Romanulu, aprilie 1883 (Anul 27)

1883-04-08

318 RUSIA Pester Lloyd publică urmfitarea telegramă ce i se trimite din Odesa cu data de 16 Aprile. In procesul politic contra acelora cari au luat parte la alianța lucrătorilor din sudul Rusiei și a caror urmărire judiciară de către generarele Strelnikoff a condus la omorîrea acestui generare de socialist, 3 din acuzați a fost condamnați la munca silnică pe vidță, 7 pe 15 ani, 4 pe 10 ani, 4 pe 4 ani, și 8 la exil în părțile cele mai depărtate ale Siberiei. U telegramă din Petersburg, cu data de 15 Aprile și publicată de Neue freie Presse, anunță urmatorele : Prin cercurile Curții se vorbesce de vremă 14 file despre schimbarea tilei încoronării, deși strămutarea deja a insignielor imperiale la Moscva exclude orice îndouială că încoronarea nu se va face în primavara acesta. E că esplicațiunea acestor scompte. Inconarea era otărîtă pentru diua de 27 Mai și chiar Curțile străine fuseseră încunosciințate despre acesta, când îi veni în minte ministrului Curții, că acestă zi este aniversarea omorîrii ultimului băiat din vița Rurik Demetrius, de către Boris Godunov, și că acestă nu este privită în Moscva ca <si bisericesca. Din acestă causă s’a renunțat la 27 Mai și încoronarea fu amânată peste 14 zile, astfel că ea se va efectua la 10 Iuniu. Curților străine li s’a făcut deja comunicarea trebuinciosa. Programa încoronării n’a fost încă sfîrșită, de asemenea nu este gata nici Manifestul pentru încoronare. De altmintrele se astepta forte puțin de la acest manifest și se vorbesce numai despre decrete privitore la contribuțiuni și despre uă grațiare pentru aceia cari au comis crime mai mici. SPANIA Norddeutsche Allgemeine Zeitung, ocupându-se despre nereușita negocierilor pentru încheiarea unui tratat de comerciu între Germania și Spania, scrie următoarele: Soiiile din Madrid ne permit a crede că numai ministrul de finance este causa de nu se pute încheia tratatul de comercm. Dar oposițiunea acestui însemnat ministru este oțărî tare și ea este cu atât mai greu de invins, cu cât Se întemeieză mai mult pe motive politice de cât economice. Cu tóte neîncetatele silințe ale diplomației ambelor State, nu avem "nici uă speranță de a vedea f'<heiar,după tratatul de comercia. DANEMARCA _ . Pester Lloyd din Copenhaga, aplicără telegramă data de 16 Aprie în care se spune urmatorele : In Landsthing a fost presintată că Adresă către rege și care, contrariu cu Adresa din Folkebing, declară că ministerul nu este întru nimic vinovat pentru stagnațiunea din Parlament. Proiectele de lege are și mult mai bune dăcă ar fi discutate și examinate numai după cuprinsul lor, și daci nu s’ar amesteca nimeni în dreptul regelui de a’și alege pe miniștrii săi. Adresa încheie esprimând speranța că regele va continua, ca și până acum, a’și alege miniștri de acei în cari are încredere și cari scri a menține ordinea legală în tóte privințele. SGIRII ALE ZILEI Astăzi. 7 Aprile termometru casei Menu (Sucér. de Shuer), calea Victoriei, 75, aréta grade Réaumur. La 12 ore noptea -1- 4.5 La 7 ore dim. -- 6.5 La amical -|-11. înălțimea barometrică 762 mm. Cerul noros * * * Citim în Paloda: „Onorabila administrație a județului este rugată să grăbască distribuirea popușoilor pentru locuitorii lipsiți din județul nostru. „Miseria e la culme. Orice întărziere devine u nenorocire tot mai mare între locuitori. Lipsa de hrană pentru vite și unele sate pentru locuitori e nedescriptibilă. „Avem înaintea nostră uă publicare de licitațiune a prefecturei jud. pentru cumpărarea popușoiului în număr de 2.800 chile, ficsat la 15 ale cuvintei. „Ne întrebăm, de ce atâta amânare ? N’ar fi mai nemerit a se face apel la proprietarii de prin plâșile locuitorilor lipsiți spre a distribui d’a dreptul popușor pe contul comitetului ? Lucrul ar fi mai espeditiv, căci timpul trece, și nenorocirea prea mare. * * * Supt titlul de Voința Muncitorului, a apărut un nou diar săptămânal în capitală. In prospectul său, el cfice între altele: „Scopul nostru nu este politica militantă a jilei, scopul nostru are mai mult de obiect de a ne ocupa de luminarea unei clase a națiunii nostre, și a arăta care sunt condițiunile prin cari pute ajunge la adevărata fericire, posibilă, ce trebuie să o aibă în vedere și opinca și meseriașul chiar. „Prin acesta gazetă vom lupta, pe cât ne va sta în putință, în a lumina, pe cât se pate, după cunostințele nóstre practice de tote filele, fiindcă am trăit și trăim mai mult între țărani și meseriași, și pe clasele cele-lalte ale societății nóstre asupra țăranului și meseriașului de la noi, și asupra modului cum s’ar putea îmbunătăți sorta lui.“ Ii urâm viață lungă și reușită în întreprinderea sea. # * * La Gazette de Noumanie află că consiliul permanente al instrucțiunii publice a respins cererea făcută de mai mulți elevi candidați la bacalaureat și cari se pregătiseră pentru acest esamen prin institute particulare, de a depune esamenul mai nainte de sesiunea Iuniu.* * * Aceiași feie ne spune că consiliul de miniștri n’a aprobat cumpărarea vilei Urechiă, din Iași, de către Stat. * * * Se scrie urmatorele din Sulina, cu data de 1 Aprile, către Vacea Covurluiului : „Vasele intrate din mare pe Dunăre de la 6 Marte a. c. și până la 31, sunt: 67 corăbii turce, 62 vapore englese, 30 corăbii grece, 7 vapore austriace, 6 francese, 5 corăbii austriace, 5 italiane, 3 române, 1 rusă și 1 samitică, 1 vapor norvegian și 1 german, în total 197, cu o greutate de 95.567 tone : cele £>«nemmi • 37, ^ englese, 7 austriace, 4 francese, 3 grece și 3 ruse, 6 corăbii grece, 4 turce, 1 italiană și 1 î română, în total 65. Timpul forte aspru și ploios. Marea forte agitată acum de 4 <mile. Vaporele de poștă au sosit prea neregulat din causa furtunei mari. Acesta causă a pus pe uscat, la 4 mile mai la vale de gura Dunării, un vapor englez din causă că i sa stricat cârma.“ * * * Mișcarea poporațiunii orașului Iași de la 27 Marte până la 1 Aprile 1883. S’au născut 51 copii, din cari 26 au fost din părinți creștini și 25 din părinți israeliți. Nasceri de prunci morți s-au înregistrat 2 fete. Numărul deceselor se stie la 60, din cari 25 au fost creștini și 35 israeliți. * . * * Mișcarea poporațiunii urbei Berlad de la 30 Marte până la 7 Aprile curinte, a fost urmatorea: Născuți 13, din cari 6 băieți și 7 fete legitime, 10 de religiune ortodescǎ și 3 israelită. Morți 29, din cari 20 bărbați și 9 femei, 24 de religiune ortodocsă și 5 israeliți. ROMANULUI APRILE 1883 ABSOLUTISMUL IN TRANSILVANIA Supt acest titlu, Gazeta Transilvaniei publică urmatorea corespondință ce i se trimite de către un alegător din D. San- Martin, cu data de 12 Aprile . Stimate d-le redactare. In Nr. 34 al Gazetei Transilvaniei, a apărut convocarea clubului român din D. San-Martin (Dicso-Sz.-Márton), prin care toți alegătorii cercurilor D- San-Martin și Balauseri au fost conchiemați la uă conferință, pe jma de ieri- Cum au simțit eroii Zilei de la putere, că și în San-Martin se va ține conferința, tóte petrele le-au pus în mișcare, ca conferința să nu se jibă ținea, și pretorele (supt-prefectul) local Rudolf Frits a făcut atent pe presidiu, ca‘la cas când, în contra voinței densului, jdenătorii români ar avea cutezarea a se întruni, densul fără amânare se va disolva adunarea și acesta o va face chiar și cu puterea armelor, oi pentru scandalul ce se va fa’ce ar fi responsabili presidiul și alegătorii, carî vor lua parte la conferință. Presidiul s’a încercat a da altă direcțiune ideilor preferului, asigurându-i, că alegătorii români sunt cei mai fideli fii ai patriei, că ei nici mă deja nu s’au îndeletnicit cu scandale și dăcă s’ar face scandal, acela ar fi provocat numai prin purtarea neauzit scandalosá a pretorelui; tot că deja presidiul s’a provocat la legile esistente, și pe basa acelora a documentat, că pretorele n’are dreptul a împedica conferința și cu atât mai puțin are drept cu puterea armelor a o disolva;la tóte acestea, pretorese l-a declarat, că „a mit mondiam megmondiam“. (ce am <jise jis!) Președintele între astfel de împregiurari a fost silit numai decât a lua alte disposițiunî, și pe unde s’a putut, a înșciințat alegătorii ca pe z hua numită să nu se adune; însă acesta n’a putut’o face cu acei alegătorî, cari locuiesc în mai mare depărtare de San-Martin; pentru aceia, în ziua numită din satele cele mai depărtate s’au aadunat uă mulțime de alegători mireni, s’au adunat fórte mulți preoți greco-cate, proprietari, docenți ș. a. și toți cu cea mai mare nerăbdare așteptau să fie încunosciințați în care localitate avea se se țină conferința. Atunci a eșitse credintele clubului printre alegători și le-au zis: Fraților triste jile am ajuns, conferința nu se pute ține, trebuie să ne împrâștiem, căci de nu, adunarea ni se va disolvă cu puterea armelor. Auzind alegătorii despre astfel de purtare barbară și vădend, că supt egid’a constituționalismului maghiar ne împărtășim de astfel de libertate și egalitate, toți au dat espresiune adencei lor indignațiuni. Vedend președintele acestea, încă uă dată a mai recercat pe pretorele, ca să concidă ținerea conferinței, însă pretorele a respuns : „Numai decât împrăștiați-vă, câci la din contră vă voi împrăștia eu. Despre acest respuns a doua ore s’au încunoșciințat alegătorii, cari apoi s’au depărtat, fără a se întoți ai consulta — . Cu aceste succese însă nu sa îndestulat pretorele, ci după ce s’au risipit alegătorii, la 2 ore p. m. mai mulți preoți au mers în cancelaria d-lui avocat Vasile Zehanu, însă nu în cause politice, ci parte ca amici, parte în cause procesuale; dar ce se veiji, după 10 minute se înfățișază pretorele, ificend: „uraim a törvény nevében azomal oszoljanak szét, mert külomben a csendőrökkel fogom szétoszlatni.“ (D-lor , în numele legii vă provoc să vă împrăștiațî îndată, câci de nu, vă voî împrăștia cu gendarmii). Toți cei presințî au protestat în contra acestei procederi ticălose, însă au fost siliți a se depărta, pentru ca gendarmii erau pe stradă, și pentru ca toți au voit ca să încungiure scandalul ce era să se facă. D-le Redactore! In comitatul Ternave îmi cî toți alegătorii români, în inimele și sentimentele lor naționale, sunt de acord cu toți Românii alegători din Transilvania, sunt de acord cu resoluțiunile aduse până acuma, și dacă nu au putut da vina espresiunea sentimentelor lor, aceea nu a atârnat de la dânșii, ci a atârnat de acolo, câ suntem așa de nefericiți de a avea de comite suprem (prefect) pe acela care a arătat, ce înțelege el supt libertate, și confraților alegători de Cohalm, pretorele Rudolf Frits e numai un debil instrument protegiat de cornițele suprem. Incheiând, adresez cea mai cordială mulțămire tuturor alegătorilor români, cari s’au presintat la conferința conchiemată aici, și tot-d’uă dată aduc la cunoscința publicului român, ca preoții gr. cat. din aceste cercuri electorale și acum ca în totd’auna ’și au făcut datoria ca preoți, ca fii buni ai patriei și ca cetățiani. CRONICA Putem zice cu siguranță ca în îngrozitórea luptă ce s’a urmat vr’uă lună de zile între iarnă și primăvară, acesta din urmă a sfîrșit prin a eși biruitóre. Posomolita iarnă, bătută și rușinată și-a strâns cojacele ș’a plecat acolo de unde a venit. Acum, din nou, și de astă dată d’a binele avem uă frumusuți de primăvară. Cerul e senin, acoperit numai pe ici, pe colea, de nisce nori albi; pare ca zăpada de pe cămpiă s’a adunat și plutesce în pături străvechi prin regiunile aeriene, pentru a dispărea în zarea depărtată. Sorele strălucesce voios și, supt razele sale, că lume întragă se deștepta ca din senin. Frumósa colore verde apare din nou pe munți și prin cămpii; florile încep a-și face aparițiunea în parul femeilor și la butoniera bărbaților. Pretutindeni nu vechi decât figuri sufícretare , omeni veseli îmbrăcați în haine noui ; d’abia din când în când mai zăresci câte un friguros care nu îndrăsnesce încă se lepede paltonul său, câte un nenorocit care se schingiuiesce în baia rusesca a unei blâni lățise. Dar ceea ce te întăresce mai mult încă în credința ca a sosit primăvara, este aerul surfoiător al femeilor, obrajii lor aprinși, ochii lor strălucitori de dorinți noui, aprinse de farmecul pe care -l răspăndesce noua înviere a naturii. De acum înainte luna nu va mai servi numai drept felinar pentru stradele puse supt îngrijirea părintescă a primăriei; ea va începe să joce și un rol ceva mai poetic, luminând cu galișa iei privire caile misteriose ale amanților. Afără chiar, mi s’a părut ca luna avea un aer din cale afară ironic și plin de înțelesuri; regina nopții părea ca cunosce de mai nainte tóte tainele amoróse a cârora martoră și călăuză va fi acest an. Multe lucruri trebue să mai scie și biata lună, bine câ n’are limbă să vor neșua, vara caw nenorociri n'ar provoca destăinuirile sale. Câte despărțenii n’ar resări ca din senin din tóte unghiurile țârei, câte gospodării liniștite nu ar fi teatrul celor mai mari grozăvii, câte mume până acum liniștite nu ar fi sdrobite de durere! Nu cred să esiste în univers un astru mai indiscret și mai necuviincios, decât mult căntatul ochiul neadormit al nopții. Lord Byron, în nemuritorul său poem Don Juan, a dovedit cine este luna și a dat pe față isprăvile iei. Nu e sărutare, nu e îmbrățișare în care și ea să nu se amestece cu câte uă rază mai mult sau mai puțin aurită. Și câte lucruri vede ca pe supt bolțile de frunze ale parcurilor sau în camerele parfumate ale castelurilor, numai Dumnedeu scie ! Și apoi să se mai cuică ca luna este că persona castă, după cum o numesc unii poeți, cari nu vorbesc de amor decât din audiție! Oricum stă, mai bine îmi plac misterele ce se urzesc supt acesta uriașă candelă a boltei cereșci, decât acele care își iau nasterea supt lumina lâmpilor unui candelabru. Cele d’ăntâi îmi par curate ca și natura exisă și, în mitocul câreia se adăpostesc; cele din urmă sunt ca nisce plante artificiale alcătuite numai din intrigi și din vanitate, un bal le da nascere, un bal le omorá. La cea d’ăntei adiere mai primăvăratică, ca stolurile de albine, părechi nenumărate își vor lua drumul spre câmpuri și spre dealuri. Până atunci vom spune cu poetul : Ali éca primavéra cu sînul de verdiță. In lume Î veselie, amor, sperare, viață, Și cerul și pământul preschimbă seruturi Prin raze aurite și vesele cântări ! Până să sosască însă timpul mult dorit al preumblărilor pe lună, singurul mijloc prin care Bucurescenii caută să se bucure de întorcerea primăverei, este preumblarea la șosea între orele trei și cinci. Cum treci de marginea orașului, trăsurile se îngrămădesc unele lângă altele, parcă în acest colț al pământului s’ar fi concentrat tóte frumusețele naturii: lumină, aer, verduță. Dar vai, pe lângă aceste bunuri mai există ceva care ne împedică să le gustăm! Acest dușman, care întunecă sarele, care otrăvesce aerul, este praful, îngrozitorul praf, pe care Bucurescenii îl înghit în fiecare cai în câtimi colosale. Ochii ți se întunecă, respirațiunea ți se opresce, pârul barba sau vă culore cenușie, nu mai veiji, nu mai aucji nimic, dar ce-țî pasă? esti la șosea, câci astfel cere moda bucurescéna, luate de uă déta, pot pricinui martea; cantități mai mici stupefieza sca aduc uă marte încâtă , sunt dor otrăvi în contra cârora trebue să ne ferim. „3. De altă parte, sunt multe persone care beau băuturi alcoolice și care fumeza tutun fară nici un pericol pentru sănătatea sau rațiunea lor. Nu este dor nici un cuvânt de a opri usul acestor substanțe, regulând cantitatea ce trebue luată. „4. Usul băuturilor alcoolice și al tutunului cu dese mici două mare mulțămire multor persone și este cu totul nevătămător. „Nu putem dor să stigmatismusul lor, însă trebuie să arătam pericolul abusului. In scurt, alcoolul și tutunul sunt ca tóte celelalte plăceri ale vieței, este uă cestiune de grad. „Cât pentru mine, nu fumez nici uă dată, pentru ca nu mi place tutunul; beü fórte rar băuturi alcoolice, dar bea vin la masa, pentru cumi place. „Paul Bert. “ varietate Alcoolul, tutunul și literatura. Primiam, orice cronicarul Ziarului le Temps din Paris, primiam, acum un an, din partea unui învățat englez, d. A. Arthur Reade, u scrisore în care îmi cerea opiniunea mea personală asupra efectelor cerebrale ale tutunului, ale băuturilor spirtase, etc. D. Reade cerea de la mine uă mărturire după uă speraință personală. Nu fumez, nici nu beau, respunsel onorabilului meu corespondinte, care își propunea d’a împreuna diferitele respunsuri ce era să redobăndesca, într’un volum special. Volumul a eșit la Londra și la Manchester și se numesce Study and Stimulants (Munca și stimulantele) sau „Despre influința osului tocsicelor și ale narcoticelor aovipi’o, vioțoî mntolenfiala.L _ „Care este, se întrabă ”. Reade în precuvântarea operei sale, adevărata influență a stimulantelor și a narcoticelor asupra creerilor ? Dar ele dă putere mai mare spiritului, îl limpezesc saü întunecă ? Acesta problemă m’a pus pe gânduri mulți ani, și, în speranță de a ajunge la uă conclusiune olaritare și demnă de încredere, am făcut uă anchetă printre represintanții literaturei, ai sciinței și ai artei în Europa și în America.“ Respunsurile ce le-a primit d. Reade formeza cartea cea mai interesantă; ele sunt iscălite cu nume ilustre sau numai cunoscute : Louis Blanc, Matthew Arnold, Wilkie Collins, Darwin, Gubernatis, Hoeckel, sir J. Lubbock, John Ruskin, Anthony Trollope, Jules Simon, Barthelemy St. Hilaire, Wurtz, Ch. Kingsley, etc. E corespunsul d-lui Paul Bert: „Părerea mea asupra tutunului și băuturilor spirtase se pote resuma în modul următor: „1. Multe poporațiuni au ajuns până la un grad înaintat de civilisațiune și de prosperitate fără a fi cunoscut nici tutunul nici băuturi spirtase ; deci aceste substanțe nu sunt nici neapărate, nici folositóre indivizilor și neamurilor. „2. Cantități mari din aceste substanțe, 1 Marte 1882. E că părerea d-lui Maxime du Camp : „N’am putut să fac nici uă esperiență asupra influenței alcoolului asupra creerilor. Nu bea alcool și n’am fost nici uă dată beat. Fumez mult, dar numai țigarete și pipa. Mănânc de două ori pe <fi : la unsprezece ceasuri diminăța mănânc un cotlet, zarzavaturi și ceai. Prânzesc la șapte ceasuri și doauă sticlă de Bordeaux. Nu lucrez nici uă dată sora și mă culc la zece ceasuri și jumătate. Găsesc usul tutunului cu totul de prisos și un obiceiu prost. „Cât pentru alcool, îl privesc ca vătămător pentru ficat și pentru inteligință. „Viața muncitorului intelectual ar trebui să fie forte regulată și moderată supt tóte puntele de privire. Exercițiele fisice, ca călăritul, plimbarea, venatórea, sunt forte trebuinciose pentru odihnirea spiritului. „Părerea mea este câ orice producțiune intelectuală este datorita unei disposițiuni speciale a sistemei cerebro-dorsale, asupra câreia tutunul și băuturile spirtase nu pot avea uă influință bună. Mă tem ca răspunsul meu nu-ți va fi forte folositor ; dar, în astfel de lucruri, nu socotesc cu nimic teoria. Sunt, precum Z*c Germanii, idiosincrasie. „Maxime du Camp.u 17 Februarie, 1882. D. Jules Simon : „Acum douăzeci de ani, am avut ocasiunea de a studia condițiunea claselor muncitore, și am observat influență nenorocită produsă asupra moralului și sănătății lor prin întrebuințarea băuturilor spirtóse. Imi aduc aminte ca unul din cele mai întristătare resultate ale cercetărilor mele fu de a vedea câ unii indivizi caută plăcerea în abusul băuturilor spirtase, alții, neputând să-și procure uă hrană îndestulatare, cară a-și potoli fumea bând alcool. N’am mult de Zis în privința tutunului. Cred câ, luat în exces, este că otravă. Unul din amicii mei din Senat, care a murit acum, mi-a afirmat adesea cu mare pentru c’a fumat prea mult. „Privesc întrebuințarea tutunului ca un obiceiu la care trebuie să ne opunem, câci tinde a depărta pej femei din societatea bărbaților. „ Jules Simon.“ 8 Marte, 1882. D. Gladstone: „Ca respuns la întrebările d-vóstra, vă vom spune ca d. Gladstone bea unul sau două pahare de Claret la dejun și la prânz, adaug sera un pahar de porto, întrebuințarea vinului în aceste proporțiuni îi este mai ales trebuinciosă în momentele în care are să facă un mare muncă intelectuală. Nu paate să sufere tutunul. „Herbert J. Gladstone,1129 Noembre, 1882. D. Barthélemy Saint-Hilaire: „Vă arat bucuros părerea mea, vederile mele asupra efectului tutunului și al băuturilor spirtase. Le cred două potrivă vătămătore, chiar dacá sunt luate în dose mici. Nu le am întrebuințat personal, dar adesea mi-a fost dat să observ trista lor influință asupra unor persone pe care le cunosceam. Nu privesc nici chiar vinul ca nevătemător, fiind mai totdeauna falsificat. N’am băut nici uădată și m’am simțit forte bine. In clima nóstra, nici un stimulant nu este trebuincios, și mă întreb daca sunt în alte locuri. „B. Saint Hilaire,“ 24 Februarie, 1882. D. Taine: „Imi pare rau ca nu pot să respund la întrebările ce mi le faceți. N’am studiat tru a zice astfel peste tinerețea iei. Profitând de tăcerea tatălui sâu, își adună tóte cugetările și 'și dete bine somn de posiția în care se afla. Respectul pentru mama mea n’o orbi câtuși de puțin; ea cugetase în d’ajuns, și când veni momentul d'a lucra se afla gata la orice. Eai să otări să nu mai fie privită în casă ca nimic, după cum fusese mama mea, și și zise ca singurul mijloc pentru a-și stabili autoritatea era de a se face trebuinciosă, și chiar neapărată. Se pare ca cerul, refusând d-lul de la Bullière un fiu, înzestrase pe fatatea cu aplecările cele mai bune. D-na de la Bullière, fiind încă în viață, se însărcinase cu educația Sabinei și nu observase în ea decât on elevă forte mediocră. Spiritul copilei remăsese cu totul rebel la tote acele instrucții ale educației femeiesci pe cari voia să i le dea mama mea. Când se vădu singură —d. de la Bullière credea ca femeile scra întotdeauna prea mult și nici nu se gândea să completeze educația sa — Sabina se instrui singură după cum înțelese, neaprofundând decât lucrurile pentru cari ea simțea ca are uă aplicare reală. Cu modul acesta instrucția sea fu cu totul departe de aceia a unei femei. Foiletând necontenit cărțile tatălui său, cari tóte tratau despre agricultură, despre dreptul rural și alte asemeni cestiuni, întrebând la drepta și la stânga pe arendași și țărani, sfîrși prin a cunosce forte bine administrația rurală. Adăogând la acesta instrucție un minunată limpeziciune de spirit și acea stăpânire de sine pe care n’o avusese nici uă dată tatăl său, ajunse să fie cu mult mai în curinte decât el despre tóte amănuntele domeniului. Ea ’i surprinse forte mult când veni într’un zi să cară a-i ține registrele. El crezu mai ântenu ea-și bătea joc de dânsul și se arăta forte necăjit; mai în urmă ânsă el își schimba părerea. Opunerea ce-i arăta adesea Sabina și energia cu care ea soia să țină pept, îi insuflase uă stimă órecare pentru fiica sea, astfel este făcută inima omenesea. Prin urmare, el își zise cândeca sorta îi refuzase un fiu, avea oă fiică care putea să-l înlocuiască. Ideia acesta îl plăcu, și primi propunerea Sabinei. Pentru ca ânsă visul seu era să aibă un fiu spre a face din el un fel de intendinte, rădică la acest post de onore pe Sabina. Ea avea șasesprezece ani când începu asprele și prosaicele sale ocupațiuni pentru îndeplinirea sarcinei ce luase. Cât pentru a doua fiică a sea, d. de la Bullière aprope uitase câ ea mai trăesce, atât de mult Sabina se îngrijea să o sustragă de la privirile tatălui său. Cu tote acestea ea se făcuse măricică, și când avu șapte ani Sabina începu să se îngrijesca și mai serios. Dându-și sema de lipsele propriei sale educații, ea înțelesese ca nu era în stare de a dirige pe aceea a sorei sale. De altă parte ea avea forte puțin timp, și sora sea, stând totdeauna cu slugele și fugind ca uă vinovată ori de câte ori zărea pe tatăl seu, fară jucării, fară un tovarăș de etatea iei, ar fi putut să aibă cea mai tristă copilărie care își póte închipui cineva, daca n’ar fi gustat acele plăceri de țară pe cari le simte oricine în anii copilăriei. Ea crescea în mijlocul găinilor și alepurilor de casă fară a avea acea aparință a unei sănătăți robuste pe care o da aerul de țară. Era o creatură delicată cu fața transparente, cu parul blond deschis care care cădea ca un vas de aur pe umerii sâi delicați. Ea semăna mamei sale, dar avea uă espresie mai mare în trăsurile genei și în privirea ochilor sâi. Sabina vezundată câ acestă copilă n’avea nici energia, nici sănătatea sea de ferit,ca nu-i semăna în nimic. Ea înțelese ca n’are să fiă nici vădată ca dânsa să femeiă de țară, și să oțărî să vă depărteze cât mai răpede din casa părintescă. Intr’uă sâră, pe când d. de la Rulliére își bea cafeua lângă foc, Sabina îl zi se : — Voi să plec la Paris. D. de la Rulliére crezu câ are se înebunască. — Cred chiar ca am să iau cu mine pe mica Flor’a, urma Sabina cu totul liniștită. D. de la Bullière văzu ca sosise momentul d’a se necăji. Sabina lăsă să se treca furtuna, și se grăbi să facă uă a doua cușcă de cafea tatălui său, câci pe cea d’ăntâi vă vărsase în mișcarea sea. —• Văci ca memoria d-tele este mai bună decât a mea. Zise ea în urmă cu cea mai mare liniște. — Ah ! n’ai să sfărșescî uădată cu acesta mistificare ? strigă d. de la Bulliére esasperat. — Dar nu este cea mai mică mistificare din parte-mi. Vorbesc din contră forte serios. Fără îndoială am uitat ca, în momentul morții bietei mele mame, sora mea, mătușa mea d’Esse, s’a oferit de a ne lua cu dânsa ? — Oh ! dacă este vorba numai despre acesta, îngănad de la Bullière, te sfătuesc să primesc ! Crezi ca am să te las să profiți de acesta invitare, făcută încă de acum șapte ani, la care n’am voit nici chiar să respund din cauză ea avea aerul de a mă face să înțeleg câ era făcută pentru a scăpa pe cele două fiice nenorocite ale mele de despotismul tiranic al unui tată barbar... E că ceea ce te autorisă, nu este așa să te arunci în brațele acestei parisiane și să pui pe sora tea supt protecția mea maternă ? Câci cred canoi voesc să ajungi. Era cu mult mai bine să primesci îndată propunerea acelei bătrâne nebune Florimonde și se nu te rădici contra iei cu atâta furie. — Invitarea d-nei d’Esse nu dateza decât numai d’uă Zbrise Sabina liniștită. Am primit aZi diminuță uă scrisore de la dânsa ca respuns la aceia pe care ți o scrisesem eu. — Ai cutezat să-l scrii fară autoritarea mea ? strigâ d. de la Rulliére. Ah! dér acesta este prea mult! — D-na d’Esse este sora mamei mele. Zise Sabina. — La dracu! dér o scrii acesta! și tocmai acesta este unul din cuvintele cari mă fac să nu’ți dau voe a te duce la dânsa. — Și ea n’are copii ?... urmă Sabina pe același ton. — Ei bine ? I*se dă de la Rullière, fără să înțelegă unde voesce să ajungă fiica mea. Sabina eșita. Nu’i plăcea să pună înainte mobilul unui interes care n'avea nici uă influință asupră’i, dar care se ia ânsă ca este forte puternic pentru tatăl său. — Și nici moștenitori direcți ?... Zise ea încet și ca cum ar fi simțit uă mare părere de ráu. D. de la Bullière se opri, trecându’l prin capă nouă ideiă. Ura sea contra d-nei d’Esse îl împedicase să vadă altceva în acesta femeiă decât pe sora soției sale. E că ca, d’uă déjà, Sabina descoperi în ea uă mătușă bună de moștenit! Un surîs de mulțămire se arăta pe] buzele subțiri ale d-lui de la Rubiére. — Bravo, fiica mea! Zise el salutând cu ironie pe Sabina. De minune! îți fac complimentul meu, este mai dibace decât te credeam. Ah! Sabina! ce pagubă câ nu esc! decât uă femeiă ! Am ideia ca, dacă erai un băiat, am fi făcut amăndoui lucruri mari. Am fi ajuns să cumpăram tot departamentul. Să pleci, fiica mea, să pleci ! Și acesta d-nă d’Esse, ce avere pate să aibă ? D. de la Rulliére vedea deja cum îi trece prin mâni acesta mare moștenire, câci el se credea aprope nemuritor, și începu să cugete la tot felul de speculațiuni. In urmă detesfaturi Sabinei în privința călătoriei sale, și nu se opuse de loc a-i da suma ce ea îl ceru. Sabina pleca la Paris singură cu sora sea și cu un bătrână seivitore. D-lui de la Bullière nu-i intra câtuși de puțin în cap ca este póte mai cuviincios să însoțască pe fiicele sale, și Sabina nici chiar nu pomeni despre acesta. Sabina avea atunci 20 de ani; ea era în totă frăgesimea și frumusețea sea. Drepta ca un plop, ținând sus fruntea sea coronată de un bogat par negru, aspirând aerul și viața, avea în tóta persona seară ținută plină de vioiciune și de sănătate. Ea era un frumósa flore de câmp, sonătosa și colorată, uă plantă plină de sevă care înfățișa ceva asigurător. Se vedea ca ea era cu totul în stare de a protege și susține slaba esistență a sorei sale, care îi ceru tot sprijinul și tóte îngrijirile. Ochii cei mari și negri ai Sabinei straluceau de un foc continuu; privirea sea plină deotărîre și de energie o făcea să pară ca este mai mare de 20 de ani. Urmare in numerul viitor.