Romanulu, septembrie 1885 (Anul 29)

1885-09-15

822 Egipet, spre a găsi măsurile prin cari Sultanul se putá reorganisa puterea ese­­cutivă. Propunerea de a se trimite un a­­semenea comisar vine, după cum se face­ din partea Englitezei. Se pare cisă ca Palatului nu i place acesta propunere, și mai ales din causă ca un asemenea func­ționar ar juca un rol secundar pe lângă represintantele Engliterei. Totuși există oă partită destul de tare care favoriseza propunerea. Se zice ca Porta rumegă ideia, deci cea mai bună soluțiune n’ar fi reconvo­­carea Conferinței egiptene care, în urma bombardamentului de la Alecsandria, a fost numai amânată, oi nici­cum închisă. Se presupune ca Francia și Rusia favo­­riseza acest proiect și­­ ar fi recomandat forței de urgință. In scurt, situațiunea este cea urmă­­tare : De­și sir Drummond Wolff a pro­dus uâ impresiune favorabilă, totuși este îndoios ca el sau Porta vor reuși să gă­­sesca un chip de procedare pe care am­bele pârți să’l puta admite și care să sa­tisfacă interesele amândurora. ROMANTILA 15 SEPTEMBRE 1885 SOIRI D’ALE DILEI M. S. Regele va veni în capitală pen­tru vrouă câte­va­­ zile și va descinde la palatul de la Cotroceni. * * Toți miniștrii au­ fost față la sosirea MM. N­. la Sinaia. Un consiliu de mi­niștrii s’a ținut în urmă. Regele a reți­nut la dejun pe toți consilierii Tronului. * * * Se face cu d. generale Fălcoianu, mi­nistrul de resbel, și-ar fi depus demisiu­­nea în mânele M. S. Regelui. Acest scompt coincide cu acela răspăn­­dit mai dilele trecute și care spunea ca d. ministru-președinte ar fi hotărît să ia portofoliul ministerului de resbel. * * * Diplomatice : Principele Urusoff va sosi acel său mâne în capitală venind de la Viena. D. Al. Beldiman, agent diplomatic la Sofia, a plecat ieri, Vineri,­la Sinaia, unde va fi primit în audiență de M. S. Re­gele. La venirea M. S. Regelui în Bucuresci, n­oul ministru plenipotențiar al Turciei, Ahmed-Zin-bey, va fi primit în audiență solemnă pentru a-și presinta scrisorile de acreditare. D. Louis Mendl, consul al Suediei și­­ N Norvegiei, cu reședința la Galați, reîn­­orcându- se din concediu, a preluat versi­­rea afacerilor consulatului regal. Exc. S D. Hoorickx, trimisul estra­­ordinar și ministru plenipotențiar al Bel­giei, întorcându-se din concediu, a reluat direcțiunea Legațiunei Regale. Exc. La D. comite Tornielli, trim­is extraordinar și ministru plenipotențiar al Italiei plecând în concediu, D. marchis A. G. di Risio va conduce Legațiunea regală în calitate de însărcinat de a­­faceri. România află ca de Luni, 16 Septem­­bre, tote casieriile, în urma ordinelor pri­mite, nu vor mai face nici un fel de plăți penă la noui instrucțiuni. * * Ancheta începută de d. procurore Fun­­dățeanu la Spitalul militar urmeza. Uă alta, ordonată de ministerul de res­bel, va fi făcută de d. maior Gherghel, comisar regal pe lângă al 2-lea corp de armată.­­X­ . Pe lângă regimentul 5 de infanteră sub comanda colonelului Scheleti a cărui plecare pentru Dobrogea am anunțat-o ieri, adaugem acel că corpul III de ar­mată din județul Covurlui a primit ordin de concentrare. * Eri, Vineri 13, s’a înfățișat înaintea tribunalului de Ilfov, secția I, procesul averea decedatului Dimitrie Hagi Vasile. Esecutorii testamentari ai acestei averi ved­end că legatele prevăzute în testament întrec averea lăsată de răposatul filantrop, au supus pe legatarii la uă reducere pro­porțională. Legatarii sunt Academia română, Efo­ria spitalelor, Societatea cooperatorilor, Societatea tipografilor, etc. etc. Procesul s’a suspendat din cauza mor­ței unuia din moștenitori. A­zi este vârstorul viilor în toată țara. Recolta, după cum adeseori am spus-o cititorilor noștri­, este forte abundantă. Singurul lucru care stânjenesce forte pe vinicultori este lipsa de vase. România Liberă afirmă ca multe vii vor rămâne neculese numai din causa acestei lipse de vase. Prețurile pe locurea sunt atât de mici, încât ocaua de vin nou se vinde cu 2 bani, vadra adică 20 de bani. Te-ai crede acum 50—80 de ani, când un sac cu 20 de pepeni se vindea cu 3 parale ! Uă întrebare onor. primării: Permis este prin regulamentele muni­cipale ca în ulițele centrale, să fiă ușine de reparat mașinele agricole, ale câror ciocane se bată totă­diua? In strada Tudor­ Vladimirescu, între stradele Domniței și Ra­du-Calomfirescu este o p ușină de reparat ast­fel de ma­­șine, de vre-uă câte­va zile, musica cio­canelor nu înceteză un moment. Se cjice ca avem regulamentele muni­cipale cele mai frumóse ; se spune ca pa­rele speciale din Paris au tradus cu e­­logie aceste regulamente ale Bucurescilor: dor, dor... * , * * Lucrările arhhitectonice și picturale de la biserica Tri-Sfetitele din "Iași "se ur­meza cu activitate. Cunoscutul pictor bisericesc, d. Tătă­­rescu, este însărcinat cu partea picturilor; arhitectul român d. Gabrielescu conduce împodobirea păreților, cali­­dice România Liberă, sunt acoperiți cu un mosaic mul­ticolor de pietre lucitare, în­cât au as­pectul unor gingașe dantele. Ceia ce nu pricepem de loc,—și-o spu­nem­ăciun­, câci ocasiunea ni se presintă— este tăcerea­­ parelor iașane asupra lucră­­rili­i­­ de la Tri-Sfetite. Nimic, tăcere, marte! O spunem cu prietenie și iubire onor, noștrii confrați iașani, am preferi mult mai mult, în locul indicațiunilor termo­­metrice și barometrice din Iași pe cari unii ni le dau­­ plinc, ceva amănunte a­­supra unor asemenea însemnate lucrări. Președinția consiliului de miniștrii pu­blică următorele : Personele cari au obținut indigenatul sau recunoscerea cetățeniei române, și cari nu și-au luat încă diplomele, sunt rugate să bine-voiască a se presinta la cancelaria consiliului de miniștrii, spre a-și primi acel act. Cererea se póte adresa și prin procu­rator, prefectură sau casieria județului, însoțită de recipisa pentru achitarea fao­­selor prescrise de legea timbrului, și de aceea din 24 Marte 1868, (Monitorul No. 70 din 1868), privitore la înființarea u­­nei facse asupra diplomelor de indigenat, afară de coșurile de scutiri prevăzute de aceste legi. Căile ferate române, rețeua esploatată de stat, au produs în luna August trecut 2,141,836 1. 31 b. In luna August din 1884 nu produse­seră de­cât 1,802,513 1. 21 b. Deci un spor , în luna August, de 339,323 1. 10 b. Venitul de 2,141,836 1. 31 b. se com­pune ast­fel: 793,872 1. 50 b. tacse de călători. 40,805 „ 43 „ „ bagage. 43,595 „ 55 „ „ mărf. iură lă mar. 1263,562 ,­ 83 „ „ Fie­care din aceste patru capitole a dat un spor în comparare cu cifrele în­casate în August 1884. Sporul cel mai însemnat însă, și care atinge aprope totalitatea sporului între­­gei luni, l-a dat transportul de mărfuri obscímat, adică cu mică iuțală. Acest spor, în comparare cu încasarea din August 1884, a fost de 304,406 lei 51 bani. * * * ** * * * * * ț­. * * * * * * La 20 Septembre vom în­cepe publicarea unuia din cele mai interesante romane ale cunoscutului scriitor rus Dos­­toievsky. ASILUL ELENA DOAMNA Se scie ca Asilul Elena Damna este un refugiu al orfanelor și al fetelor sărace. Acest Asil, înființat două inimă gene­­rosă, se află acum sub patronagiul M. S. Regina. Mari au fost și sunt bine­facerile culese de pe urma unei asemenea instituțiuni. Mulțime de fete au eșit de aci bune institutóre, bune sețe și bune mame de familii. Ce ar fi făcut ele déca n’ar fi avut unde să primesca instrucțiunea și edu­­cațiunea ? Regretatul [generare Davila, a carui memorie credem de datoria nostră a o reaminti aci, străin de naționalitate, fu un adevărtat întemeietor al acestei insti­tuțiuni bine-făcătore și un adevărat părinte pentru fetele orfane și sărace. Un ministru însă, care se pretinde Ro­mân­iei-beget și cu durere de inimă pen­tru interesele țarei și instituțiunile ei, crede ca este forte nemerit și un lucru cu totul omenesc a lăsa pe drumuri peste 30 de fete, gonite a­ fi din Asii, fără ca ma­mele, rudele sau protectorii lor să fie foste înșciințați mai dinainte. . . . Nici uă procedare asta nu s’a urmat de­cât un simplu ordin al ministrului in­­strucțiunei publice , ministrul a poruncit, și așa a trebuit să se facă. Ieri gena tinerimei școlare, a di gena fetelor din Afilul Elena Domna ! Ce vor face acestei nenorocite fete, lip­site de micjlace, pentru a putea să-și ur­meze învățământul ? Unde vor ajunge ele, lăsate prada lip­sei ș’a mizeriei ? * * * Nu ne importă să se im decâ fetele go­nite din Afilul Elena Domna, fuseseră primite aci pe drept sau pe nedrept și décá bine scu­ráü s’a făcut prin primirea lor ; ceea ce trebuie și suntem datori să se im este câ ele au fost primite aci, u­­nele de câți­va ani, și gonite de nă­dată de d. ministru al instrucțiunei publice, fără nici oă înșciințare prealabilă. Faptul deci prin natura lui este, din tote puntele de vedere, cu totul escesiv și necumpănit, și nu credem ca d. minis­tru al instrucțiunei publice se póte mân­dri cu luării culeși și cu acesta ocasiune. D­lui director al­­ Harului „ROMANULU“ D-le director, Nu m’am recules încă din sdrobitórea lovitură adusă familiei mele, de părinții și ocrotitorii drepturilor României libere și independinte, dar mă simt mai liniștit, și voi purta cu resignațiune greutatea a­­cestei lovituri nedrepte, prin care s’a ni­micit existența familiei mele, rămasă lip­sită de ajutorul și apărătorul iei natu­ral, căci sunt convins că ameni cu ade­vărată iubire de țară, popor și dreptate, de care n’a lipsit nici vă­dată în Româ­nia, dovadă protestările presei și țărei întregi, vor reuși a mă reda greu încer­catei mele familii. Nu mă voi încerca, a proba inocența mea, căci, după cele petrecute, ar fi uă încercare zadarnică, doresc ânsă a sei țara întrega că mai culpabil de­cât și votato­­rii espulzării este d. C.BVasilescu, impiegat provisoriu cl. 2, la secția a III a C. F. R. Acest domn fiind cu mine, Droc Băn­­ciulescu și Opreau într’un biuron, și a­­vând uă ură neîmpăcată asupra mea, pen­tru motivul că-i eram superiorul lui, a vîndut simțimintele nóstre românesci am­basadei austro-ungare pentru 600 arginți, de două-c­eci de ori prețul cu care a vîn­dut Iuda pe Hristos, și a mai avut și nerușinarea a afirma în gura mare în biurog acest act mișelesc. Ce merită un asemenea om ? Las a­­cesta la aprecierea fie­căr’ui Român, rog însă întrega presă a face cunoscut în­­tregei țări numele acestui trădător a in­tereselor și patriei românesci. Am citit ora revista Gazetei Buzeului de Duminică, și am rămas mâhnit de modul cum redactorele iei se încerca a justifica procedura celor ce ne-au espulsat. Nu m’ași fi găndit câtuși de puțin a dice ceva , dar văd­emâ neadevărul coprins într’ânsa și cum ne tratezá ca străini pe pământul românesc, nu am putut a nu esclama: „Oh! tu dulce patrie, câte vi­pere veninuse mai adăpostești la sânul teu, și câți fii ingrați voiesc a opri pro­pășirea și mărirea ta.“ Acest om, în fața protestului general, nu s’a sfiit a dice ca nu suntem Români și nu ne iubim țara, câci am fi cerut împământenirea. Noi nu avem nevoe de împământenire, câci suntem născuți pe pământ românesc, și deci acest apărător ar fi avut numai să schinteie (deci nu de dreptate) cel puțin de imparțialitate ar fi căutat î­nainte de a se pronunța, în arhiva Camerei și de sigur ar fi­ găsit numele tuturor espulzaților, cerând re­cunoscerea nu de acum de curând ci de ani întregi. Pe când Bulgarii, un popor mult mai mic, ba­âncă și vasal, alerga veseli din tote unghiurile țârei a se înscrie ca vo­luntari supt drapelul național spre a se scăpa pe dânșii și frații lor din Rume­­lia de supt jugul străin și a-și forma un stat mare și puternic, noi Românii cu a­­celași dor de țara nostră, suntem espul­­sați pentru ca nutrim numai aceste spe­ranțe, și în fața evenimentelor desfășu­rate la cine știe ce încercări mai grele. Ori­ce deosebire de simțiminte și ju­decată. Dea Dumnezeu ca cei rătăciți să se reîntorcá la credință și să-și spele păca­tul comis. Bine-voiți, d-le director, a publica după aprecierea d-vóstru aceste rânduri, și a primi cu acesta ocasiune asigurarea prea distinsei mele considerațiuni și stime ce vă conserv. I. Corneanu. Busónik 11 (23) Septembre 1885. DE Tj A. IÂ8I Comitetul eșit din întrunirea de la O­­telul Traian, s’a întrunit Marți sora la d. G. Mârzescu. Lupta spune ca s’a avi­­sat mai ántâia la mijlocele cele mai ur­gente de a se strânge bani pentru a veni în ajutorul espulzaților nevoiași, cărora li se vor trimite bani prin comitetul din Bucuresci, instituit în același scop. S’a discutat de asemenea legea de es­­palsiune din 1881 și unul nelegal pe care guvernul îl face. [S’a luat­otărîrea a se întreprinde oă campanie pentru abroga­rea acelei legi. Un deputat și un senator independent vor face acesta propunere imediat după deschiderea Parlamentului. Cu ocasiunea discuțiunei legi de espul­­siune s’a convenit ca ar fi un mijloc pen­tru ca justiția să puta fi sezisată de a­­cesta cestiune. Pentru acesta unul din es­­pulsați n’ar avea de­cât să reintre în țară. In acest caz legea din 1881 prevede ca guvernul îl trimite înaintea tribuna­lelor. Aici adică înaintea justiției să póte perfect dovedi ca măsura guvernului este contrarie Constituțiunei și legei din 1881, și nu seim deca se va găsi un tribunal, să curte, în tot cazul curtea de Casațiu­­ne care să consacreze oă faptă infamă și nelegală a guvernului. Dumineca viitóre la orele 8 sera, va fi uă a doua întrunire la d. Mârzescu. U­­nul din membrii comitetului aclamat la întrunire, din erore s’a omis în lista ce am dat’o, acela este d. Alex. L. Canta­­cuzin Pășcan. ESPULSIUNILE Diarul Lupta vorbind de espulsiuni se exprimă ast­fel: Abrogarea legei de espulsiune din 1881 să impue minței tuturor față cu uzul anti-legal și anti-patriotic ce guvernul a făcut cu ea. Să nu uităm împregiurările din care acea lege a eșit, ele sunt tot așa de rușinose ca și acele din care a e­­șit espunsiunea acestor șase Români. In adevăr, tot presiunea străine să da­­toresce legea din 1881, cu deosebire ca pe atunci era uă altă putere de­cât a­­cum. Atunci servilul de la cârma statu­lui asculta de Ruși, pe când acum ascul­tă de Unguri. Să nu uităm că și atunci printre es­­pulzații de origină străină ca d-rul Rusiei și alții, erau unii sau doui Români din Ba­sarabia.. Impropriitrare n’a înmedi­cat pe guvern ca să-i espulseze și pe dân­șii, după ordinele ministrului rusesc, cum a făcut astă­zi din ordinele celui ungu­resc De la început deci acesta lege a avut uă aplicație infamă, a fost uă lege fratri­cidă. Ea purta pecetea legilor de acesta natură fabricate în țările despotice, eșite din oficinele fondurilor secrete. Acesta lege nu a avut nici uă dată uă aplicație legală, chiar Gabii fostul director a zia­rului „Indépendance Roumaine“ nelegal a fost expulzat. Căci ce a zis Primul mi­nistru în Cameră, când a fost interpelat în acea vreme asupra acelei espulsiuni ? El a răspuns câ Galii făcea chantage și de aceea a luat un asemenea măsură. Apoi le­gea din 1881 este făcută ca să se aplice străinilor cari fac chantage ? Nimenea din cei ce au votat-o precum nici testul ei nu comporta uă ast­fel de explicație. Pentru fapte ca chantage, escrocherie etc., este codul penal care privește pe totá lumea. Român sau străin. Prin urmare întru atât zapacele să află șeful colecti­­vitaței și atâta dispreț are de legi, încât chiar când voesce­a esplica­tă lege dra­conică, chiar atunci aduce niște motive care sunt contrare acelei legi. Acesta lege nu a avut până acum de­cât cele mai triste rude. Aplicată acum patru ani la doui Români din Basarabia, aplicată acum la șase Români din Tran­silvania, ea este oă armă infamă pe care un guvern așa de servil și de puțin scru­pulos ca acel ce-l avem, e capabil să o întrebuințeze până și în contra nostru. Români originari din acesta țară. Și nici póte fi alminterea. In mânile a­­cestui guvern legile cele mai bune și mai inofensive, devin arme otrăvi­tore cu care sunt loviți uă mulțime. Ce să te aștepți de la un guvern räü care mai are încă în mânele sale și uă armă periculosă ? Când un guvern românesc a ajuns a espulsa Români, când nici măcar sentimentul ruși­­șm­ei nu l’a oprit pe acéstǎ cale, atunci ori­ce speranță credem ca s’a stins în inima fie­caruia. Noi ne arătăm lași tocmai când în Europa Intrega este uă recrudescență de sentiment și demnitate națională, când Spania ne dă spectacolul măreț­a unei țeri ce să răducă în piciure numai la a­­tingerea străinului, când Bulgaria își complecteza unitatea ei națională ! Austro-Ungaria, acesta țară compusă din petece de pământ ca și haina peti­cită a unui cerșetor. Austro-Ungaria are atâtea bube în­cât ori din ce parte ar atinge-o cine­va, o face să țipe. Daci vom căuta să-l punem noi balsam pe rănele sale seculare și incurabile atunci nu vom mai putea să ne oprim pe acesta cale. Austro-Ungaria nu țipă numai când e atinsă numai de noi, ci țipă, între altele și când îi atinsă de Italiani. In Italia­ este uă credentă recunoscută de totă lu­mea, care lucreza ziua meaza mare, ține discursuri, face manifestări, etc. In acea puternică iredentă se află o­ mulțime de Italiani din provinciile Austriace, mai cu sema Triesteni. Natural ca guvernul aus­triac a trebuit să atragă de multe ori a­­tențiunea guvernului Italian în acesta privință. Pentru ce Italianii nu s’au gră­bit a espulsa pe confrații lor ? Pentru ce vedem pe guvern ținând uă atitudine demnă în acesta cestiune ? Pentru ce ? Pentru ca în acea țară di­vizată ca partite, șubredă încă ca basă, încurcată ca finance, este ceva mai pre­sus de partite, de divisiuni și încurcă­turi, este sentimentul patriotic. Mazzini nu a fost un farceur ca d. Brătianu, nu a fost un răcnitor ordinar cu singurul fel de a debita banalități patriotice de care să nu fie cel ântâia el convins, cum a fost d. Brătianu. In patria lui Mazzini nu se găsesc instrumente josnice Austri­ace, nu se găsesc ființe cu ambiții ordi­nare cari să nu se gândescă de­cât cum să se agațe mai tare de putere. Aseme­nea lucruri și ființe se găsesc numai la noi, în țara umilirilor și a amanului, în țara îngenuchierii și a lingușirii. E că de ce s’a espulsat șă se Români și de ce au să se mai espulseze și alții toți câți vor figura în registrele ministrului Unguresc de la Bucuresci. FOIȚA ROMANULUI 15 SEPTEM. 40 FAT-FRUMOS da Quy de Maupassant. PARTEA DOUA XX (Urmare). Rival de citara: — Nu este urîtă Magdalena. Este forte libace. Trebue să fie nostimă în intimi­­ate. Spune-mi cum se face ca Duroy să o căsătorască la biserică în urma ctivor­­ului care s’a pronunțat? Norbert de Warenne răspunse: — Se căsătoreste la biserică, pentru în față cu biserica nu era căsătorit ân­­­âia dată! — Pentru ce ? — Făt-frumos, de nepăsare [sau de e­­conomie, cred­use ca este de ajuns să mărgă­a primărie spre a se căsători cu Mag­­dalena Forestier. £ ăj|lipsise prin urmare de bine­cuvîntarea bisericescá, ceea ce pen­tru biserică constituia uă stare de pre­­curvie. Prin urmare, astăc­i vine ca flacăra. _ Spune-mi d-tea care mergi des la Walter în casă, adevărat este ca domna Walter și­­ Du Roy nu mai vorbesc îm­preună ? — Adevăr. Nu voia să-i dea pe fiica s­a de soție. Dar să vede ca George pu­sese mâna pe secretele bătrânului și n’a avut în­cotro. Walter și-a adus a­minte de exemplul lui Laroche-Mathieu și s’a supus îndată. Dar mama încăpățînată ca tóte femeile, a jurat ca nu va mai vorbi cu ginerile iei. Sunt noptimi de tot când sunt față în față. Ea seman­ă a statue, statuia Răsbunarii,iși el este forte plicti­sit cu tóte ce caută să n’o arate. Convorbirea fu întreruptă prin sosirea tinerilor și Suzana apăru la brațul ta­tălui său. Semăna tot o păpușe, o păpușe minu­nată. La spatele lor patru domnișore de o­­nore, câte patru îmbrăcate cu rochii pem­­be, formau un fel de escortă acestei ju­cării împărătesei. D-na Walter le urma dând brațul pă­rintelui marchizului Latorer-Yvalin. Nu umbla,­se țâra, gata să leșine la ori­ce mișcare făcea. Se simțea ca nu mai avea putere ca să facă un pas, cu inima-i bă­­tea în pept. Slăbise, și părul i se albise cu desă­vârșire. Se uita drept înainte ca să nu vad­ă pe nimeni, pentru a nu se gândi de­cât la ceea ce o frământa. In sfârșit veni și George Du Roy cu oă damă bătrână și necunoscută. Ridica capul, umbla obrăsnicesce și la pept purta ca uă picătură de sânge ro­­seta legiunei de onore. Apoi veneau rudele, Rosa cu senatorul Rissolin. Era măritată de șase săptămâni. Contele de Latorer-Yvalin da brațul vi­­contesei de Percenier. Acum George sta în genuche lângă soția ei, în fața altarului luminat. Noul episcop de Tanger apăru eșind din altar, ca să-i unescă în numele lui Dum­­nedeu. Se făcu întrebările obicinuite, schimbă inelele, rosti cuvintele cari-l unea ca un lanț și adresă nuoilor căsătoriți câte­va vorbe creștineșci. Scomotul unor planșete făcu pe toți să întorce capul. D-na Walter plângea cu mânere la obrazi. Trebuia să cedeze. Ce putea să facă ? Dar din cjiua când gonise din odaie pe fiica s­a, refuzând de a o îmbrățișa când se întorsese, din­­ jina, când ejisese încet lui Du Roy—. Esci ființa cea mai degradată ce cunosc; să numai îmi vorbesci nici vă­dată, câci nu-ți voiü răspunde—, suferea­uă dure­re nespusă și de care nu se putea mângâia. Ura pe Suzana într’un mod sălbatic cu uă gelosie de mumă și de amantă înșelată. Și acum un episcop ținea pe fiica m­a cu amantul ce avusese, îi unea într’uă biserică, față cu două mii de persone, față cu dânsa! Și nu putea să fi ° â­mic ! Nu putea să se apuie! Nu putea să strige: „Omul acesta este al meu ! Este amantul meu !“ Unirea pe care o blagoslovesc! este infamă! “ Mai multe femei, înduioșate șopteaă : — Ce mișcată este sărmana mumă ! Episcopul Micea . Faceți parte dintre cei fericiți din a­­cesta lume, dintre cei mai bogați și res­pectați ! D-tea, domnule, pe care talentul te ridică mai pre­sus de­cât alții, d-tea care scrii, care povățuesci, care conduci poporul, ai uă frumosa misiune de înde­plinit și un frumos exemplu de dat! Du Roy îl asculta, îmbătat de mân­drie ! Un fiu al bisericei îi vorbea ast­fel! și la spate simțea că mulțime, că mulțime nebună venită pentru dânsul. I se părea câ­tă putere îl împingea, îl ri­dica ! Devenea unul din stăpânitorii lu­­mei, el fiul sărmanilor țărani de la Can­­teleü. Episcopul își sfîrșise cuvântarea. Când se termină celebrarea religiosă, dere bra­țul soției sale și atunci începu nesfîrșita defilare a invitaților. George se credea un rege, aclamat de un popor. Strângea mânele, îngâna cuvinte cari nu însem­­nau nimic, saluta, răspundea complimen­telor prin : „Vă mulțumesc!“ De vă dată zări pe d-na de Marelle și amintirea tuturor sărutărilor ce-l dedese și primise de la dânsa, amintirea glasu­lui și mângăerilor acestei femei făcu să­­ treca prin vine dorința de a o lua oroic amantă. Era frumosa, elegantă, cu aerul de ștrengar și ochii plini de foc. George se gândea : Nostimă amantă! Cleo se apropie, cam timidă, cam ne­liniștită, și-i întinse mâna. El apucă, a­­cesta mână și o strînse. Atunci simți câ d-na de Marelle îl erta și­­ o strînse mai tare parcă ar fi voit să-i zică . Tot te iubesc, tot a­tea sunt! “ Ochii lor se întâlniră, veseli, plini de iubire. Șopti încet. — La revedere peste puțin. — La revedere peste puțin, răspunse Făt-frumos! . Lumea da năvală, și peste puțin bise­rica rămase jumătate gala. George luă la braț pe Suzana și plecă încet, cu capul în sus; simțea câ-I trec fiori prin trup, fiori reci ce vin din fericirile cele mari. Nu vedea pe nimeni, nu se gân­dea de­cât la dânsul ! Când ajunse în pragul bisericei, 4&ri mulțimea adunată, venită pentru dânsul George Du Roy. Poporul Parisului îl privea și îl in­vidia. Apoi ridicând capul, descoperi la spa­tele pieței Concordia, Camera deputați­lor. I se păru ca va face numai că să­ritură din pragul bisericei până în cor­pul legislativ. Coborî încet treptele Madelenei, și nu vedea pe nimeni. In fața ochilor, orbiți de lumina sorelui, lucea chipul d-nei de Marelle, potrivindu-și lângă oglindă pă­rul încrețit tot­deuna jumulit când se da jos din pat. FINE TÂRGUL IN ȘCOALA Supt acest titlu România j publică ur­matorele : Biletele loteriei Ateneului în loc să s vândă pe la librării, tutungh­ii și alt localuri proprii pentru asemenea târgul se vând prin școli. Directorii și mai cu sema directarei și institutorele de la școlile primare și-a dat sarcina de a vinde bilete de leterit și încă cum ? Cu forța, BÂNCA »PREVEDEREA“ DIN BUCURESC Se aduce la cunoscința publicului ur­mătorul estract din regulamentul depuner lor facultative, spre a servi de normă ce­lor ce doresc a plasa fondurile disponibili Art. 1. Ori­cine, fără osebire de seci sau de naționalitate, este primit a depu­ne în casa băncei »Prevederea“ vezi­ c sume de bani, efecte și bonuri, spre păs­trare sau fructificare. Art. 3. Sumele depuse spre fructificat pe termene­otărâte, se folosesc de pro­centele următore: a) Depunerile făcute pe timp de 3— luni au drept la interese de 5 la sut anual. b) Depunerile pe timp de 6—15 lui 5 și jumătate la sută. c) Depunerile pe timp de la 15 luni în la­t la sută. Art. 9. Bonurile depunerilor facultativ sunt tranmissibile prin îndosarea și vis direcții băncei. Art. 10. Bonurile cu scadență neesp­rată se primesc drept garanție pentru s vansuri de bani.­­ Disposițiunile reglementului de mai sa sunt aplicabile cu începere de la 1 luni 1885. Consiliul de Administrație.

Next