Romanulu, septembrie 1885 (Anul 29)
1885-09-15
822 Egipet, spre a găsi măsurile prin cari Sultanul se putá reorganisa puterea esecutivă. Propunerea de a se trimite un asemenea comisar vine, după cum se face din partea Englitezei. Se pare cisă ca Palatului nu i place acesta propunere, și mai ales din causă ca un asemenea funcționar ar juca un rol secundar pe lângă represintantele Engliterei. Totuși există oă partită destul de tare care favoriseza propunerea. Se zice ca Porta rumegă ideia, deci cea mai bună soluțiune n’ar fi reconvocarea Conferinței egiptene care, în urma bombardamentului de la Alecsandria, a fost numai amânată, oi nicicum închisă. Se presupune ca Francia și Rusia favoriseza acest proiect și ar fi recomandat forței de urgință. In scurt, situațiunea este cea următare : Deși sir Drummond Wolff a produs uâ impresiune favorabilă, totuși este îndoios ca el sau Porta vor reuși să găsesca un chip de procedare pe care ambele pârți să’l puta admite și care să satisfacă interesele amândurora. ROMANTILA 15 SEPTEMBRE 1885 SOIRI D’ALE DILEI M. S. Regele va veni în capitală pentru vrouă câteva zile și va descinde la palatul de la Cotroceni. * * Toți miniștrii au fost față la sosirea MM. N. la Sinaia. Un consiliu de miniștrii s’a ținut în urmă. Regele a reținut la dejun pe toți consilierii Tronului. * * * Se face cu d. generale Fălcoianu, ministrul de resbel, și-ar fi depus demisiunea în mânele M. S. Regelui. Acest scompt coincide cu acela răspăndit mai dilele trecute și care spunea ca d. ministru-președinte ar fi hotărît să ia portofoliul ministerului de resbel. * * * Diplomatice : Principele Urusoff va sosi acel său mâne în capitală venind de la Viena. D. Al. Beldiman, agent diplomatic la Sofia, a plecat ieri, Vineri,la Sinaia, unde va fi primit în audiență de M. S. Regele. La venirea M. S. Regelui în Bucuresci, noul ministru plenipotențiar al Turciei, Ahmed-Zin-bey, va fi primit în audiență solemnă pentru a-și presinta scrisorile de acreditare. D. Louis Mendl, consul al Suediei și N Norvegiei, cu reședința la Galați, reînorcându- se din concediu, a preluat versirea afacerilor consulatului regal. Exc. S D. Hoorickx, trimisul estraordinar și ministru plenipotențiar al Belgiei, întorcându-se din concediu, a reluat direcțiunea Legațiunei Regale. Exc. La D. comite Tornielli, trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al Italiei plecând în concediu, D. marchis A. G. di Risio va conduce Legațiunea regală în calitate de însărcinat de afaceri. România află ca de Luni, 16 Septembre, tote casieriile, în urma ordinelor primite, nu vor mai face nici un fel de plăți penă la noui instrucțiuni. * * Ancheta începută de d. procurore Fundățeanu la Spitalul militar urmeza. Uă alta, ordonată de ministerul de resbel, va fi făcută de d. maior Gherghel, comisar regal pe lângă al 2-lea corp de armată.X . Pe lângă regimentul 5 de infanteră sub comanda colonelului Scheleti a cărui plecare pentru Dobrogea am anunțat-o ieri, adaugem acel că corpul III de armată din județul Covurlui a primit ordin de concentrare. * Eri, Vineri 13, s’a înfățișat înaintea tribunalului de Ilfov, secția I, procesul averea decedatului Dimitrie Hagi Vasile. Esecutorii testamentari ai acestei averi vedend că legatele prevăzute în testament întrec averea lăsată de răposatul filantrop, au supus pe legatarii la uă reducere proporțională. Legatarii sunt Academia română, Eforia spitalelor, Societatea cooperatorilor, Societatea tipografilor, etc. etc. Procesul s’a suspendat din cauza morței unuia din moștenitori. Azi este vârstorul viilor în toată țara. Recolta, după cum adeseori am spus-o cititorilor noștri, este forte abundantă. Singurul lucru care stânjenesce forte pe vinicultori este lipsa de vase. România Liberă afirmă ca multe vii vor rămâne neculese numai din causa acestei lipse de vase. Prețurile pe locurea sunt atât de mici, încât ocaua de vin nou se vinde cu 2 bani, vadra adică 20 de bani. Te-ai crede acum 50—80 de ani, când un sac cu 20 de pepeni se vindea cu 3 parale ! Uă întrebare onor. primării: Permis este prin regulamentele municipale ca în ulițele centrale, să fiă ușine de reparat mașinele agricole, ale câror ciocane se bată totădiua? In strada Tudor Vladimirescu, între stradele Domniței și Radu-Calomfirescu este o p ușină de reparat astfel de mașine, de vre-uă câteva zile, musica ciocanelor nu înceteză un moment. Se cjice ca avem regulamentele municipale cele mai frumóse ; se spune ca parele speciale din Paris au tradus cu elogie aceste regulamente ale Bucurescilor: dor, dor... * , * * Lucrările arhhitectonice și picturale de la biserica Tri-Sfetitele din "Iași "se urmeza cu activitate. Cunoscutul pictor bisericesc, d. Tătărescu, este însărcinat cu partea picturilor; arhitectul român d. Gabrielescu conduce împodobirea păreților, calidice România Liberă, sunt acoperiți cu un mosaic multicolor de pietre lucitare, încât au aspectul unor gingașe dantele. Ceia ce nu pricepem de loc,—și-o spunemăciun, câci ocasiunea ni se presintă— este tăcerea parelor iașane asupra lucrărilii de la Tri-Sfetite. Nimic, tăcere, marte! O spunem cu prietenie și iubire onor, noștrii confrați iașani, am preferi mult mai mult, în locul indicațiunilor termometrice și barometrice din Iași pe cari unii ni le dau plinc, ceva amănunte asupra unor asemenea însemnate lucrări. Președinția consiliului de miniștrii publică următorele : Personele cari au obținut indigenatul sau recunoscerea cetățeniei române, și cari nu și-au luat încă diplomele, sunt rugate să bine-voiască a se presinta la cancelaria consiliului de miniștrii, spre a-și primi acel act. Cererea se póte adresa și prin procurator, prefectură sau casieria județului, însoțită de recipisa pentru achitarea faoselor prescrise de legea timbrului, și de aceea din 24 Marte 1868, (Monitorul No. 70 din 1868), privitore la înființarea unei facse asupra diplomelor de indigenat, afară de coșurile de scutiri prevăzute de aceste legi. Căile ferate române, rețeua esploatată de stat, au produs în luna August trecut 2,141,836 1. 31 b. In luna August din 1884 nu produseseră decât 1,802,513 1. 21 b. Deci un spor , în luna August, de 339,323 1. 10 b. Venitul de 2,141,836 1. 31 b. se compune astfel: 793,872 1. 50 b. tacse de călători. 40,805 „ 43 „ „ bagage. 43,595 „ 55 „ „ mărf. iură lă mar. 1263,562 , 83 „ „ Fiecare din aceste patru capitole a dat un spor în comparare cu cifrele încasate în August 1884. Sporul cel mai însemnat însă, și care atinge aprope totalitatea sporului întregei luni, l-a dat transportul de mărfuri obscímat, adică cu mică iuțală. Acest spor, în comparare cu încasarea din August 1884, a fost de 304,406 lei 51 bani. * * * ** * * * * * ț. * * * * * * La 20 Septembre vom începe publicarea unuia din cele mai interesante romane ale cunoscutului scriitor rus Dostoievsky. ASILUL ELENA DOAMNA Se scie ca Asilul Elena Damna este un refugiu al orfanelor și al fetelor sărace. Acest Asil, înființat două inimă generosă, se află acum sub patronagiul M. S. Regina. Mari au fost și sunt binefacerile culese de pe urma unei asemenea instituțiuni. Mulțime de fete au eșit de aci bune institutóre, bune sețe și bune mame de familii. Ce ar fi făcut ele déca n’ar fi avut unde să primesca instrucțiunea și educațiunea ? Regretatul [generare Davila, a carui memorie credem de datoria nostră a o reaminti aci, străin de naționalitate, fu un adevărtat întemeietor al acestei instituțiuni bine-făcătore și un adevărat părinte pentru fetele orfane și sărace. Un ministru însă, care se pretinde României-beget și cu durere de inimă pentru interesele țarei și instituțiunile ei, crede ca este forte nemerit și un lucru cu totul omenesc a lăsa pe drumuri peste 30 de fete, gonite a fi din Asii, fără ca mamele, rudele sau protectorii lor să fie foste înșciințați mai dinainte. . . . Nici uă procedare asta nu s’a urmat decât un simplu ordin al ministrului instrucțiunei publice , ministrul a poruncit, și așa a trebuit să se facă. Ieri gena tinerimei școlare, a di gena fetelor din Afilul Elena Domna ! Ce vor face acestei nenorocite fete, lipsite de micjlace, pentru a putea să-și urmeze învățământul ? Unde vor ajunge ele, lăsate prada lipsei ș’a mizeriei ? * * * Nu ne importă să se im decâ fetele gonite din Afilul Elena Domna, fuseseră primite aci pe drept sau pe nedrept și décá bine scuráü s’a făcut prin primirea lor ; ceea ce trebuie și suntem datori să se im este câ ele au fost primite aci, unele de câțiva ani, și gonite de nădată de d. ministru al instrucțiunei publice, fără nici oă înșciințare prealabilă. Faptul deci prin natura lui este, din tote puntele de vedere, cu totul escesiv și necumpănit, și nu credem ca d. ministru al instrucțiunei publice se póte mândri cu luării culeși și cu acesta ocasiune. Dlui director al Harului „ROMANULU“ D-le director, Nu m’am recules încă din sdrobitórea lovitură adusă familiei mele, de părinții și ocrotitorii drepturilor României libere și independinte, dar mă simt mai liniștit, și voi purta cu resignațiune greutatea acestei lovituri nedrepte, prin care s’a nimicit existența familiei mele, rămasă lipsită de ajutorul și apărătorul iei natural, căci sunt convins că ameni cu adevărată iubire de țară, popor și dreptate, de care n’a lipsit nici vădată în România, dovadă protestările presei și țărei întregi, vor reuși a mă reda greu încercatei mele familii. Nu mă voi încerca, a proba inocența mea, căci, după cele petrecute, ar fi uă încercare zadarnică, doresc ânsă a sei țara întrega că mai culpabil decât și votatorii espulzării este d. C.BVasilescu, impiegat provisoriu cl. 2, la secția a III a C. F. R. Acest domn fiind cu mine, Droc Bănciulescu și Opreau într’un biuron, și având uă ură neîmpăcată asupra mea, pentru motivul că-i eram superiorul lui, a vîndut simțimintele nóstre românesci ambasadei austro-ungare pentru 600 arginți, de două-ceci de ori prețul cu care a vîndut Iuda pe Hristos, și a mai avut și nerușinarea a afirma în gura mare în biurog acest act mișelesc. Ce merită un asemenea om ? Las acesta la aprecierea fiecăr’ui Român, rog însă întrega presă a face cunoscut întregei țări numele acestui trădător a intereselor și patriei românesci. Am citit ora revista Gazetei Buzeului de Duminică, și am rămas mâhnit de modul cum redactorele iei se încerca a justifica procedura celor ce ne-au espulsat. Nu m’ași fi găndit câtuși de puțin a dice ceva , dar vădemâ neadevărul coprins într’ânsa și cum ne tratezá ca străini pe pământul românesc, nu am putut a nu esclama: „Oh! tu dulce patrie, câte vipere veninuse mai adăpostești la sânul teu, și câți fii ingrați voiesc a opri propășirea și mărirea ta.“ Acest om, în fața protestului general, nu s’a sfiit a dice ca nu suntem Români și nu ne iubim țara, câci am fi cerut împământenirea. Noi nu avem nevoe de împământenire, câci suntem născuți pe pământ românesc, și deci acest apărător ar fi avut numai să schinteie (deci nu de dreptate) cel puțin de imparțialitate ar fi căutat înainte de a se pronunța, în arhiva Camerei și de sigur ar fi găsit numele tuturor espulzaților, cerând recunoscerea nu de acum de curând ci de ani întregi. Pe când Bulgarii, un popor mult mai mic, baâncă și vasal, alerga veseli din tote unghiurile țârei a se înscrie ca voluntari supt drapelul național spre a se scăpa pe dânșii și frații lor din Rumelia de supt jugul străin și a-și forma un stat mare și puternic, noi Românii cu același dor de țara nostră, suntem espulsați pentru ca nutrim numai aceste speranțe, și în fața evenimentelor desfășurate la cine știe ce încercări mai grele. Orice deosebire de simțiminte și judecată. Dea Dumnezeu ca cei rătăciți să se reîntorcá la credință și să-și spele păcatul comis. Bine-voiți, d-le director, a publica după aprecierea d-vóstru aceste rânduri, și a primi cu acesta ocasiune asigurarea prea distinsei mele considerațiuni și stime ce vă conserv. I. Corneanu. Busónik 11 (23) Septembre 1885. DE Tj A. IÂ8I Comitetul eșit din întrunirea de la Otelul Traian, s’a întrunit Marți sora la d. G. Mârzescu. Lupta spune ca s’a avisat mai ántâia la mijlocele cele mai urgente de a se strânge bani pentru a veni în ajutorul espulzaților nevoiași, cărora li se vor trimite bani prin comitetul din Bucuresci, instituit în același scop. S’a discutat de asemenea legea de espalsiune din 1881 și unul nelegal pe care guvernul îl face. [S’a luatotărîrea a se întreprinde oă campanie pentru abrogarea acelei legi. Un deputat și un senator independent vor face acesta propunere imediat după deschiderea Parlamentului. Cu ocasiunea discuțiunei legi de espulsiune s’a convenit ca ar fi un mijloc pentru ca justiția să puta fi sezisată de acesta cestiune. Pentru acesta unul din espulsați n’ar avea decât să reintre în țară. In acest caz legea din 1881 prevede ca guvernul îl trimite înaintea tribunalelor. Aici adică înaintea justiției să póte perfect dovedi ca măsura guvernului este contrarie Constituțiunei și legei din 1881, și nu seim deca se va găsi un tribunal, să curte, în tot cazul curtea de Casațiune care să consacreze oă faptă infamă și nelegală a guvernului. Dumineca viitóre la orele 8 sera, va fi uă a doua întrunire la d. Mârzescu. Unul din membrii comitetului aclamat la întrunire, din erore s’a omis în lista ce am dat’o, acela este d. Alex. L. Cantacuzin Pășcan. ESPULSIUNILE Diarul Lupta vorbind de espulsiuni se exprimă astfel: Abrogarea legei de espulsiune din 1881 să impue minței tuturor față cu uzul anti-legal și anti-patriotic ce guvernul a făcut cu ea. Să nu uităm împregiurările din care acea lege a eșit, ele sunt tot așa de rușinose ca și acele din care a eșit espunsiunea acestor șase Români. In adevăr, tot presiunea străine să datoresce legea din 1881, cu deosebire ca pe atunci era uă altă putere decât acum. Atunci servilul de la cârma statului asculta de Ruși, pe când acum ascultă de Unguri. Să nu uităm că și atunci printre espulzații de origină străină ca d-rul Rusiei și alții, erau unii sau doui Români din Basarabia.. Impropriitrare n’a înmedicat pe guvern ca să-i espulseze și pe dânșii, după ordinele ministrului rusesc, cum a făcut astăzi din ordinele celui unguresc De la început deci acesta lege a avut uă aplicație infamă, a fost uă lege fratricidă. Ea purta pecetea legilor de acesta natură fabricate în țările despotice, eșite din oficinele fondurilor secrete. Acesta lege nu a avut nici uă dată uă aplicație legală, chiar Gabii fostul director a ziarului „Indépendance Roumaine“ nelegal a fost expulzat. Căci ce a zis Primul ministru în Cameră, când a fost interpelat în acea vreme asupra acelei espulsiuni ? El a răspuns câ Galii făcea chantage și de aceea a luat un asemenea măsură. Apoi legea din 1881 este făcută ca să se aplice străinilor cari fac chantage ? Nimenea din cei ce au votat-o precum nici testul ei nu comporta uă astfel de explicație. Pentru fapte ca chantage, escrocherie etc., este codul penal care privește pe totá lumea. Român sau străin. Prin urmare întru atât zapacele să află șeful colectivitaței și atâta dispreț are de legi, încât chiar când voescea esplicată lege draconică, chiar atunci aduce niște motive care sunt contrare acelei legi. Acesta lege nu a avut până acum decât cele mai triste rude. Aplicată acum patru ani la doui Români din Basarabia, aplicată acum la șase Români din Transilvania, ea este oă armă infamă pe care un guvern așa de servil și de puțin scrupulos ca acel ce-l avem, e capabil să o întrebuințeze până și în contra nostru. Români originari din acesta țară. Și nici póte fi alminterea. In mânile acestui guvern legile cele mai bune și mai inofensive, devin arme otrăvitore cu care sunt loviți uă mulțime. Ce să te aștepți de la un guvern räü care mai are încă în mânele sale și uă armă periculosă ? Când un guvern românesc a ajuns a espulsa Români, când nici măcar sentimentul rușișmei nu l’a oprit pe acéstǎ cale, atunci orice speranță credem ca s’a stins în inima fiecaruia. Noi ne arătăm lași tocmai când în Europa Intrega este uă recrudescență de sentiment și demnitate națională, când Spania ne dă spectacolul măreța unei țeri ce să răducă în piciure numai la atingerea străinului, când Bulgaria își complecteza unitatea ei națională ! Austro-Ungaria, acesta țară compusă din petece de pământ ca și haina peticită a unui cerșetor. Austro-Ungaria are atâtea bube încât ori din ce parte ar atinge-o cineva, o face să țipe. Daci vom căuta să-l punem noi balsam pe rănele sale seculare și incurabile atunci nu vom mai putea să ne oprim pe acesta cale. Austro-Ungaria nu țipă numai când e atinsă numai de noi, ci țipă, între altele și când îi atinsă de Italiani. In Italia este uă credentă recunoscută de totă lumea, care lucreza ziua meaza mare, ține discursuri, face manifestări, etc. In acea puternică iredentă se află o mulțime de Italiani din provinciile Austriace, mai cu sema Triesteni. Natural ca guvernul austriac a trebuit să atragă de multe ori atențiunea guvernului Italian în acesta privință. Pentru ce Italianii nu s’au grăbit a espulsa pe confrații lor ? Pentru ce vedem pe guvern ținând uă atitudine demnă în acesta cestiune ? Pentru ce ? Pentru ca în acea țară divizată ca partite, șubredă încă ca basă, încurcată ca finance, este ceva mai presus de partite, de divisiuni și încurcături, este sentimentul patriotic. Mazzini nu a fost un farceur ca d. Brătianu, nu a fost un răcnitor ordinar cu singurul fel de a debita banalități patriotice de care să nu fie cel ântâia el convins, cum a fost d. Brătianu. In patria lui Mazzini nu se găsesc instrumente josnice Austriace, nu se găsesc ființe cu ambiții ordinare cari să nu se gândescă decât cum să se agațe mai tare de putere. Asemenea lucruri și ființe se găsesc numai la noi, în țara umilirilor și a amanului, în țara îngenuchierii și a lingușirii. E că de ce s’a espulsat șă se Români și de ce au să se mai espulseze și alții toți câți vor figura în registrele ministrului Unguresc de la Bucuresci. FOIȚA ROMANULUI 15 SEPTEM. 40 FAT-FRUMOS da Quy de Maupassant. PARTEA DOUA XX (Urmare). Rival de citara: — Nu este urîtă Magdalena. Este forte libace. Trebue să fie nostimă în intimiate. Spune-mi cum se face ca Duroy să o căsătorască la biserică în urma ctivorului care s’a pronunțat? Norbert de Warenne răspunse: — Se căsătoreste la biserică, pentru în față cu biserica nu era căsătorit ânâia dată! — Pentru ce ? — Făt-frumos, de nepăsare [sau de economie, creduse ca este de ajuns să mărgăa primărie spre a se căsători cu Magdalena Forestier. £ ăj|lipsise prin urmare de binecuvîntarea bisericescá, ceea ce pentru biserică constituia uă stare de precurvie. Prin urmare, astăci vine ca flacăra. _ Spune-mi d-tea care mergi des la Walter în casă, adevărat este ca domna Walter și Du Roy nu mai vorbesc împreună ? — Adevăr. Nu voia să-i dea pe fiica sa de soție. Dar să vede ca George pusese mâna pe secretele bătrânului și n’a avut încotro. Walter și-a adus aminte de exemplul lui Laroche-Mathieu și s’a supus îndată. Dar mama încăpățînată ca tóte femeile, a jurat ca nu va mai vorbi cu ginerile iei. Sunt noptimi de tot când sunt față în față. Ea semană a statue, statuia Răsbunarii,iși el este forte plictisit cu tóte ce caută să n’o arate. Convorbirea fu întreruptă prin sosirea tinerilor și Suzana apăru la brațul tatălui său. Semăna tot o păpușe, o păpușe minunată. La spatele lor patru domnișore de onore, câte patru îmbrăcate cu rochii pembe, formau un fel de escortă acestei jucării împărătesei. D-na Walter le urma dând brațul părintelui marchizului Latorer-Yvalin. Nu umbla,se țâra, gata să leșine la orice mișcare făcea. Se simțea ca nu mai avea putere ca să facă un pas, cu inima-i bătea în pept. Slăbise, și părul i se albise cu desăvârșire. Se uita drept înainte ca să nu vadă pe nimeni, pentru a nu se gândi decât la ceea ce o frământa. In sfârșit veni și George Du Roy cu oă damă bătrână și necunoscută. Ridica capul, umbla obrăsnicesce și la pept purta ca uă picătură de sânge roseta legiunei de onore. Apoi veneau rudele, Rosa cu senatorul Rissolin. Era măritată de șase săptămâni. Contele de Latorer-Yvalin da brațul vicontesei de Percenier. Acum George sta în genuche lângă soția ei, în fața altarului luminat. Noul episcop de Tanger apăru eșind din altar, ca să-i unescă în numele lui Dumnedeu. Se făcu întrebările obicinuite, schimbă inelele, rosti cuvintele cari-l unea ca un lanț și adresă nuoilor căsătoriți câteva vorbe creștineșci. Scomotul unor planșete făcu pe toți să întorce capul. D-na Walter plângea cu mânere la obrazi. Trebuia să cedeze. Ce putea să facă ? Dar din cjiua când gonise din odaie pe fiica sa, refuzând de a o îmbrățișa când se întorsese, din jina, când ejisese încet lui Du Roy—. Esci ființa cea mai degradată ce cunosc; să numai îmi vorbesci nici vădată, câci nu-ți voiü răspunde—, sufereauă durere nespusă și de care nu se putea mângâia. Ura pe Suzana într’un mod sălbatic cu uă gelosie de mumă și de amantă înșelată. Și acum un episcop ținea pe fiica ma cu amantul ce avusese, îi unea într’uă biserică, față cu două mii de persone, față cu dânsa! Și nu putea să fi ° âmic ! Nu putea să se apuie! Nu putea să strige: „Omul acesta este al meu ! Este amantul meu !“ Unirea pe care o blagoslovesc! este infamă! “ Mai multe femei, înduioșate șopteaă : — Ce mișcată este sărmana mumă ! Episcopul Micea . Faceți parte dintre cei fericiți din acesta lume, dintre cei mai bogați și respectați ! D-tea, domnule, pe care talentul te ridică mai presus decât alții, d-tea care scrii, care povățuesci, care conduci poporul, ai uă frumosa misiune de îndeplinit și un frumos exemplu de dat! Du Roy îl asculta, îmbătat de mândrie ! Un fiu al bisericei îi vorbea astfel! și la spate simțea că mulțime, că mulțime nebună venită pentru dânsul. I se părea câtă putere îl împingea, îl ridica ! Devenea unul din stăpânitorii lumei, el fiul sărmanilor țărani de la Canteleü. Episcopul își sfîrșise cuvântarea. Când se termină celebrarea religiosă, dere brațul soției sale și atunci începu nesfîrșita defilare a invitaților. George se credea un rege, aclamat de un popor. Strângea mânele, îngâna cuvinte cari nu însemnau nimic, saluta, răspundea complimentelor prin : „Vă mulțumesc!“ De vă dată zări pe d-na de Marelle și amintirea tuturor sărutărilor ce-l dedese și primise de la dânsa, amintirea glasului și mângăerilor acestei femei făcu să treca prin vine dorința de a o lua oroic amantă. Era frumosa, elegantă, cu aerul de ștrengar și ochii plini de foc. George se gândea : Nostimă amantă! Cleo se apropie, cam timidă, cam neliniștită, și-i întinse mâna. El apucă, acesta mână și o strînse. Atunci simți câ d-na de Marelle îl erta și o strînse mai tare parcă ar fi voit să-i zică . Tot te iubesc, tot atea sunt! “ Ochii lor se întâlniră, veseli, plini de iubire. Șopti încet. — La revedere peste puțin. — La revedere peste puțin, răspunse Făt-frumos! . Lumea da năvală, și peste puțin biserica rămase jumătate gala. George luă la braț pe Suzana și plecă încet, cu capul în sus; simțea câ-I trec fiori prin trup, fiori reci ce vin din fericirile cele mari. Nu vedea pe nimeni, nu se gândea decât la dânsul ! Când ajunse în pragul bisericei, 4&ri mulțimea adunată, venită pentru dânsul George Du Roy. Poporul Parisului îl privea și îl invidia. Apoi ridicând capul, descoperi la spatele pieței Concordia, Camera deputaților. I se păru ca va face numai că săritură din pragul bisericei până în corpul legislativ. Coborî încet treptele Madelenei, și nu vedea pe nimeni. In fața ochilor, orbiți de lumina sorelui, lucea chipul d-nei de Marelle, potrivindu-și lângă oglindă părul încrețit totdeuna jumulit când se da jos din pat. FINE TÂRGUL IN ȘCOALA Supt acest titlu România j publică urmatorele : Biletele loteriei Ateneului în loc să s vândă pe la librării, tutunghii și alt localuri proprii pentru asemenea târgul se vând prin școli. Directorii și mai cu sema directarei și institutorele de la școlile primare și-a dat sarcina de a vinde bilete de leterit și încă cum ? Cu forța, BÂNCA »PREVEDEREA“ DIN BUCURESC Se aduce la cunoscința publicului următorul estract din regulamentul depuner lor facultative, spre a servi de normă celor ce doresc a plasa fondurile disponibili Art. 1. Oricine, fără osebire de seci sau de naționalitate, este primit a depune în casa băncei »Prevederea“ vezi c sume de bani, efecte și bonuri, spre păstrare sau fructificare. Art. 3. Sumele depuse spre fructificat pe termeneotărâte, se folosesc de procentele următore: a) Depunerile făcute pe timp de 3— luni au drept la interese de 5 la sut anual. b) Depunerile pe timp de 6—15 lui 5 și jumătate la sută. c) Depunerile pe timp de la 15 luni în lat la sută. Art. 9. Bonurile depunerilor facultativ sunt tranmissibile prin îndosarea și vis direcții băncei. Art. 10. Bonurile cu scadență neesprată se primesc drept garanție pentru s vansuri de bani. Disposițiunile reglementului de mai sa sunt aplicabile cu începere de la 1 luni 1885. Consiliul de Administrație.