Romanulu, iulie 1885 (Anul 29)
1885-07-22
646 duce la Marienbad. La Predeal, d. primministru, venind pe d. Plagino, îl întrebă de cátre Românul și dobândindu-l să puse să-l citescă. Semnalez faptul, spre sciințâ. — Camera de comerț d’aici sa ocupat și cu mare interes de cestiunea convențiunii comerciale austro-române. Cei treizeci de membrii ai Camerei nostre, în frunte cu valorosul și neobositul român, d. Diamandi Manole, președintele Camerii, aui adoptat în unanimitate uă resoluțiune de cea mai mare însemnătate. Ei au decis în resumat: a se reînoi convențiunea de comerț cu România pe baza celor mai mari favori pentru cerealele, vitele și produsele animale din România. Camiera dovedesce, în raportul său, câ interesul Ungariei este d’a acorda României asemeni favori, câci altfel unele din industriele cu care Ungaria să fălesce, ar suferi forte mult. Astfel, zice raportul, déci nu s’ar permite intrarea fară taxă a ginului român, care acum să macină în Ungaria și întreține acesta mare și producătóre industriă. Românii ar înființa denșii mori, și cum cerealele lor sunt maieftine, făina românescă va face uă mare concurență făinel ungurescă. Pentru porumb asemenea, caci porumbul român alimentăză numerósele fabrice de spirt ungare. Déci deci ar fi supus séu n’ar mai intra, ceea ce ar avea de urmare închiderea unul mare număr din acele fabrice, séu taxele Par scumpi și deci spirtul unguresc scumpindu-se, l-ar fi mai anevoie d’a se esporta. D’uă cam dată, mă mulțămesc a vă fi comunicat acestea, vom căuta însă să am amănunte. Camera d’aici să ocupă acum cu cercetarea convențiunii comerciale cu Germania ; ea, în ședința 1 d’a sără, a numit uă comisiune care să-i prezinte un raport asupra acelui proiect de convențiune. MORȚI DE FOAME „Nu mare nimeni de fume în țara românesca,“ a strigat de la tribună primulministru, și acest refren e mereu repetat de foile oficiase. Cu tóte acestea că voce autorizată se ridică a două formală desmințire primului-ministru și sateliților săi. Intr’uă broșură de curând apărută de supt presă, întitulată: Raport general asupra serviciului igienei publice a orașului Iași pe anul 1884, de d. dr. Th. Filipescu, medic-șef și vice-președintele consiliului de igienă publică și de salubritate a orașului Iași—Noua Revistă găsesce în capitolul în care se vorbesce despre bâile publice următorul pasagiu: „Se scie ca bâile acestea (bâile mici și de prin mahalale) servesc noptea de adăpost la un număr considerabil de nenorociți fară căpătâit, unde adeseori sunt găsiți morți de bâle, de mizerie și de fume. „Deși acesta este în contra regulelor sociale, morale și igienice, nu putem însă opri de a se urma astfel, câci omenii aceștia ar fi lipsiți de singurul adăpost ce-și pot procura mai cu semn în timp de iarnă. „Suntem însă datori de a semnala acesta la orice ocazie, pentru a deștepta pe numerósele persone cari își închipuesc ca la noi numere nimeni de mestrie și de fóme, póte câ de la un timp se vor convinge de adever și se vor găsi unele cari să se gândăscă și să participe la întemeierea și lățirea instituțiunilor de binefacere numite case de așii.“ Pentru moment nu putem decât să felicităm pe d. dr. Philipescu câ a avut curagiul a mărturi, cu vocea-i autorizată, adevărul pe care nimeni nu-l pute cunosce mai bine decât d-sea. D’ALE POLIȚIEI Mai Zilele trecute veniseră în orașul Râmnicu-Sărat, d-nii M. M. Labin și Adolf Rechemberg, ambii represintanți ai firmei Iosef Lustige Comp. din Viena. După u ședere de trei zile în acel oraș, Zice Zierul Rom-Sărat, ei se pomenesc cu polițaiul orașului ce-i opresc în mijlocul stradei principale chiar, spre a-I întreba cine sunt, de unde sunt veniți și daci au pasparte. Era pe la orele 10 p. m., când acești străin i eșiseră de la magasinul d-lor Robescu - Manolescu și când poliția puse mâna pe ei. Văzând străinii tatá poliția în giurul lor și întrebările la cari trebuia să răspundă, au început să rîzâ și la rîndul lor să întrebe: unde-i d. polițaisi ? Atunci d. Bănică Zisu, trântindu-și ochelarii pe nas, răspunde cu emfasă: eu sunt!... Mirați străinii ca nu gardiștii, sau comisarii, ci polițaiul însuși îi abordésc tocmai a treia zi și cu un așa manieră își au făcut cruce și privindu-i că un aer batjocoritor l’a poftit la hotel ca să-I arate pasportul. Nu seim în ce scop a făcut d. Zisu acesta, nici décá din nepricepere s’a purtat astfel; ceia ce se imensă, este câ acești străini vor avea de sigur dreptul să spue oriunde, câ poliția la noi e un nimic, câ polițaiul e mai simplu ca cel din urmă geandarm. ROMANULU 23 IULIU 1885 SCANDALURILE DIN PARIS De câteva Zili scrie Georges Grison în Le Figaro, lumea de pe bulevarde este asurrită de strigătele împărțitorilor de Ziare care vînd uă traducțiune specială a Scandalurilor de la Londra. Se vînd ca pânea caldă, așa de bine ca un Ziar Parisian, se spune, ar avea de gând să publice Scandalurile din Paris. Ca titlu ideia, firesce, nu este rea, dar oricare ar fi dibăcia ce ar pune-o reporterul francez, mă îndoesc ca el va găsi ceva nou în comparațiune cu descoperirile Ziarului din Londra. De aprape douăzeci de ani studiez Parisul, din tote puntele de vedere. Am văzut lucruri pe care le credeam culmea grozăviei. Am descris cititorilor misterile din calea Revoltei, de pe bulevardele esteriore, acele din balurile de pe la barieră, din cărciumele cartierului latin. Le-am descris str. St.-Margueritte, acéstá curte a minunilor moderne. I-am condus în locurile cele mai grozave. Au visitat cu mine cititorii acea stradă numită Eilles. Dieu, care acum nu mai există, dar a căreia semene, ca strada Veneției, a Cordierilor sunt încă. In tote acestea am găsit viciul murdar, grozav, respingător, dar nu crima ca la Londra. Crima la noi, în adevăr, nu e decât uă escepțiune; vorbesc, bine înțeles, de crima relativă la desfrin. Despre acesta am făcut un studiu destul de special în un capitul al scrierei Paris horrible și cred ca e bine a reaminti câteva fapte: Malantel am văzut afacerea de Normand, din Argenteuil, un bătrân cultivator, satir de la țară, care-și viola copilele sale cu ajutorul nevestei, uă biată ființă îndobitocită, care-l asculta cu supunere. Le Normand voind ca să nu și înmulțăscă familia fiersese într’uă căldare fructul amorurilor sale incestrose, și, de economie, păstra acesta căldare pentru a-și face mâncarea zilnică. Acest om practic trebuie să fi murit în vr’uă temniță centrală. Am avut apoi pe Michel, salahorul din Hală, care după ce a înșelat p’uă femeiă, voi să aibă de amantă pe copila eșită din acesta seducere. Iși ajunse scopul îmbătând pe acesta nenorocită. Apoi, găsind ca acest lucru nu este de ajuns, își gătui copila cu propriele sale mâni, și’n momentul agoniei, atunci când spasmurile morții o sguduiau, o viola din nou. A mai fost afacerea Fallain. Bărbatul și nevasta erau portari. Aveau uă fată de 14 ani. Nevasta avea de amant pe un numit Dubosc care eșise din temniță și mânca cu densa produsul tâlhăriei pentru care fusese osândit. Bărbatul, un bețiv de frunte, nu se plângea de nimic, deci avea de băut. Intr’uă Zis Dubosc să sături de mamă și voi să aibă fata. Cu sila i s’a împlinit dorința, câci copila resista și tatăl și mama trebuiră să-i răsucesca mânele, pentru a o face să cedeze. Biata copilă muri din acesta causă. Alta : In unul din pasagiele din vecinătatea foburgului Templului, și unde familiele sărace nu au decât un singur gat pentru mamă, tată și copil^JÉ|^r numai scie ce desfrîn^j^^aj^pnconscientă aduce acesta promiscuitate grozavă—în unul din aceste pasagii, locuia un zidar. Era văduv și avea pe lângă densul un copilă de 19 ani. Copila crescea cum putea, cacî tatăl nu se ocupa de densa de loc. Intr’uă sera zidarul aduse cu densul două tovarăși ca să bea. Beți, ei voiră să se ducă ca să mai petreca aiurea. — Stați, Zise părintele, suntem forte bine aici. Și cum denșii voiau să plece ca să găsescá femei. — El bine, Zie el, deea voiți numaidecât fată, în loc să mergeți pe bulevard, luați copila. Bețivii aplaudată. Copila, care dormea într’un colț, a fost deșteptată și cu tóte țipetele, lacrămile, rugaciunele sale, deveni prada celor două brute—a trei chiar, câci, ațâțat prin exemplu, tatăl făcu și el ca cel-lalți. E că, desigur lucruri grozave.—Ele însă nu semana de loc cu acele din Londra. Acestea, repet, sunt escepțiuni, și oricât de murdară ar fi prostituțiunea noastră, totuși nu se găsesce la noi acel c«éreiu statornicit, regulat, al copiilor, ci^’sistă la Londra. Scandalurile Parisului, e prostituțiunea de pe stradele „pe scele“ măndrindu-se de meseria sa, e femeia publică insultând femeia cinstită. E viciul, nu crima. E tot ceea ce lumea vede și se plânge ca vede prea mult. In acesta privință dar, după câte sciü, nu cred să fie descoperiri noul de făcut, nevoie bine înțeles—ca cererile muncitorilor sunt întemeiate. Intr’uă adresă trimisá cetățenilor și autorităților din Berlin, zidarii spun, între altele : anul pentru un muncitor zidar este de două mii patru sute de cosuri de muncă; câștigul anual, în cele mai bune condițiuni, este de nouă sute treizeci și șase de mărci, sau optspre Zece mărci pe săptămână. Un bun lucrător mijlociu nu pate câștiga mai mult de șasesprezece mărci pe săptămână. Bată însă cheltuelele unei familii de muncitori alcătuită din tatăl, mamă, și patru copii : Chiria , două sute Zece mărci. Impositul două Zeci și patru de mărci. Doctorul și farmacistul: trei Zeci de mărci. Haine :uă sută de mărci, încălțăminte: patru*Zeci de mărci. Cheltuela tatălui pentru meșteșugul său: șase Zeci și șase de mărci. In total: cinci sute două Zeci de mărci. Rămâne opt mărci pe săptămână pentru hrana familiei. Chiriele s-a urcat forte mult la Berlin și muncitorii săraci locuesc în locuințe nesanatase, de abia luminate, dând în curte. Copii sunt nevoiți să vagabondeze, să cerșăscă sau să aibă profesiuni infame. S’a recunoscut adevărul acestor plângeri de vreme ce patronii au acordat muncitorilor oă mică urcare de salariu. STAREA MUNCITORILOR IN BERLIN Greva zidarilor e pe sfărșit, să scrie din Berlin, ziarelor parisiane. Mare parte dintre greviști, siliți de fume, a reînceput să lucreze. Și acesta a folosit mult stăpânilor, câci greva devenea amenințătore, resistențe se organisa cu putere ; ajutorele veneau de pretutindeni muncitorilor fară de lucru. S’au întâmplat și neorândueri și înalte arestațiuni s’au făcut. La Berlin sunt aprópe treisprezece mii de muncitori; șăse mii părăsiseră orașul pentru a căuta de lucru pe la țară. O mare parte din tr’ânși î și-au închiriat munca pentru secere. Poșta primise ordine ca să oprească orice sumă de bani trimisă pentru greviști. Cu tote acestea s’a putut face o înțelegere între greviști și patroni ; patronii au recunoscut — de CRONICA JUDICIARA VIENESA Filet de boeuf contra Beefsteak.—Un ospe al bucătăriei populare nu se va supera de loc, deca pentru prețul fix de cincisprezece cruceri îi se va da un beefsteak sau un filet de boeuf, câci după tota probabilitatea nu i se va servi nici unuluid altul. Lucrul însă se presează astfel când s’a atinge de consumatori obicinuiți la nisce producțiuni mai alese ale artei culinare. A servi unul espe din acea categorie un filet de boeuf în loc de cerutul beefsteak, pate avea consecințe neplăcute pentru feciorul servitor. Acesta experiență a făcut-o Albert Peschek, însărcinatul cu ducerea bucatelor unui restaurant la Brater, servind la patru consumatori patru filet de boeuf în loc de atâtea beefsteak ce comandaseră. Resultatul acestei substituiri întreprinsă de motive egoiste era mai puțin surprinzător decât neplăcut pentru purtătorul bucatelor : In rendul întui, cei patru consumatori îl asverleau în cap patru farfurii cu filet de boeuf cu pretențiunea de a fi metamorfosați în befsteakuri ; în al doilea rând consumatorii fără încredere,în metamorfose culinare, se plângeau stăpânului localului, care, după ce înlesnise înțelegerea prin derangiarea frisurei sale, mijloci arestarea nenorocitului Peschek. Deposițiunile făcute de acuzat la interogatoriul său înaintea justiției sunt destul de interesante mai cu semn pentru personele silite a-și procura alimentațiunea lor zilnică la birturi sau restaurante. Feciorul mărturi că servise cu intențiune în locul comandatelor patru porțiuni de beefsteak cu preț de un fiorin, atâtea porțiuni de filet de boeuf cu preț de 50 cruceri porțiunea. Prin acesta substituire trebuie să resulte un profit ilegal de două florini pentru cel însărcinat cu încasarea consumațiunilor făcute. Acuzatul mărturiseșce câ, în propriul său interes, a căutat a procura superiorului său însărcinat cu încasările mai multe folose pecuniare, fiind-că în proporțiunea beneficiului acestuia se calculă și tantiema ce îi se acordă din bacșișurile primite ; ca feciorul încasător cunosce și aprobă aceste procedări obicinuite la tóte birturile. In urma acestor deposițiuni s’a citat înaintea tribunalului și feciorul — casier al visului restaurant, Franz Wintwarter, supt acusațiune de înșelătorie. El nega orice înțelelegere cu purtătorul bucatelor și Zisea: Nu înțeleg pentru ce sunt citat înaintea tribunalului. Oare nu ’mi ajunge ca în acea sără am fost amendat de câtre proprietarul restaurantului cu suma de cinci florini. Judecătorul: Acesta este fără îndoială destul de interesant, dar uă amendă disciplinară din partea restaurantului nu ne privesce. Acuzatul: Dar mă privesce pe mine, care am fost silit să plătesc acel cinci florini și daca nu ’I-ași fi plătit, ași fi pierdut postul meu. Așa merge lumea, sila are precădere înaintea dreptului ! Winiwarter pare să gasesca pe urmă ocasiunea să se convingă ca nu este totdeauna astfel și câ precăderea se cuvine dreptului, câci spre a cerceta causa cu de amănuntul prin ascultarea altor martori, judecătorul amănat procesul. Botniță poprită.—Domna Ana Tomanek este acusată d’a fi lăsat pe cățelul său pe stradă fără botniță. Judecătorul: Te recunosci vinovată ? Acusata: Nici de cum, domnule judecător, te pot asigura pe sufletul meu că cățelul meu n’a mai purtat vr’uă botniță de când s’a poprit. Tot cuartierul póte mărturi ca Ami al meu n’a mai avut uă botniță din acea zi Judecătorul. Dar atunci mărturisesc, însuți că ai călcat ordonața care prescrie ca orice câine trebuie să aibă uă botniță când este pe stradă. Acusată. Ba! mă iartă domnule, ai greșală, așa a fost mai nainte, o scițdor s’a schimbat prin noua ordonanță, care prescrie ca câinii să nu mai porte botnițe. Judecătorul: Ce spui? de ce ordonanță vorbesci ? Acusata . De ordonanța emanată de la asociațiunea protectorilor de animale. Noua lege ordonă a nu mai maltrata pe bieții căței cu bobul și amenință personele ce nu se vor conforma prescripționel cu uă penalitate aspră. D-le judecător, poți să mă crezi ca iubesc prea mult pe Ami al meu ca să-l maltratez călcând legea.". Cel ce susține că asemenea absurditate nu mă cunosce nici pe mine nici pe cățelul meu. Judecătorul: De unde ai aflat despre acea ordonanță nouă : Acusata: In grădina de la Belvedere, d-le. Judecătorul: Și cine ți-a spus de densa ? Acusata: Un domn c’un nas roșu. Judecătorul: Asemenea d-niesistă cam mulți. Acusata : El a citit’o în gazetă, mi-a dat și foia în care era tipărită. Judecătorul: Va să zică ai citit’o însuți ? Acusata : Nu, nu pot zice acesta, câci— cu voia d-tale, d-le judecător—nu e vina mea, dar nu sciti să citesc. Conform cu paragraful 45 al legei despre idrofobie, acusata se condamnă la uă amendă d’un fiorin. Acusata : Mă rog d-le, acesta amendă este pentru totdeuna sau numai pentru astă-dată ? Judecătorul: Trebuie să pui cățelului ărăși botniță câcî, daca se va mai prinde âncă vă dată fară botniță vom fi silit a pronunțată penalitate mai mare. Acusata : Val de mine! Și ce e mal réü, am vîndut botnița și acum trebue să cumpăr uă alta. Acusata ese suspinând sírin anul meu Ami: Locuțiitorul.—Tribunalul corecțional a osândit pe birjarul Maierhofer la un arest de 24 ore. Nedobândind că a treia amânare a penalităței, îndemna pe amicul său Gent a face arestul său în locu-I, plătindu-l pentru acesta substituire uă indemnisațiune de doui fiorini. Genz se înfățișă la închisore, dar, din nenorocire, penitenciarul cunoscea pe Maierhofer și duse pe Genz înaintea judecătorului, unde fu osândit la un arest de două săptămâni ; or birjarul Maierhofer trebui săîl facă mai anteia arestul de 24 ore și după acesta să se jidice pentru a fi îndemnat pe Gent să facă un faptă criminală. ACTE OFICIALE Sunt numiți și transferați: D. Dimitrie Talianu, fost sub-prefect și magistrat, în funcțiunea de sub-prefect la plasa Bistrița de Sus din județul Bacău, în locul d-lui George Sturza, demisionar. D. Mihail G. Resmeriță, bacalaureat, în funcțiunea de polițaiu al orașului Bacău din citatul județ, în locul d-lui S. Grigoriu. D. Mihalcea Rădulescu, în funcțiunea de comisar clasa II pe lângă prefectura poliției Capitalei, în locul d-lui B. Peșicu, dat judecăței. D. C. Senătescu, actual sub-prefect al plășilor întrunite Motru-de-Jos-Dumbrava, în aceeași calitate la plășile întrunite Câmpu-Blahnița, în locul d-lui I. Tănăsescu, care se destitue. D. G. Burileanu, actual sub-prefect la plasa Motru-de-Sus, în aceeași calitate la plășile întrunite Motru-de-Jos-Dumbrava, în locul d-lui C. Senătescu, transferat. D. A. Bengulescu, fost polițată și subprefect, în funcțiunea de subprefect la plasa Motru-de-Sus, în locul d-lui G. Burileanu, transferat. D. Dimitrie Penescu, actual comptabil în serviciul exterior al vămilor, în funcțiunea de șef perceptor clasa II, în același serviciu, în locul d-lui M. Scriban, destituit. D. Atanasie Costescu, actual verificator-taxator în serviciul exterior al vămilor, în funcțiunea de comptabil în același serviciu, în locul d-lui Dimitrie Penescu, înaintat. D. Dimitrie I. Băbeanu, licențiat, actual ajutor la ocolul I Bucuresci, jude la ocolul Corabia, județul Romanați, în locul d-lui P. A. Brăneanu, demisionat. D. C. I. Cardaș, ajutor la ocolul I din Capitală, în locul d-lui D. I. Băbeanu, înaintat. D. N. Zaharia, actual ajutor la ocolul Buzău, în aceeași calitate la ocolul Mizil, în locul d-lui G. Paraschivescu, care trece în postul ocupat de D. N. Zaharia. INTÂMPLARILE DILEI CAPITALA.—ȚERA.—STRAINÉTATE împușcat. — In Ziua de 7 Iulie, Rosa Dima din comuna Sălcieni, județul Tutova, pa când se afla afară d’inaintea bordeiului său, spălând cămăși într’un ciubăr, a fost împușcată în pept, fară de a se cunosce autorul. Rosa, aflându-se încă în viață, s’a transportat în căutarea spitalului. Incendiu. — In naptea de 7—8 Iuliu curent, de câtre necunoscuți făcători de rele, s’a dat foc casei locuitorului Nicolae a Ilenei, pe când lipsea fiind dus dupe muncă în alte localități; până în present nu s’au putut descoperi autorii faptului. Copil mâncat. — In Ziua de 8 Iuliu, uă serata crescută de Ion I. Gheorghe din comuna Groșerea, județul Gorj, a mâncat urechile, gura, nasul, obrajii și pă mână ale unei fete a acestui locuitor, în etate de 11 Z^0» Pe care 0 ^sase culcată în lăgăr în tinda casei, pe când densul și soția au plecat cu vitele la pășune. Cadavru găsit. — In Ziua de 9 Iulie, s’a găsit mort într’un ogor cu orz din marginea drumului mare dintre Piricul și Bériad, la locul numit Puțul-Mândri, un individ necunoscut, în etatea de 30 40 ani. Caspi s’a comunicat parchetului. CURIERUL LITERAR SUMAE: La Revue Historique, din Paris: buletinul său istoric: Roumanie, ded. A. D. Enopol. Apreciațiunile d nil-séle asupra lui Ludovic XIV și Constantin Brâncovenu. Lămuriri și obiecțiuni. Ceva din ale unui fel de critică română.—A. D. Psenopol. Memoriu asupra învățământului superior în Moldova. —Elenismul în Moldova și Țara Românască. Unul din incontestabilele și incontestatele merite ale distinsului nostru profesor de istoria română de la facutatea de litere din Iași, d. A. D. Xenopol, este desigur și nemințita stăruință cu care d-nnasea nu uită, la anumite epoce, a face cunoscut lumei apusene ceia ce am putea numi produsele șciinței și literilor române, mișcarea literară și științificâ, mult-puțină ce avem și noi în țările române. Cel cari ’și daă sema de ceia ce va să zică în ochii învățaților din Occident două sau trei rânduri publicate asupra unei sciințe tinere ,în vr’una din însemnatele reviste sco Ziare sciințifice ale marilor capitale, aceia singuri sunt în stare se aprețuiască astfel cum merită lucrări de de felul celia a d-lui A. D. Xenopol în la Revue Historique, una din publicațiunile istorice cele mai însemnate din Paris In acesta revistă, onor, profesor de la facultatea de litere din Iași publică din trei în trei luni un dare de semn asupra cărților și scrierilor mai de căpetenie, cari apar nu numai în Moldova și în ȚăraRomască, ci și în celelalte țări locuite de Români. Pe lângă acestea, scrierile străine cari ating de aprope sau de departe istoria țărilor nóstre sunt studiate de d. Xenopol pentru cititorii săi străini din punctul de vedere român. Nu’s multe Zorele Și revistele străine, germane sau francese, cari vor să se ocupe și de țara nóstra mai cu semn din punctul de vedere al încercărilor nostre sciințifice și literare; și sunt forte puține acelea cari ocupându-se probeza depline cunoscințe asupra subiectelor ce vor a studia. Drept acesta, multe sunt noțiunile greșite, teoriile false și afirmațiunile neîntemeiate cari daurotocol prin ziarele și revistele străine, când vr’unul din ele a lansat séu dat în világul obștiei cutare sau cutare mod de a tracta uă cestiune română. Din aceste puține lămuriri, cititorul pare să măsure folosul ce aduce buletinele istorice din la Revue Historique ale d-lui A. D. Xenopol, șciinței și literilor române, și tot de nădată cititorul are dreptul să dorescá cu multă rîvnă ca alții, în ziare germane sau francese, sau italiane, se facă tot astfel în loc de a-și perde timpul căutând a găsi pete în încercările altora. In buletinul publicat în ultimul număr (Mal) din la Revue Historique (p. 377—398), d. A. D. Xenopol îmi face prețuita onare de a se ocupa și cu studiul meu istorico-documentar Ludovic XIV și Constantin Brâncovenu, de care cititorii Românului și-aduc pute aminte după estradele publicate la timp de redacțiunea Ziarului. Dând sema de modul cum d. A. D. Xenopol judecă lucrarea mea, îmi voiți permite, cu acesta ocasiune, câteva cuvinte pro doma mea. Recunosc dreptul criticei, închinându-mă înainte, cu cel mai adânc respect; ascult cu deosebită atențiune consiliere ce densa mi-adresă, le urmez în marginele priceperei și puterilor mele; dar ea, ca și d-tea, ca și alți scriitori, conserincioși întru cât ne taiă capul, ne permitem a surîde când vă critică, făcută în dorul lelei, afirmă cutare sau cutare ciudățeniă sau nostimată asupra unei cărți pe care a citit-o ca și capra când sare „din muscel și fagărel, după piatră pe corlată“ sau pe care o judecă nefiind nici de frică pregătită pentru darea unei atail sentințe, înțeleg critica d-lui A. D. Xenopol cum am înțeles—în parte—critica d-lui B. P. Hasdeu, și mulțămesc celui d’ânteiu cum m’am grăbit a mulțămi celui d’al doilea pentru bine-voitarea și conșcienta atențiune cu care a urmărit desvoltările mele asupra politicei francese în orientul Europei, și în specie în țârile române, de la Francisc I și până la finele domniei lui Constantin Brâncovenu. Mă vom folosi de amicalele sale consilie, și animat de dorința de a face mai bine, vom continua, chiar și în Țara Românesca, studiele mele asupra relațiunilor Munteniei și Moldovei cu străinătatea, — cu riscul de a fi numit și de aci ’nainte „istoric fantasist și scriitor cu neînstrinată imaginațiune“ cum și mulți de sus și mulți de jos au bine-voit a mă numi citindu-mi cartea cum zisem ca se citesce în genere la noi. Și acum, câteva lămuriri, cu privire la darea de sémá a d-lul A. D. Xenopol a supra lucrarei mele. In ceia ce privesce ordonanța subiectului, planul lui Ludovic XIV și Constantin Brâncovenu, criticul român mă învinuesce pentru ca am adoptat în expunerea subiectului meu sistemul cronologic, fără a intitula capitolele și prin urmare fară a avea un tablă de materii la finele studiului, câdl, 7064. A. D. Xenopol, indicele de nume proprie nu facilită sarcina studiosului, îmi pare ca fiind dat genul lucrării și cercetărilor mele, singurul sistem posibil era sistemul cronologic, câci altmintrelea mulțimea cestiunilor, negociațiunilor și evenimentelor, tóte de egală valore, nu mă indrituia pe mine a face să reiasă din ele una singură, și prin urmare a da capitolului meu numele acelei cestiuni séu eveniment. De obicei, în publicațiunile cari au de scop studiul unilateral al unei singure cestiuni, și cercetarea de aprope a documentelor cari lămuresc acea cestiune, învățații apuseni adoptă mai totdeuna acest sistem cronologic când au de gând să nu părăsască de loc documentele, ci din lontra mai totdeuna să nu facă altceva decât a le parafa, a le comenta, a le completa cu alte publicațiuni privitore din alte punte de vedere la aceeași cestiune. De nu mă ’ncet, chiar în la Revue Historique, prin 1881-82, auto rul al carui nume îmi scapă și care studia după documente și scrisori familiare relațiunile lui Ieronim I Bonapartekul fratele său Napoleon I a urmat aceeași metodă. Ce este lucrarea mea daca un șirul unor asemenea relațiuni între Brâncoveni și represintanții politicei francese de la Bosfor, relațiuni întemeiate pe documentele de cari d’un pas nu voiam să mă depărtez ? Décot. Masson bunioră, ar fi voit cu Le Journal inédit de Jean- Baptiste Colbert, marquis de Torcy, să es plice viața, activitatea și influența acestui bărbat de stat în politica franceză, ar fi trebuit să urmeze același plan. Décaensé, consultând d’avalma documentele pentru a face să reésá, împrumutând de la anul cutare, cutare eveniment sau cutare cestiune, or de la anul cutare altele, pentru a face, Zic, să reiesá complet portretul sau natura unui eveniment, astfel, buniura, cum a proces d. Albert Vandal îu al séü Louis XV et E- lisabéth de Russie, séü ilustrul duce de ' Broglie îu tóté publieaținnile séle asupra Franciei și Europei din jumătatea secolului XVIII atunci personalitatea, sau ființa distinctă, totul complet al fiecârui capitol ar fi fost posibil. Nepărăsind de loc documentele, urmărindu-le pas cu pas, din lună în lună și din Zi în Zi, ființa distinctă a unor cestiuni în anume capitole, în loc să-mi faciliteze sarcina, mî-ar fi făcut-o cu neputință, avându-se în vedere antáia însemnătatea documentelor și al douilea căutarea publicațiunilor, imprimatelor cari mi le lǎmureau și mi le completau. Când vom cunosce mult mai multe documente decât cele ce avem astăzi asupra acestei cestiuni, când în studiile nóstre nu le vom mai urmări de aprope, citându-le la fie ce moment în firul povestirii nóstre, atunci divisiunea pe capitole, chiar « tirorii, va fi, nu numai posibilă, dar chiar se va impune de sine. La pag. 381 și urmatorele din darea de sémá, d. A. D. Xenopol notézá uă la cună în studiul nostru. Autorul, 7^00 d-sea, ne aréta ceia]ce fu originea oposițiunii ce Francia face la început lui Brâncovenu, Ludovic XIV și miniștrii sefi din Paris și din Constantinopole voiau să pună cu orice preț pe principele ungur Emerik Toekoely pe tronul Terei-Românesci. Bine, dar după disgrația și mortea lui Tököly, pentru ce Francia continuă oposițiune a sea în contraclu! Brancovénu?