Romanulu, iunie 1884 (Anul 28)
1884-06-11
522 Pe la 12 fură un cart, d. prim-ministru apare într’uă trăsură cu d. general Lecca. Când ajunge în dreptul lui Hugues strigăte prelungite de huideu isbucnesc din mai multe piepturi. D. primministru își opreșce trăsura și chiamă un agent polițienesc. Se dă ordin ca, repetându-se aceste manifestări, se se întrebuințeze arma. N’apuca să plece și ordinul fu executat. Cetele din fața tetrului se năpustuiră asupra manifestanților. Intr’o clipă încerarea sa generală. Ciome Cocle — arma de care se vorbise — începură a se mișca. Sub ochii agenților poliției, printre cari putem cita pe d. inspector Musceleanu, comisarii Iepureanu, Vilvorenu, Virgiliu Iliescu, M. Ștefănescu etc. sângele începu a curge, fară ca acel chemațî a ține ordinea se zică un cuvânt. Un tînăr licențiat în drept, până alaltăieri comisar de poliție, d. Canari, care nici nu se aflase între huiduitori, e înconjurat de mai mulți bătăuși care sar asupra lui. Atacatul se adreseza d-lui Muscelonu ca să’l protegă. — Ce-o se’țî fac ? I se răspunde. Iu-te și d-ta acasă. — Dar nu vezi câ me bat ? — D. Muscelonu își caută de drum, iar d. Canari e lovit de ciomegele polițienești. Intr’altă parte lupta e mai crâncenă. La index erau puși mai cu semn duci tineri (I. Florian și C. Rădulescu. Amenducî scap cu capetele sparte. Aci, poliția intervine, nu însă pentru a potoli furia cetașilor sei, ci pentru a aresta pe cei duci răniți. Gr. Florian e dus la poliție; Rădulescu e transportat la parchet. — Intr’alte porți alte bătăi. Mai mulți tineri sunt loviți peste cap, peste spete etc. In Imbulzelá, un agent polițiensc — mi se pare un ofițer de sergenți îmbrăcat civil — primește și el uă lovitură.— Urletele sbirilor se îndoiesc. Oricine le eșua înainte, nu era cruțat. Cei ce fugea, erau urmăriți. Agenții neuniformați îi prindea, îi arunca în trăsuri și -i conducea la poliție. Unul din prizonieri reușește a sări din trăsură și scapă prin gangul salei Bessel. E urmărit, dar, printr’o ingeniosă stratagemă, el face ca prigonitorii să treca pe lângă el, fără a fi recunoscut. Pe la 3 ore începe instrucțiunea. Ea se face în una din șatele poliției, în care pe lângă d. judecător de instrucție, se află câțiva procurori, inspectori, militari etc. Mai mulți membri din cei mai însemnați ai baroului bucurescean, aflând de modul cum se face instrucția, se duc la parchet și cer ca judecătorul de instrucție să vie la biuroul seu. Cererea lor e trimisă la policie și aoi rămâne fară nici un rezultat.—Se duce ca disposițiunea de a se instrui afacerea în localul poliției fusese ordonată de ministrul justiției prin d. procuror-general al Curței de apel. Grație unor indiscrețiunî, putem cita câte-va din deposițiunile arestaților. In genere, nici unul din acei ce într’adevăr fuseseră între huiduitorii primului-ministru nu au negat faptul. Unul dintre ei, întrebat de d. judecător de instrucțiune dacâ e adevărat câ a huiduit, răspunse: „Da! Fam huiduit, și’l void huidui de câte ori voiți, întâlni.“ Alții, cari numai grație unor denunțări mincinase fuseseră arestați, de chiar : „Nu d-le judecător, am venit pre tardiu și nu mai avem pe cine huidui“. Pe la 5 și jum. ore sera, instrucțiunea câtorva era terminată. Cei dechlarați culpabili pene atunci fură trimiși în căruța hoților la VăcărescI, sub escortă de geandarmî. Aceștia sunt: Florian, Rădulescu, amenduoî răniți, Bacalbașa, Iancovescu și Ioanid. Pene săra tărdiu fuseseră liberați d-niî Bottea, Canari, Rosin și Iliescu negăsindu-se cas de urmărire în contra lor. Ceilalți, la 12 noptea era încă în arest. (Națiunea) Eri, pe când d. prim-ministru împreună cu ministrul de finance, trecea prin calea Victoriei spre a merge la Cameră, unde ambele Corpuri legiuitore întrunite la un loc așteptau sosirea M. S. Regelui, un grup de studențî, adunați între Bulevard și Piața Teatrului, deteră cu huido d-lui Brătianu. Publicul, adunat în giurul acestui grup, năvăli asupra manifestanților pe cari îi bătu. Era tuns și desgustător tabloul la care am fost martori oculari , am vădut capete sparte și sânge din ambele pârți. Așadar lucrul a fost serios. Ada nu mai e glumă, manifestațiunea ostilă guvernului și a desfășurat drapelul său pe stradă, uzând de tote mijlocele cari stau în manele omenilor nemulțămiți. Dar cine sunt acei cari au fost reduți de poporațiunea întreagă a capitalei în capul micului grup de manifestanți ? Ni se duce de către toți, ca în capul studenților, cari au făcut manifestațiunea în contra guvernului se aflau : d-nii G Florian, fost comisar de poliție, I. Iancovescu, T. Canari, fost comisar și C. Rădulescu, fost comisar, adică nume deja cunoscute publicului capitalei, ca cei cari aprópe două lună de dile staft în capul mișcării studiaților. (Telegraful). SCIRI D’ALE DILEI Astădî, 11 luniti, termometrul casei Menu (succrs de Shuer), calea Victoriei, 75, arată grade Réaumur. La 12 ore noptea -19.6 La 7 ore dim. + 11.5 La amiacul +18, înălțimea barometrică 756 mm Cerul noros. M. S. Regele a primit din partea M. S. Reginei regatului unit al Marei Britanie și Irlandei, Impărătesă a Indiilor, scrisorile prin care face cunoscut MM. N. Regelui și Reginei cu nora sea A. S. I. și R. Ducesa de Edinburg, Mare Ducesă a Rusiei, soția A. S. R. Ducelui de Edimburg, a dat naștere unei Principese, Esc. S. D. White, trimis estraordinar și ministru plenipotențiar al Marea Britaniei, a avut onore de a remite M. S. Regelui scrisorile de notificare. Sâmbătă, 9 iunie, la orele 10 dimineța, M. S Regele, însoțit de adjutantul de serviciu, a mers la cazarma regimentului 2 de călărași spre a inspecta acest corp. La 3 ore după amiadă, M. S. Regele însoțit de adjutantul de serviciu, merse la liceul Mateiu Basarab. .Toi, 7 Iunie, M. S. Regina a asistat cu mare interes la examinele surorilor de caritate, cărora a bine-voit a le împărți diplome. In aceeași zi, Regina a stat de față la examenele de la asilul Elena Dúmna. * * D. dr. Turnescu ne trimite următorea scnsore: Domnule Redactor, Ofer gratis seviciile mele chirurgicale atât în capitală cât și la Văcărești tuturor studeaților, elevilor și altor cetățeni maltratați și răniți la curent cu ocazia închiderei solemne și de tristă memorie a corpurilor nóstre constituante. Primiți, Domnule Redactor, stima mea. N. Turnescu. Consiliul profesoral al facultății de medicină s’a întrunit după cererea d-lui decan Polizu. După lungi desbateri s’au luat următorele otărîri : 1. Se consideră ca neavenit memoriul studinților contra profesorului, d-li dr. Romniceanu, redacțiunea acelui memoriu fiind considerată ca uă insultă pentru consiliu. ROMANULU 12 ITJNIU 1884 2. Se se amâne esamenele facultății pentru luna Octombre . 3. Se se aștepte decisiunea justiției în privința incidintelui de la Colțea. Națiunea duce cu consiliul permanente de instrucțiune, în majoritate de 3 contra 2, a respins aceste conclusiuni și s’ar fiotărît ca cursurile, și mai cu sema esamenile, să nu fie suspendate, ci se delege un alt profesore al facultății care sé examineze cursul de patologie chirurgicala. te _A , A A Sâmbătă se respândise spirea ca in Craiova s’ar fi întâmplat turburari. Unele diare chiar reproduseră aceste scomote spunând ca s’ar fi spart gramuri la casele d-lor Iviru și Stolojan. Tăcerea guvernului, în asemenea cazuri, a dat mai mare credement acestor scompte. Aflam ca nimic din cele spuse nu era întemeiat. La Craiova a fost numai oă întrunire a liberalilor-conservatori, în care a vorbit do. G. Păucescu, Nicu Iconomu și Nanian Basiliu. S’a citit uă resoluțiune prin care se ruga M. S. Regele d’a nu sancționa legea pentru apanage. Se zice câ s’a găsit de câtre studințî un costum de sergent de oraș la servitorul unui domn și că acest costum are No. 724. Se crede câ ar fi costumul unuia din serginții de oraș deghisițî în ziua de 8 luni și cari se aflau pe piața Teatrului. S’a făcut uă manifestație. Sâmbătă, pe la 9 ore, dinaintea statuei lui Heliade spre amintirea zilei de 9 luniü 1884, când s’a rădicat stindardul revoluției la Islaz. Manifestanții erau numai studinți universitari. In urma faptelor petrecute pe piața Teatrului, Națiunea duce ca un judecător de instrucțiune, d. Florian, indignat, și-a dat demisiunea motivată din postul ce-l ocupa. Romania anunță ca s-a instituit un consiliu de avocați compus din d-nii George Meitani, Ion Lahovari, Ion Săndulescu-Năz noveanu și Mihail Paleologu^ însărcinați cu apărarea cetățianilor care sunt victima brutalităților și arbitrariului esercitate de agenții forței publice. Orele de consultațiune de la 4 — 6 p. m. la redacția ziarului Romania. * Unii din vîndătorii de diare protesteza, printr’o scrisore adresată „României", înpotriva prigonirii poliției, pentru faptul ca vînd diare de ale oposiției.•* România liberă află ca meseriașii învinovățiți de resvrătire, ar fi fost puși în libertate de judele instructor. * * Mai mulți cetățeni din Caracal au felicitat prin telegraf pe senatorul Rusu Locusteanu pentru votul în contra apanagielor. * * * Eri, la 10 iunie, s’a deschis linia Adjud-Târgul-Ocna, numai pentru traficul de călători și bagaje, circulând trenurile miste 91 și 92. Trenul plecă din Adjud la 4.15 p. m. și ajunge la T.Ocna la 6.10, iar la întorcere pleca din T.Ocna la 10:35 a m. și sosește la Adjud la 12 15. * * * Pentru trenurile de plăcere cari vor circula între Bucuresci-Sinaia, se vor libera bilete cu prețul redus de 50% pentru stațiunea Câmpina ca și pentru Sinaia. Publicul va putea pleca din Bucuresci, pentru Câmpina și Sinaia. Sâmbătă sera cu trenul accelerat, care va avea și vagone de clasa III, biletele sunt valabile pentru íntorcere pené Luni sera. In privința răsculei de la Mărgineni Ziarele din Ploiesca ne spune ca 10 evadați dorobanții au împușcat sapte dintr’enșiî. Trei din evadați și anume : Stefan Vața, Ion Crețu și Stroe Constantin, au fugit; din aceștia Ion Crețu a fost prins în comuna Sârmesci, iar ceilalți doui sunt în urmărire. Motivul revoltei lor era ca nu voiau a fi puși în fiare, ceia ce li s’a aplicat la toți în dina de 6 curent. Monitorul Oficial de Duminică publică sancționarea legei pentru Domeniul Coronei.Tot Monitorul mai publică textul prin care Societatea anonimă cu denumirea de „Prima societate română de reasigurare“, cu reședința în Bucuresci, se autorisă a funcționa în țară după statutele presintate. D. Gheorghe Eremia s'a confirmat în funcțiunea de primar al comunei urbane Târgoviște din județul Dâmbovița, în locul d-lui Ciusea, demisionat. Se telegrafiază din Londra cu data de la 19 iuni. „Un regiment de miliție s’a resculat ieri pe când mergea de la Simerik la Turbet, unde trebuea să facă exerciții. Soldații au atacat pe locuitori și în micul oraș Siin au făcut tulburări seriose și acte de violență. Printre locuitori au fost mai mulți răniți. A început uă anchetă în acesta privință, și mai mulți soldați sunt arestați.“ * * * 41 K COOPERATORII IN ENGLITERA Le Temps a primit asupra congresului cooperatorilor din Englitera să corespondință din care extragem nișce amănunte din cele mai interesante : „Mai antei de tate trebuie să se scie câ imensa majoritate a societăților cooperative englezesc! este formată din distributives sau societăți de vendare, producțiunea nejucând decât un rol forte secundar și creditul (sistemul german și italian) fiind necunoscut. Societățile înregistrate, adică constituite conform legei asupra societăților cooperative, erau în Englitera, și Wales, la 31 Decembre 1882, în număr de 062. Din aceste 962 de societăți, 871 și au trimis raporturile lor; dintre casele se constată ca numărul membrilor se rădică la 572, 610, ceea ce reprezintă un mijlocie de 657 de fiecare societate. Capitalul total se ridică la 205, 243, 025 lei din care trei cieci și două de milione în compt cuvinte cr restul în capital pe acțiuni. In mijlociu, vine vr’uă două sute treizeci de mii de franci de fiecare societate. Din capitalul total, mai puțin de jumătate s’a întrebuințat afară din comerciu, adică în clădiri pentru prăvălii și ateliere ale societăților—acest din urmă cas nu e decât excepțional—în terenuri și case de locuințe a societarilor, în fine în acțiuni ale diferitelor societăți. Aceste capitaluri au adus un venit de mai bine de două milióne și jumătate. Vendările s’au ridicat, în 1882, la cifra totală de 571 de milióne. Totalul beneficiarilor s’a urcat la 44 de milióne or cheltuelile de 36 de milione. Scoția posedă două sute-opt deci și două de societăți înregistrate, din care două sute patru-deci și cinci și au trimis raporturile. Densele se compuneau din 87,700 de membri, adică în mijlociu din 319 membri de fiecare societate. Capitalul total era de douăzeci de milióne. Beneficiarile s’au urcat la opt milióne asupra unor rănjeri de 93 de milióne. Irlanda nu posedă decât vr’uă douăzeci de societăți, asupra cârora nu s’a putut dobăndi amănunte sigure. Societățile de producțiune se ridicau la 40; densele se compuneau din 22,867 membri și posedau un capital de cincisprezece milione lei. Cifra de afaceri a fost mai mare de patruzeci de milione și a produs un beneficiu de un milion patru sute mii lei. Una din cele mai interesante creațiuni ale cooperatorilor englezi este negreșit acea a societăților de vendare cu toptanul séu wholesale societies, care se ocupă cu furnitura societăților de detaliu. Aceste societăți sunt în număr de două: una pentru Englitera, care își are sediul în Manchester și cealaltă în Glasgow, pentru societățile din Scoția. Societatea englesă a văndut pentru mai bine două sută de milione lei realizând mari beneficii; capitalul ei se ridică la patru milione și jumătate și aparține la 659 de societăți de detaliu..Acesta societate, care face și operațiuni de bancă, avea în deposit aparținând de asemene la diferite societăți de detalia uă sumă de unsprezece milione lei. Societatea engleză fabricează, afară de acesta, căteva din productele pe care le vinde; densa posedă două manufacturi de încălțăminte, două de săpun, una de pesmeți. Tóte aceste informațiuni privesc pe societățile care practică „sistema Rochedale“. Acesta sistemă consistă în a vindeca un beneficiu, ca comercianții ordinari, apoi a împărți beneficiul realizat la sfîrșitul anului. Uă a doua sistemă, acea parcticată de uă societate car face escepțiune este acea care portă denumirea de „civil service“. Aceste nume provine din faptul că societatea în cestiune este formată din funcționari ai administrațiunei guvernamentale din Londra. Un orecare număr din acești funcționari și-au luat de sema într’uări câ cheltuelile cresceau necontenit și cu lefurile remâneau fiese. Ei și au pus în gând atunci să întemeieze uă prăvălie unde dânșii și colegii lor să cumpere obiectele de care aveau nevoie pentru prețul de producțiune plus uă mică urcare pentru cheltuelile generale. Acesta întreprindere a isbutit de minune. Alte asemene societăți s’au întemeiat acuma pentru personalul armatei și al marinei precum și pentru acel al învățământului. Numai aceste societăți au preferat forma anonimă formei cooperative . Cu acesta nu s’au sfîrșit tote formele cooperațiunei. In raport figureza la capitolul wholesale oă societate intitulată Grocer’s wholesale“. Acesta societate nu e altceva decât dușmanul introdus în cetate, băcanii constituiți în cooperatori. E că originea acestei societăți. Neguțătorii în general au vădut ca un ochiu tren societățile cooperative. Societățile de „Service supply“ mai cu semn le răpiră, băcanilor în particular, un mare clientelă Acum băcanii însuși s’au constituit în societate de cooperatori. Mai e un alt gen de asociațiune: Building and land societies (societății de pământuri și case) al cârora obiect este d’a face pe membrii lor proprietari ai caselor și a terenurilor ce ocupă. Mai trebue să menționăm societatea Ziarului săptămânal Cooperative News, organ oficial al uniunei cooperatire și care se trage în 25.000 exemplare. Maî există societatea de asigurare a societăților cooperative, constituită sub forma anonimă. «•«JBiJivUS HSgSS’s MAGNETELE IN CORPUL OMENESC Influența fisică a magnetelor este bine cunoscută astăi. Modul însă cum un magnet pote determina paralisia, pentru a readuce simțibilitatea în puntele unde lipsesce, ecu nisce cestiuni la care sclința n’a găsit încâ un răspuns. Încă din anul 1779, Audry și Thouret, comisari societății de medicină din Paris admiteau acțiunea magnetului. Maggiorani, de la 1860—1880, reluă și urmă esperiințele conchidend la oă influență caracteristică a magnetelor asupra unor persane. E positiv ca apropierea unui magnet e de ajuns uneori pentru a produce nișce fenomene de contractură, de simțibilitate, de somn, de amețelă și modificări în circulațiunea sângelui. Efectul este fisic, adică material; magnetul lucreza prin sine, dar efectul pate fi și de ordin psihic, adică imaginar. Căci se cunosc cazuri în care magnetul fusese înlocuit printr’u simplă bucată de fer, printr’u mică baghetă de lemn, și cu tote aceste fenomenele se produceau, negreșit supt influința imaginațiunii. La spitalul Santo Spirito din Roma, eminintele astronom Volpicelli care fusese solicitat de medicul șef să asiste la nișce încercări, provoca crise la mai mulți bolnavi scoțând din buzunar un bucată de fer ; prin acțiune reflectă vederea ferului determinase accidente d’uă intensitate extraordinară. Intr’că di secreta lui Volpicelli un învățat care suferea do uă bula nervose și care era do uă estremă simțibilitate față cu magnetismul. Densul se temea de apropierea unui magnet ca de foc. Acest învățat trebuia să presideze oă întrunire șciințifică. Volpicelli, fără a-i preveni, ascunse magnete forte puternice în saltarul mesei de la biuron, supt fotoliu, în tote părțile. Ședința ținu mai bine de două ore. Președintele era mai sănătos decât oricând. Când se scula de pe fotoliul președinției, astronomul italian îl întrebă cum merge cu sănătatea: — Tate bine, dise el, cât se pare de bine.— Dér, adaose rîde noi Volpicelli, nici uă dată în viata d-tele n’ai fost încongiurat de mai multe magnete. Și-i povesti ce făcuse. Bolnavul manifesta imediat ore care tema ca și cum n’ar fi fost sigur ca era sănătos și turburari nervose începură a se manifesta. Imaginațiunea joca deci un rol din cele mai mari; cu tote aceste efectul material, curat fisic, nu e de negat; magnetul lucreza direct, dar printr’u proprietate încă obscură, pe care n’o posedă singur fiind cu nisce slabe cuvinte electrice, simpla apropiare a unui corp strein, sunt de ajuns pentru a provoca aceleași fenomene. CRONICA JUDICIARA Tribunalul de Ilfov secțiunea II civilecorecțională Ședința de la 9 iunie 1884. Procesul studinților. Președenția d-lui jude Tătăranu, asistat de d. suplininte Christu. Fotoliul ministerului public este ocupat de d. procurore Andronescu. Preveniții sunt d-nii studințî Frunzescu, Inotescu, Iancovescu, Maimarolu și Constantinescu, cari sunt apărați de d-nii P. Grădișteanu, G. Vernescu, Paladi, M. Paleologu, Budișteanu , Atanasiade și alții. Se da mai ăntei citire actului de acusațiune și procesului-verbal încheiat de d. procurore Andronescu, în care se afirmă cu d. dr. Romniceanu, intrând la orele 11 și 40 minute în curtea spitalu- FOITA ROMANULUI 12 IUNIU si un vechia DE FRANCOIS COPPER In epoca când eram expediționar în birourile ministerului de resbel, aveam drept coleg și camarad pe un anume Jean Vidal, vechiu supt oficial, amputat de brațul stâng în timpul campaniei din Italia, dar căruia îi mai rămăsese mâna dreptă, cu care esecuta nișce minuni de caligrafie și destin, dintr’u singură trăsătură de condei, u mică pasăre în întorsăturile iscăliturei sale. Ce om cum se cade acest Vidal! Tip de vechiu soldat, onest, priceput. Deși avea d’abia vr’uă patruzeci de ani și cu câțîva peri albi numai îi apăruse în barba lui blondă, deja îl chiămam cu toții, la biuron, unchiul Vidal , dar cu mai mult respect de cât familiaritate câci cunosceam forte bine viața lui plină de onore și de devotament, în micul locaș unde ținea pe sora lui, văduvă cu oă mulțime de copii și unde îi întreținea pe toți cu slabul său buget, adică cu banii pensiunii, cu atlefii și ai decorațiunii sale. Trei mii de franci pentru cinci persone ! Oricum, gheorocurile lui Vidal erau întotdeuna șterse ca pentru revista generarului inspector și bietul om lua așa de mult în serios panglica lui roșie, întotdeuna ca nouă, încât vă scotea de la gheroc când ducea un pachet în stradă— vr’uă pereche de ghete sau de pantaloni cumpărați cine scie unde. Fiindca pe atunci locuiam și eu în mahalalele Parisului, întovărășam adesea pe Vidal când mă înturnam acasă și-mi plăcea să-mi povestesc campaniele sale când străbăteam cvartalul scelei militare, unde întălneai atunci la fiecare pas — era în cei din urmă ani ai imperiului— frumosele uniforme ale gardei imperiale, guidi verdi, lanceri albi și acele minunate uniforme ale oficialilor de artilerie, negru și aur — un costum în care nu ți-ar fi părut réu să poți muri. Uneori, în serele de verá, ofeream câte un absint a tovarășului meu—lneș pe care Vidal și-l refusa din economie — și ne opreamă jumătate de oră naintea cafenelei de oficiali din strada Mothe-Piquet. In aceste zile, vechiul serginte care devenise cel mai înțelept părinte de familie și perduse obiceiul băutului, se scula de la măsă c’un fel de beție eroică în cap și atunci eram sigur ca puteam să aud, pe drum, vr’ua grosnică povestire de resbel. Intr’uă scrá, — mi se pare, Dumnezeu să mă ierte, câ Vi dai băuse două pahare de absinth! —cea ca mergend d’a lungul bulevardului Grenela, el se opri d’uădată naintea unei prăvălii de efecte militare vechi, astfel cum exista multe în acest cvartal. Era uă prăvălie murdară și întunecosă, de te apucau fiori, arătând în vitrina sea pistole ruginite, efecte de aur înroșit și dinaintea câreia erau atârnate, printre diferite alte lucruri, câteva tunice de oficiali, putredite de plaie și rase de sare, dar care, păstrând forma taliei și înțepenirea umerilor, aveau încă un fel de aspect aprope omenesc. Vidal, apucându-mi brațul cu mnica lui mână și întorcând spre mine privirile sale cam amețite, rădica brațul său mutilat pentru a-mi arăta una din aceste vechituri — uă tunică de oficial din Africa, cu crețuri și cu un întreit galon de aur care se urca pe mânecă și se termina într’uă figură care represintă cifra opt, ca la husari. — Uite, îmi dise el, e cu uniforma vechiului meu corp... uă tunică de căpitan. Și, apropiindu-se pentru a o examina mai de aprope, el citi numărul săpat pe nasturi și urma, intusiasmat: — E regimentul meu!... Antetul ZuaviL Dér, d’uă dată, mâna lui Vidal, care ținea deja vechea tunică, rămase nemișcată, figura lui se întunecă, buzele îi tremuiau și plecând ochii, murmura, cu un accent de spaimă: — Dumnedeule! o fi tunica lui! Apoi, cu un gest brusc, el o întorse și putui să ved, la mijlocul spatelui, uă mică gaură rotundă în postav, uă gaură de glonțe, încongiurată de un fel de pată negru care nu era negreșit altceva decât sânge uscat —și acesta gaură sinistră îți inspira groză și milă, întocmai ca ță rană. — Dér, diseî lui Vidai, care lăsase tunica din mână și pleca grăbit cu capul plecat,—o ca uă cicatrice urîtă !... Și, presimțind vă istorie, adăogai pentru a îmboldi pe tovarășul meu s’o povestescá mai curend : — De obiceiu, căpitanii de zuavi nu sunt împușcați în spate. Dar el părea ca nu mă aude, murmura cuvinte neînțelese mușcându-și mustățile. — Cum a putut ea să ajungă aci ? e departe câmpul de bătae de la Melegnano de bulevardul Greneleî... Da, scia bine, ciorile cari urmezá armata, despretorii de cadavre... Dar de ce aci, tocmai la doui pași de scala militară, unde regimentul său e o asarmat?... Și el a trebuit să trecă pe aci, a trebuit s'o recunoscă.............C ! e întocmai ca un strigoiu ! — Aide, nene, îilisei luându-i brațul, forte curios d’a afla acesta istorie, n’aî să urmezi a vorbi necontenit în enigme și cred ca-mi vei spune că dată ce-ți amintesce acésta tunică găurită. Negreșit ca fară cele două absinte n’așî fi aflat nimic nici uă dată câci, la acesta întrebare, Vidal îmi aruncă uă privire banuitóte, aprópe timidă; dar d’uă dată, ca și cum ar fi luat uă mare otărîre, îmi zise c’uă voce aspră : — Ei bine, da, îți voiu povesti un lucru... Esc un tânăr învățat și onest, am încredere în d-tea și când voiü fi sfîrșit — în sinceritate, cu mâna pe consciință — daci mă găsesc scuzabil d’a fi făcut ceea ce am făcut... Să vedem, cum se încep ?... Ah ! mai antenü, nu pot să ți spun numele celuilalt, fiindcâ trăesce âncă, dar îl vom designa după porecla pe care î-o dam la regiment.... Butia, da, îl numeam Butiu și fii sicur ca nu în zadar, câcî arareorî ar fi întâlnit un bețiv mai mare decât densul... Era sorginte la compania a patra din regimentul al doilea, în care eram furier... Bun soldat, forte bun soldat... Bețiv, căutând gălcâvă, iubind bateriele, tote relele obiceiuri din Africa... Dar vitéz ca un baionetă, cu nișce ochi albaștrii și oțeliți, c’un față roșie care nu-ți inspira mare încredere. In momentul când sosi de la deposit la batalionele de resbel, Butia își terminase concediul; el se reangagia, luâ indemnitatea și făcu uă beție care ținu trei zile, în timpul cârora se tăvăli în cvartalurile cele mai de jos din Alger, cu vr’uă patru cinci tovarăși de felul lui, grămădiți într’uă trăsură și purtând un drapel tricolor, pe care se puteau citi aceste cuvinte : „Nu va ține mult timp !“ El fu adus la cazarmă cu capul spart d’uă lovitură de sabie; se bătuse cu alți soldați, la uă Maură, care în timpul luptei primisă lovitură de picior în pântece și din acesta causă și muri. Butia se vindecă, fu pus la arest pentru cincisprezece Zie și i se luase galenele. Le perdea pentru a doua oră. De nu s’ar fi purtat atât de rea, Butia, care era dintr’oă familie burghesă și primise ore care instrucțiune, ar fi ajuns oficial de mult timp... Deci, după bătaia de la Maură, i se luase galenele, dar un an și jumătate după acesta pe când eu eram înaintat la gradul de sergent-furier, el le dobândi din nou, grație indulginței căpitanului, un vechiu soldat de Africa, care îl văzuse lucrând în luptele din Kabylia. Derece ca bătrânul e înaintat la gradul de șef de batalion și în locul său ni se trimite un căpitan de douăzzeci și opt de ani, un Corsican anume Gentile, eșit din scala militară, un băiat rece, ambițios, plin de merit, după cum se spunea, dar forte aspru întru cât priveșce serviciul, neînduplecat faciă cu soldații și trântindu-ți dece zile de arest pentru cel mai mic lucru; afară de acesta, el nu mai servise încă în Algeria și nu admitea de loc, dar de loc, lipsa de disciplină și fantasie. x V