Romanulu, aprilie 1884 (Anul 28)

1884-04-01

ANUL AL XXVIII-LE Voiesce și vel putea ANUNCIURÎ Linia da 30 litere petit, pagina IV..............................40 bani Deto „ „ „ „ III......................2 leî — „ Inserțiunî și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse, LA VIENA, la d-niî Haasenstein et Vogler,­­Wallfischgasse 10. LA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — 20BANI EXEMPLARUL REDACȚIUNEA 14. STRADA DOMNEI, ADMINISTRAȚIUNEA 37, STRADA ACADEMIEI J BUCURESTI, S SIȘ DE 1884 " Asta­di chiar, camerele de revizui­­re vor avea a se pronunța asupra cestiunei de căpetenie în vederea că­reia au fost alese: întocmirea corpu­lui electoral. Astă­zi se a­mâne, majoritatea a o­­tărît a se pronunța asupra celor doue sisteme care sunt în luptă: împărți­rea corpului electoral în colegii strîmp­­te, în cari alegătorii nu pot sé re­­sixfle de­cât viciul, și acea a întocmi­­rei unor colegii mari, libere, nea­târnate, în cari inteligența, proprie­tatea și munca să aibe partea lor le­gitimă de acțiune. Astă­zim seű­mâne, camerele vor a­­vea se se rostescá déca ele voiesc urmarea regimului de corupțiune, care apasă asupra întregei nóstre vie­­țe politice, sau decă simt ca sunt dotóre d’a pune temeliele unei n­oă ere și d’a așeza pe temelii trainice edificiul nostru politic și social. Facem un ultim apel la bunul simț, la solința, la patriotismul re­­presintanților colegiilor celor strimp­­te să reda nobila sarcină ce au de deplinit. Să nu scape un moment din vedere marea operă ce sunt chie­­mați a alcătui pentru viitorul Ro­mâniei. In adever, de la modul cum se vor întocmi nn­ele base ale organis­mului nostru politic va depinde a­­cest viitor. Sunt două teorii în politică: una care susține ca nici oă reformă nu trebuie efectuată de­cât atunci când densa se impune cu tărie și când moravurile vor precede instituțiunile și întocmirile politice; alta care afirmă ca sunt reforme cari trebuiesc deplinite mai nainte de a fi reclamate cu forța, și ca insti­tuțiunile și întocmirile politice servesc în cele mai multe cozuri la forma­rea moravurilor. Voim <5re ca corupțiunea se se întindă în așa grad în actualele co­legii, voim ca privilegiații să se o­­bicinuescă așa de mult cu vizuinile lor, în­cât națiunea la un moment dat să dispere și se spargă cu pu­tere citadelele lor ? Voim ca cetățianii să se lumineze și să se moraliseze mai anéiű și apoi se lărgim colegiile ? Dar atunci, a­­castă lărgime nu se va putea face nici vă­detă, căci cu sistema actuală demoralizarea se va întinde din ce în ce mai mult și moravurile poli­tice se vor strica din an în an. Oamenii în adever conservatori sciü ca reformele se fac la timp, când cei cari le cer sciu încă să se mo­dereze. „Fericite ar fi poporele, ne spune istoricul revoluțiunii francese, F. Mignet, când tóte reformele s’ar de­plini la timp; când cei cari le re­clamă mai pot se se modereze, și când cei cari le refuză ar sei se ce­deze când trebue; ast­fel, revoluțiu­­nile s’ar deplini fară vărsare de sânge și analele popórelor n’ar mai avea de înregistrat calamități.“ Rămâne acum se vér fii națiunea decă actualele Camere vor voi se facă operă de omeni înțelepți, pre­venind evenimintele, sau déca, neți­nând sema de învățămintele istoriei, voe sc sĕ pregatesca României dile negre în viitor. In colegiile mari, națiunea ro­mână, chiar în straturile iei cele mai puțin luminate, va putea, mergând cu clasele unite, să ajungă la consci­­ința deplină a drepturilor sale. în­vederat este câ elementele inteli­­ginte din aceste colegii nu vor pu­tea să nu exercite să înrîurire bine­­face tare asupra celor­l­alte elemente, cari din diferite împregiurari au rămas mai napoi pe calea culturei. Numai prin acesta strînsă unire între partea cultă a națiunii și între masele mari de poporațiune, cari re­­presintă munca și puterea, se póte cimenta acea unitate de vederi, de principii, de simțiminte, ale unei na­țiuni care are încă a trece prin multe și grele împregiurări. Despărțim­ națiunea în clase de­osebite, creând pretutindeni interese deosebite, înlăturând mase mari de poporațiune de la exercițiul sincer al puterei publice sau conducându-le cu biciul la vot, gonind principiul dreptății din întocmirile nostre poli­tice, nu vom cimenta nici uă­dată a­­cestă unitate. Națiunea va urma a trăi în cercuri isolate și străine unele de altele, privilegiații încremenind din ce în ce mai mult în cetățuele lor și clasele nedreptățite cufundân­­du-se din ce în ce în corupțiune și în suferinți. In loc de bune moravuri publice, cari învârteșiesc națiunile, vom avea un corp slăbănogit care se va des­face și va cădea în pulbere la cel mai mic cutremur din întru séți din afară. E că ce perspectivă ni se înfățișeză pentru viitor, cu sistema actuală sau c’uă sistemă analogă care nu s’ar deosebi de cea vechia de­cât numai în formă. Cei cari conduc destinele țârei, cei cari se die represintanți ai națiunii, n’ar trebui se uite ca misiunea lor este ș’aceia d’a crea bune moravuri în țară. ■ v Decá moravurile preced adese­ori instituțiunile, nu e mai puțin ade­vărat ca și instituțiunile și întocmi­rile politice au cele mai de multe­ ori un mare înrîurire asupra moravu­rilor. Este un fapt dovedit ca’n actua­lele colegii numai moravuri politice nu se pot forma la noi. Colegiile stricte nu pot forma de­cât năravuri, cari cu timpul nu pot face de­cât se se înrădăcineze din ce în ce mai mult și să se întimtă ca uă gangrena în tote clasele socie­tății, chiar în cele cari nu se bucură de nici un privilegiu. Numai în nișce colegii largi, în care tote clasele să se confunde, în care țăranul să stea alături cu pro­prietarul mare, în care acesta să potă sta la vorbă cu profesorul, cu co­merciantul, cu meseriașul, în care o­­sebitele interese se se lege între den­sele, numai în asem­­ene colegii, dicem, se pote făptui unitatea și frățietatea în­tre clase, puterea și mărirea unei na­țiuni. Numai în asemene colegii, partea cultă și conducătare­a națiunii se pote oferi în luptă ; numai în ase­mene colegii, cel puțin luminați și desmoșteniți se pot lumina cu tim­pul, se pot ridica în demnitate și pot dobândi consciință despre drep­turile și datoriile lor. Numai în a­­semene colegii, națiunea pute se’și exercite drepturile sale și să capete acea tărie și unitate care ’i sunt nea­părat trebuitore în viitor. E că ceia ce actualele camere nu trebue să scape din vedere. Ele ar trebui se cumpanescu bine tóte opi­­niunile nainte de a vota să lege atât de însemnată pentru țară și pentru a căreia dreptă resolvare vor fi răs­punzători naintea națiunii, pentru bi­nele său pentru râul ce vor face. Insurgenții din Sudan asediază fortei­reța de la Sendy; guvernorele din Ber­ber a trimis ajutore garnisone î. Paris, 11 Aprile.— D. Dumas, celebrul chimist, a murit.* Viena, 11 Aprile. — Congresul ornito­logic s’a închis aici; principele imperial a mulțămit cu cordialitate membrilor străini cari au luat­ parte, și a exprimat speranța ca alte congrese asupra sean­țelor naturale vor urma acestuia. Rom­a, 11 Aprile, — Nuptâi directe de la Port-au-Prince spun ca două insur­­genți, refugiații pe un bastiment italian, fiind reclamați de poliție, au fost lăsați în libertate în urma demersurilor făcute de a­gintele consular italian. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Cliir, 11 Aprile — E act positiv ca s’a făcut un compromis între Nubar­ pașa și sir Clifford Loyd, amendoul român în minister. KLedivu­l a refuzat în mod ab­solut de a primi demisiunea lui Nubar­­pașa. Atribuțiele lui sir Clifford Loyd vor fi mai bine definite. DIN AFARA ENG­LITERA Comentând informațiunile cores­­pondintelui său, The limes de aci di­­mineță dice ca situațiunea interiora a Egipetului devine din ce în ce mai rea și în același timp respunderea Ensiliterei devine din ce în ce mai gra­­vă. Poporațiunea este cufundată în miserie și gata a începe să după mișcare revoluționară; tóte întreprin­derile private sunt paralisate; dato­­riele se acumuleză, demoralisarea este deplină și generală. „Engliteza singură încheia the­r­­­mes, este respinsse tai’e de aceste rele și numai dânsa pate să le îndrep­­teze. “ Ministerial engles de esterne a pu­blicat oă carte albastră asupra Asiei centrale. Documentele ce ea cuprin­de sunt de la data de 30 Decembre 1881 pene la 15 Februarie 1884. Cea din urmă depeșe este de la sir E. Thornton, ambasadorele englez din Petersburg , adresată­ lordului Granville, și anunță câ Rusia a otă­­t­iî­ă să-șl anecseze pe Turcomaniî din Merv. In Aprilie 1882, d. de Giers asbgura pe represintantele Engliterei din Petersburg, ca nu este nici­­ cum intențiunea Rusiei să nainteze spre Saraclis sau Merv. Ceea­ ce se va în­tâmpla ânse într’un viitor mai de­părtat, adaose el, este aprópe peste putință d’a o spune mai dinainte, câci s’ar putea prea bine ca împre­­giurârile se silesca pe Rusia a face ceva la care nu se gândesce acum. Tot cu acea ocasiune d. de Giers declară, câ Rusia nu se va opune la ocuparea Kandah­arului de trupe en­­gleze și nici nu va obiecta ceva daca autoritățile engle­ se vor esercita să înrîurire predomnitare în Herat. AUSTRO-UNGARIA In Neue freie Presse găsim urmă­­torea telegramă din Pesta, cu data de 9 Aprile : Oficiosei Bud­apester Correspond?,az­i se telegrafiază din Viena, ca până acum gxx­­verxixxl axxstriac n’a făcu­t nici xxă dechla­­r ațixxxxe­xix privința cererii ungare, d’a re­trage disposițiunea luată de guvernato­­rele Austriei de jos. Este probabil ca a­­cesta dechlarațiune nu va putea fi dată mai nainte ca comnițele Taaffe să fie pri­mit în audiență de împărat. TONKINUL Le Temps primeste urmatorea te­legramă din Hanoi cu data de 6 Aprilie . Mișcarea spre Hong-Hoa a începu­t as­tă­zi. Brigada Briere de l’Isle a plecat aici dimineță spre Son-Tay. B­rigada Né­­grier, venită din Bac-Nincîx pe drurmul Chinei, va pleca mâne în aceași direc­țiune. Se crede ca pu­ter­ile dușmanului la Hong-Hoa se compun din patru mii de pavilione negre comandate de Li­h-Vinh- Phuoc și din șase mii de soldați regulați chinezi din Yunnan. Raporturile Tonki­­nezilor fac să se prevadá câ împotrivi­rea va fi destul de energică. Tempera­tura nu e încă urcată. De la luarea Bac-Ninhului, generarele Millot s’a ocupat de organisarea țerei. El va ridica la șase mii efectivul tiraliori­­lor tonkinezî cari sunt în momentul ide faț­ă în număr de 2500. Adjudicarea opiumului se va face în scurt timp îndată ce citadela Hong-Hoa va fi lua­tă, d. Rossigneux, administratorul aface­rilor indigene din Cochinchim­a va ocupa postul de reședințe în provincia de Son­­tay. J CHINA Se telegrafiază din Londra că ma­nie consiliu al imperiului chinez s-a otărît pentru menținerea păcii și a recomandat ca banii ce ar costa un resbel cu Francia se fie întrebuințați la întărirea a Hei sau patru orașe mari cari se află spre Tonkin, r.ja«ggBSaG»agsi DUMINECA, 1 APRILE 1884. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE 111 Capitală și districte, un an 48 leî; șese luni 24 leî; tre­ luni 12 leî; uă lună 4 leî. Pentru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarului și oficiile poștale: LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Francesco da Paola (N. D.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — t­­SiEirstxxTTIX. Urmarea ședinței de la 30 Marte 1884 ce dâ citire art. 118 din proiect pen­tru revizuirea Constituțiu­nii, care este ast­fel r­edactat : „Tot românul face parte din unul din elementele puterii armate, conform legilor speciale.“ .Acest articol se prim­­eșce cu 49 bile al­be și 1 năgră. Se voteza articole 121 și 122 cari sunt privitori la desființarea gardei naționale. Se citesce art. 131 care­­ fice : „Consi­liul de Stat și contenciosul administrativ nu se vor putea înființa. „Se va putea însă crea oă instituțiune permanentă, care nu va avea alte atribu­­țiuni de­cât studierea și elaborarea pro­iectelor de legi și regulamentelor de ad­­ministrațiune publică. . „Membrii acestei comisiuni vor putea susține în corpurile legiuitóre proiectele de legi. Ei n’au­ drept de vot.­­ „Curtea de casațiune se va rosti ca și'n trecut asupra conflictelor de atribu­­țiune. “ Disensiunea generală fiind deschisă d. Dr. Al. Sturdza dice ca instituțiunea a­­cesta ce se propune a se înființa, este menită a înlocui consiliul de Stat, care a fost înființat în xxx’ma lovirii de Stat. A­cesta din urmă instituțiune a jucat un rol mare în Bi’aeia supt Napoleon I și a fost desființată nu din causa esceselor Parlamentelor, ci din causa pericolelor și ea pate se aducă cu sine, și de care trebuie ferită țara. ' Ideia care predomină pe delegații noș­tril este tocmai acesta și de aceea ei au voit se dea cea mai mare asigurare ca ].xx se va înființa un consiliu de­ Stat. ^JDer delegații noștrii se contradic, de vreme ce, vor­bind despre crearea insti­­tuțiunii parlamentare, el die ca acea co­­misiune va avea însărcinarea d’a susține proiectele în Cameră. Apoi tocmai acesta este cel mai mare voti, câci atunci nu vom mai vedea pe miniștrii apărând pro­iectele de lege. De aceea, eu sunt pentru acest a­rticol, dar cu condițiunea ca mem­brii acelei comisiuni se nu potă veni de­cât în secțiunile Camerei și ale Senatului precum și’n comitetele de delegați spre a susține proiectele elabor­ate de dânșii. Dar numai atât și nimic mai mult, câci nu e bine ca membrii acelei comisiuni se vină a apăra proiectele naintea Ca­merelor. D-sea se declară contra înființării, supt secretarilor de Stat, câci prin acesta se dâ xxă lovitură morală miniștrilor, caii cu chipul acesta sunt sustrași de la a­­deverata respunndere. Afară de acest­a, se mai crează axă nuoă cheltuială care e me­nită a aduce nuoi poveri, fără nici un a­­vantagiu. D. P. Borș arătá câ sunt două doc­trine: una care susține câ ’n regimul constituțional trebue să fie un consiliu de Stat, și alta ca nu trebue. D-sea se declară pentru cea d’ăntei din aceste doc­trine, care servă ca un corp ponderator între Camer­ă și principe, atunci când în­tr’un Stat nu există de­cât un singură Cameră; numai în acest caz ar fi admisi­bilă înființarea unui consiliu de Stat. D-sea nu admite însă ca consiliul de Stat să creeze legi, ci numai a le studia și să fie un ausiliar al pute­rii executive. Cu chipul acesta, s’ar ușura for’te mult lucrările Corpurilor legiuitore. Și la rân­dul lor, acestea ar putea se cere lămuriri de la consiliul de Stat. D-sea nu crede ca comisiune­a perma­nente va fi în stare să creeze legi; câci ea va trebui se se compună din persone speciale, ceia ce e forte anevoe, de vreme ce asemene comisiuni sunt foate schim­­băciose. In schimb, d-sea crede ca este nemerită înființarea unui consiliu de Stat, ea auxiliat pe lângă puterea legiuitare, spre a studia legile și a menține echili­brul între diferitele neînțelegeri ce s’ar ivi într’e deosebitele ministere. De aceia, d-sea se delcara contra în­ființării comisiunii permanente și se u­­nesce cu acea doctrină modernă care este pentru înființarea unui consiliu de Stat într’un Stat constituțional. D. N. Fleva declară ca voesce a studia Gestiunea din punctul de vedere practic și se întrebă pentru ce s’a propus modifi­carea acestui articol ? Uă singură cauză : între atribuțiunile ce avea consiliul de Stat era și­­ aceea d’a crea și studia le­gile. Dar Constituțiunea de la 1866 n’a înlăturat de tot înființarea Consiliului de Stat, și de aceea noi, spre a avea ma­nile libere, am admis modificarea art. 131. Din acest punct de vedere trebue se luam­ noi lucrul și să căutam a-’l îndrepta. S’a propus deci de Cameră formarea unei co­­misiuni permanente care să studieze le­gile, și noi trebue se ținem sema de a­­cesta propunere, mai ales ca ea răspunde la scopul urmărit de noi. Cât pentru nu­me, îmi este indiferent, și ea pare prea­­ bine să se nu­mescá chiar comisiune le­gislativă. In privința celui d’al treilea aliniat, d-sea se unesce cu opiniunea emisă de d. Gr. Sturdza, spre a nu face pe miniștri tocmai neinteresați de legile țerii. Eu nu admit acest alineat, care nu va fi alt­ceva de­cât un fel de paravan după care să se ascundă miniștrii spre a scăpa de ori­ce răspundere. Acesta ar fi contrariă legii ce am făcut pentru responsabilita­tea ministerială. Nu sunt arăși pentru o­­piniunea d’a se pune în Constituțiune ca membr’ii [comisiuni] permanente pot veni în secțiunile sau comitetele de delegați ale Camerii sau Senatului. Încă câte­va cuvinte asupra decisiu­­nii luată de Cameră. Ea a dis ca Con­siliul de Stat, cu atr­ibuțiuni de con­tencios administrativ, nu­­ se va putea înființa. Deci, fară atribuțiuni de con­tencios administrativ, el se pute înfi­ința. Cu chipul acesta lăsăm loc liber u­­nui guvern, care ar voi să-șî plaseze fa­voriții, se înființeze consiliul de Stat, co­­misiunea legislativă și supt-secretarii de Stat. Tóte acestea ar provoca cheltuieli colosale și de aceea sunt de părere a se menține articolul ast­fel cum se află în proiectul nostru, cu deosebir­e d’a se șter­ge alineatul trei. D. ministru de externe Dim. Sturdza a­­rata cuvintele pentru care Camera a mo­dificat ast­fel articolul 131 din proiectul Senatului. Se ’nțelege de sine și ca nu se pote înființa un consiliu de Stat întru cât Constituțiunea prevede ca se va în­ființa oă comisiune permanente. Deci, nu pate să existe două instituțiu­nî cu ace­leași atribuțiuni. Cât pentru înființarea supt-secretarilor de Stat, voi spune câ orin cine a studiat lucrările minister­elor nóstre își va putea da lesne sema, de vreme ce în ele se vâd­­ zilnic două feluri de lucrări: acelea cu­­v­inte, pe car­e d’abia le pot face secreta­rii generali, și cele-l­alte pe care e ne­voit să le facă ministrul. Cu chipul a­­cesta ministrul nu mai pate să se ocupe de nimic. Nu trebuie să credeți câ prin înființa­rea supt-secretarilor de Stat se ’nlâtură responsabilitatea miniștrilor , nici de­cum. Dar lucrările la ministere s’au aglomerat atât de tare în­cât multe rămân amânate cu sunele. Spre a se preveni tóte aceste neajunsuri , s’a propus înființarea supt­­secretarilor de Stat. De altmintreli, are să se voteze să lege specială spre a se oțărî la care minister anume trebuie să se ’nființeze supt-secretarii de Stat D. M. Schina se deohiară de la începu­t contra celui d’al treilea alineat. Comisiunea permaninte să ’nfințeză ca se ușureze pe guvern de sarcina ce ar­e cu elaborar­ea proiectelor. Cu chipul acesta nu vom mai vedea repetându-se specta­colul de adi, eu votăm să lege venită din inițiativa puterii executive și după câtă­va vreme x să luăm din m­oű în dez­batere spre a o modifica. De aceea eu primesc comisiunea permanentă,­­fară ânse ca membrii iei să aibă dreptul d­’a veni se apere proiectele de lege în Senat. Ce ’nsemne de însă înfințar­ea supt-se­­cretarilor de Stat? Nu este a înfința un alter ego al ministrului, fară ca el să aibă responsabilitatea ministrului ? De alt­­mintieli, minist­rii au destulă vreme. 9 din 12 luni pe an, se lucreze și prin urmare nu mai au trebuință de înființarea supt­­secretarilor de Stat. D. Gr. M. Sturza repetă cele c]ise mai nainte de di-sea combătând parte din mo­dificările într­oduse de Cameră precum și înființarea sup-secretarilor de Stat. Câci atunci va resulta câ, sen guvernul va fi un­­ corp părăsit sau supt-secretarii de Stat vor fi corpuri parasite. D. Dim. Gion mărturesce câ. d. Gr. Sturza are dreptate, dar atunci care va fi resultatul ? Că vom lipsi Constituțiu­nea de acesta comisiune permanente și, pe lângă acesta, ne vom pune în neînțe­legere exx Camera. Ar fi bine deci se p­ri­­mim redacțiunea Camerii. D. raportare Potizu Micșunescu ejice ca desfințarea consiliului de Stat a lăsat un gol care nu se pute deplini de­cât prin înfințarea comisii­nii legiuitore, cu at­ri­­buțiunea ca memb­rii acestei comisiuni se aibă dreptul de a veni în Camere să apere proiectele de lege. Și acesta nu se pote avea de­cât numai înscriind acest drept în Constituțiune. Se cere închiderea disensiunii, care pu­­nându-se la vot, se primesce. D. N. F e va propune ca se fie pus la vot fie­care alineat în parte din artico­lul 131. Acesta propunere nu se primeșce. Se propune următorul amendament în locul art. 131: „Consiliul de stat cu a­­tribuțiune de contencios, nu se va putea reînființa. „Curtea de Casațiune se va rosti, ca și’n trecut, asupra conflictelor de atribu­­țiune. „Se pute înființa oă comisiune legisla­tivă exx însărcinarea d’a elabora proiec­tele de lege. „Se înființază supt-secretari de stat, cari vor susține proiectele de lege nain­tea Parlamentului.“ Acest amendament se primesce cxx 35 bile albe contra 17 negre din 52 votanți. Se dă citire aicn. 133 care e ast­fel re­dactat: „Pământurile foștilor clăcași, ale însurățeilor și ale locuitorilor cari au cumpărat în loturi mici proprietăți de ale statului, sunt și rămân inalienabile în timp de 32 ani, cu începere de la pro­mulgarea acestei legi. „Acestă disposițiune se aplică și la pă­mânturile vîndute de stat în loturi mici in­ partea României de peste Dună­re. „Schimburile de pământ contra pământ nu intră în prohibițiunea legei de faciă. “ Nu se ia însă în discusiune acest ar­ticol, fiind ca nu se scie ce s’a­­ făcut la Cameră. D. E. Stătescu rogă pe guvern, care trebuie să fie ca un fel de trăsură de u­­nire între ambele Camere, se înlăture pe cât se pate neînțelegerile ce se pot ivi între ambele corpuri legiuitore și care au făcut ca art. 131 a scăpat numai c’xxn vot de n’a cădut. D-sea cere să nu se pună la vot nici în Cameră nici în Senat vr’un a­’ticol, fără a se stabili mai ăntâi între ambele Camere xxă înțelegere în privința redacți­unii lui. D. Dim. Sturdza ministru de este m­e­dice cu ceea ce cere d. Stătescu este chiar material minte peste putință. D-sea ruga Senatul a merge mai încet și a evita ori­ce conflicte cu Camera. D. N.­ Fleva crede ca ar fi bine, spre a se evita asemene conflicte, să se întru­­nescă mai inte­ corpurile legiuitore sara spre a se­ sfătui și apoi a doua zi să se ia articolii în desbatere, rămânând fie­care corp liber cu ideile sale. Acesta este propunerea ce d-sea face. Ședința publică se r­­dică la orele 6 și un sfert ser­a, anunțând­u­-se cea viitor’e pe a doua zi. ADUNAREA DEPUTAȚILOR SESIUNEA ESTKA-OEDINAKA Urmarea ședinței de la 30 Marte 1884. D. N. Ionescu face apel la juriștii emi­­ninți care sunt în Cameră pentru a com­bate teoria conținută în acest articol. Satianii au devenit proprietari pe pămân­turile ce li s’au cedat la 1864 și nu e nici un cuvânt d’a nu le permite ’să facă din ele usul ce bun le va părea ca pro­­p­rietar. D. ministru al justiției combate teoria d-lux Ionescu; a nu garanta inalienabili­tatea acestor pământuri ar fi a crea­txă nuoă cestiune ras­ală. Statul a împroprie­tărit pe clăcași, a împroprietărit pe în­surăței și vinde pământ­eftin sătianilor pentru a feri țara de proletariat. Acest mare interes național impune a se scote din vînzare acele pământuri. D. ministru al domeniilor susține ace­leași idei și rogă pe Cameră a adopta art. cum e votat de Senat. Punendu-se la vot, art. se ia în consi­­derațiune exx unanimitate. D. G. Fărcășianu rogă Camera a adopta disposițiunea d’a nu se pune supt dispo­­sițiunile prohibitive ale acestui articol terenurile din rada comunelor urbane. D. Urs­anu Valerian susține aceiași pă­rere și propune un amendament, dar sco­­m­otul îi împedecă d’a vorbi. D. vice-președinte Giani dec­larâ ca va fi nevoit să suspende ședința decă sco­­motul urmeză. D. Valerian spune ca nu se va da jos de la tribună până nu va spune părerea sea. Scomotul încetând, d. Valerian după ce vorbi asupra amendamentului sân, de­­cliiară câ’l retrage. Dându-se cuvântul d-lux Arapu­ spre ași desvolta un amendament, d. T. Bol­­dur-Lățescu dice câ s’a cerut închiderea disensiunii. Mai mulți deputați cer cu­vântul în cesti­xne de regulament. D. A­­rapu protesteza, i s’a acordat cuvântul și va vorbi. Liniștea restabilindu-se un moment, d-sea susține ca vendările și schimburile de pământuri să se potă face între sătiani. Amendamentul este respins. D-nii Cantili și Lățescu susțin ca Ca­mera póte închide discursiunea fară a se desvolta acele amendamente. D. vice-pre­­ședinte Giani spune ca Constituțiunea da dreptul fie­carui deputat de a propune un amendament și ca acest drept este recunoscut de art. 66 din regulamentul Camerei care duce ca amendamentele pro­puse nu pot fi puse în disensiune fară ca ele să fie citite și desvoltate. Cât vasta d-sea pe fotoliul președințial nu va per­mite ca acest drept să nu fie respectat, de aceea părăsesc fotoliul rugând pe d. președinte a îi lua locul. D. general Lec­­ca se suie la biuron. D. Agarici crede ca Camera póte în­chide discxnsiunea. D. Giani luând cuvântul susține inter­pretarea ce a dat regulamentului. 1­. președinte întreba déca amendamen­tul d-lux Gr’ădișteanu a fost depus îna­inte d’a se cere închiderea discusiunei, respundendu-se cu da, d-sea dice ca a­­tunci bine a procedat, d. vice-președinte Giani și de cuvântul d-l.xi Grădișteanu care susține următorul amendament: „Schimburile pământului naral în con­tra pământului rural nu se vor putea face de­cât cu auteritat­ea tribunalului local. “ Dupe închiderea discusiunei, d. rapox’­­tore Stolojanu spune ca comisiunea s’a pronunțat pentru redactarea art. 133 cum a fost pr­imit de Senat. Punându-se la vot amendamentele d-lor Gradiștorix, Poroianu și Negruzi se res­ping. Se citesce redacțiunea Senatului și a­

Next