Romanulu, ianuarie 1886 (Anul 30)
1886-01-14
U ROMANULU 15 IANUARIE 1886 așa încât el este astăzi arbitrul situațiunei politice în Englitera. Irlandesii cer și situațiunea creată diferitelor partide de ultimele alegeri îl îndemna a nu slăbi în cerințele lor, cer ca Irlandei să i se dea un guvern național, ca ea se-și aibă parlamentul și ministerul său. Cu alte cuvinte, irlandezii pretind ca se nu remână alipiți la Englitera decât federativ. Și, spre a ajunge la acest scop, promit ajutorul și susținerea lor, fără de care nici unul din cele două partide nu se va putea ține la putere, aceluia care le va da satisfacere. Acesta e în momentul de față, întrucât priveșce interiorul, nodul gordian al politicei engleze și dezlegarea lui atâta îngrijorare produce încât —lucru anormal în sistema constituțională — au început a se ivi și a se accentua din ce în ce mai mult apeluri către cele două partide tari și whig de a-șî uita deosebirile de principie și a se uni, a-și da mâna pentru apărarea integrității patriei. Atât e de ajuns, spre a dovedi afirmarea nostru că nu fără griji a început Englitera anul 1886. Francia, scăpată de tema ce aru un moment, la cele din urmă alegeri, că republica e amenințată de un pericol imediat, asigurată apoi precum prin realegerea d-lui Grevy la președenția republicei și prin formarea ministerului Freycinet, care corespunde vederilor majorității republicane mai mult decât cel precedent, va trebui să resolve multe probleme spinose. Politica colonială, restabilirea echilibrului în financie, luptele din Tonchin, Madagascarul, crima ce bântuie de mai mulți ani și din ce în ce mai acută devine, sunt cestiuni care nu pot să nu îngrijoreze pe cei cari se ocupă și se interesă de afacerile republicei. Deci, nici în Francia, situațiunea cu care s’a început anul 1886 nu e lipsită de multe și mari dificultăți. Germania, arbitrul actual al politicei europene, deși uă îmbunătățire s’a produs în starea-i economică prin regimul de protecțiune introdus de câțiva ani, deși sicur naintăză necontenit și deschide noul debușeuri produselor sale; deși, din alt punt de vedere, prin sistema socialismului de stat a dat orecare satisfaceri unora din cerințele poporațiunii muncitore, vede totuși socialismul crescând, întărindi-se, căpătând aderenți și deci nu fără mari și reale dificultăți a început anul 1886. Rusia, cu tote că luptele și agitațiunile nihiliste par a fi încetat, sau cel puțin a nu se mai produce cu tăria și continuitatea din trecut, se găsesce într’uă situațiune, care numai mulțămitare nu pate fi. Crisa o bântuie și cerealele iei nu mai găsesc cumpărători; deficitele bugetare au ajuns uă stare normală și se repetă pe fiece an ; hârtia monetă se îmulțesce mereu și proporțional se depresiază. Pe lângă acestea, nu se poate crede că poporul pate fi mulțămit cu un regim în care nu juca alt rol decât cel d’a plăti nevoile și chiar fantasiele puterii. Prin urmare, nici marea împărățiă a Țarilor n’a început anul 1886, sau mai exact nu-i începe, căci și Rușii mai păstrază calendarul care minte cu 12 file, în condițiuni mulțămitore. . Austro-Ungaria, scuduită și ea de crisă, ca și celelalte state europene, e în același timp adânc frământată de luptele legitime ale naționalităților pentru aspirațiunile lor naționale. Când acum câțiva ani, cu consimțimentul general al Europei, se făcu chiar un resbel crâncen și sângeros pentru a scăpa de supt jug poporațiuni apăsate, oricine înțelege că poporele din Austro-Ungaria, egale cel puțin celor din ele care dețin puterea, în multe privințe, și prin numer și deci prin însemnătate de fapt superiore, nu pot suferi că supremație, un jug, care le stânjinesce mersul spre propășire, nu pot suferi să tactice supremații care tinde a le răpi patrimoniul sacru al fiecăruia, adică limba și naționalitatea. Prin urmare, pe lângă problemele de ordine economică pe care până acum Austro-Ungaria le-a resolvat și crede a le resolva și pe viitor în favorea cu sprijinul Germaniei și înrîurirea asupra statelor orientale, între care e și România, Austro-Ungaria e rosä deuă luptă și frământare internă, care numai bine, din puntul de vedere al actualei stări de lucruri, nu prevestesce. E deci bine înțeles că nici monarhia vecină n’a început fără griji noul an 1886. Italia, după ce din succes în succes a mers până la definitiva-i constituire; după ce a resolvat grave probleme de ordine economică cu uă fericire miraculosá, se găsesce acum în frământarea ce produce uă scrisă agricolă îndelungată și căreia pare a nu fi ușor d’a i se găsi uă soluțiune. Ea, spre a se consacra în întregime acestei reforme de ordine cu totul interioră, pare a fi renunțat a juca vr’un rol vădit în politica generală europenă și s’a alipit la alianța celor trei împărați, alianță d’ale cărei considerațiuni ține pate prea mult semn în ceea ce face în a el politică estemara. Oricum, nici țara binecuvântată de natură nu a început anul 1886 cu inima cu totul liniștită. Spania, în cele din urmă luni ale anului 1885, a dat dovadă d’uă energii la care mar ^nimeni, în lumea politică, nu s’aștepta: ea și-a apărat, chiar contra Germaniei, drepturile asupra Carolinelor și, prin unirea deplină a tutor partidelor, prin uitarea tutororelor și întrunirea întregei națiuni în acesta apărare, a isbutit ca drepturile ei să fie recunoscute. Acest fapt pe care, ca Români, nu ne sfiim, din contră ne credem datori d’al semnala și califica de măreț, va fi însemnat în istoria politică actuală cu uă patrá albă. După acesta, Regele Spaniei muri și toți amicii acelei frumuse, interesante și binecuvântate țări să temură că tulburările vor începe din nou și din nou țara va fi dată pradă resbelului civil, resbelului între frați, care e mai dureros, mai păgubitor decât orice resbel, prin el însuși dureros și păgubitor. Chiar în Spania fură asemene temere și, supt presiunea iei, guvernul conservator — deși necontenit pretindea, ca toți cei cari sunt la guvern, că reprezintă majoritatea națiunii și se bucură de a iei încredere —se retrase și consiliă pe regentă a chiema pe liberali la putere. Acest fapt, din punt de vedere constituțional privit, dovedeste că, nu pe adevăr, se întemeia, regimul conservator, în acelaș timp ea se consituie uă dovadit de patriotism în favorea acelui guvern, fapt pe care nu erou a’l semnala, ș’a’l da și altora de exemplu. Liniștea fu pretutindeni păstrată și un fapt nou, unirea de isnová a tutor partitelor, se reproduse și, cel puțin pentru moment—deși regele e un copilă de vr’uă 4 ani și regența uă femelă—pacea domnesce în peninsula iberică. Prin urmare, Spania—scăpată cel puțin pentru începutul noului an de temerea unui resbel civil, poatem fice c’a intrat în 1886 mai bine decât s’aștepta. Dar, nu în acesta stă totă fericirea; suferințele sunt mari acolo, și mai cu semn acolo, de vreme ce nu numai considerațiuni dinastice, nu numai voința d’a avea orecare privilegie, ci mai cu osebire roua stare economică, a pus arma, în trecut, în mânele unora din provinciele spaniole. Ne-ar mai rămâne, spre a completa aceste succinte dare de somn se vorbim de Turcia, de Serbia, de Bulgaria și de Grecia. Vom fi scurți, pentru că faptele petrecute în aceste țări, în timpii din urmă, sunt tuturor cunoscute. Turcia, care n’a avut fiă curagiul, fiă putința d’a’și păstra și a face respectate drepturile ce tratatul de la Berlin îl dau asupra Rumeliei, trebue să se aștepte a să redea din nou ciontită. Ș’acesta negreșit nu póte lăsa să se cradă câ, cu bine, a început anul chrestneisc 1886. Cât pentru situațiunea internă, cine așteptatu-s’a vr’aă dată ca bine să fiă ? Nimeni și deci, la începutul lui 1886, nu se póte constata decât progresul acelui neîncetat proces de descompunere, care la peire va duce pe Turcia. Serbia începe anul 1886 și bine și réü. Bine, pentru că vede acum teritoriul ieiliberat de trupe străine. Réți, pentru că visul de supremația în peninsula balcanică a dispărut, prin cele din urmă evenimente și, din alipirea la politica austriacă, statul sârbesc nu s’a ales decât cu umilirea pe d’uă parte și cu subjugarea economică pe de alta. Pasivul, la care trebue a se adauge dificultățile interiore, e prea mare, pentru ca vr’un sârb din cel ce se ocupă cu afacerile publice ale țărei sale, se pute avea acum un fericit început de an. Grecia începe să facă un esperiență durerosă, dar pare necesară pentru ea. Cu începutul anului 1886, ea vede că pergamentele nu mai exercită înrîurirea din trecut și că farmecul literaturei, și vitejiei străbune nu mult mai póte apăsa în balanța cu care lumea politică de astăzî cântăresce drepturile poporelor. Ea perde deci uă ilusiune forte dulce și până acum mult producătore f și e firesc deci ca nu cu veselie să începá anul nou 1886. Bulgaria, stat tânăr, copil între statele europene, începe anul nou cu bucuria copiilor. Ea și-a luat, de câteva luni, darul de anul nou și pe fi ce merge să încredințeză nu numai că bine a făcut, ci și că nu se mai găsesce nimeni care să încerce a-i contraria gustul. Din contră, anul nou îi aduce amici și susțiitori pe cari începuse a despera d’a-i avea. Mai mult, ea, prin victoriele ce a repurtat asupra Serbiei, a luat acum supremația morală între poporele slave din peninsula balcanică. Intr’un cuvânt, Bulgaria începe anul bine, căci asigurare dobândesce că mărită și unită va rămâne. Belgia, Olanda, Norvegia urmeza un curs normal în desvotarea lor. Nu mai vorbim de aceste state. Cum însă începe România anul nou 1886? Nu ne spunem părerea, pentru că spăimântător de negru vedem viitorul. Și doritori forte am fi să ne înșelăm. Am dori ca guvernul se se emancipe de înrîurirea, înăuntru, a celor cari întocmesc zestre pentru orice guvern, când li se dă pe mână traista de grăunțe; am dori asemene să se emancipe de presiunea esterioră, pentru că economicesce țara să resufle și să pută a se pune pe un drum sigur de prosperitate. Din nefericire, ori cât am dori și am voi, asemeni ilustrni nu ne putem face. Deci, nu cu fericire și bucurie începem și incepe România anul 1886. Acesta privincie are același sânge ca hal nostru. c Un vas de resbel frumos se afla grifele trecute în portul nostru. In ajunul plecării a sele, comandantele și oficierii de stat major, cărora fruntea poporațiunei le făcuse primirea cea mai bună, au dat pe vas, un bal urmat de un lunch. Toalete frumuse și costumele cele mai bogate și variate au animat acesta întrunire, la care au luat parte guvernorele Macedoniei, consulele Franciei, al Enghitezei și al României, oficierii superiori din armata turcă etc. Orchestra era compusa de musicanți vienesi, cu mult talent. Când Valiul a părăsit vasul, s’a tras tunuri. Acesta mică serbare maritimă va rămâne mult timp în memoria locuitorilor din Sas Ionic. DIN MACEDONIA Corespondințele cfiarului frances Le Temps trimite din Salonic oă lungă scrisore din care extragem urmatórele rînduri, cari aduc ore care lumini asupra situa iunei. După un acalmie care ne făcea să întrevedem uă soluțiune pacifică a conflictului greco-turco, dese sosiri maritime dau portului din Salonic, de la finele lunei trecute, uă nouă animațiune. Nu trece și fără a vedea înaintându-se spre port vase turcesci sau austriace încărcate cu oștire sau munițiuni. Acesta activitate me face se cred că acuma Porta are recurs nu numai la puterile militare pe care le întreține în Europa și în Asia, dar că a îndreptat spre hotarul grecesc tot ranportul pe care -l pute da provinciile sale africane. Astfel am ve fut debarcând, săptemâna trecută, un batalion în rîndurile căruia era un mare număr de arabi. Ariergarda acestor trupe era precedată de catâri, încărcați cu lâc și roșii ornate cu arabesci în care se aflau bagagiurile jofferilor. Cercetând, aflai că marea parte a acestor soldați faceau parte din prima reservă, aparținând corpului al 6-lea și 7-lea. Cuartierul general era stabilit în pașa lîcul Yrak și Yemen. Am observat în aceașî fi că arabi de uă mare statură sunt întrebuințați ca servanți în artileria otomană. Cu tote aceste preparative se pretinde aci că Porta are disposițiuni conciliante. Guvernul grecesc va fi nevoit ca să se cedeze curentului care este în favorea resbelul. SCIRI D’ALE PILEI de Monitorul oficial publică în numărul séu 1 ianuarie un înalt ordin de <jir adresat de M. S. Regele astei româneîn anul care s’a închis am fost mul»țămit de voi și vĕ mulțămesc. Urmați dér »și în viitor pe acésta cale, și resplata »vüstru ceă mai frumosa va fi recunos»cința Patriei.» * * * Eri, conform programei ce am publicat în numărul trecut, M. S. Regele, încongiurat de înalții demnitari ai Statului și de casa sea civilă și militară, a asistat la Mitropolia la serviciul divin, oficiat de Mitropolitul primat. In urmă, M. S. Regele a trecut în revistă trupele înșirate în curtea Mitropoliei, și apoi a mers, în apartamentele I. P. S. Mitropolitului pentru a primi felicitațiunile asistenților. * Știrea dată de unele gazete vieneze și reprodusă de câteva date din Bucuresci că adică uă conferință europena se va întruni la Bucuresci pentru a regula conflictul bulgaro-sârb, ia din ce în ce mai multă consistență. Se zice chiar că guvernul român are intențiunea de a face din propria-i inițiativă câteva propuneri membrilor conferinței. Se spunea ieri că boiarului Marcovici a dat îndărăt și că dr. Leonti speră într’un repede însănătoșire. * * * Se zice că biroul Camerei a primit bilele acestea din partea călugărilor de la muntele Athos uă petițiune prin care cer , represintanților națiunea să se înscrie și pentru ei uă sumă pre care de ajutore în bugetul cultelor. Ni se pare că sunt destule subvențiunile piese și evlaviose pe cari departamentul cultelor a înscris în bugetul séu. , Cererea călugărilor de la sf. Agora are mai toți sorți de.... nereușită. . * 1 * * Societatea Crucea Roșie română a primit zilele trecute suma de 3000 lei, înmânată casierului de d. general Angelescu, comandantul corpului III de armată. Acesta sumă provine din banii încasați la un bal dat la Brăila prin inițiativa d-lui general Angelescu. *1 * * Conferințele Ateneului bucurescen vor începe între 10 și 15 ianuarie și vor continua până la finele lui Marte, ca și pe e trecut, de două ori pe săptemâna. . * * * D-nii N. Pesiacov și Faranda au intentat, un proces în daune interese direcțiunele regale a drumurilor de fer române, pentru pagubele ce le-au pricinuit, lasă pădure după proprietatea d-lor din Prahova, scânteile locomotivei unui tren accelerat. Pădurea s’a aprins. Procesul se va judeca înaintea cursei de apel la 9 Februarie. * * * Consiliul de administrațiune al creditului funciar a hotărît, spune iidépendance, să vân fără parte din moșiele ce îngrijesce pe socotela lui, deorece ele nu produc nimic, fiind fórte rea îngrijite de agenții creditului. La 3 Februarie viitor, trei din aceste moșii vor fi scose în venitare. * * * In curând, uă nouă venatore se va face la Țibănești, proprietatea d-lui Carp. Se (fice câ la acésta vénatóre va asista și M. S. Regele. * * * Lucrările comisiunei municipale însărcinate cu elaborarea noului tarif de accise ale comunei Bucuresci merg forte încet. Alaltăieri sera, membrii acestei comisiuni s’au întrunit la d. dr. Sergiu pentru a se consfătui. * * * Procesul incendiatorilor din Câmpulung se va judeca în viitorea sesiune a curții cu jurați din luna lui Marte. In acest proces vor figura 9 inculpați, 1001 de martori și 25 persone ca parte civilă. * * * In urma cererilor adresate de minister și de direcțiunile diferitelor institute private d-lor Moceanu și Velescu pentru a li se recomanda profesori de gimnastică, necesari că sculele publice și particulare, d-nii Moceanu și Velescu vor înființa că scala anume unde să se potă prepara cei ce doresc asemenea posturi. * * * Se vede fiie epoca, că d. Moruzi, prefectul poliției, este supus furturilor, cum sunt supuși copii vărsatului. Astă prim-véra i s’a furat hainele din casă. Sâmbătă sera pe când era în culisele teatrului, în momentul când s’a întâmplat accidentul israelitului Rubinstein, un pungaș dibaciu a furat ceasornicul și lanțul d-lui prefect chiar din buzunarul vestei! * * * Consiliul comunal s’a întrunit alaltâ-eri ș’a întocmit cele cinci comisiuni de recensenent pentru examinarea prefacerilor. Delegații consiliului comunal vor fi, după votul dat eri, cinci d-ni consilieri și cei cinci controlori ai comunei. Pentru comercianți, s’au tras la sorți câte trei din cei mai greu impuși din fiecare circumscripțiune, pentru ca cel d’anteiü eșit la sorți de n’ar putea lua parte sa fie inlocul d’al douilea și așa mai departe. S’au numit asemene cinci comisiuni, compuse de câte doui d-nn consilieri, care se se ocupe cu întocmirea listelor electorale provisorie atât pentru Cameră și Senat, cât și pentru comuna pe anul 1886. * * * SPECTRUL RUS Supt acest titlu se scrie din Londra diarului V Indépendance helge . Evenimentul dile1 este discursul rostit în consiliul legislativ al Indiei de către vice-regele lordul Dufferin. Regintele marii nóstre colonii a avut curagiul să insinueze că conflictul anglo-rus de sigur că are să renască într'un di- El a declarat că trebuea a ține sema de secțiunile trecutului și că India trebuia să fie întotdeuna gata și să se aștepte la tot. Tocmai în vederea evenimentelor viitore, vice regele supune consiliului legislativ al Indiei un proiect de lege pentru un nou imposit, asupra a 300.000 persone. Acest imposit va privi mai cu sema pe FOIȚA ROMANULUI U IANUARIU 54 UMILIȚII SI OFENSAȚII DE Th. Dostoievsky PARTEA A PATRA VII (armare). Me duse la un neguțător care își întinse marfa pe stradă și îmi cumpără un cocoș și un pesce de turtă dulce, câteva cofeturi și un măr; când își deschise portmoneul mâinile îi tremurau atât de tare încât îi căi fură monetă de cinci capechi, o luai de jos și îi o dedei. Dar, el îmi o dărui mie, și după ce-mi dete ceea ce-mi cumpărase, își trecu mâna prin păru-mi și se depărtă fără se mi fică și d’astă dată nimic. Spusei mamei ceea ce mi se întâmplase; mai ântâia nu voi să mi crede; apoi se bucură fórte mult și îmi făcu tot [felul de întrebări; mă sărută, plângea și când sfîrșit sĕ-i spui tot, îmi fise că nu trebuia să-mi mai fie frică de el, că începusem sĕ-i plac și că fără îndoială că el venea înadins pentru a mi vedea; în fine, îmi recomandă so fiu blândă și drăgălașă cu dânsul. A doua fi plouă într’una. Mama mé trămise de mai multe ori dimineța, deși îi spusesem că bunicul nu venea decât spre scru; mé urma de departe și sta ascunsă la colțul unei case; tot astfel făcurăm și în fiua viitóre; dar bunicul nu veni. Plóia nu încetase; mama răci și fu nevoită să nu se mai dea jos din pat. I In ziua a opta, bunicul veni pe stradă, îmi cumpără iarăși un peste și un măr, și ca și altă dată nu-mi fise nimic. Când mă părăsi, îl urmai încet; voiam să sora unde locuia pentru a-i spune mamei. Mergeam după el, de cealaltă parte a stradei, și nu mă băgă de somn. Ședea forte departe, nu în casa în care a locuit în urmă, dar într’uă altă stradă și într’uă altă casă, în cazul al patrulea. Era tar<fiu când mă întorsei acasă ; mama, care nu selace mă făcusem, era forte neliniștită. Când îi spusei ceea ce făcusem fu forte mulțumită și fise că se va duce a doua zi la bunicul; dar a două orli după ce se mai gândi îi fuse frică să se ducă; acesta ținu trei cfile ; în cele din urmă, renunță la acesta ideiă și mă chemă și îmi fise: »Nellx sunt forte bolnavă și nu pot să mi duc la bunicul; dar îi am scris; du-te și îi dă acesta scrisóre. Il vei privi pe când o va citi, vei observa bine ceea ce va duce Și ce va face; în fine, vei îngenunchia dinaintea lui și îi vei cere să ierte pe mama mea...» Plângea pe când îmi spunea tóte acestea; îmi disese îngenunchia lângă ea dinaintea icúnei, rugă pe Dumnedeu, îmi făcu semnul crucei pe frunte; cu tote că erea bolnavă, voia să mă însoțască până în stradă și mé urmă mult timp din ochi. Găsit ușa deschisă, bunicul ședea la masă și mânca uă bucată de pâne uscată. Azor îl privea cum mânca și da din cadă. Ferestrele camerei de atunci erau fórte mici; nu avea ca mobilă decât uă masă și un scaun. Când mé védu fu înspăimântat și începu să-l tremure tot corpul, îmi fu și mie frică, și fără să die un cuvânt mé apropiat și pusei scrisorea pe masă, îndată ce o védu deveni furios; se sculă repede, puse mâna pe baston și-l ridică d’asupra capului meu; dér nu mé bătu. Mé duse péné la ușe și mé împinse afară. N’avusesemâncă timpul se cobor primele trepte ale scării, când îl vedui, că deschide ușa și-mi aruncă scrisórea care nu era scosa din plic. Mé întorsei acasă și spusei tot mamei,care începu sĕ plângă și o apucă un fel de friguri. VIII In acel moment, cuvintele copilei fură întrerupte de un trăsnet, și începu se plouă. Ne aflarăm de nădată într’u întunecime completă, și Ana Andreievna înspăimântată, începu să se închine. Toți tăcură. Peste câteva momente, Skmeniev se apropia de ferestră și disc : — Asta n’are să ție mult. Apoi începu să se preumble de la un capăt la cell-alt al camerei. Nelly, aflându-se în prada unei agitațiuni forte mari, urma din ochi tóte mișcările lui evitând d’a se uita la mine. — Urmeza, dise bătrânul, după ce seda pe fotoliu. — Da, da! urmeza, mica mea porumbiță, adăuga Ana Andreievna. Nelly privi în giurul ei cu frică. — Nu l’ai mai revedut ? întrebă Ikmeniew. — Nu l’am mai revedut, în timp de trei septemâni, disc Nelly urmând. Venise crna și ningea. A mai întâlnit tot in acel loc și fui forte mulțămita, căci mama era forte tristă că el nu mai venea, îndată ce-1 jefui, alergai de cealaltă parte a stradei, pentru a’l face se védá că fugeam de el, îmi întorsei capul și-l vedui mai ântuia că se grăbea să vie spre mine, apoi alergând pentru a mă ajunge și strigându-me : Nelly, Nelly! Azor alerga după el, îmi fu milă de bunicul și mă oprii. Atunci, s’apropiă de mine, mé luă de mână și mé duse cu el; dar când védu ca plângeam, se opri, mé privi și se aplică ca se mé sărute. Atunci védu că pantofii mi-erau rupți și mă întrebă décà nu mai am alții. Iidisel că mama n’avea de loc bani, și că stăpânul casei unde locuiam ne dedea să mâncăm de milă. Nu răspinse nimic, darmé conduse în târg, îmi cumpără uă pereche de pantofi pe cari îi încălțai, și apoi mă luă la densul; pe drum, intră într’uă prăvălie și-mi cumpără uă prăjitură și bombane, și când ajunserăm acasă îmi duse se le mănânc și începuse mă privescá drept în față. Azor își puse laba pe masă pentru a-mi cere prăjitură, și îl dedei. Acesta îi plăcu forte mult bunicului, care mă luă lângă el, îmi puse mâna pe cap și mă întrebă daca am învățat ceva. Ii spusei tot ce sciam, și-mi disese vin la el în tóte dăele, la orele trei, pentru a-mi da lecțiuni. Apoi îmi porunci să-mi întorc cu capul spre ferestra și să nu me uit înapoi pene ca nu-mi va dice. Stătu cum îmi poruncise, dar îmi întorsei încet capul și vedui că descusea un colț al pernei de unde scotea bani, îmi dete patru ruble, dicându-mi: «Astea sunt numai pentru tine.» Mai ântei le luai, dar după ce mă gândii puțin îi disei: : «Décá sunt numai pentru mine, atunci nu le iau.» Bunicul se supără și-mi dise : «Ia-le, fă cu ele ce-i vrea și dute d’aici,» și mă lasă să plec fără să mi sărute. Mama era din ce în ce mai rea; un student care venea câte uă dată la fabricantul de coșciuguri o îngrija și îi prescria doctorii. După ordinul mamei, începui să mé duc mai des lă bunicul, îmi cumpărase noul testament și un marté de geografie, pe care m’a pus să le înveț; îmi dedea explicacațiuni asupra diferitelor țeri și asupra locuitorilor lor, asupra moravurilor, asupra timpurilor vechi, cum Christ a iertat pe omeni. Era forte mulțămit când îl făceam vr’aă întrebare; suni povestea tot felul de lucruri și-mi vorbea mut [despre bunul Dumnedeu. Erau cine in cari nu mé punea sc ínvéi, și atunci mă jucam cu Azor, cu care mé prietenisem forte mult. Il făceam se sară peste un baston, și bunicul rîdea și mă mângâia. Dar rîdea forte rar : erau oile în cari, după ce vorbea mult, tăcea do uă dată și rămânea nemișcat, ca cum ar fi fost adormit, deși avea ochii deschiși; stetea astfel pene ce se făcea nopte, și atunci se scula înspăimântat. In alte file îl găseam ședend într’un fotoliu, cugetând și neaudind nimic, cu Azor culcat la piciorele lui. Așteptam, așteptam, tușeam, nu se uita de loc la mine, și apoi plecam. Când mă duceam la mama care mă aștepta, ședeam lângă patul iei, îl povesteam ceea ce se întâmplase și ședeam astfel forte mult noptea, ea povestind și ea ascultând ceea ce-i spuneam despre bunicul, ceea ce făcuse în diua aceia, ce istorii îmi povestise și ce lecțiuni îmi dedese se învăț. Ii vorbeam de Azor, îl duceam că făcea tot felul de nezdrăvănii și că bunicul rîdea; atunci era forte veselă rîdea și mă punea se reîncep, apoi începea să se ruge lui Dumnedeu. (Urmare în numeral viitor.) ------ iiwwiMiii ..iWraWMIfiffllMgin»»»«——