Romanulu, septembrie 1883 (Anul 27)

1883-09-19

842 * * * ROMANULU 20 SEPTEMBRE 1883 SCIRI­I ALE DILEI Rata­^I 19 Septembre termometru casei Menu (Succr. de Shuer), calea Victoriei, 75, arétá grade Réaumur: La 12 ore noptea -1-­9.5 La 7 ore dim. --11. La amicul --20. înălțimea barometrică 756 mm. Cerul puțin noros. Observțiuni meteorologice.—Ieri a pleat în mai multe localități. íf * * D. prim-ministru I. C. Brătianu, care a sosit Sâmbătă sera, a plecat Duminică di­­mineța la via Florica. Se va întorce în capitală Mercuri dimineță și la 10 ore se va ține un consiliu de miniștrii supt pre­­ședinții d-sele. * D. I. C. Brătianu, președinte al consi­liului și ministru de resbel, întorcându-se din concediu, a încetat­­ de la 18 Sep­tembre interimul președintei consiliului, cu care a fost însărcinat d. D. Sturdza, ministru al afacerilor străine, precum și interimul ministerului de resbel, cu care a fost în­sărcinat d. Gr. Lecca, ministrul finanțelor. * * * Răsboiul a anunțat, și după densul mai multe diare au reprodus, că mai mulți mem­bri ai baroului român au luat­otărîrea a cere consiliului de disciplină a șterge pe d. Băicoianu din tabloul avocaților județului Ilfov. Spre a arăta câ scirea era cu totul neîntemeiată, publicăm următorul certificat ce ni se comunică : Certificat Spre satisfacerea cererii ce-a făcut astă­zl d. A. Săicoianu, avocat înscris în tabloul ordinului de avocați din Ilfov, prin petițiu­­nea ce a adresat acestui corp, supt­ semna­­tul libereza acest certificat, prin care con­stată ca nu s’a vedut adresată acestui consiliu de disciplină pe ne astă­­zî nici uă plângere scrisă contra petiționarului, nici din partea vre-unui confrate al numitului, nici din partea vre-unei alte persone străine corpului. Uă plângere verbală a d-lui Lam­­bru Vasilescu s’a făcut naintea nostră. p. Decan, Stratilat. * Erî s’a ales consiliul de disciplina al or­dinului avocaților din Bucuresci. Ca în­tot­dea­una forte puțini avocați au luat parte la vot, din aprópe 300 înscriși au venit numai 61. S’a ales de decan d. Gr. Vernescu, cu 48 voturi ț membrii: d. Gr. Stratilat, cu 58, Gr. G. Peucescu, cu 56, Al. Triscu, cu 52, Pake Protopopescu, cu 49, I. N. Laho­­vari, 45 și G. Meitani, cu 42. Eri ca și acum 2 ani câți­ va avocați din­­ tineri au cercat se alega în consiliu d. Dem. C. Popescu, de 3 ani director barului Dreptul, care n’a întrunit de cât a turî. De alt­minteri n’a fost erî nici să luptă Intrega lista a consiliului trecut erî ca și acum 2 ani. * * Represintanții țarului Românul vor pleca astă-sâră la Ploesci și la Bacau, spre a a­sista la cele doue procese. * * * D. Corne a plecat ieri-sera la Focșani, unde are un proces. Marți va fi la Ploesci, unde va apăra pe moșnenii din Bordeni, împreună cu d. Disescu și mai mulți avo­cați din Ploesci. * * D. E. Caloglu a plecat la Bacau, unde împreună cu d. Ianoli va apăra pe fiii d-lui Lecca. D. C. Radu va fi apărat de d. E. Sturdza. * * * Juriul general al Esposițiunei Societății Cooperatorilor din țară în secția tipografi­lor s’a pronunțat ast­fel: S’au conferit diploma de onore clasa I d-lui Al. Gregescu, diploma de onore clasa II tipografia Dacia din Galați, diploma clasa II d lui Carol Gobi, medalia de aur tipografiei și diploma de onére clasa I Fon­­dăriei statului și medalia de argint tipo­grafiei Academiei Române, începând din ziua de 16 (28) Septembre 1883, stațiunile Galați, Brăila, Focșani, Ploesci, Bucuresci, Pitesci, Slatina, Craiova, și Turnu-Severin vor emite pentru Viena bilete de tren de persone clasa II și III, du­cere și întorcere, cu prețul redus de 40 °­ C. Aceste bilete vor fi valabile pentru 14 zile de la data emiterii; se vor emite oă dată pe săptămână și numai în timpul cât va fi Esposițiunea electrică in Viena, și anume se vor emite de stația Turnu-Se­­verin în fie­care Sâmbătă, ci de celelalte stațiuni sus însemnate în fie­care Vineri. Prețul acestor bilete de ducere și întor­cere este: Galați-Viena, clasa II 149.5, clasa III­­ 99.25. Brăila-Viena, clasa II 144.75, clasa III 96.40. Focșani-Viena, clasa II 141.65, clasa III 94.30.­­ Buzeu-Viena, clasa II 133.95, clasa III I i 89.20. Ploescî-Viena, clasa II 126.50, clasa III -­84.20. Bucuresci-Viena, clasa II 122.15, clasa III 81.30. Pitesci-Viena, clasa II 110.45, clasa III 73.55. Slatina-Viena, clasa II 101.75, clasa III • 67.70. Craiova-Viena, clasa II 95.15, clasa III 63.30. Turnu-Severin-Viena, clasa II 82.90, clasa III 55.20. * La 20 Septembre 1883 intră în vigore suplimentul II la partea II a tarifului austro-ungar-român. Acest supliment cuprinde: 1. Un tarif excepțional pentru vârfuri colete de clasa I în vagone complete 5.000­­ și 10.000 kilograme. 2. Rectificarea mai multor tabșe ale ta­rifului escepțional No. 7. Acest supliment este întocmit în limba română și germană și să vinde cu prețul de 10 bani exemplarul la bi­rourile espe­­dițiunilor de mărfuri. * Monitorul Oficial face cunoscut cu mi­nisterul, pe lângă hărtia timbrată format obicinuit astă­zi asistentă, pentru înlesnirea publicului a pus în circulațiune și hârtia timbrată de format mic. Acesta hârtie va putea servi la formarea tutor actelor pre­­văzute de legea timbrului, cu uă cuprin­dere scurtă și mai cu semn pentru certifi­cate, procese-verbale, dovezi, etc., cum și pentru anulare pene la completarea unei sume cre­­ate. 41 ** La 13 Septembre, Vice Democratul, un comisar­­ comunal citea­ză publicațiune în fața cafenelei Union, prin care spunea ca, în conformitate cu ordonanța d-lui primar, la 14 cuvinte fiind serbatare mare, urmeza ca tote prăvăliile să fie închise totă diua.­­După ce a terminat citirea iei, peste 40 de băieți servitori cu șorțuri din nainte, după la prăvălii, cari asistau, au început să fugă pe strade strigând: Ura! Ura! să trăiască primarul nostru! — A dooa d.i, la 14, comisarii munici­pali și ai poliției, cu gendarmii și cu gar­diștii de nopte, umplură ca și alte dâți pie­țele și, din magasie în magasie, esecutară închiderea forțată a ușilor ce să deschise­seră. Numai la marele magasin de mar­­chitărie, al fraților Stănescu, după ora 11, având afaceri de vănduri începute cu muș­­tirii ce să aflau înăuntru și pe la uși, fiind­cu cumpărătorii după afară vin mai adesea în­­ zilele de sărbători ca să nu-și perdă fi­lele de lucru, d. Haralambie Stănescu, fost­­­­ consilier comunal și actualminte consilier județan, nu voi să închidă, viindu-i cu greu­ să dea pe mușterii afară. De aci apoi născu un scandal mare, câcitată puterea munici­­i­pală și polițienască împreună cu strigăte pe strade, care atraseră multă lume, să re­pedi asupra magasinului și-l închise for­­țamente, gonind pe unii din mușterii și prin giontueli. Și tot în același timp, încheiară și procesul-verbal de dare în judecată, pentru nesupunere. Ca cronicari, noi relatâm d’uă cam dată numai faptul, așa precum ni s’a raportat de cei ce au fost presinți. * * * Se anunță din Praga câtre die Presse, ca în localitatea Bubna, de lângă Praga, au fost arestați și dați pe mâna justiției de ce lucrători pentru agitațiuni socialiste. * Uă scrie publicată de Agramer Zeitung dice câ împăratul a primit demisiunea mi­nistrului croat d. Redekovici, dată mai din nainte. Totuși publicarea iei nu se va face de­cât la începutul lui Octombre. * * AFACERILE DE LA BORDENI In urma scrisorii publicată în Românul de la 10 Septembre, prin care d. Roma­­nescu spune ca nu este rudă nici la al n­uălea neam cu d. Scorțeanu, în acesta privință ni se scrie din Bordenî cu rugă­ciunea d’a publica, cu d. Romanescu, pro­fesore la gimnasiul din Ploiesci, și d. G. Rădulescu, directore al prefecturei de Pra­hova, țin în căsătorie duce surori, prin ur­mare sunt cumnați. D. Rădulescu este frate legitim cu soția repausatului Scorțeanu. D. Romanescu a figurat ca martor printre mulțimea de Greci aduși de d. Scorțeanu. D. Romanescu mai figureza și acum ca martor în contra moșnenilor din Bordeni. PENTRU D. MINISTRU DE FINANCE -------- t Ni s’anunță din Vaslui următorele : 1) Registrele casei de credit agricol ar fi în cea mai mare neregulă; de la Apri­le în care nu s’a înscris în registre nici una singură din operațiunile făcute de acea casă. 2) Administratorele numitei case n’ar fi depus nici până acum garanția cerută de art. 12 din legea creditului agricol. 3) Casierul general al județului Vaslui a primit bani, liberând chitanțe manuscri­se, fapt prevedut și oprit de lege. 4) Acel casiar ține în funcțiune percep­tori, care s’au constatat a fi în deficit, fară a-i da în judecată. Ni se mai face cunoscut ca ministerul de finance a și trimis un inspectore, spre a face cercetări la fața locului. * Cercetările s’au făcut și fiind câ d’atunci a trecut mult timp, inspectorele trebuie să fi și depus raportul. Rugam pe d. ministru a publica resul­­tatul acelei constatări ș’a lua măsuri în contra celor dovediți culpabili. PENTRU D- MINISTRU DE INTERNE Cu recipisa No. 325, s’a ti­ ămis d-lui mi­nistru de interne următorea plângere: dice Gazeta de Bacau. Domnule ministru: „Sdrobiți de chinurile ce ni se daă, cu lacrămile ’n ochi vă întrebăm: Mai este dreptate în județul Bacâu ? „Am jăluit în tóte părțile, până și la Prea înălțatul Domn și Rege, asupra obej­­duirilor și strămbătaților ce suferim de la boerii de pe moșia Ungurenii. Am arătat ca muncim de ani, de deci de ani, fâră să ne cunoscem datori. Am spus ca, supt ha­rapnice și supt ciomege, ne duc a munci, fară a avea zapise, fâră a datori vr’un ban. „Jăluind celor mari, am jăluit și celor mici, am spus prin hârtie și primarului ca : nu mai mergem la muncă, fiind­ca nu a­­vem zapise, nu ne cunoscem datori cu muncă. Dar primarele nu este al nostru, nici al legii, ci al boerilor ; n’a voit să facă cercetare, n’a voit să se uite în condicele din primărie, câ nd­ nici am iscălit, nici am pus degetul pe zapise, n’a voit să des­chidă legea de tocmeli, ci a venit și ne-a pus secestru pe hrana din ogórele nóstre, pe pământurile nóstre chiar, spuindu-ne ca are se le dea cu chirie la alții pentru plata datoriilor câtre proprietar. „Ore așa scrie la lege ? Să ne ia hrana și pământurile pentru datorii închipuite și nedrepte ? Ore pentru nenorocita nostra co­mună să fie uă altă lege ? Daci este așa, să stim ca: Când proprietarul este mare și puternic, țăranii de pe moșia lui nu mai au dreptate; dreptatea lor e ascultarea și robia. Ne vom lua dor și noi lumea ’n cap, cum au făcut și alți sătiani, ne vom lăsa casele și pământurile, ca în ele se șâdu rechilii și feciorii boeresci, ci din pământurile nóstre să se hrănăscă curtea și orândurii. „Er déca este lege și la satul nostru, vă­­ rugam cu genuchile plecate, faceți să nu­­ ni se ia hrana din gura copiilor; faceți să nu ni se ia pământul pe care l’am plă­tit și resplătit cu sudarea nóstru. 1883, Septembre 9. En C. Nică, Gavril Năsturaș, lon Sava, Costache Corban, sătiani din Ungureni, ju­dețul Bacau. D-lor miniștrii de interne și domenie In multe comune din țară, împroprietă­rirea din 1860 nu e încă aplicată. Totuși foștii clăcași sunt urmăriți cu as­prime, li se vând vitele și altă avere pen­tru plata pământului, care ânsă nu li s’a dat nici până acum în stăpânire. Citim, între multe cașuri, unul, care ni s’aduce acum la cunoșcință. Ast­fel sătenii din comuna Lipia-Bojdani (Ilfov), moșia statului, sunt urmăriți, spre a plăti un însemnată sumă, ca despăgubire pentru pământ. Nici uă palmă de pământ ânsă nu li s’a dat în stăpânire. In fața acestei stari de lucruri, rugâm pe d-niî miniștrii de interne și domenie a constata faptele și a face să se dea acelor cetățeni pământul pentru plata căruia sunt urmăriți. Guvernul, care are îndatorirea de a apli­ca legile, trebuie să dea exemplul respec­tării lor. Sperăm dar ce va face a să da săteni­lor numiți pământul pentru care le-a luat banii și-î urmăresce necontenit. PENTRU D.MINISTRU AL INSTRUCȚIUNII Există u­ lege deja votată de Corpurile legiuitore prin care s’a acordat directorilor de scule primare indemnisare pe mai mulți ani trecuți pentru plata servitorilor sculelor, întreținuți din punga directorilor. Liberalul din Iași întreba când d. minis­tru are de gând s’o aplice, adică să plă­­tescă directorilor, ceea ce Camerele le-au acordat ? PENTRU D. MINISTRU DE JUSTITIE Erî s’a făcut în sala primăriei, «Jice Li­beralul, alegerea a trei judecători comer­cianți, pentru secțiunea comercială de la tri­bunal. După lege, acești trei judecători să aleg de comercianții ce figureza în­că listă în­tocmită de primărie. Alegerea să face o jlice art. 48 din legea de organis. judecatorescu, supt direcțiune­a primőréiul. Aflâm ca printre cei aleși duci sunt actuali membrii a secției comerciale, cu alte cuvinte câ alegătorii le-au­ mai reînoit man­datul de judecători încă pe cinoi ani. Acesta alegere nu este legală. Art. 51 al legii de organisare judecatoresca dice vor­bind de judecătorii comerciali în funcțiune următorele : „Ei pot fi i­ăși aleși după ce vor trece cinoi ani de la espirarea func­țiunii lor.“ Acesta disposiție clară care este pusă în lege în scop ca să nu se perpetueze aceiași comercianți în fotoliurile de judecători, ci pentru ca toți cei apți de pe lista comer­cianților să vină pe rând, acesta disposiție a fost nesocotită în alegerea de erî. Cine este de vină? Vina s’ar părea ca este a alegătorilor. Décá ânsă observăm legea mai de aprope atunci vedem ca a­­cestă vină să pute atribui cel puțin pe jumătate și d-lui primar. Art. 48 din legea citată, oice câ alegă­torii vor procede la votare supt direcțiunea primarului, cu alte cuvinte primarul pre­­sidera și conduce alegerea dând tóte lămu­ririle necesare alegetorilor. Făcut-a acesta d nul primar ? înainte de a se începe operațiile electorale pus-a d. primar în vedere legea, indicat-a incom­­patibilitâțile prevădute în ea? pus-a pe alegători în posițiune d’a da votul lor la per­sone ce întrunesc tote condițiunile ? D. primar n’a făcut nimic din tote a­­ceste. Resultatul a fost ca alegerea a luat un caracter nu conform cu spiritul legii. Constatăm dar și cu acesta ocasiune lipsa de îndeplinirea datoriei din partea prima­rului. Suntem și curi câ d. ministru de justiție nu va aproba uă asemene alegere. PENTRU D. MINISTRU DE RESBEL Duci căpitani și amănduoî de la escadró­­nele de călărași din județul nostru, dice Gazeta de Bacâă, au­ fost pedepsiți cu stră­mutarea pe la alte regimente. D. căpitan G. Florescu — care a dat în judecată mi­litară pe nepotul Dimit. Lecca, care a scos sabia naintea sergintelui de călărași când acesta voia să -l aresteze din ordinul căpi­tanului, atunci chiar când comisese atenta­tul de asasinare asupra d-lui C. Radu — a fost permutat imediat. D. căpitan Poliz, — care a încheiat procesul-verbal de con­statare pentru călărașii ce stau în perma­­nență la moșia d-lui prefect — a f fost și permutat imediat. înregistrăm aceste fapte, ca să se scie. ESPOSIȚIUNEA COOPERATORILOR i INAUGURAREA Esposițiunea societăților cooperative s’a deschis, ieri, Duminecă, la 11 ore. Meseriașii români afirmau cu acesta oca­siune, pe d’uă parte unirea și înfrățirea lor, ci pe d’alta dovedeau ca puterile unite — chiar modeste fiind — produc resultate de care separat indivizii sunt în neputință d’a produce. Esposițiunea ce au­ făcut pornesce din aceste idei și de aceea ea a fost un adevă­rată sărbătore. La 9 ore, membrii societății s’au întru­nit în localul iei și, precedați de musică și de stindardul cooperativei, au­ venit la localul esposițiunii și au ocupat aleea cea mare. Lăutarii din Bucuresci, constituiți pentru acesta ocasiune în societate, închideau cor­tegiul. La 11 ore, în fața d-lui I. Cămpineanu, ministrul industriei, comerciului și dome­­niilor, delegat de guvern pentru a des­chide acest concurs al muncei românesce, și a d-lor miniștrii Aurelian și Leca, cari au ținut a lua parte la acesta serbare. Em. S. Mitropolitul primat, înconjurat de înaltul cler, a făcut rugăciunile obicinuite, bine­cuvântând pe muncitorii români. Apoi, d. D. Butculescu, președintele-ad­­ministrator al cooperativei din Bucuresci, inițiatorul principal al acestei întreprinderi, a citit un discurs în care a arătat însem­nătatea acestei serbări. Intre altele, d-sea a arătat recunoscință guvernului, pentru libertatea ce a lăsat mișcării de întocmire a societăților coope­rative, adăugând ca — la adăpostul acestei libertăți — ele au lucrat și astă­zi vin să afirme, prin acesta esposițiune, resultatele ce au dobândit. Au dovedit Românii, a <fis d-sea, ca vi­teji sunt în resbel. Soldații pâcii, munci­torii, să încerce a dovedi ca și dânșii lu­­crezi și dânșii contribuiesc la binele ge­nerale. D. Butculescu a încheiat amintind spri­jinul ce MM. II. Regele și Regina au bine-voit a da muncei și muncitorilor ro­mâni și le-a urat lungă și fericită viață. D. I. Cămpineanu, răspunzând, a con­statat câ dorința generală a emancipării economice a României a căpătat un început de esecutare prin acesta esposițiune pornită din spontanea voință a lucrătorilor și a în­cheiat felicitând pe d. Butculescu și socie­tatea cooperativă pentru acest frumos și lăudabil început. In urmă, Em. S. Mitropolitul primat, d­inî miniștrii și publicul au ascultat ese­­cutarea marșului cooperativei de câtre 100 lăutari din Bucuresci. Esecuțiunea a între­cut ori­ce așteptare, apoi au procedat la visitarea esposițiunii. La timp ne vom face cu fericire datoria d’a descrie în amănunt acesta esposițiune. Pentru astă­­zi, suntem siliți d’a ne măr­gini în a spune câ ea e împărțită în opt secțiuni și anume : Grupa I. Opere de artă , pictură, sculp­tură, arh­itectură, gravură, musică și com­­posițiuni. Grupa 11. — Agricultură și industriă. Grupa 111. — Mobile și alte obiecte des­tinate locuinței. Grupa IV. — îmbrăcăminte. Grupa V. — Producțiunile esploatării minelor și metalurgia. Grupa VI. — Instrumente și­ procedeuri ale artelor usuale. Grupa VII — Alimente preparate. Grupa VIII. — Materialul, metoda și instrumentele pentru învățătura copiilor. De­și mică și imperfectă, acesta esposi­țiune presintă că însemnătate care nu se póte tăgădui. Intr’adever, ea da pe față existența uno­r producțiuni de care cei mai mulți în țară n’aveți nici uă ideiă, și dovedesce ca, décà și la noi s’ar urma cu consciință și otărîre procederea urmată în tóte statele pentru crearea industriei, nu mult ar trece până să vedem desvoltându-se cel puțin căte­va ramure industriale și putend acoperi tote trebuințele țarei. Dar ceea ce face, pentru noi, meritul de căpetenie al acestei întreprinderi, este ca ea pornesce cu totul din inițiativa privată și, fără nici un sprijin din partea guvernu­lui, a isbutit, cum ori­cine se pote con­vinge visitând-o. Acest fapt, pentru ori­cine își da oste­­nila d’a privi, d’a stud­ia și cugeta, este ca un apel pe care clasele muncitore îl adre­­seza țârei și guvernului iei d’a le ajuta, d’a le susține, d’a le încuragea. Răspunzând la apelul unor particulari și cheltuind pentru a-și expune produsele lor, clasele muncitore au voit să dovedesca și au dovedit ca pot produce, și câ decà ar fi ajutate — cel puțin în unele ramuri — ar putea îndestula consumarea țârei prin producerea lor. In dârile nóstre de somn, ne vom face răsunetul acestui drept apel și avem și cu­ FOIȚA ROMANULUI, 20 SEPT­ 6 REGELE RAI­K PARTEA ANTEI IX (Urmare). De astă dată, vorbea Iacob. — Părerea mea,­­ficea el, are forte pu­țină valore într’u­ materie atât de delicată și de înaltă. Cu tote aceste, fiind ca ți­neți... — Țin mult, suspină d-șora d’Alpujeras, dar așa de încet în­cât protonotarul de abia putu se audă aceste duóe cuvinte. — Ei bine, d-ș0ră, vă voi mărturi ca în acesta întâmplare, în care viéta d-tele, atât de scumpă d-lul marchis, atât de scumpă mătușei mele, atât de scumpă... mie, décá bine-voiți a nu vă ofensa, era în joc, n’ași putea se nu împărtășesc opi­­niunea părintelui Rodriguez și se nu con­damn pe acea a abatelui Pigeonneau, ba chiar și pe acea a monseniorului Mi­cal... — Cum­­ chiar de ar fi trebuit să mor, nu era bine să ei din carmelul de la Lor­­mières ! — Trebuia să nu eși. Apoi cu uă voce în destul de puternică pentru ca s’o audă și protonotarul, pe care îl zărise printre arbori. — Deși studiile mele la Paris nu au avut drept obiect special religiunea, prin direcțiunea pe care părintele Rodriguez a împrimat’o de timpuriu spiritului meu, re­ligiunea, cu splendorile mei, cu misterele iei nepătrunse, m’a atras în tot­d’a­una, m’a captivat, m’a reținut. De ce, vă întreb, în loc d’a traduce cutare sau cutare lucrare din literatura englesâ, am ales din tôte toc­mai Scenele vieței clericale de George Eliot ? Numai fiind cu cunosceam virtuțile admi­rabile ale preotului catolic și fiind­ca ți­neam se constat deosebirea care putea se existe între părintele Antonio Rodriguez și cel mai virtuos din pastorii anglicani, Amos Barton, de exemplu. Vă spun acesta, dom­­nișoră, pentru a vă încredința ca, fără a fi competent în materiile teologice, casuis­­tice și altele, disposițiuni pre­cum din nas­­tere mi-au dat dreptul să-mi esprim opi­­niunea mea... — Și ideia d-tele e câ trebuia mai bine se mor ? — Unde am ajunge, strigă el plin de entusiasm, dacá pentru a intra în mănăs­tire, ar trebui să avem cu toții trupul de uriaș al abatelui Pigeonneau ? Credeți ore ca sfânta Clara, sfânta Teresa se îngrijeau de sănătatea lor când își dädeau tóte silin­țele să-și mărască în fie­care zi asprimea, cruzimea chiar ce și impuneau ? Monsenio­­rele Mical și d. Pigeonneau se ’nșală : vo­cațiunea religiosă nu atârnă de slăbiciunea corpului, ea atârnă de tăria sufletului nos­tru.... — Aveți dreptate, póte, domnule Iacob, murmură ea. E drept ca la Carmel Dum­­nez­eu nu mă ocupa în mod exclusiv. — Vedeți, d-soră Isabellă ! — Da, une­ori, mă gândeam la lumea pe care o părăsisem. — Vedeți, d-s0ră Isabellă ! repeta el, ne sciind ce se mai spună, cu ochii ațintiți printre ramuri asupra unui mic punț venit, care nu era altul de­cât părintele Rodri­guez. ■— Visam tot felul de lucruri, conti­nuă ea. — Și ’n mijlocul acestor visuri, trecea câte un cavaler încântător ? întrerupse Ia­cob rîsjend — O sciți ? întrebă ea, înroșindu-se și încercând să rîdă și ea... D. Pigeonneau m’a denunțat póte ?... — Și cine era acest cavaler ? —­ Visiunele mă urmau noptea mai cu semn, când toți dormeau în mănăstire... — Cel reți duce pe ómeni în ispită mai cu semn noptea — princeps tenebrarum — și nu sunt surprins de stăruința mea d’a vă face visite noptea. — Mă găseam într’un parc mare — a­­cesta pate — nu departe de un ríu — Ar­­bușul negreșit — paseri cântau ca și a­­cum, și un sare minunat lăsa se cadă prin­tre crengi nisce rade asemene cu acele cari cad acum naintea nostru... — încântător ! — Eu stăm pe un bancă și citeam în imitațiunea lui Isus Christos, capitolul în­titulat : Despre minunatele efecte ale amo­rului divin... Un tânăr trecu prin alee... El era d’uă eleganță estremă. . Ved­âncă nuanța delicată a perului său blond, pe care vântul îl flutura în giurul gâtului sau alb ca neaua... Impresiunea, uimirea, fură atât de mari în­cât scăpai cartea din mână... Necunoscutul se întorse... El era mai frumos încă de­cât mi-l închipuisem după talia sea mlodióse... Era un înger, sau un rege... El veni spre mine, se înclina cu uă grație pe care nu o văzusem la mime, ră­dică cartea de jos, mi-o dădu fară a spune un cuvânt și dispăru... — Acest personagiu vă amintea pe cine­va din cunoscințele d-vóstre? Isabella d’Alpujeras, ai cârei ochi avură uă espresiune de blăndiță ceresca, se ațin­tiră asupra interlocutorului iei. — Drace­ gândi Iacob, o că­să inocentă care ’și cam bate joc de mine. Și, desbătându-se de turburarea mea mo­mentană : — Aventura a avut vr’uă urmare? în­trebă el. — Nici una. A dooa di, cam turburată, uimită de misiunile nopții, nu mai putui resista abatelui Pigeonneau, care de alt­minteri îmi aducea un ordin formal al monsiniorului de la Lormières și părăsit Carmelul. — Ați făcut réa, domnișoră.­­— Réü? întrebă ea abătută. — Tânărul încântător din parc nu v’a înapoiat cartea? — Ei bine, suspinâ ea c’uă voce stinsă, tremurând din tot corpul. — Ei bine! acesta însemna ca aparți­neau­ lui D­ejeu, ca nu mai aveați dreptul să eșiți din mănăstire unde mila sea vă pusese. Tânăra fata fu împinsă printr’uă mișcare neresistibilă spre dânsul. —­ Ah! déca ai sei, d-le Iacob!... sus­pinâ ea, cu fața ’n lacrămi. — Sciți totul! sciți totul! striga el în­spăimântat și sculându-se. — In sfîrșit, vă descoper­­­­ise părintele Rodriguez, apărând înaintea lor. — Ce, ne căutați? se informă Iacob prefecăndu-se ca e surprins. — De mai bine de jumătate de oră, scumpii mei copii. El lua mâna d-s0reî d’Alpujeras și o atrase cu densul. Iacob mergea câți­va pași îndărăpt miș­cat până ’n fundul sufletului la vederea acestei fete a căreia inima se trădase a­­tât de adânc naintea sea. El care nu se găndea de­cât să rî­ jă, să ’și bată joc pete, ce furtună deslănțuise la acesta co­pilă albă ca zăpada, mai pură de­cât dânsa! El se îngrozi de ceea ce gândise, de ceea ce spusese, îi fu rușine de densul ân­­­­­suși. Ce­­ putuse să compare pe d-ș0ra I­­sabela d’Alpujeras cu Isabela Griffit! El se mustra pe sine și merse până a crede posibilă realizarea proiectului mătușei sale și a d-lui Pigeonneau. Décà s’ar căsători cu d-șora d’Alpujeras ? Totă ființa mea avu un tremur de sur­prindere la acesta idee, și era cât pe ce să bufnască de rîs, câci d-șora de Castiliei, mard­asul Alvar­­d. Pigeonneau îi eșiseră în­­nainte la întorsătura unei alei. — Arhipreotul nu pate să dejune cu noi astă­zi,­­lise bătrâna fată... la masă! la masă ! Ea lua brațul lui Iacob. — Ce ai, dragă nepote ? îl întrebă ea. Ce tremuri așa ? — Eu ! eu ! — Ai aerul de a fi plâns? — Ași dori să fi rîs și d-tea ca mine,­­Iise el reți dispus, am vedea dacá nu ai plânge acum puțin. — Dejunul e servit ! strigâ Meric de pe peron. (Urmare în numărul viitor.)

Next