Romanulu, noiembrie 1885 (Anul 29)
1885-11-25
ANUL AL XXIX-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV............................40 bani Deta „ » „ „ III...................2 lei „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . . 2 . — » A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refasă — Fundatore: C. A. ROSETTI 20 BANI E8EMPLARUL REDACȚIUNEA ȘI ADMINISTRAȚIUNEA, CALEA VICTORIEI, 10. B3DXTXXI 3SIBA^ ( 23 ) Directore: VINTILĂ C. ROSETTI BÜUUHERGI 1 SI 18BS In timpul vacanței parlamentare, intră alte cestiuni, am atras atențiunea guvernului asupra stării de plâns în care a ajuns clasa moșnenilor, precum și asupra sarcinelor esorbitante ce i se impun pentru încasarea impositelor ce datoresce. Am arătat atunci că moșiele se vend spre a umple punga portăreilor, că pentru 10 lei datoriă din imposite să ia acestor contribuabili 100 și chiar mai mult. ^acă, după Monitor, câteva exemple : Datorii din imposite Cilicit de portărel. 53 1. 37 b 219 1. 18 dembre, aduce nioi coșuri de felul acesta, care dovedesc încă vă dată că pentru uă sumă ridiculă se vând moșiele moșnenilor, și că cheltuelile portăreilor sunt enorme. E că nici exemple: Datorii din imposit Cheltueli de portărel 160 lei 41 bani 311 lei 80 b. 67 „ 78 „ 311 „ 80 „ Acésta stare de lucruri dovedesce că ómeni, chiar având uă proprietate, sunt în neputință ai’aduce sarcinele din imposite, sau cu alte cuvinte, că pentru acastă numeroasă clasă de cetățeni, sacrificiele ce li se cer sunt prea mari, trec peste ale lor puteri; mai dovedesce că nu numai vițidu să, ci și revoltatare este organizarea care, pentru a ajunge la încasarea unei datorii de 10 lei, impune datornicului o plătită cheltuială de 100 și chiar 200 lei. Asemene lucruri duc la peste clasa moșnenilor, din care pururea s’au rerecrutat cei mai valoroși, mai neobosiți, și mai stăruitori apărători ai țării. In sfîrșit, încheiând studiul nostru asupra acestei cestiuni, cjiceDi : „Legea de urmărire acordă statului uă zecime asupra impozitelor directe pentru acoperirea chieltuelelor de urmărire. /. „Acestă zecime o plătesc toți contribuabilii fară osebire, adică nu numai cei ce sunt urmăriți, ci și aceia cari plătesc la timp, fară nici uă formalitate de urmărire. „In suma de 19 lei de care vorbim mai sus este cuprinsă .Șecimea de urmărire.“ Cu ce drept dor, întrebam noi, sâ mai impun contribuabililor și alte cheltuieli peste zecimea de urmărire ? Constatăm cu fericire că guvernul s’a mișcat, că n’a râmas surd la apelul ce-i făceam pentru a lua măsuri în contra acestei slăbiri a temeliei naționalității române. Intr’adevăr, d. ministru de finance a depus pe biuroul Camerei un proiect de lege pentru „scutirea de facte a esecuțiunilor silite ce se fac cu legea de urmărire asupra imobilelor.“ Vom discuta acest proiect, îndată ce-l vom avea. Senatul are înscris, pentru astăzi, la ordinea Țilei un proiect de lege prin care se trece unei societăți de acționari, ce se va înființa, contractul încheiat de Stat cu fabrica de postav de la Neamțu în privința fabricării în țară a postavului necesar armatei. Măsura ce se propune nu ni se pare de loc nemerită. Ea, daca va fi aprobată de corpurile legiuitore, va avea într’adevăr de efect d’a schimba cu totul, și în roű, posițiunea statului, care, în loc d’a se găsi —ca pânâ acum—în față cu un persona cunoscută și fiind ea însăși că garanție pentru respectarea contractului, se va afla în fața unor necunoscuți, căci acțiunile fiind la purtători, vor trece din mână în mână. Spre a dovedi neajunsurile unei asemene schimbări, n’avem decât sâ amintim greutățile ce a adus statului înlocuirea concesionarilor căilor ferate cu oă societate de acționari. Experiența făcută ar trebui, credem, sâ îndemne pe Camere și pe guvern a nu mai repeta greșela să dată comisă, și pe care greu am plătit’o. Ne mulțumim d’uă cam dată cu acesta singură observațiune, sau mai bine amintire, reservându-ne — dacâ Senatul ar adopta proiectul—d’a discuta cestiunea în amănunt, când ea va veni la Cameră. Desbaterea a fost amânată dopă cam dată. Cestiunea acesta e forte gravă. Noi am discutat-o, încă de când proiectul a fost supus Senatului, în sesiunea trecută. Fiindcă timpul nu ne permite a face altfel, ne mulțămim a reproduce acele articole, sub titlul Credit pentru agricultură. 42 „ 9 „ 219 „ 18 „ 51 „ 85 „ 219 „ 18 , 42 „ 21 , 219 „ 18 „ 25 „ 10 „ 219 , 18 „ 49 „ 80 „ 219 „ 18 „ 1 ^4 „ 11 „ 219 „ 18 „ 19 „ 72 „ 219 „ 18 „ Monitorul de a-laltă ori, 23 ESTO 1 4 V In Senat, se pusese cjilele trecute la ordinea jilei proiectul pentru comercializarea biletelor la ordin subscrise și de necomercianți și pentru afaceri necomerciale. RESBELUL SERB (BULGAR (Telegrame Havas și informatiuni particulare) ale ROMANULUI) 5 Decembre, 7 ore sera Constantinopole, 5 Decembre.—Gadban Effendi, care a fost trimis de curând în Rumelia în calitate de comisar-ajutor, a numit comisar imperial pentru domeniile Sofiei, înlocuind pe Nehad-pașa. Constantinopole, 5 Decembre.A Uă circulară a Porții notifică puterilor că Sultanul, iar nu principele Alecsandru, trebue sa reguleze cu Serbia cestiunea de armistițiu. Enghtera a cerut Porții de a propune întrunirea unei nei conferințe ce s’ar ține la Londra, dar Porta nu pare dispusă a primi acest din urmă oraș ca locul unei conferințe. 7 Decembre, 9 ore dimineța. Petersburg, 6 Decembre.—Gazeta MoscoveiI vorbind despre somațiunea comitelui de Khevenhiller ce a făcut-o principelui Bulgariei, în numele guvernului austro-ungar, spune că nimeni nu scie până unde se pute întinde resbelul și că victoriile Bulgarilor nu pot fi anulate din causa unor combinațiuni politice. Niș, 6 Decembre. — Ministrul de resbel, colonel Petrovici, și-a dat demisiunea. Colonelul Franasovici, actual ministru plenipotențiar la Roma, e chemat a-l înlocui. Constantinopole, 5 Decembre. — Cale indirectă. —Se crede printre cercurile diplomatice că la nota Porței, care revendică pentru Turcia dreptul de a trata despre pace într-un mod direct cu Serbia, principele va obiecta că Turcia a refuzat, contrariu datoriei sale, de a-l ajuta contra Serbiei. Constantinopole, 5 Decembre.— Cale indirectă.—După soliile din Filipopoli, comisarii Lebib Efendi și Gadbani Efendi n’afi avut uă primire escelentă cum pretindea Porta. Se vorbesee mai cu sema despre un meeting care s’a ținut în acest oraș, pentru a protesta contra numirii comisarilor otomani. In cursul acestui meeting, girantul consulatului Rusiei ar fi preconizat restabilirea statului quo ante, ificând că décá nu s’ar primi acesta soluțiune, că intervenire a forței pare iminentă, dar meetingul ar fi fost de părere a a resista până la estrem, și un mare număr de persone ar fi adăugat că ar fi preferit restabilirea statului quo ante, starea de lucruri care esista înaintea tratatului de la San Stefano. Meetingul ar fi dat asemenea uădăsmințire formală depești oficiale din Constantinopol, care ar fi anunțat că nisce petițiuni ar fi fost remise lui Lebib-Efendi pentru ai cere restabilirea statului quo ante. Constantinopole. 5 Decembre.—In fața atitudinei plenipotențiarului englez în ultima ședință a Conferinței, publicarea proclamațiunii adresată Rumelioților pare a fi fost amânată, precum și plecarea lui Devdet-pașa la Filipopoli. De altmintrelea, numirea lui Gadban'V Eendi la Sofia arată asemenea că misiunea de pregătitore trimisă la Filipopol nu va dura mult timp. Cu tote astea Porta a cerut ambasadorilor să numescă comisiunea de anchetă internațională propusă de conferință. Numai Rusia, Austria și Italia au consimțit a-și arăta consulii lor la Filipopol. Germania, neavând consul la Filipopol, va numi un delegat special. Se observă că Porta primește puține nuvele din Filipopoli, ceea ce face să se presupună că telegramele comisarilor sunt oprite. În sfârșit politica celor trei imperii pare a nu fi isbutit în urma învingerii Serbiei, care era până la un ore care prin instrumentul lor militar, pentru a ajuge la restabilirea statului quo ante. Imperiile ar fi voit într’adevăr să evite cu orice prețuă acțiune militară din partea Porții, care avea dreptul absolut de a interveni, conform tratatului din Berlin. Raporturile dintre ambasadele Englitezii și Portei ar fi fure rele. Porta continuă a activa înarmările sale dar începe a-i lipsi banii. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Londra, 5 Decembre.—Liberalii aleși sunt acum în număr de 309, conservatori 244 și Irlandezi 66. Masuah, 5 Decembre.—Generalul italian care comandă la Masuah a luat direcțiunea serviciului administrativ local, dar declarând guvernului egiptian că nu voește să vatăme drepturile suverane ale Sultanului. Guvernatorul a cerut să intre în Egipt cu 180 soldați egiptieni, iar soldații neregulați, cari sunt în număr de 4 sau 5 sute, au trecut la solda Italiei. Roma. 5 Decembre.—Camera. D. Depretis, președintele consiliului, răspundend unei interpelări a d-lui Danzi relativă la ocupațiunea Masnadului, declară că e partizanul politicei coloniale comerciale și nu al politicei comerciale de cuceriri, adăugând că ocupațiunea Masnahului a fost un fapt special devenit necesar prin circumstanțe speciale. Ministrul afacerilor străine, contele de Robilant, declară din partea sa, că e de acord cu d. Depretis, că va urma politica dlui Maneini și adaugă că trebuie să imiteze pe Germania a cărei acțiune protectare urmeza acțiunii comerciale a naționalilor săi. D. Canzi întrebând daca Italia va retrage trupele sale din Masnah.—Când, răspunse contele de Robilant națiunea plantat drapelul său undeva, onorea sea a fiind angagiată, ea nu-1 mai retrage. LUNI, MARȚI, 25, 26 NOEMBRE 1885 Luminâză-te și vei fi: ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tute țîrile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas, Laffire et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt.. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15. Geneva. — Articolele nepublicate se ard — Berlin, 6 Decembre.—Agenția Wolf ,zice că zgomotele ce au circulat prin Bucuresci, privitóre la sănătatea împăratului Germaniei, n’au nici un temei, împăratul se bucură de uă sănătate complectă și a luat parte la un prânz de familie, care s’a dat aeji chiar în palat. DIN AFARA GERMANIA Un articol inspirat a î <jiatula* Norddeutsche Allgemeine Zeitung combate acele chiare care interpreteza mesagiul astfel ca și când nu s’ar recunosce Parlamentului german dreptul de a discuta asupra expulzărilor. Că nu s’a contestat acest drept, rezultă deja din aceea că cancelarul singur a fost acela care a discutat mai in urmă asupra acestei cestiuni. Mesagiul nu este îndreptat decât contra acelei erori de drept, că există un guvern imperial care ar fi în drept de a opri nisce măsuri luate de către guvernul provincial. In urma mesagiului, tote statele federative ar trebui să fie liniștite asupra posibilității unei astfel de usurpări. Precum s’a aflat în urmă, ședința Parlamentului imperial a fost precedată două ședință a consiliului federal, în care cancelarul a comunicat mesagiul și s’a convenit că celelalte guverne federale vor împărtăși ideia de drept cuprinsă în mesagiu. Socialiștii vor propune următorul proiect: Considerând că expulzările în masă a polonilor ruși și austriaci pate să fie urmate de nișce complicațiuni internaționale ; că conform articolului 11 din Constituțiunea imperiului, representația internațională a Germaniei, și conform articolului 4 din aceiași Constituție, poliția relativă la străini este de domeniul guvernului imperial; că interesele Germanilor pate să fie compromise în străinătate în urma expulzărilor, prin posibilitatea unor represalii din partea Austriei și Rusiei — cancelarul imperiului să fie invitat de a dispune cele necesare pentru ca expulsările să fie revocate. Regele Bavariei a avut intențiunea de a trimite oă deputațiune a regimentului bavarez de infanterie No. 16 la înmormântarea regelui Alfonso, care fusese șeful acestui regiment. Din Passau, unde se află regimentul în garnisonă, se comunică ziarului Vossische Zeitung că deputațiunea n’a plecat, fiindcă ministrul german din Madrid, comitele Solms, ar fi declarat că apariția unor deputațiuni militare n’ar fi oportună în momentele de față. Este evident că ministrului german îi era târnă ca nu cumva ura contra Germanilor, de care este cuprinsă masa poporului spaniol de când cu incidentul insulelor Caroline, să dea naștere unor manifestări neplăcute contra militarilor germani. Din acest motiv nu a plecat la Madrid nici deputațiunea regimentului prusian de ulani No. 15, al cărui șef era tot decedatul rege al Spaniei. ENGLITERA Diarul limes și celelalte ziare englese pledează cu insistență pentru incorporarea Birmaniei cucerite la imperiul Indiilor, iar Daily News se pronunță cu energie contra unei asemenea anecsiuni. Organul d-lui Gladstone scrie între altele: Autoritățile cele mai înalte împărtășesc opinia, în ceea ce privește cestiunea Indiilor, că uă politică de anecsiune ar face rea impresiune asupra principilor indigeni ai Indiilor. Déca se va întocmi în Indii un control potrivit asupra curții din Birmania și se va stabili, prin ajutorul ei, siguranța pentru supușii englezi și pentru îndeplinirea îndatoririlor acceptate în mod voluntar și daci se pute găsi în familia regală din Birma un succesor potrivit al regelui Thibo, atunci nu va fi necesar de a întinde, cu acesta ocasiune, frontiera Indiilor engleze. Diarul chinez Jin-Pao regretă că China a denegat orice ajutor vasalului său, regelui Birmaniei; este de temut ca nu cumva Rusia să imiteze atitudinea Englitezei, în ceea ce privesc o Corea. China, scrie numitul 4iai este acum limitrofă cu cele mai puternice trei state maritime ale Europei, adică cu Engliteea, Franța și Rusia, și acesta este în tot cazul un mare pericol pentru Imperiul Ceresc. Raportul următor al corespondentului ziarului Standard, cu data de 27 Noembre, complecteza astfel depeșele oficiale relative la înfrângerea regelui birmanez Thibo : înainte de sosirea nostră la Ava, regele Thibo a trimis parlamentari la corpul de espedițiune, pentru a propune un armistițiu fără a ficșa un timp anumit pentru acesta. Generalul Prondergast a răspuns că singurele condițiuni pe care le-ar putea accepta ar fi : Supunerea necondiționată a regelui, a armatei sale, a țarei întregi și predarea întregei muniții de resbel, și că dânsul așteptă să i se dea răspuns încă în ziua Deorece acest răspuns n’a următore, urmat în ziua următore, trupele au fost puse în mișcare la orele 10 dimineța, pentru a fi debarcate și a face un asalt contra forturilor Avei. Acesta mișcare a trupelor a fost observată de Birmanezi și a băgat frica între ei, care însă n’a prea ținut mult. După acesta s’a stipulat supunerea necondiționată și totală și trupele au fost debarcate pentru a ocupa forturile respective în loc de a le lua cu asalt. întăririle erau forte întinse și cuprindeau, în afară de trei forturi, baterii și valuri dealungul zidurilor vechiei cetăți Ava. Soldații birmanezi au depus armele în momentul când trupele nostre au intrat în diferitele redute și baterii și se părea că dânșii nu regretau întercerea ce a luat-o lucrurile, ci din contră erau veseli de dânsa. In acest interval s’a predat și regele Thibo ca prisonier al Englezilor. SPANIA Diarul Indépendance helge primesce scriea că republicanii din Spania nu vor în CURIER LITERAR SUMAR: Traducțiunile în limba română din limba francesă, germană sau italiană. Greutățile traductorului. Înrîurirea limbei corupte, astăzi vorbite, în limba traductorului.—Traducțiunea comediei Îl ne faut sur er de rien (SS nu cici vorbă mare) a lui Alfred de Musset de d-l Bonifaciu Florescu. Vro câțiva iepuri franțuzesci în ea. — Constantinescu-Teleor și Gallu (C. Drăgulinescu). Nuvele. Acest gen ln literatura noistră. Meritele acestor două nuvelistic A traduce într’uă limbă care acum se întrebuințază și se vindecă de rănile pricinuite în trecut, și care nu e încă sigură de calea ce trebue a’apuce, un capd’operă scris într’uă limbă ale cărei forme au fost consacrate în reslățirea vremei de scriitori iluștri, apoi de us și în fine până și de poporul întreg—nu e tocmai ușure și pre cât sunt de numeróse condițiunile ce trebue să îndeplinescá acesta lucrare de traducțiune ca să merite atențiunea criticei și a întregului public cititor, pe atât sunt de mari însușirile ce se cer traductorului. Citind conșcient uă bună traducțiune în limba nóstrá din limba franceză sau din limba germană și din când în când confruntând testul original cu testul tradus sau numai ghicindu-l, curiosul își dă la fiecare rând pe deplin semn atât de condițiunile cât și de însușirile ce semnalarăm mai sus. Greutățile, neajunsurile și lipsele ce întâmpini a da adevărat pe românesce fiecare frasă a testului, deci nu taie quale ca originalul, cel puțin astfel cum e sensul frasei din test, descuragiază pe cei mai mulți din traductori și-i face a deveni, adesea fără voia lor, cum zice bătrânul adagiu, din traductore, tradutore sau mai adesea prost traductor. De altmintrelc, aceste greutăți, lipse și neajunsuri, nu provin totdeuna din sărăcia limbei române. Recunoscem, și cu deplină siguranță, că rare sunt ocasiunile în cari se poți afirma pe bună dreptate că n’ai cuvânt sau aducătură de frasă română care să-ți dea cuvântul sau frasa francesă sau germană. Se înțelege că se vor găsi cuvinte pe cari părinții noștri nu le cunosceau, cari nasc și la noi ca și în alte limbi .ădată cu noile minuni ale civilisațiunei și progresului în arte, pentru acestea ar trebui să fie cineva un academic de la Crusca sau un academic din vechia societate academică română, ca să nu le primescă în limbă uă dată cu noul obiect, cu noul produs al civilisațiunei. Pe acestea le primim, că el altmintreți ce-am face ? Dobbiaai forse aspettar ehe torni Dante A insegnarci chiamar la ciocolata, II the, la paladina, il guardinfante ? Cosa ehe viene in uso a la giornata Bisogna ben che nn nome le si ponga Ferche si sappia come va chiamata. Recunoscem că pe cât sunt de puține aceste cuvinte cărora noi nu le recusăm dreptul de încetățenire în limba nostră, pe atât sunt de multe ocasiunile în care traductorii uită cuvântul român pentru a pune în locu-î, fără pic de trebuință, un aitul intrat în limbă pe porta cea mare a silogismelor care, la noi, ca și porta templului lui Ianus de la Roma, în ultimele timpuri ale Republicei, pare că nu este să se mai închidă și să se lase numai acea mică portiță pe unde să intre neologismele necesare, cele de felul ciocolatei din versurile poetului italian. Uitarea cuvântului român, înlocuirea lui și înlocuirea întorsăturei curat românesc, cu un cuvânt străin sau cu un întorsătură de frasă străină geniului și apucăturilor străvechi ale limbei nóstre, alcătuesc împreună greul hop de care vin fatal minte să se potiunesca marea majoritate a traductorilor nostril, și de aci, greul păcat al mai tutor traducțiunilor făcute „pe limba romanésca“ cum eíic pe coperte traductori!. Décà esti, adânc și fără leac, molipsit până la măduvă de străinismele în cari înotă biata nóstra limbă, décá ai perdut noțiunea instinctivă a neîntinatului românism, citesc cu aceeași plăcere, sau mai bine cu aceeași nepăsare două traducțiuni: una forte bună,—în marginele puterinței ce se dă a fi traductorului de a o face,—și alta forte rea în care scăldaturile franco-române sau germano-române furnică în fiecare pagină. Deci ânsă ți-a mai rămas ca printr’un fel de bine-cuvântaită minune ceva din limba pe care ai auzit-o vorbindu-se de bătrâni, și daci prin citirea cărților vechi și prin aultul graiului popular (azi și el pe ducă), mai scrl să deosebesci frasa și aducăturile vorbirei românesc! de trasele și aducăturile limbei venetice sau actuale românesc!, apoi, nici vorbă, vei preferi să citesc buna traducțiune, oi pe cea rea aruncând-o sub pat, vei lua testul și vei citi opera în original. Spre a vă convinge de greutățile ce trebue să birue a fi un bun traductor și a recunosce împreună cu noi că a învinge aceste greutăți e un adevărat merit literar, că sarcina e aprópe egală, în ceea ce privesce stilul, cu creațiunea unei noi opere, spre a vedea, mic, aceste lucruri, citiți cu atențiunea ce merită traducțiunea d-lui Bonifaciu Florescu pe care o semnalam în trecut în Curierul nostru de săptămâna trecută. Intre alte comedii și proverbe din care unele sunt în repertoriul aninic al Comediei Francese, Alfred de Musset a scris și 11 ne fant jur et de mien, comedie în trei acte pe care o admiram anii trecuți, jucată în perfecțiune, la Teatrul frances, sau Comedia Francesă din Paris. De la titlu chiar bine și nemerit tradus se nu clici vorbă mare, năzuințele traductorului d’a lucra traducțiunea sea curat pe romănescu apare pe deplin. Cititorul deci, cu ideia ca d. Florescu a lucrat cu cea mai mare grijă traducerea sa, începe să citesca fiind într’un curiosă stare de încordată atențiune, mergi cu citirea din liniă în liniă întocmai cum vânătorul înainteza prin tufișurile și hățișurile podgorielor, colinelor și pârlagelor, după iepurii de la sfîrșitul tomnei. Cu ochii țintă după galicism ca vânătorul după iepure, buzele ți sunt gata să zică uitelor, când nu vede galicism caracterisat, să spună mai male, asta-i un salicism pe românesce ! Făcurăm și noi acésta vânatóre în SS nu dici vorbă mare a d-lui Bonifaciu Florescu; deși n’am prins mulți iepuri franțuzesci prin pajistele smălțate ale lui Musset, arătat pe românesce de profesorul de la s-tul Sava, totuși am prins vr’o câțiva, pe care îl vom întinde aci pentru a-i vedea și d-vostra. V’asigur că alții nu mai sunt; am vânat cu deosebită plăcere, cu pasiune chiar; era, de nu mă înceta memoria, prima traducere bine îngrijită, bine lucrată pe românesce din maldărul ce citisem până acum. In ceea ce privesce observațiunile ce vom face asupra liepuriloru gallici și asupra proveninței lor, pate să mă încet; în privința numărului că atâți sunt și nu mai mulți, cred că nu mă ’ncet. Mai ântéiu (pag. 67) jos în notă : își trecu halatul, în sens de a-1 pune, mă supără, vorbind tot în acea notă la pag. 68 de modul cum fu jucată pentru prima oră la Comedia Francesă 11 ne faut sur et de rien, de artiști, d. Florescu zice că „ Provost, Brindeau, Got, etc. etc. făcură (din ea) uă adevărată sculă. “ Scru că se zice în sens negativ : el ! ce mai sculă mi-e și cutare! cu așteptarea răspunsului : prosta sculă; dar cu așteptarea răspunsului : bun băiat, onorabil cetățân, nu se aude nici uă dată; din contra, când întrebi pe cineva : ce sculă e cutare ? interlocutorul, când cel despre care întrebi merită elogii, nu -ți răspunde direct : e bună sculă, ci din contră, adus de geniul limbei, ziceba nu e sculă, ci om cum se cade. Prin urmare, déca Got, Provost și Brindeau făcută din comedia lui Musset un adevărată sculă, prost făcută. Pare că mă încer; pate că in flient un birou din testul francez îmi stă de cap, și mă face să uit și să nu recunosc românismul lui „a face din ceva uă adevărată sculă.“ Mai la vale, (pag. 76) nu cred că Jossettes să traduc prin benghiuri, ci prin gropițe ; benghiul e altceva ; nu se zice (pag. 77) „a eși în uliță (pentru a te plimba) ci pe uliță“. Nu e românescá construcțiunea gerundivă din frasa: „Primesce visite, singură, peste 4. Pe uă sofa elastică, „uă perdea pe mire dând uă slabă lumină“ (pag. 78); pe românesce s’ar fac ®