Romanulu, ianuarie 1883 (Anul 27)
1883-01-24
VA ANUL AL XXVII-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV . Deto „ „ „ „ III . A sc adresa: . . 40 bani 2 lei — „ IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. IN PARIS, la Havas, Lafitte et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, Wallfischgasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — Vacanța Camerei se sfîrșeste astăzi Ender își va reîncepe ședințele ce se vor urma neîntrerupt în puținele zile ce ne mai despart de disolvarea actualelor corpuri legiuitore. Bugetele anului viitor nu sunt încă votate ; legea asupra circiumelor din sate asteptă în cartanele secțiunilor; cea pentru înființarea de întreposite provisorie în orașele unde se desființază portul franc se impune ca uă necesitate de prima ordine ; cea pentru nealienabilitatea a 10 pogone din pământul moșnenilor (răzașilor) pare a fi uitată ; proiectul pentru a veni în ajutorul poporațiunii rurale din județele Tecuci, Tutova și Vaslui care e lipsită de nutrimânt, nu póte suferi nici cea mai mică întănjiare. Ne facem că detona d’a apela la patriotismul represintanților națiunii să lucreze mai mult și cu mai multă ardere decât pene acum. Acesta li se impune și, după părerea nóstra, nici nu pot face altfel. Intr’adevăr, a treia citire a propunerii de revizuire a Constituțiunii nu s’a făcut încă și e probabile ca desbaterile ultime în privința acestei propuneri vor dura câteva zile. Ce mai rămâne dor din timpul Camerelor pentru celealte lucrări ? Mai nimic. Credem dor câ deputații vor ține ședințe și sora și—măcar acum —vor începe ședințele de zinal ora unu și nu se vor descompleta mai nainte de ora șase. Sperăm dar ca finele sesiunii va compensa prin activitatea sea zăbara de până acum. Legea privitore la lotărie a fost promulgată. Deci, primul pas otărîtor în privința înfrănirii abusului ce se făcea cu vântarea biletelor de lotării străine a fost făcut. Acum trebuie ca legea se fiă aplicată. Am constatat prin noi onșine ca cel puțin unele din agențiile de lotării au părăsit acea ostentațiune, care era uă grea ispită pentru oricine. Intr’adever, acum nu se mai ved —cum era penăsilele trecute, pe la tutungerii și zarafi — placarde care s’anunțe câștiguri colosali în schimbul cătorva lei și nici acele oferte fățișe și cu voce tare d’a cumpăra bilete d’ale cutâreî sau cutâreî lotăriî, în vederea unor enorme câștiguri. Acesta însă nu e de ajuns; scopul legii nu se îndeplinesce numai cu atât. Sperăm ca presa — întrucât o privesc e — va face ceea ce noi am făcut de mai bine de doui ani, când am vădut că periculosa era direcțiunea ce se da spiritului public, adică va refusa d’a insera d’aci nainte orice anunciűsea reclamă de loteriă și acesta nu de frica pedepselor ce prevede noua lege, ci pentru a opri esploatarea Românilor , supt preteeste din cele mai falaciase, și pentru a se feri să nu devie un instrument în mâna particularilor străini ce -și fac din lotărie un mijloc de venit sigur, ușor și fără nici uă muncă. Sperăm asemene ca autoritățile administrative și judecătoresci nu se vor mulțămi a pune la arhivă acestă lege, ca multe altele, ci vor căuta a o aplica, spe a stîrpi râul ce a provocat-o. BUCUISCI, 25 SS“ 1883 câtră guvern, care ar cere pe d’uă parte desființarea Bursei de efecte și de cereale, ci pe de alta — în cazul când acesta instituțiune nu s’ar putea desființa d’a dreptul — desființarea iei de fapt, lăsând deplină libertate oricui d’a se face aginte de schimb. Nu cunoscem, e adevărat, testul petițiunii; totuși ne credem dé tori a preveni piața de scopul ce se urmăresce și a o îndemna se se ferăscă de a-î da sprijinul său. A cere desființarea bursei este a uita câ Statul — represintantele tutor cetățenilor — are pe piață titluri fiduciare, care se neomoieza și trec dintr’uă mână într’alta, indicând prin prețul lor gradul la care să urcă creditul Statului; este a unta asemene cu cel mai legitim drept al Statului și cel mai vădit interes al țerei este ca acestă negociere să fie publică, pentru ca nu cățiva particulari să potă dispune, după interesele lor proprie și momentane, de creditul Statului, și a-1 trata în vederea acelor interese. Deci menținerea bursei se impune ca uă necesitate generală. A doua cerere care are de scop a permite ca oricine, fară nici uă reservă, se putá deveni aginte de schimb, duce indirect la același scop. Acestă cerere într’adever nu desființâzâ de fapt bursa, dar o transformă cu totul, făcând-o se înceteze de a fi barometrul creditului public și să devină un simplu local unde, fără nici uă regulă Hilgaranția, se pot face specule care ating de-a dreptul creditul public. Așa fiind, credem ca nici a doua parte a petițiunii—dacá așa va fi acea petițiune—nu póte fi satisfăcută. Intr’adevar, piața nóstra cunosce deja, și de multe ori a suferit intervenirile unor case de bancă pentru a scădea sau urca, după interesele lor proprie, cursul valorilor publice. Fără bursă și agenți de schimb, acest joc să putea face mult mai lesne. Casa isbia câțiva particulari, dar își ajungea la scop și acesta era ceia ce voia dânsa. Creditul statului însă, și mai cu osebire al instituțiunilor private se resimția de asemeni jocuri. înființarea bursei pune acestor jocuri, deci un capăt, cel puțin un frig. Oă casă de bancă—care ar voi să întreprindă și acum acest joc — e silită se se găndască mult înainte de a-l începe. Și din acest punt de vedere dar interesul statului — și deci interesul generale — este ca să existe bursă, și să se determine rolul și atribuțiunile agenților de schimb. Aceste explicațiuni date, credem ca petițiunea de care vorbim nu va găsi în piața financiară a Capitalei numărul de semnături ce sperau autorii iei și câ, prin urmare, cestiunea desființării sau reorganisarii bursei nu va fi adusă intempestiv la ordinea zilei. Timpul de când funcționază bursa e prea scurt și evenimentele esteidére au exercitat aprope necontenit asupră-i uă înrîurire nestatornică, încât să ne putem rosti acum în deplină cunostință de causă asupra desființării sau cel puțin reorganisârii iei. Trebuie să asteptam ca speranța să ne lumineze pe deplin, pentru ca nu cumva procedând după impresiuni momentane, se nu facem mai reu decât este. Ni se spune ca — în piața Capitalei — s’ar supt scrie un petițiune 20 BANI EXEMPLARUL REDACTIUNEA SI ADMINISTRATIUNEA 14, STRADA DOAMNEI, 14 SERVICIUL TELEGRAFIC AX ASENȚilBi HATA* Paris, 3 Februarie. — Senatul va numi Luni comisiunea însărcinată de a studia proiectul de lege contra pretendinților. Se crede ca va respinge proiectul votat de către Camera deputaților sau cel puțin cât va modifica. Demisia comitelui Duchâtel, ambasadorele Franciei la Viena, e confirmată. Viena. 3 Februariei —Noua Presă liberă anunță ca Muntenegrul și Turcia au închieiat ieri convențiunea privitore la cedarea teritoriului de la Kolaschin Muntenegrului. Roma 3 Februarie. — D. Cavalli, numit comisar italian pe lângă comisiunea de despăgubiri pentru stricăciunile produse de revolta lui Arabi, pleacă astă seră la Egipet. Paris, 4 Februarie. — Vă depeșă din Londra către ziarul Le Temps confirmă înțelegerea intervenită între Austria și Rusia asupra cestiunii Dunării. Austria a promis de a adera la propunerea ce va face Rusia la Conferință d’a deschide gura Kiliei navigațiunii. Colonia. 4 Februarie. — Gazeta de Colonia duce ca, într’uă apropiată circulară, Rusia va susține drepturile sale esclusive asupra gurei Kilia. Cair*, 4 Februarie. — Khedivul a semnat decretul numind pe d. Corvin consilier financiar pe lângă guvernul egiptean. Roma, 4 Februarie. — Se telegrafiază din Petersburg către Agenția Ștefani ca depeșa circulară a d-lui de Griers către represintanții Rusiei în străinătate îi informa numai despre reluarea funcțiunilor sale de ministru al afacerilor străine; ea nu tratează despre nici oă cestiune specială. Constantinopole, 4 Februarie. ’Dragomanul consulatului Italiei la Alep a fost arestat supt inculparea de atentat adus unei fete și de asasinarea unui servitor. Contrariu cu cele afirmate de ziarul Diritto, incidintele consulului italian la Tripoli cu santinela de la pórta citadelei, nu s’a regulat încă. ALEGERILE COMUNALE TV rí A r»T»n tr V >, „ x» un xj-uun. Despuierea scrutinelor pentru alegerile comunale din Capitală s’a sfîrșit abia ieri, resultatul a fost proclamat aseră la 6 ore. E că numele personelor proclamate consilieri comunali ai Capitalei: D-nii C. A. Rosetti, I. Cămpineanu, Const. Porumbaru, Anton Mavius, D. Polizu-Micșunescu, colonel Baruț, Toma Tacifi, Stancu Bechianu, N. Pancu, N. Manolescu, P. Buescu, Stoica Duțulescu, D. Radoviceanu, D. Nicolau, Veniamin Hernia, Ștefan Petroniu, Gr. Serurie, I. Poenaru-Bordea, dr. Măldărescu, Marin Christu, Const. Leca, Dim. M. Ionescu, G. Dobriceanu, Dim. Cariagdi, Gr. Cerchez, At. Toncoviceanu, Ion Culoglu, I. Procopiu Dimitrescu, Dim. Berendei, I. G. Bibicescu. IN JUDEȚE Ece numele personelor alese în nouele consiliuri comunale : Roșiori. — Oposițiă: Slatina. — D-ni: I. H. Popp, N. Dumitrescu, G. Ionescu, N. Protopopescu, R. I Popescu, I. Ionescu, Toma Dumitrescu, C. Dumitriu, N. Ion (liberali), Botoșani.—D-nii N. Sofianu, S. Romano, T. Boianu, G. Urzică, V. Niculescu, maior Nicolau, T. Dumitriu, G. Dumitriu, G. Garabet, Balasan, P. I. Gheorghiade, N. Ivan, N. Giurca, Franciscu, Isac Iosif, Smeriu Em., Iorga (liberali), Galați. — D-nii G. Mihăilescu, Vițu, Nica, Teodorovici, V. P. Ionescu, T. Ștefănescu, Radovici, Sava Petroiu, J. Plăvănescu, K. Ressu, K. Dragomiscu, Gr. Moisiu, G. N. Janja, Eftimiu, D. Ionescu, Pavelescu, A. Bandu, M. Semaca, Călărași. — D-niu Atanasie Stoenescu, Teodor Niculescu, Procop Dimitrescu, Mihalache Antonescu, Nicolae Davidescu, Marin Buricescu, Niță Mușetescu, Ion Gheorghiu, Nae Mănescu, Tache Andreescu și Ion Vlădoeanu. Roman. — D-nii C. Balta, C. Ionescu Sufarin, G. I. Hotineanu, R. V. Morțun, V. Dumitriu, G. C. Botez, I. Agarici, Paul Strejescu, Vasile Gheorghiu Grădinaru, Gh. Gheorghiadi, Mihail Fundescu și D. M. Grajdeni. Craiova. S’au ales boi. Mihail Trișcu, Ion Petrescu, M. P. Romanescu, Gr. Stănescu, Alecsandru Nicolaid, Nicu Dimoviceanu, Ion Stoenescu, Dimitrie Spirianu, Marin Chițu, Gheorghe Cacaleceanu, I. G. Dobrescu, G. I. Peșicu, Scarlat Mateescu, Enache și Barbu Bălcescu, Turnu-Severin, DD. Mihail Ghelmegeanu, Aristid Anastasiu, George Băicoianu, Ilariu Isvoranu, M. Constantinescu, Grigore Marinescu, Nicolae Smadu, D. Dobrescu, Nistor Badeșianu, Bala Basarabescu și Petrache Dimitrescu. Iași, DD. D. Gusti, Ion Ionescu, Leon Nestruți, Nicu Ganea, Al. Racoviță, N. Culianu, Neculai Ion negustor, Theodor Mândru, Grigore Macri, I. Barozz, Eugenie Donici, P. Verusi, F. Xenopol, D. Gheorghiu, Gh. Crupensky, Gh. Popovici, C. Rijniță, Gr. Buicliu, C. N. Paraschivescu și Ion Ianov. Caracal. DD. Vie Prejbeanu, Th. Galan, Toma Hagi Chiria, Ion Leovenu, Ion Atanasiu, Mihalache Ceaușescu, Dimitrie Mihíulean, Dimitrie Guran, M. Petrovici, Ilie Georgescu și Ghița Pop. Muteu. DD. Ion Teodorescu, Ion Dumitriu, D. Oprescu, N. I. Constantin, Nicu Georgescu, Nae Stănescu, F. Argintoianu, I. Dumitriadi, Ghiță Dăscălescu, N. Ștefănescu, Costache Rădulescu, Theodor Leu, C. Simionescu și Em. Mechtupciu. Drăgășani: DD. I. Stănescu, D. Constantinescu, Costică Costache, Nae Scărlătescu, Petcu Ion, Ilie Dimitrescu, C. Iliescu, Ilie Popescu și C. Niculescu. CESTIUNEA DUNAREANA D. Edouard Marbeau, autorul remarcabilului volum asupra Slavilor și Teutonilor, a adresat că scrisórediarului L’Univers, forte interesantă în privința navigațiunii Dunării. Competința d-lui Marbeau este îndestul cunoscută și apreciată de toți pentru a ne grăbi să împărtășim acesta scrisore cititorilor noștri. Ele cuprinderea iei: Vă mulțămesc ca ați bine-voit să dați în Scrisorile politice ale d-vestra uă atențiune cu totul particulară privitore la studiul Slavilor și Teutonilor pe care ’1 am publicat acum de curând. Vă mulțămesc mai cu sema ca ați semnalat lectorilor ziarului dvóstru interesul pe care’l au catolicii d’a observa cu atențiune cele d’ăntei simptome ale reînvierii Poloniei. Națiunea polonesâc Poate separa, câci ea are ca misiune providențială d’a apăra catolicismul și civililația printre Slavi și d’a protege pe Rusia contra invasiunii germane, precum a protegiat altădată Occidentul contra invasiunii turce. Intr’uă scrisóre mai de curând: Pășirea spre liesărit, ați arătat cu nă lămurire surprinsetóre, cum d. de Bismarck înțelege alianța austro-germană și ceea ce pate să coste pe Austria când ea s’ar lăsa să fie sedusă de darurile cancelarului german. Plecând de la ocupația Bosniei, ăntâiul popas a acestei împingeri a Germanilor câtre Răsărit, ziceți câ „resultatul cel mai sigur ar fi d’a paralisa cel puțin 100,000 din armata austriacă, décâ s’ar ivi uă complicațiune orecare în Europa. “ Acesta este concluzia la care am ajuns și eu în urma unei călătorii în Bosnia, după intrarea Austriacilor în acesta provincie, în 1879. De la acesta epocă, induența austriacă s’a întins in apariuță într’Un mod repede în valea Have! și a Dunării. In ora de față curtea din Viena este cu totul puternică la Belgrad. Acesta reușită diplomatică promite Austriei avantaje economice mult mai superiore decât acelea ce ar putea se aibă din anecjarea Bosniei, dar acesta este uă complicație mai mult pentru politica sa. Astăzi, toți Slavii peninsulei Balcanilor scru sórta care le este reservată. Austria a putut prea bine să ademenescă curtea din Belgrad, dar poporul șerb nu este pentru Austria. Lăsați în voia lor, Slavii de Sud, Bulgaro-Serbia, Bosniacii, Brțegovinenii, Muntenegrinii ar forma atâtea state mici ca și poporele deosebite ce le compun , amenințați de Austria, vor înțelege îndată ca nu vor avea uă adevărată autonomia decât în ziua în care vor reconstitui vechiul imperiu șerb. —In peninsula Balcanilor, ca altădată în Italia, Austria prin politica sea de cucerire, ațâță simțimântul național, și în momentul în care se va ascepta mai puțin, va vedea eșind din strimtorile Balcanilor oă dinastie gata să joce rolul casei de Savoia. Chiar Austria ar face un Piemonte slav. Cestiunea navigațiunii Dunării, care are se facă peste câteva zile obiectul deliberărilor conferinței din Londra, nu este decât urmarea acestei politice Este unul din marile popasuri ale „pășirii câtre Răsărit“ de care ați vorbit în scrisorea d-vestra de la 23 Ianuarie. Germanii caută să aibă eșiri spre mare. D. de Bismarck voind se deschidă Trii estul Germanilor de nord, împinge pe Austria câtre estremul sud, Salonicul, și câtre marea Negra. Dar pentru câ opera de germanizare trebuie se înainteze paralel, se atacă fiecare țară una după alta De astă dată este rîndul României. Pe când Evreii germani năvălesc din Galiția și Bucovina în Moldova, comercial german, prin mis LUNI: MARȚI, 24, 25 IANUARIE 1883 Lumineazâ-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas-Laffite et Cuie, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15. Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Francesco da Paola (N. D.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — tocirea Austriei, își deschide Dunărea și se pregătesce să înăbușescă comerciul român din România (partea de dincelo de Milcov). Austria va găsi la Dunărea-de-jos aceleași nemulțumiri ca și în peninsula Balcanilor. Românii nemulțumiți contra Austriei nu vor avea altceva mai bun de a făcut decât să se rezime de Rusia. Patrioții români ne mai având nimic de menagiat, în loc să se mai încerce d’a liniști pe frații lor din Transilvania, cari sunt atât de nemulțumiți de despotismul austro-ungar, vor căuta se esploateze nemulțumirea lor. Curtea din Viena scie în urma procesului cu Rutenii, care s’a înfățișat la Leopol (Lemberg) în Iunie 1882, cât de ușor este a face propagandă la poporațiunile de rit grec. Ceea ce ea face a fi contra României se va întorce chiar contra iei, și acesta va aduce într’un mod fatal ua coalițiune a Românilor și a Slavilor contra Germanilor din Austria și a Maghiarilor din Ungaria. D. de Bismarck are să triumfe în acea zi. România maltratată, este un al treilea Piemont pe care Austria ’l va avea în casta sea Austria are deja pe spinarea iei cestiunea Italiei stridente la Adriatica, cestiunea serba la Sava, și acum este pe cale de a avea și cestiunea română la Dunăre. E că ceea ce n’a prevedut delegatul frances la comisiunea europeană a navigațiunii Dunării. Interesul frances era de a susține pe față România, causă atât mai ușoră de susținut cu cât România are dreptul în favorea sa și nu cere pentru regularea navigațiunii Dunării decât stricta aplicare a principiilor stabilite de tratatele din Viena, Paris și Berlin. Acesta este causa libertății navigațiunii Dunării în profitul tutor puterilor Occidentelui și mai cu semn al Franciei, este garanția independinței României, care ne datorescensistențarea. Opunându-se politicei fisă austriacă, care nu este alta decât politica impusă Austriei de Germania, delegatul frances protegia pe România și menținea în acesta parte a Europei privitate vechea tradițiune franceză, care este de a apăra pe cei slabi contra celor tari. Se scie cât de puțină atențiune da de câtva timp guvernul frances intereselor Franciei în străinătate, și este a cere prea mult de la el ca să urmeze o politică națională. Tânărul d. Barrere, delegatul francez la Galați, vetând greutățile la care da loc înființarea unei comisiuni pentru navigațiunea Dunării între Galați și Porțile-deFer, și mai preocupat de a găsi un tărâm de conciliare de cât de a căuta să scie care este scopul Austriei, a propus, în numele Franciei, un proiect mai puțin asolut în termenii săi decât acela al Austriei, dar care lasă într’un mod tot atât de complet navigațiuna Dunării la influința austro germană. Este nefolositor d’a mai pune în vederea cititorului esamenul celor două proiecte pe cari mai multe ziare le-au reprodus zilele acestea din urmă. Nu voesc că altă dovadă despre greșala comisă de delegatul francez, decât grăbirea pe care ați pus-o puterile cele mai interesate de a seconda vederile d-lui de Bismarck pentru a primi acestá propunere. Austria, care nu este riverană a Dunării în partea unde este vorba de a organisa poliția navigațiunii, pretinde a-și esercita aci preponderința, câci este așa sea de eșire la marea Négrá. Ce s’ar fi ce deca Prusia, pentru ca are porturi în marea Nordului, ar voi să reguleze navigațiunea în Pas-de-Calais, supt pretest ca vasele sale sunt nevoite să treca pe acolo pentru a intra în Ocean ? Acesta este și pretențiunea Austriei, în ceea ce privește Dunărea. Cestiunea este prea gravă pentru a lăsa ca opiniunea publică se fie rătăcită. Mai multe diare, chiar simpatice României, au numit proiectul Barrere un proiect de conciliare. Prin acesta se face oă erore gravă, afară numai decâ geandarmul care întâlnesce pe drumul mare un călător în luptă cu un hoț care-i cere punga sau vieța, nu face un act de conciliare propunându-i hoțului d’a se mulțămi cu punga și d’a cruța viața călătorului. Guvernul nostru va avea el destulă grijă față cu interesele nóstre în priinte pentru a reveni asupra greșelei sale ș’a lua la conferința din Londra singura atitudine care convine demnității Franciei? Nu mai trebuie a compta în privința acesta, câci el a trimis pentru a-l represinta tocmai pe autorul funestului proiect, care este uă rușine pentru diplomația nostra. Trebuie atunci să ne întrebăm ceea ce are să se întâmple la Dunărea de jos, daca plenipotențiarii întruniți la Londra ar decide înființarea unei comisiuni jisă miestă, pentru a regula navigațiunea în sus de la Galați și Brăila. Germania și Austria trebuind cere d’ăntei să aibă președința anuală a acestei comisiuni, după proiectul Barrere, totul va fi organisat de la începutul funcționării sale în profitul exclusiv al comerciului german în Statele dunărene. Consecințele imediate vor fi : Monopolul navigațiunii fluviale în profitul bastimentelor austriace; neputința pentru Serbia, Bulgaria și România de a-și face marine naționale; monopolul comerciului german în tote regiunile acestea; neputința, în fața concurenței germane, a acestor mici State de a avea uă industrie locală; ruina definitivă a oricârui comercia și a oricârei influențe franceze printre aceste poporații; câmpul cel liber pentru tote proiectele de germanizare a Slavilor și Românilor prin băncile, comerciul, industria și presa germană. Și, ca contra-lovitură, oprirea imediată a oricârei desvoltari a individualității naționale la aceste rase, cari, neputând să se apere singure, vor fi obligate a se întorce spre Rusia și a o invoca încă uă dată ca liberature. Din puntul de vedere al dreptului public, va rezulta un fapt nu mai puțin regretabil. Comisiunea europeană a Dunării, înființată în 1856 pentru a asigura libera navigațiune a fluviului, a funcționat în timp de treizeci de ani fără cea mai mică greutate și cu uă reușită completă. Era uă frumosa concepțiune. Era un mare pas pe calea progresului acela de a înființa, supt garanția comună a puterilor, oă comisiune de navigațiune, formând întru cătva un mic Stat independinte, cu bugetul seu, cu administrația sea deosebită, cu pavilionul său special și cu u misiune bine definită : a asigura libera navigațiune a gurilor Dunării. Acesta instituțiune putea să servesca de tip pentru tote situațiunile analoge, unde comerciul lumii întregi era interesat. (Ceea ce reușise pentru gurile Dunării, ar fi putut să se aplice într’uă ji la Bosfor, la canalul de Suez, la canalul interoceanic. Astfel este instituțiunea care este a fi amenințată. Comisiunea iniestă, înființată după proectul Bariere pentru navigațiunea în sus de Galați, va deveni în mod forțat rivala comisiunii europene, care reguliza navigațiunea în jos de Galați. In curând au să se producă conflicte între aceste două autorități și va veni vări în care, pentru a sfîrși, se va întinde puterea comisiunii mieste, adică comisiunea austro-germană, în domeniul comisiunii europene, care astfel va înceta de a esista. Acesta este cestiunea Orivitelui pe care, după făcare resboiu, diplomații se lingușesc a crede ca au suprimat o pentru totdeauna și care se deschide necontenit. Nu s’ar fi întămplat nimic din tote acestea dacă Francia, revenind la gloriosele sale tradițiuni, ar fi putut să ocupe un joc onorabil în consiliere Europei. Când cineva trece prin țările Orientelui, vede pretutindeni nesiguranța de ceea ce se pute întâmpla a doua zri și micele State oprimate de cele mari, și se aude eșind din gurile tuturor aceeași plângere : „Francia este aceea care lipsesce Orivnterul.“ Singură Francia ar fi putut, în acesta împregiurare, a se interpune între Austria și Rusia, împedecând ca România se fiă sacrificată unuia sau altuia din aceste două imperii. Daca delegatul său ar fi fost mai bine inspirat, și-ar fi adus aminte ca după tratatul din Paris să recunoscuse neputința d’a stabili oă comisiune specială pentru navigațiunea în sus de Galați, și, cu tratatul din Berlin în mână, ar fi dovedit ca interpretarea acestui tratat nu putea să fie îndouiala; ca singură comisiunea europeană avea misiunea d’a garanta libertatea comerciului pe Dunăre, și ca era de ajuns, pentru ca ea sé índeplinesca acesta misiune, ca un inspector special, numit de ea, să supravegheze la aplicarea regulamentelor de poliție a navigațiunii dintre Galați și Porțile de fer. Astfel ar trebui să lucreze plenipotențiarii conferinței din Londra, deci puterile semnatare ale tratatului din Berlin cari sunt represintate aci, se îngrijesc cu adevărat pentru a menține pacea în Oriinte.