Romanulu, iunie 1884 (Anul 28)

1884-06-11

522 Pe la 12 fură un cart, d. prim-minis­tru apare într’uă trăsură cu d. general Lecca. Când ajunge în dreptul lui Hu­­gues strigăte prelungite de huideu­­ is­­bucnesc din mai multe piepturi. D. prim­­ministru își opreșce trăsura și chiamă un agent polițienesc. Se dă ordin ca, repe­­tându-se aceste manifestări, se se între­buințeze arma. N’apuca să plece și ordi­nul fu executat. Cetele din fața tetrului se năpustuiră asupra manifestanților. In­­tr’o clipă înc­erarea sa generală. Ciome­ Co­cle — arma de care se vorbise — înce­pură a se mișca. Sub ochii agenților po­liției, printre cari putem cita pe d. ins­pector Musceleanu, comisarii Iepureanu, Vilvorenu, Virgiliu Iliescu, M. Ștefănescu etc. sângele începu a curge, fară ca acel ch­emațî a ține ordinea se zică un cuvânt. Un tînăr licențiat în drept, până alaltă­ieri comisar de poliție, d. Canari, care nici nu se aflase între huiduitori, e încon­jurat de mai mulți bătăuși care sar asu­pra lui. Atacatul se adreseza d-lui Mus­­celonu ca să’l protegă. — Ce-o se’țî fac ? I se răspunde. I­u-te și d-ta acasă. — Dar nu vezi câ me bat ? — D. Muscelonu își caută de drum, iar d. Canari e lovit de ciomegele polițienești.­­ Intr’altă parte lupta e mai crâncenă. La index er­au­ puși mai cu semn duci tineri (I. Florian și C. Rădulescu. Amenducî scap cu capetele sparte. Aci, poliția intervine, nu însă pen­tru a potoli furia cetașilor sei, ci pentru a aresta pe cei duci răniți. Gr. Florian e dus la poliție; Rădulescu e transportat la parchet. — Intr’alte porți alte bătăi. Mai mulți tineri sunt loviți peste cap, peste spete etc. In Imbulzelá, un agent polițiensc — mi se pare un ofițer de ser­genți îmbrăcat civil — primește și el uă lovitură.— Urletele sbirilor se îndoiesc. Ori­cine le eșua înainte, nu era cruțat. Cei ce fugea, erau urmăriți. Agenții ne­­uniformați îi prindea, îi arunca în trăsuri și -i conducea la poliție. Unul din prizo­­nieri reușește a sări din trăsură și scapă prin gangul sal­ei Bessel. E urmărit, dar, printr’o ingeniosă stratagemă, el face ca prigonitorii să treca pe lângă el, fără a fi recunoscut. Pe la 3 ore începe instrucțiunea. Ea se face în una din șatele poliției, în care pe lângă d. judecător de instrucție, se afl­ă câți­va procurori, inspectori, mili­tari etc. Mai mulți membri din cei mai însem­nați ai baroului bucurescean, aflând de modul cum se face instrucția, se duc la parchet și cer ca judecătorul de instruc­ție să vie la biuroul seu. Cererea lor e trimisă la policie și aoi rămâne fară nici un rezultat.—Se duce ca disposițiunea de a se instrui afacerea în localul poliției fusese ordonată de ministrul justiției prin d. procuror-general al Curței de apel. Grație unor indiscrețiunî, putem cita câte-va din deposițiunile arestaților. In genere, nici unul din acei ce într’adevăr fuseseră între huiduitorii primului-m­inis­­tru nu au­ negat faptul. Unul dintre ei, întrebat de d. judecător de instrucțiune dacâ e adevărat câ a huiduit, răspunse: „Da! Fam huiduit, și’l void huidui de câte ori voiți, întâlni.“ Alții, cari numai grație unor denunțări mincinase fuseseră arestați, de chiar : „Nu d-le judecător, am venit pre tardiu și nu mai avem pe cine huidui“. Pe la 5 și jum. ore sera, instrucțiunea câtor­va era terminată. Cei dechlarați culpabili pene atunci fură trimiși în că­ruța hoților la VăcărescI, sub escortă de geandarmî. Aceștia sunt: Florian, Rădu­­lescu, amenduoî răniți, Bacalbașa, Ianco­­vescu și Ioanid. Pene săra tărdiu fuse­seră liberați d-niî Bottea, Canari, Rosin și Iliescu negăsindu-se cas de urmărire în contra lor. Cei­l­alți, la 12 noptea era încă în arest. (Națiunea) Eri, pe când d. prim-ministru împre­ună cu ministrul de finance, trecea prin calea Victoriei spre a merge la Cameră, unde ambele Corpuri legiuitore întrunite la un loc așteptau sosirea M. S. Regelui, un grup de studențî, adunați între Bule­vard și Piața Teatrului, deteră cu huido d-lui Brătianu. Publicul, adunat în giurul acestui grup, năvăli asupra manifestanților pe cari îi bătu. Era tuns și desgustător tabloul la care am fost martori oculari , am vădut capete sparte și sânge din ambele pârți. Așa­dar lucrul a fost serios. Ada nu mai e glumă, manifestațiunea ostilă guvernu­lui și a desfășurat drapelul său pe stradă, uzând de tote mijlocele cari stau în ma­nele omenilor nemulțămiți. Dar cine sunt acei cari au fost reduți de poporațiunea întreagă a capitalei în capul micului grup de manifestanți ? Ni se duce de către toți, ca în capul studen­­ților, cari au făcut manifestațiunea în contra guvernului se aflau : d-nii G Flo­rian, fost comisar de poliție, I. Ianco­­vescu, T. Canari, fost comisar și C. Ră­dulescu, fost comisar, adică nume deja cunoscute publicului capitalei, ca cei cari aprópe două lună de dile staft în capul mișcării studiaților. (Telegraful). SCIRI D’ALE DILEI Astă­dî, 11 luniti, termometrul casei Menu (succrs de Shuer), calea Victoriei, 75, arată grade Réaumur. La 12 ore noptea -1­­9.6 La 7 ore dim. + 11.5 La amiacul +18, înălțimea barometrică 756 mm Cerul noros. M. S. Regele a primit din partea M. S. Reginei regatului­ unit al Marei­ Brita­­nie­ și Irlandei, Impărătesă a Indiilor, scrisorile prin care face cunoscut MM. N­. Regelui și Reginei cu nora sea A. S. I. și R. Ducesa de Edinburg, Mare Ducesă a Rusiei, soția A. S. R. Ducelui de Edimburg, a dat naștere unei Princi­pese, Esc. S. D. White, trimis estraordinar și ministru plenipotențiar al Marea­ Bri­­taniei, a avut onore de a remite M. S. Re­gelui scrisorile de notificare. Sâmbătă, 9 iunie, la orele 10 dimineța, M. S Regele, însoțit de adjutantul de serviciu, a mers la cazarma regimentului 2 de călărași spre a inspecta acest cor­p. La 3 ore după amiadă, M. S. Regele însoțit de adjutantul de serviciu, merse la liceul Mateiu Basarab. .Toi, 7 Iunie, M. S. Regina a asistat cu mare interes la examinele surorilor de caritate, cărora a bine-voit a le împărți diplome. In aceeași z­i, Regina a stat de față la examenele de la asilul Elena Dúmna. * * D. dr. Turnescu ne trimite următorea scnsore: Domnule Redactor, Ofer gratis seviciile mele chirurgicale atât în capitală cât și la Văcărești tutu­ror studeaților, elevilor și altor cetățeni maltratați și răniți la­­ curent cu ocazia închiderei solemne și de tristă memorie a corpurilor nóstre constituante. Primiți, Domnule Redactor, stima mea. N. Turnescu. Consiliul profesoral al facultății de me­dicină s’a întrunit după cererea d-lui de­can Polizu. După lungi desbateri s’au luat următorele otărîri : 1. Se consideră ca neavenit memoriul studinților contra profesorului, d-li­ dr. Romniceanu, redacțiunea acelui memoriu fiind considerată ca uă insultă pentru consiliu. ROMANULU 12 ITJNIU 1884 2. Se se amâne esamenele facultății pentru luna Octombre . 3. Se se aștepte decisiunea justiției în privința incidintelui de la Colțea. Națiunea duce cu consiliul permanente de instrucțiune, în majoritate de 3 contra 2, a respins aceste conclusiuni și s’ar fi­otărît ca cursurile, și mai cu sema esa­­menile, să nu fie suspendate, ci se delege un alt profesore al facultății care sé e­­xamineze cursul de patologie chirurgi­cala. te _­A­ , A A Sâmbătă se respândise spirea ca in Cra­­iova s’ar fi întâmplat turburari. Unele diare chiar reproduseră aceste scomote spunând ca s’ar fi spart gramuri la ca­sele d-lor Iviru și Stolojan. Tăcerea gu­vernului, în asemenea cazuri, a dat mai mare credement acestor scompte. Aflam ca nimic din cele spuse nu era întemeiat. La Craiova a fost numai oă întrunire a liberalilor-conservatori, în care a vorbit do. G. Păucescu, Nicu Ico­­nomu și Nanian Basiliu. S’a citit uă resoluțiune prin care se ruga M. S. Regele d’a nu sancționa le­gea pentru apanage. Se zice câ s’a găsit de câtre studințî un costum de sergent de oraș la servi­torul unui domn și că acest costum are No. 724. Se crede câ ar fi costumul u­­nuia din serginții de oraș deghisițî în ziua de 8 luni­ și cari se aflau pe piața Teatrului. S’a făcut uă manifestație. Sâmbătă, pe la 9 ore, dinaintea statuei lui Heliade spre a­­mintirea zilei de 9 luniü 1884, când s’a rădicat stindardul revoluției la Islaz. Manifestanții erau numai studinți uni­versitari. In urma faptelor petrecute pe piața Teatrului, Națiunea duce ca un judecător de instrucțiune, d. Florian, indignat, și-a dat demisiunea motivată din postul ce-l ocupa. Romania anunță ca s-a instituit un con­­siliu de avocați compus din d-nii George Meitani, Ion Lahovari, Ion Săndulescu-Năz noveanu și Mihail Paleologu^ însărcinați cu apărarea cetățianilor care sunt victi­ma brutalităților și arbitrariului eserci­­tate de agenții forței publice. Orele de consultațiune de la 4 — 6 p. m. la redacția ziarului Romania. * Unii din vîndătorii de diare protesteza, printr’o­ scrisore adresată „României", în­potriva prigonirii poliției, pentru fap­tul ca vînd diare de ale oposiției.•* România liberă află ca meseriașii învi­novățiți de resvrătire, ar fi fost puși în libertate de judele instructor. * * Mai mulți cetățeni din Caracal au fe­licitat prin telegraf pe senatorul Rusu Locusteanu pentru votul în contra apana­­gielor. * * * Eri, la 10 iunie, s’a deschis linia Ad­­jud-Târgul-Ocna, numai pentru traficul de călători și bagaje, circulând trenurile mi­ste 91 și 92. Trenul plecă din Adjud la 4.15 p. m. și ajunge la T.­Ocna la 6.10, iar la în­­torcere pleca din T.­Ocna la 10:35 a m. și sosește la Adjud la 12 15. * * * Pentru trenurile de plăcere cari vor circula între Bucuresci-Sinaia, se vor li­bera bilete cu prețul redus de 50% pen­tru stațiunea Câmpina ca și pentru Si­naia. Publicul va putea pleca din Bucuresci, pentru Câmpina și Sinaia. Sâmbătă sera cu trenul accelerat, care va avea și va­gone de clasa III, biletele sunt valabile pentru íntorcere pené Luni sera. In privința răsculei de la Mărgineni Ziarele din Ploiesca ne spune ca 10 eva­dați dorobanții au împușcat sapte din­­tr’enșiî. Trei din evadați și anume : Ste­fan Vața, Ion Crețu și Stroe Constantin, au fugit; din aceștia Ion Crețu a fost prins în comuna Sârmesci, iar cei­l­alți doui sunt în urmărire. Motivul revoltei lor era ca nu voiau a fi puși în fiare, ceia­ ce li s’a aplicat la toți în dina de 6 curent. Monitorul Oficial de Duminică publică sancționarea legei pentru Domeniul Co­ronei.­­Tot Monitorul mai publică textul prin care Societatea anonimă cu denumirea de „Prima societate română de reasigurare“, cu reședința în Bucuresci, se autorisă a funcționa în țară după statutele presin­­tate. D. Gheorghe Eremia s'a confirmat în funcțiunea de primar al comunei urbane Târgoviște din județul Dâmbovița, în lo­cul d-lui C­iusea, demisionat. Se telegrafiază din Londra cu data de la 19 iuni. „Un regiment de miliție s’a resculat ieri pe când mergea de la Simerik la Turbet, unde trebuea să facă exerci­­ții. Soldații au atacat pe locuitori și în micul oraș Siin au făcut tulburări seri­­ose și acte de violență. Printre locuitori au fost mai mulți răniți. A început uă anchetă în acesta pri­vință, și mai mulți soldați sunt ares­tați.“ * * * 41­­­ K­ COOPERATORII IN ENGLITERA Le Temps a primit asupra congresului cooperatorilor din Englitera să corespon­­dință din care extragem nișce amănunte din cele mai interesante : „Mai antei de tate trebuie să se scie câ imensa majoritate a societăților coopera­tive englezesc! este formată din distribu­tives sau societăți de vendare, producțiu­­nea nejucând de­cât un rol forte secun­­dar și creditul (sistemul german și ita­lian) fiind necunoscut. Societățile înregistrate, adică consti­tuite conform legei asupra societăților cooperative, erau în Englitera, și Wales, la 31 Decembre 1882, în număr de 062. Din aceste 962 de societăți, 871 și au trimis raporturile lor; dintre casele se constată ca numărul membrilor se ră­dică la 572, 610, ceea­ ce reprezintă un mijlocie de 657 de fie­care societate. Ca­pitalul total se ridică la 205, 243, 025 lei din care trei­ cieci și două de milione în compt cuvinte cr restul în capital pe acțiuni. In mijlociu, vine vr’uă două sute trei­zeci de mii de franci de fie­care so­cietate. Din capitalul total, mai puțin de ju­mătate s’a întrebuințat afară din comer­­ciu, adică în clădiri pentru prăvălii și ateliere ale societăților—acest din urmă cas nu e de­cât excepțional—în terenuri și case de locuințe a societarilor, în fine în acțiuni ale diferitelor societăți. Ace­ste capitaluri au adus un venit de mai bine de două milióne și jumătate. Vendările s’au ridicat, în 1882, la ci­fra totală de 571 de milióne. Totalul be­­neficiarilor s’a urcat la 44 de milióne or cheltuelile de 36 de milione. Scoția posedă două sute-opt­ deci și două de societăți înregistrate, din care două sute patru-deci și cinci și au trimis ra­porturile. Densele se compuneau din 87,700 de membri, adică în mijlociu din 319 membri de fie­care societate. Capi­talul total era de două­zeci de milióne. Beneficiarile s’au urcat la opt milióne asupra unor rănjeri de 93 de milióne. Irlanda nu posedă de­cât vr’uă două­­zeci de societăți, asupra cârora nu s’a putut dobăndi amănunte sigure. Societățile de producțiune se ridicau la 40; densele se compuneau din 22,867 membri și posedau un capital de cinci­­spre­zece milione lei. Cifra de afaceri a fost mai mare de patru­zeci de milione și a produs un beneficiu de un milion patru sute mii lei. Una din cele mai interesante creațiuni ale cooperatorilor englezi este negreșit acea a societăților de vendare cu topta­nul séu wholesale societies, care se ocupă cu furnitura societăților de detaliu. Ace­ste societăți sunt în număr de două: una pentru Englitera, care își are sediul în Manchester și cea­l­altă în Glasgow, pen­tru societățile din Scoția. Societatea en­­glesă a văndut pentru mai bine do­uă sută de milione lei realizând mari bene­ficii; capitalul ei se ridică la patru mi­lione și jumătate și aparține la 659 de societăți de detaliu..Acesta societate, care face și operațiuni de bancă, avea în de­posit aparținând de asemene la diferite societăți de detalia uă sumă de unspre­zece milione lei. Societatea engleză fabricează, afară de acesta, căte­va din productele pe care le vinde; densa posedă două manufacturi de încălțăminte, două de săpun, una de pesmeți. Tóte aceste informațiuni privesc pe so­cietățile care practică „sistema Rochedale“. Acesta sistemă consistă în a vinde­ca un beneficiu, ca comercianții ordinari, apoi a împărți beneficiul realizat la sfîrșitul a­­nului. Uă a doua sistemă, acea parcti­­cată de uă societate car face escepțiune este acea care portă denumirea de „civil service“. Aceste nume provine din fap­tul că societatea în cestiune este formată din funcționari ai administrațiunei guver­namentale din Londra. Un ore­care nu­măr din acești funcționari și-au luat de sema într’uă­ri câ cheltuelile cresceau necontenit și cu lefurile remâneau fiese. Ei și au pus în gând atunci să înteme­ieze uă prăvălie unde dânșii și colegii lor să cumpere obiectele de care aveau ne­voie pentru prețul de producțiune plus uă mică urcare pentru cheltuelile gene­rale. Acesta întreprindere a isbutit de minune. Alte asemene societăți s’au în­temeiat acuma pentru personalul armatei și al marinei precum și pentru acel al învățământului. Numai aceste societăți au preferat for­ma anonimă formei cooperative . Cu acesta nu s’au sfîrșit tote formele cooperațiunei. In rapor­t figureza la ca­pitolul wholesale oă societate intitulată Grocer’s wholesale“. Acesta societate nu e alt­ceva de­cât dușmanul introdus în cetate, băcanii constituiți în cooperatori. E că originea acestei societăți. Neguță­torii în general au vădut ca un ochiu t­ren societățile cooperative. Societățile de „Ser­vice supply“ mai cu semn le răpiră, bă­canilor în particular, un mare clientelă Acum băcanii însuși s’au constituit în societate de cooperatori. Mai e un alt gen de asociațiune: Buil­ding and land societies (societății de pă­mânturi și case) al cârora obiect este d’a face pe membrii lor proprietari ai case­lor și a terenurilor ce ocupă. Mai trebue să menționăm societatea Ziarului săptămânal Cooperative News, or­gan oficial al uniunei cooperatire și care se trage în 25.000 exemplare. Maî există societatea de asigurare a so­cietăților cooperative, constituită sub­ forma anonimă. «•«JBiJivUS HSgSS’s MAGNETELE IN CORPUL OMENESC Influența fisică a magnetelor este bine cunoscută astă­­­i. Modul însă cum un magnet pote determina paralisia, pentru a readuce simțibilitatea în puntele unde lipsesce, ecu nisce cestiuni la care scl­­ința n’a găsit încâ un răspuns. Încă din anul 1779, Audry și Thouret, comisari societății de medicină din Paris admiteau acțiunea magnetului. Maggiorani, de la 1860—1880, reluă și urmă esperiințele conchidend la oă influență caracteristică a magnetelor asupra unor persane. E positiv ca apropierea unui magnet e de ajuns une­ori pentru a produce nișce fenomene de contractură, de simțibilitate, de somn, de amețelă și modificări în cir­­culațiunea sângelui. Efectul este fisic, a­­dică material; magnetul lucreza prin sine, dar efectul pate fi și de ordin psi­­h­ic, adică imaginar. Căci se cunosc ca­zuri în care magnetul fusese înlocuit printr’u­ simplă bucată de fer, printr’u­ mică baghetă de lemn, și cu tote aceste fenomenele se produceau, negreșit supt influința imaginațiunii. La spitalul Santo­ Spirito din Roma, e­­minintele astronom Volpicelli care fusese solicitat de medicul șef să asiste la nișce încercări, provoca crise la mai mulți bol­navi scoțând din buzunar un bucată de fer ; prin acțiune reflectă vederea ferului determinase accidente d’uă intensitate ex­­tra­ordinară. Intr’că di se­creta lui Volpicelli un în­vățat care suferea do uă bula nervose și care era do uă estremă simțibilitate față cu magnetismul. Densul se temea de a­­propierea unui magnet ca de foc. Acest învățat trebuia să presideze oă întrunire șciințifică. Volpicelli, fără a-i preveni, as­cunse magnete forte puternice în salta­rul mesei de la biuron, supt fotoliu, în tote părțile. Ședința ținu mai bine de două ore. Președintele era mai sănătos de­cât ori­când. Când se scula de pe fo­toliul președinției, astronomul italian îl întrebă cum merge cu sănătatea: — Tate bine, dise el, cât se pare de bine.— Dér, adaose rîde­ noi Volpicelli, nici uă dată în vi­at­a d-tele n’ai fost încongiurat de mai multe magnete.­­ Și-i povesti ce făcuse. Bolnavul manifesta imediat ore care tema ca și cum n’ar fi fost sigur ca era sănă­tos și turburari nervose începură a se mani­festa. I­maginațiunea joca deci un rol din cele mai mari; cu tote aceste efectul material, curat fisic, nu e de negat; magnetul lu­creza direct, dar printr’u­ proprietate încă obscură, pe care n’o posedă singur fiind cu nisce slabe cuvinte electrice, sim­­pla apropiare a unui corp strein, sunt de ajuns pentru a provoca aceleași feno­mene. CRONICA JUDICIARA Tribunalul de Ilfov secțiunea II civile­­corecțională Ședința de la 9 iunie 1884. Procesul studinților. Președenția d-lui jude Tătăranu, asis­tat de d. suplininte Christu. Fotoliul ministerului public este ocupat de d. procurore Andronescu. Preveniții sunt d-nii studințî Frunzes­­cu, Inotescu, Iancovescu, Maimarolu și Constantinescu, cari sunt apărați de d-nii P. Grădișteanu, G. Vernescu, Paladi, M. Paleologu, Budișteanu , Atanasiade și alții. Se da mai ăntei citire actului de acu­­sațiune și procesului-verbal încheiat de d. procurore Andronescu, în care se a­­firmă cu d. dr. Romniceanu, intrând la orele 11 și 40 minute în curtea spitalu- FOITA ROMANULUI 12 IUNIU si un vechia DE FRANCOIS COPPER In epoca când eram expediționar în bi­rourile ministerului de resbel, aveam drept coleg și camarad pe un anume Jean Vidal, vechiu supt­ oficial, amputat de brațul stâng în timpul campaniei din Italia, dar căruia îi mai rămăsese mâna dreptă, cu care esecuta nișce minuni de caligrafie și destin, dintr’u­ singură tră­sătură de condei, u­ mică pasăre în în­torsăturile iscăliturei sale. Ce om cum se cade acest Vidal! Tip de vechiu soldat, onest, priceput. De­și avea d’abia vr’uă patru­zeci de ani și cu câțî­va peri albi numai îi apăruse în bar­ba lui blondă, deja îl chiămam cu toții, la biuron, unchiul Vidal , dar cu mai mult respect de cât familiaritate câci cunosceam forte bine viața lui plină de onore și de devotament, în micul locaș unde ținea pe sora lui, văduvă cu oă mulțime de copii și unde îi întreținea pe toți cu slabul său buget, adică cu banii pens­iunii, cu at­lefii și ai decorațiunii sale. Trei mii de franci pentru cinci persone ! Ori­cum, gheorocurile lui Vidal erau în­tot­deuna șterse ca pentru revista gene­­rarului inspector și bietul om lua așa de mult în serios panglica lui roșie, în­tot­­deuna ca nouă, în­cât vă scotea de la gheroc când ducea un pachet în stradă— vr’uă pereche de ghete sau de pantaloni cumpărați cine scie unde. Fiind­ca pe atunci locuiam și eu în mahalalele Parisului, întovărășam adesea pe Vidal când mă înturnam acasă și-mi plăcea să-mi povestesc­ campaniele sale când străbăteam cvartalul scelei militare, unde întălneai atunci la fie­care pas — era în cei din urmă ani ai imperiului— frumosele uniforme ale gardei imperiale, guidi verdi, lanceri albi și acele minunate uniforme ale oficialilor de artilerie, ne­gru și aur — un costum în care nu ți-ar fi părut réu să poți muri. Une­ori, în serele de verá, ofeream câte un absint a tovarășului meu—lneș pe care Vidal și-l refusa din economie — și ne opream­­ă jumătate de oră naintea cafe­nelei de oficiali din strada Mothe-Piquet. In aceste zile, vechiul serginte care de­venise cel mai înțelept părinte de fami­lie și perduse obiceiul băutului, se scula de la măsă c’un fel de beție eroică în cap și atunci eram sigur ca puteam să aud, pe drum, vr’ua grosnică povestire de resbel. Intr’uă scrá, — mi se pare, Dumnezeu să mă ierte, câ Vi dai băuse două pahare de absinth! —cea ca mergend d’a lungul bulevardului Grenela, el se opri d’uă­­dată naintea unei prăvălii de efecte mi­litare vechi, ast­fel cum exista multe în acest cvartal. Era uă prăvălie murdară și întunecosă, de te apucau fiori, arătând în vitrina sea pistole ruginite, efecte de aur înroșit și dinaintea câreia erau atâr­nate, printre diferite alte lucruri, câte­va tunice de oficiali, putredite de plaie și rase de sare, dar care, păstrând forma taliei și înțepenirea umerilor, aveau încă un fel de aspect aprope omenesc. Vidal, apucându-mi brațul cu mnica lui mână și întorcând spre mine privirile sale cam amețite, rădica brațul său mu­tilat pentru a-mi arăta una din aceste vechituri — uă tunică de oficial din A­­frica, cu crețuri și cu un întreit galon de aur care se urca pe mânecă și se termina într’uă figură care represintă cifra opt, ca la husari. — Uite, îmi dise el, e cu uniforma ve­chiului meu corp... uă tunică de căpitan. Și, apropiindu-se pentru a o examina mai de aprope, el citi numărul săpat pe nasturi și urma, intusiasmat: — E regimentul meu!... Antetul ZuaviL Dér, d’uă dată, mâna lui Vidal, care ținea deja vechea tunică, rămase nemiș­cată, figura lui se întunecă, buzele îi tre­­m­uiau și plecând ochii, murmura, cu un accent de spaimă: — Dumnedeule! o fi tunica lui! Apoi, cu un gest brusc, el o întorse și putui să ved, la mijlocul spatelui, uă mică gaură rotundă în postav, uă gaură de glonțe, încongiurată de un fel de pată negru care nu era negreșit alt­ceva de­cât sânge uscat —și acesta gaură sinis­tră îți inspira groză și milă, în­tocmai ca ță rană. — Dér, diseî lui Vidai, care lăsase tu­nica din mână și pleca grăbit cu capul plecat,—o ca uă cicatrice urîtă !... Și, presimțind vă istorie, adăogai pen­tru a îmboldi pe tovarășul meu s’o po­vestescá mai curend : — De obiceiu, căpitanii de zuavi nu sunt împușcați în spate. Dar el părea ca nu mă aude, mur­mura cuvinte neînțelese mușcându-și mus­tățile. — Cum a putut ea să ajungă aci ? e departe câmpul de bătae de la Meleg­­nano de bulevardul Greneleî... Da, scia bine, ciorile cari urmezá armata, despre­­torii de cadavre... Dar de ce aci, tocmai la doui pași de scala militară, unde re­gimentul său e o asarmat?... Și el a tre­buit să trecă pe aci, a trebuit s'o re­cunoscă.............C ! e întocmai ca un stri­goiu ! — Aide, nene, îi­­lisei luându-i brațul, forte curios d’a afla acesta istorie, n’aî să urmezi a vorbi necontenit în enigme și cred ca-mi vei spune că dată ce-ți amin­­tesce acésta tunică găurită. Negreșit ca fară cele două absinte n’așî fi aflat nimic nici uă dată câci, la acesta întrebare, Vidal îmi aruncă uă privire banuitóte, aprópe timidă; dar d’uă dată, ca și cum ar fi luat uă mare otărîre, îmi zise c’uă voce aspră : — Ei bine, da, îți voiu povesti un lu­cru... Esc­ un tânăr învățat și onest, am încredere în d-tea și când voiü fi sfîrșit — în sinceritate, cu mâna pe consciință — daci mă găsesc­ scuzabil d’a fi făcut ceea ce am făcut... Să vedem, cum se în­cep ?... Ah ! mai antenü, nu pot să ți spun numele celui­l­alt, fiind­câ trăesce âncă, dar îl vom­ designa după porecla pe care î-o dam la regiment.... Butia, da, îl nu­meam Butiu și fii sicur ca nu în zadar, câcî arare­orî ar fi întâlnit un bețiv mai mare de­cât densul... Era sorginte la compania a patra din regimentul al doi­lea, în care eram furier... Bun soldat, forte bun soldat... Bețiv, căutând gălcâ­­vă, iubind bateriele, tote relele obiceiuri din Africa... Dar vitéz ca un baionetă, cu nișce ochi albaștrii și oțeliți, c’un față roșie care nu-ți inspira mare încredere. In momentul când sosi de la deposit la batalionele de resbel, Butia își terminase concediul; el se reangagia, luâ indemni­tatea și făcu uă beție care ținu trei zile, în timpul cârora se tăvăli în cvartalu­­rile cele mai de jos din Alger, cu vr’uă patru cinci tovarăși de felul lui, grămă­diți într’uă trăsură și purtând un drapel tricolor, pe care se puteau citi aceste cu­vinte : „Nu va ține mult timp !“ El fu adus la cazarmă cu capul spart d’uă lovitură de sabie; se bătuse cu alți soldați, la uă Maură, care în timpul lup­tei primi­să lovitură de picior în pân­tece și din acesta causă și muri. Butia se vindecă, fu pus la arest pentru cinci­­spre­zece Zie și i se luase galenele. Le perdea pentru a doua oră. De nu s’ar fi purtat atât de rea, Butia, care era din­tr’oă familie burghesă și primise ore care instrucțiune, ar fi ajuns oficial de mult timp... Deci, după bătaia de la Maură, i se luase galenele, dar un an și jumă­tate după acesta pe când eu eram înain­tat la gradul de sergent-furier, el le do­bândi din n­ou, grație indulginței căpi­tanului, un vechiu soldat de Africa, care îl văzuse lucrând în luptele din Kabylia. Der­ece ca bătrânul e înaintat la gra­dul de șef de batalion și în locul său ni se trimite un căpitan de douăzzeci și opt de ani, un Corsican anume Gentile, eșit din scala militară, un băiat rece, ambi­țios, plin de merit, după cum se spunea, dar forte aspru întru cât priveșce servi­ciul, neînduplecat faciă cu soldații și trântindu-ți dece zile de arest pentru cel mai mic lucru; afară de acesta, el nu mai servise încă în Algeria și nu admitea de loc, dar de loc, lipsa de disciplină și fantasie. x V

Next