de tóte dilele. Pe cât timp un stat nu și-a lămu­rit încă situațiunea sea politică, pe cât timp situațiunea s­a față cu cele­­l­alte state nu e încă stabilită, nu mai încape îndoială câ cu greu pute da tota luarea aminte ce li se cuvi­ne, amănuntelor de organisare in­ternă. Astă­­­i lucrurile s’au schimbat. Națiunea română și-a ajuns ținta la care a aspirat atâta timp. Statul nostru a fost înălțat la rangul ce i se cuvinea printre cele­l­alte state eu­­ropene; nimeni nu se mai îndoesce astăPtiL­ despre misiunea ce suntem meniți a îndeplini în acestă parte a Orientelui, atât ca cestiune de echili­bru cât și ca element de ordine și de civilisațiune. Dar tocmai pentru aceste cuvinte acum să începe pentru no­­uă epo­că în care privirile nóstre ca să se fie ațintite și asupra situațiunii interiore a țerei, asupra lipsurilor, asupra de­fectelor care se resimțesc în tote a­­șezămintele și în tote ramurile acti­vității nóstre. Aceste defecte și lipsuri pe două parte, provenind din puțina îngrijire ce s’a dat cestiunilor de organisare internă, ne impun datoria d’a urma pe tote câtle marea operă de orga­nisare și de regenerare, pe care par­tita liberală a întreprins-o de la ve­nirea iei­ la putere. O­ mare parte din legile țerei au trebuință a fi revedate. Cea mai mare parte din legile nós­tre, copiate dupe ale străinilor, au fost introduse în pripă, și­­ au înlo­cuit vechile legiuiri ale țerei, fără ca în multe cazuri să ținem câtuși de puțin sema de tradițiunile, de mora­vurile poporului nostru. Defectele acestor legi, cu timpul s’au accentuat ast­fel, în­cât astă­zi nu mai corespund de loc nevoilor țarei; ele trebuesc neapărat revăzute și puse în armonie cu moravurile și cu gradul nostru de cultură. In multe ramuri ale activității nós­tre am rămas cu totul în­dărătul națiunilor civilisate și’n acesta pri­vință avem nevoe de lungi studii, de cercetări amănunțite pentru a afla căușele inferiorității nóstre și a găsi mijlocele de îndreptare. Statul va fi chemat adese ori să intervină cu puternica s­a acțiune de câte ori va fi vorba de a rădica vre­una din acele ramuri și fiind­ ca in­­tervenirea statului se face prin legi, acele legi au nevoie de a fi bine studiate, bine întocmite și corespun­­d­etare scopului lor. Afară de acesta, un mecanism atât de complicat și de variat ca a­­cela al legislațiunii nóstre, este su­pus prin chiar firea lucrurilor la ne­curmate schimbări întru cât privesc c cestiunile de amănunt. Ori­cât de mare ar fi bună-voința miniștrilor și a deputaților și sena­torilor, putem lesne să înțelegem câ ei nu au nici timpul, nici tote miti­cele trebuinciuse unei bune studieri și întocmiri a legilor. E greu, lucru ca aceiași omeni cari au să delibe­reze asupra unui proiect de lege, să fie ei­ensiși însărcinați cu întocmi­rea lor. . Din acesta cauză, cea mai mare parte din legile nóstre sunt făcute în pripă, fără uă matură cugetare a împregiurarilor care le-au motivat și fără calcularea deplină a efectelor lor; de aceea legile se schimbă la noi atât de des, căci defectele lor ies în aplicare îndată la ivală și cer peste puțin timp grabnice îndreptări. Pentru ca timpul Adunărilor să nu mai fie răpit cu întocmirea unor legi nestudiate, este de cea mai neapărată trebuință a se înființa un așezământ, însărcinat într-un mod special cu studiarea și cu întocmirea legilor. Membrii unui asemene așezământ, având tot timpul necesar pentru a studia vecinele legi, pentru a cer­ceta defectele lor, pentru a cu­lege informațiuni atât în țară cât și în străinătate, nu mai încape în­doială cu legile pe care le vor stu­dia și întocmi nu vor mai avea de­­fectele pe care le înfățișază astă­zi mai tote legile nóstre. Cu acest mitjloc, desbaterile Adu­nărilor legiuitore vor fi întemeiate pe base mai solide. De aci ar resulta ca sesiunile Corpurilor legiuitore ar fi mult mai scurte de­cât acum, când ele durază câte cinci, șase și adese­ori șapte luni pe an. Economia ce se va realiza ast­fel din scurtarea sesiunilor Corpurilor nostre legiuitore, va compensa pe de­plin, credem, cheltuielile ce va oca­­siona întemeiarea unui Consiliu de Stat. E că uă reformă neapărată în sta­diul de desvoltare în care am ajuns, când, până la ore­care punt, nu ne mai putem plânge ca la 1866, câ țara n’are încă destui bărbați capa­bili spre a se putea înființa cu fo­los și un consiliu de Stat. Din cele ce am spus mai sus, ori­cine se va putea convinge ca rudele acestei re­forme, care nu ne va costa nici un sacrificii­, vor fi din cele mai bine­­făcătore pentru țară. SERVICIUL TELEGRAFIC AIL. VAGIILINTIKI HAVAS Paris, 23 Decembre, — Scomptele a­­propiatei numiri a d-lui Feraud în postul de consul general al Franciei la Cair și de înlocuirea s­a la Tripoli prin d. Clavery, sunt desmințite. Rom­a, 23 Decembre. — Informațiunile publicate ieri de Ziarul Germania, în pri­vința resultatului negociațiunilor Rusiei cu Vaticanul, sunt considerate chiar în lumea clericală ca însemnate de un optimism es­­cesiv. Paris, 23 Decembre. — Diarul Le me­morial diplomatique dice cu mai multe pu­teri au sugerat ideia ca conferința, ce are să se întrunescă la Londra spre a regula cestiunea Dunării, va putea, să dată or­dinea sea de zi sfîrșită asupra acestei ces­­tiuni, să urmeze ședințele sale spre a regula afacerile Egipetului. Roma, 23 Decembre. — D. Bălăceanu, ministrul României la Roma, a presintat aici scrisorile sale de încredere regelui Humbert. D. de Giero a sosit la Palermo. Roma, 24 Decembre. — Regele Humbert a primit pe d. Băligeanu, noul ministru al României, c’un deosebit cordializate. S-a reamintit ca l’a cunoscut iniî­antei la Viena, când s’a dus ca principe regale, apoi la Roma într’uă tristă împregiurare, a fost cu ocasiunea morții regelui Victor Emanuel, apoi încă la Viena anul trecut, pe timpul călătoriei sale cu regina. Tribunalul corecționale a condamnat la o­ lună de închisore și la chieltuieli de ju­decată un singur individ arestat Joul sara în urma manifestării pentru Oberdank; ceî­­l­alți au fost achitați. Se vor judeca Marți alți patru individi arestați ieri fără pentru desordine asemenea cu cele de Jou în Viena, 24 Decembre. — împăratul a nu­mit pe arhiducele Rudolff generare de di­­visie și vice-amiral; maiestatea Lea a înăl­țat asemenea la gradul de generare de di­­visie pe maiorul-generare comite de Wes­­se­rsheimb, ministru de resbel al Austriei și pe baronul de Tejervary, secretar de Stat la ministerul de resbel al Ungariei. Berlin, 24 Decembre. — împăratul Wil­helm a primit ieri după amiazi pe princi­pele de Bismarck.­­Sofia, 24 Decembre. — Starea de asediu ce fusese proclamată în unele districte tur­cesc­ din causa tîlhăriei, s’a rădicat. Adunarea națională a ținut ieri prima se­i ședință. Deputații, după ce au depus jurământ, și-au constituit biuroul și au numit două comisiuni, una spre a pregăti răspun­sul la discursul Tronului, cea­l­alta spre a elabora regulamentul interior al Adunării. Madrid,­­24 Decembre. — Camera a res­pins, cu 221 voturi contra 18, cererea de revizuire a Constituțiunii. CESTIUNEA DUNAREANA Citim în Neue freie Presse de la 22 Decembre . După uă relațiune din Londra, guvernul englez a adresat puterilor, în privința afa­ceri dunărene, nu uă singură Notă, ci două. In prima Notă, cabinetele sunt invitate a lua parte la Conferință, éi prin cea d’a doua se aduce la cunoscința puterilor in­­tențiunea guvernului englez de a propune ca și România să fie admisă la Conferință. In privința participării României la Confe­rință, au început deja negocierile între ca­binete și se pare ca resolverea acestei ces­­tiuni întâmpină greutăți cam seriose. Se o­­biecteza mai cu sema ca, daca România va menține și în privința cestiunii prelun­girii mandatului comisiunii internaționale de la Sulina același punt de vedere de Non possumus, pe care l-a observat în ces­tiunea comisiunii mieste, tota lucrarea Con­ferinței ar deveni ilustrie. De altă parte Orășî s’a împrăștiat scomptul cu România este decisă a nu se supune la nici o h­otă­­rîre luată fară­­ conlucrarea sea. De altmin­­trelî, guvernul din Bucurescî a trimis în a­­ceste din urmă d­e, după cum ni se co­munică, uă nouă propunere pentru resol­verea cestiunii comisiunii mieste. Este prea adevărat ca în cestiunile de amănunte se fac în acesta propunere tóte concesiunile putinciose, dar întru ceea ce privesce ad­miterea iei în comisiunea miestă . Austria este pusă pe același picior cu cele­l­alte­­ puteri. Acestă propunere trebuie să fie însă cu atât mai mult respinsă, cu cât tote ca­binetele se consideră ca legate prin primi­rea propunerii Barrère și ori­ce concesiune față cu România nu se pote face de­cât în temeiul acelei propuneri. In acest sens, de­și urmeza negocierile cu cabinetul, se crede ca ele vor conduce la un resultat satisfă­cător pentru tote părțile, ast­fel ca în a­­cest caz Conferința de la Londra nu va a­­vea altă misiune de­cât a trece în proto­col arangeamintele dintre cabinete și a le sancționa. Se zice ca Conferința va avea oă durată pe cât se pate de scurtă și ca va ține cel mult două sau trei ședințe, spre a împedica de a se aduce fară veste la or­dinea Zilei și alte cestiuni. De altă parte se telegrafi­­eză urmă­­torele din Viena oiarului Nemzet , care apare în Pesta : Aici nu există nici o­ îngrijire în pri­vința admiterii României în Conferința de la Londra a ambasadorilor. Este probabil ca România va fi represintată printr-un trimis extraordinar. ------------- -----­DIN AFARA AUSTRO-UNGARIA In edițiunea de serii a ziarului Neue freie Presse de la 2­1 Decembre, găsim urmatorele rînduri : Capitolul influențelor și intrigilor pansla­­vistilor austriaci față cu politica esterioră a monarh­iei, care au fost tratate Zilele a­­cestea într’un chip atât de amănunțit de presa germană, a dobăndit oă nouă ilus­­trațiune prin cele petrecute de curând în lagărul ceh. In clubul partitei Juna­ Cehă a fost discutată cestiunea limbei devenită în­cordată, și cu­ acesta ocasiune d. Herold, conducătorul acestei partite, a accentuat ca caracterul german al politicei exterióre aus­­triace este contrariu cu simțimintele slave ale Cehilor și cu prosperitatea Austriei nu se póte dobăndi de­cât prin întărirea na­ționalităților slave și în unire cu Rusia. Este lesne de înțeles ca organul partitei Juno-Cehă să pledeze pe față pentru ali­anța slavă. Dar oficiosele nóstre se vor presinta îndată cu declarațiunea ca partita Juna-Cehă nu este un factor politic serios, întru­cât privesce însă cestiunile naționale; partitele Juna-Cehă și Betrâna-Cehă sunt una, și deosebirea constă numai în aceea ca Bătrâna-Cehă face pe diplomata, lăsând pe sema Junei-Cehe să dea pe față secre­tele naționale de inimă. Soboloff, care, după ce-î ascultă plângerea, îî ordona să se reîntorca imediat a­casă, eace va fi din nou arestată. Ultimele alegeri au fost făcute în chipul cel mai neregulat de autoritățile din Vraza, Plevna, Sevlievo și Rasgrad. Se zice ca în aceste localități a­­legătorii refuiară d’a lua parte la vot și câ atunci autoritățile puseră mâna pe patru­­zeci din cei d’inter veniți în localul alege­rilor și-i siliră a vota pentru candidatul gu­vernului. In Gabrova s’a făcut aceea­șî în­cercare, dar n’a reușit. BULGARIA Deutsche Zeitung scrie urmatorele în numeru­l de la 22 Decembre : Uă scrie din Sofia spune ca uă deputa­­țiune de două­zeci persone, care fusese tri­­misă de alegătorii din Vraza în capitala bulgară, spre a protesta contra legii elec­torale, primi îndată după sosirea s­a acolo ordinul să se împrăștie, și, fiind cu refusa d’a se supune acestui ordin, ea fu arestată. In cele din urmă însă, deputațiunea fu pri­mită de ministrul președinte, generarele GERMANIA, AUSTRIA SI RUSIA ziațele liberale vienese se aretă forte îngrijate de articolii publicați în aceste din urmă dile de Kölnische Zeitung, care trece drept organ ins­pirat. Ast­fel, unul din aceste diare, Deutsche Zeitung, se întrabă : „Există ore între principele de Bismarck și cornițele Kalnocky vă divergință de păreri? Nu cum­va ore, cu tóta a­­lianța austro-germană, ne aflam în fața îngrijitorei împregiurari, ca cel din Viena se ved­­ á lucrurile europe­ne ast­fel ca cei din Berlin , piațele germane care sunt în legătură cu guvernul imperial german, exprimă acesta temere cam pe față ; ele fac alusiune la cuvintele slav mereu cres­când în Austria și care pare a fi chiar acum atât de puternic, în­cât Rusia se simte încuragiată la uă a­­propiare de cabinetul vienez.“ După ce face aceste reflecțiuni, apoi citatul organ reproduce în întregul lor articolii din Kölnische Zeitung, cari, părându-ni-se de cel mai mare interes, îi dam aci. Unul fel de politici din Austria și Unga­ria nu le place alianța austro-germană. A­cesta este un mister public. Panslaviștii din Austria, cari sunt destul la număr, ved în ea uă pedică pentru amb­ia austro-rusă pri­vată, care ar avea de rod înbucătățirea Turciei și împărțirea iei între cele două imperii, și ca consecință uă strânsă alianță a celor două imperii declarate slave supt conducerea Țarului alb­­ uă alianță, care și-ar întorce în curând vârful iei contra teutonismului. Al douilea fel de protivnicî al alianței austro-germane și cari se află în interiorul monarhiei habsburgice, sunt acei cosmopo­liți crescuți în ideile liberale francese, cari a­casă la fei sunt Maghiari, éi afară amici ai întregei lumi, cari cred câ uă Ungarie independinte este uă trebuință europenă și cari consideră pe tota lumea obligată să creeze acesta Ungaria independinte , dar cari, în de afară de Ungaria, ei nu mai cred nimic trebuincios, nici integritatea Germaniei, nici pe aceia a Austriei, nici pe a vre­unui alt state. Acesta este partita republicană egoistă condusă de emigranții de altă dată, cari în 1870, supt conduce­rea comitelui Andrassy chiar, se încerca a face prin organul pestan Refonia popo­­lară ideia : daca Ungaria va trage vr’aă dată sabia, apoi ea va trebui atunci să facă acesta trecând de partea Franciei con­tra Germaniei. FOITA ROMANULUI 14 DECEMBRE l DOMNIȘOARA DE SCDDERY de HOFFMANN — Tradus din limba germană. — In strada St. Honoré s’afla mica casă, locuită de Madeleine de Scudery, cunos­cută prin frumosele sale poesii și prin fa­­vorea lui Ludovic XIV și a domnei de Maintenon. Pe la miezul nopții — era în tomna anului 1680 — se bătu la pofta casei ast­fel ca resuna tare până în anticamera de sus. Baptiste, care împlinea funcțiunile de bucătar, de fecior și portar, se dusese cu voia stăpânei sale la țară, ca să asiste la nunta surorii sale ; nu era în casă de­cât Martinière, slujnica domnișorei de Scudery. Auzind repetată batere la porta,­­și aduse a­minte ca Baptiste lipsesce, și câ a rămas cu domni­șora fâră nici uă protecțiune băr­­batesca ; îî veni în gând mulțimea de in­fracțiuni, de tâlhării și de omoruri cari să se verșiseră de cât­va timp la Paris și-șî închipui câ­tă câtă de făcători de rele, având cunostința de singurătatea casei, vine cu intențiuni criminale, de aceea remase în camera sea tremurând și blestemând pe Baptiste. La porta se audia un mare scomot și uă voce striga : Deschideți, pentru Dumnezeu! deschideți în numele Domnului! In sfîrșit, cuprinsă de groza, Martiniere luâ­nă lumi­nare și alerga în sală; acolo au și deslușit vocea care se ruga. — In numele lui Dumnezeu, deschideți vă­dată ! Slujnica își zise în sine . Nu vorbesc tâlharii ast­fel; cine scie daca nu e vreun prigonit care caută un adăpost la stăpâna mea, a carei inimă compatimitare e atât de cunoscută; dar să fim cu prevedere. De aceea deschi­se­rn ferestră și striga jos : — Cine face acest scompt în mijlocul nopții și bate la poftă deșteptând tota lu­mea din somn ? Biata femeia ’șî dete ostenela a vorbi cu un glas răgușit, ca să semene cu uă voce bărbătescă. La lumina lunei, care eșise de supt non. • Martiniére zări pe un om în­­vălit într’uă manta, vă pălărie mare ’I a­­coperea fața. Atunci ea striga tare, ca să puta fi auzită de cel de lângă porta: — Baptiste, Claude, Pierre, sculați-vă și vedeți cine o fi acela care bate ast­fel! Dar de jos vă voce dulce și plăngătore respinse : — Ah! Martiniére, scii cu ești tu de și ’ți prefaci vocea; sciü cu Baptiste s’a dus la țară și ca esti singură cu stăpâna­rea a­casă. Nu te teme și deschide-mi, te rog. Trebuie să vorbesc chiar acum cu dom­ni­­șora de Seudery. — Ce ’ți închipuiesci, respinse Marti­niére, vrei să vorbesci cu domnișara în mijlocul nopții ? Nu știi cu dorme de mult și cu cu nici un preț n’ași deștep­­ta-o din somnul dulce de care atâta are trebuință în vârsta mea înaintată? Sciü, replică cel de jos, câ domnișara a pus abia la uă parte manuscrisul romanu­lui seu Clelia, la care lucreza acum și câ acum maî compune câte-va versuri pe care le va citi mâne marehisel de Maintenon. Te conjur, Martiniére, aibî milă de mine și deschide-mî porta. Află câ e vorba d’a scăpa p’un nenorocit de pei­sanie; află câ onórea, libertatea, viața chiar a unui om este în joc. Gândeșce-te cu mănia stăpânei téle va apăsa în veci asupră-ți, daca va afla câ d-tea a­ gonit fară compătimire de la porta iei un nenorocit, care a venit să î cera ajutor. — Dar pentru ce reclami compătimirea domnișorei în mijlocul nopții ? Vino mâne dimineță; acum e prea tăi­ziu. Dar omul de jos replică : Serta, când lovesce, ca fulgerul, nu în­­treba de timp sau de­ces! Daca un sin­gur moment mai pute procura scăpare, se pute amăna atunci ajutorul ? Deschide-mi porta nu te teme d’un biet nenorocit, care, părăsit de lumea întregă, persecutat, fără apărare, împins d’uă ursită îngrozitóre, a venit să cera ajutorul domnișorei de Scu­dery care ’i pute scăpa de primejdia ce-l amenință ! Martiniére audia ofturile necunoscutului; vocea lui era tânără, dulce și pătrunzătoa­re. Biata femelă se simți mișcată până în adâncul inimei și se duse să ia cheile.­ Abia deschisese porta, cu omul învălit în manta intra repede și, precedând pe Mar­tiniére în sală, striga : Du-mă la domnișora, curând, îți spuiu ! Martiniére își închipui cu stăpâna­rea e în cea mai mare primejdie, dar iubirea iei pentru d-ra de Seudery, care era pentru dânsa ca uă mamă venerată, îl dete un curagiu de care ea însuși nu s’ar fi cre­­zut capabilă; închise răpede ușa și punen­­du-se înaintea eî, d­e cu otărîre : — In adevâr, purtarea d-tele aici în ca­să nu se potrivesce cu cuvintele plăngeto­­re ce le au rostit afară și care m’au îndu­­ioșiat. Iți spui­ acum ca nu vei vedea pe domnișora. Déca n’aî cugete rele, n’a’ a te teme de lumina Zilei Și poți se te întorci mâne; acum du-te, ieși din casă ! Omul scose un suspin adânc, se uita crunt la Martiniére și scose un pumnal. Martiniére își recomandă sufletul lui Dum­nezeu, dar se uita drept în ochii omului și nu se mișca de la ușa camerii prin care trebuia omul să treca ca să ajungă la dom­­nișara de Sudhery. — Lasă-me să mă duc la domnișara, striga omul din nou. — Fa ce vrei, respinse Martiniére, nu mă duc d’aci, numai peste cadavrul meu vei putea să intri la stăpâna mea, se ver­­șesce fapta rea ce ai început-o, nu vei scă­pa de mortea rușinosă pe piața Grevei care te aștepta ca pe blestemații mei com­plici. — Ah ! striga omul, ai dreptate Marti­niere, am înfățișarea unui tîlhar și sunt ar­mat ca un ucigaș,” dar complicii mei­­ nu sunt judecați nici esecutați! Și, aruncându-I uă privire îngrozitore, o amenință cu pumnalul. Dumne ! striga femeia înfric­oșată, aștep­tând lovitura de morte. Dar, în acest mo­ment, se auzi pe stradă un scomot de ar­me și de cai. —Jandarmeria! Jandarmeria! ajutor,aju­tor ! țipa Martiniére. — Femeiă blestemată, vrei peitea mea ! Acum s’au sfîrșit tóte !—Ia, ține! da acesta domnișore, télé chiar astă-Zî âncă, séu mâ­ne déca vrei, picând aceste cuvinte, omul smulse sfeș­nicul din mâna femeie!, stinse luminarea și-i puse în mână uă mică casetă. — Te conjur pe salutul sufletului teu, se dai caseta d-șpreț, repeta omul , care fugi. Martiniére căzuse jos pe scânduri. După ce se asigura ca omul a fugit, ea se scula cu greutate și, pipăind în întune­ric, intra în camera s­a, unde căzu orbită și fură suflare pe un scaun. Atunci auzi ca să închide porta casei. Ea lăsase cheia în bruscă. Nișce pași greci care s’apropiau de cameră. Neputând să facă nici oă mișcare, Martiniére aștepta în tăcere săvărșirea vr’unei fapte îngrozitore ; dar, când se des­chise ușa, ea văzu c’uă nespusă bucurie, la slaba lumină a unui felinar, pe cinstitul Baptiste, care, galben ca mortea și fórte tulburat, îî adresa cuvântul : — In numele tuturor sfinților, spune-mi Martiniére, ce s’a întămplat ? A­ temerea mea! Nu sciü ce era ; dar uă presimțire m’a cuprins a­sprá și m’a gonit de la nuntă! Și acum, ajungând în strada nóstra, mă gândeam . Martiniére are somnul ușor, ea mă va auzi când voiu bate ușurel la portă și ’mi va deschide. E că ca mă în­tâlnesc eu uă patrulă de călăreți și ómeni pe jos, toți armați din cap până în piciore, care mă opresce și nu voesce să mă lase să trec. Din fericire, s’află cu dânșii d. Desgrais , locotenentele jandarmeriei, care mă cunosce ; el îmi Z­CG : El, Baptiste, de unde vii așa lui vin la miezul nopții ? Tre­buie să rămâi a­casă s’o păzesc­. Aici nu e sigur, și speram ca în noptea acesta îl vom prinde în sfîrșit. Nu poți să-țî închipuesc­, Martiniere, ce greu mi-a venit. Și când am trecut pragul ușel, se prevălesce din casă un om învelit într’un manta, c’un pumnal în mână, care mă trănteșce la pământ;— casa e deschisă, cheia e în brosca,— spu­­ne-mi, pentru D-Zeu, ce va să zic& acesta, ce s’a întămplat? Martiniére, care se liniștise puțin, îî po­vești cele întămplate. După acesta merseră amăndouă în sală, unde găsiră sfeșnicul ce-i aruncase străinul fugând. — Nu încape îndoială, Zise Baptiste, câ omul acesta a voit să jăfuiescă sau să o­­more pe d-șura nóstra ; precum mi-au zis» el scia ca erai singură cu d-șura, scia chiar câ d-șura mai este deșteptă, ocupată cu scrierile sale; de sicur era unul din acei hoți, cari pătrund în case, spionând și pândind ocasiunea d’a săvărși relele lor fapte. Ei cât despre mica casetă, Marti­niere, socotesc ca am face bine s’o arun­căm în Senna acolo unde e mai adâncă. Cine scre­deca un blestemat de ucigași nu voeace a răpi vieța stăpânei nóstre ; déca, deschizând caseta, ea nu va cădea fulge­rată ca bătrânul Marches de Tournay când a deschis scrisórea ce primise d’uă mână necunoscută! Discutând mult timp împregiurările, slu­­gele credinciose chibzuiră câ vor face mai bine să povestescă a doua zi tóte d-e trei și a-i înmâna misteriosa casetă, care se va putea deschide cu tóte precauțiunile tre­buinciose.Í j Urmarea în numerul viitor.

Next