Romanulu, ianuarie 1886 (Anul 30)

1886-01-14

U ROMANULU 15 IANUARIE 1886 așa în­cât el este astăzi arbitrul si­­tuațiunei politice în Englitera. Irlandesii cer și situațiunea creată diferitelor partide de ultimele alegeri îl îndemna a nu slăbi în cerințele lor, cer ca Irlandei să i se dea un guvern național, ca ea se-și aibă parlamentul și ministerul său. Cu alte cuvinte, irlandezii pretind ca se nu remână alipiți la Englitera de­cât federativ. Și, spre a ajunge la acest scop, promit ajutorul și susținerea lor, fără de care nici unul din cele două par­tide nu se va putea ține la putere, aceluia care le va da satisfacere. Acesta e în momentul de față, în­tru­cât priveșce interiorul, nodul gor­dian al politicei engleze și dezlega­­rea lui atâta îngrijorare produce în­cât —lucru anormal în sistema consti­tuțională — au început a se ivi și a se accentua din ce în ce mai mult apeluri către cele două partide tari și whig de a-șî uita deosebirile de prin­cipie și a se uni, a-și da mâna pen­tru apărarea integrității patriei. Atât e de ajuns, spre a dovedi a­­firmarea nostru că nu fără griji a început Englitera anul 1886. Francia, scăpată de tema ce aru un moment, la cele din urmă ale­geri, că republica e amenințată de un pericol imediat, asigurată apoi pre­­cum prin realegerea d-lui Grevy la președenția republicei și prin forma­rea ministerului Freycinet, care co­respunde vederilor majorității repu­blicane mai mult de­cât cel prece­dent, va trebui să resolve multe pro­bleme spinose. Politica colonială, restabilirea e­­chilibrului în financie, luptele din Tonchin, Madagascarul, crima ce bân­tuie de mai mulți ani și din ce în ce mai acută devine, sunt cestiuni care nu pot să nu îngrijoreze pe cei cari se ocupă și se interesă de afacerile republicei. Deci, nici în Francia, situațiunea cu care s’a început anul 1886 nu e lipsită de multe și mari dificultăți. Germania, arbitrul actual al poli­ticei europene, de­și uă îmbunătă­țire s’a produs în starea-i economică prin regimul de protecțiune introdus de câți­va ani, de­și sicur naintăză necontenit și deschide noul debușe­­uri produselor sale; de­și, din alt punt de vedere, prin sistema socia­lismului de stat a dat ore­care sa­tisfaceri unora din cerințele popora­­țiunii muncitore, vede totuși socia­lismul crescând, întărindi­-se, căpă­tând aderenți și deci nu fără mari și reale dificultăți a început anul 1886. Rusia, cu tote că luptele și agi­tațiunile nihiliste par a fi încetat, sau cel puțin a nu se mai produce cu tăria și continuitatea din trecut, se găsesce într’uă situațiune, care nu­mai mulțămitare nu pate fi. Crisa o bântuie și cerealele iei nu mai găsesc cumpărători; deficitele bugetare au ajuns uă stare normală și se repetă pe fie­ce an ; h­ârtia monetă se îmulțesce mereu și pro­porțional se depresiază. Pe lângă acestea, nu se poate crede că poporul pate fi mulțămit cu un regim în care nu juca alt rol de­cât cel d’a plăti nevoile și chiar fanta­­siele puterii. Prin urmare, nici marea împără­­țiă a Țarilor n’a început anul 1886, sau mai exact nu-i începe, căci și Rușii mai păstrază calendarul care minte cu 12­­ file, în condițiuni mul­­țămitore. . Austro-Ungaria, scuduită și ea de crisă, ca și cele­l­alte state europene, e în același timp adânc frământată de luptele legitime ale naționalități­lor pentru aspirațiunile lor națio­nale. Când acum câți­va ani, cu con­­simțimentul general al Europei, se făcu chiar un resbel crâncen și sân­geros pentru a scăpa de supt jug poporațiuni apăsate, ori­cine înțelege că poporele din Austro-Ungaria, e­­gale cel puțin celor din ele care dețin puterea, în multe privințe, și prin numer și deci prin însemnă­tate de fapt superiore, nu pot suferi că supremație, un jug, care le stân­­jinesce mersul spre propășire, nu pot suferi să tactice supremații care tinde a le răpi patrimoniul sacru al fie­căruia, adică limba și naționali­tatea. Prin urmare, pe lângă problemele de ordine economică pe care până acum Austro-Ungaria le-a resolvat și crede a le resolva și pe viitor în favore­a cu sprijinul Germaniei și în­­rîurirea asupra statelor orientale, în­tre care e și România, Austro-Un­garia e rosä de­uă luptă și fră­mântare internă, care numai bine, din puntul de vedere al actualei stări de lucruri, nu prevestesce. E deci bine înțeles că nici mo­narh­ia vecină n’a început fără griji noul an 1886. Italia, după ce din succes în suc­ces a mers până la definitiva-i cons­tituire; după ce a resolvat grave pro­bleme de ordine economică cu uă fericire miraculosá, se găsesce acum în frământarea ce produce uă scrisă agricolă îndelungată și căreia pare a nu fi ușor d’a i se găsi uă solu­­țiune. Ea, spre a se consacra în între­gime acestei reforme de ordine cu totul interioră, pare a fi renunțat a juca vr’un rol vădit în politica ge­nerală europenă și s’a alipit la ali­anța celor trei împărați, alianță d’ale cărei considerațiuni ține pate prea mult semn în ceea ce face în a el politică estem­ara. Ori­cum, nici țara bine­cuvântată de natură nu a început anul 1886 cu inima cu totul liniștită. Spania, în cele din urmă luni ale anului 1885, a dat dovadă d’uă e­­nergii la­­ care mar ^nimeni, în lu­mea politică, nu s’aștepta: ea și-a a­­părat, chiar contr­a Germaniei, drep­turile asupra Carolinelor și, prin u­­nirea deplină a tutor partidelor, prin uitarea tutor­orelor și întrunirea în­­tregei națiuni în acesta apărare, a isbutit ca drepturile ei să fie recu­noscute. Acest fapt pe care, ca Români, nu ne sfiim, din contră ne credem datori d’al semnala și califica de mă­reț, va fi însemnat în istoria politică actuală cu uă patrá albă. După acesta, Regele Spaniei muri și toți amicii acelei frumuse, inte­resante și bine­cuvântate țări să te­mură că tulburările vor începe din nou și din nou țara va fi dată pradă resbelului civil, resbelului între frați, care e mai dureros, mai păgubitor de­cât ori­ce resbel, prin el însuși dureros și păgubitor. Chiar în Spania fu­ră asemene temere și, supt presiunea iei, guver­nul conservator — de­și necontenit pretindea, ca toți cei cari sunt la guvern, că reprezintă majoritatea na­țiunii și se bucură de a iei încredere —se retrase și consiliă pe regentă a chiema pe liberali la putere. Acest fapt, din punt de vedere constituțional privit, dovedeste că, nu pe adevăr, se întemeia, regimul conservator, în acelaș timp ea se cons­­ituie uă dovadit de patriotism în fa­­vorea acelui guvern, fapt pe care nu e­rou a’l semnala, ș’a’l da și altora de exemplu. Liniștea fu pretutindeni păstrată și un fapt nou, unirea de isnová a tutor partitelor, se reproduse și, cel puțin pentru moment—de­și regele e un copilă de vr’uă 4 ani și regența uă femelă—pacea domnesce în pe­ninsula iberică. Prin urmare, Spania—scăpată cel puțin pentru începutul noului an de temerea unui resbel civil, poate­m fice c’a intrat în 1886 mai bine de­cât s’aștepta. Dar, nu în acesta stă totă ferici­rea; suferințele sunt mari acolo, și mai cu semn acolo, de vreme ce nu numai considerațiuni dinastice, nu numai voința d’a avea ore­care pri­­vilegie, ci mai cu osebire roua stare economică, a pus arma, în trecut, în mânele unora din provinciele spa­niole. Ne-ar mai rămâne, spre a­ com­pleta aceste succinte dare de somn se vorbim de Turcia, de Serbia, de Bulgaria și de Grecia. Vom fi scurți, pentru că faptele petrecute în aceste țări, în timpii din urmă, sunt tuturor cunoscute. Turcia, care n’a avut fiă curagiul, fiă putința d’a’și păstra și a face respectate drepturile ce tratatul de la Berlin îl dau asupra Rumeliei, trebue să se aștepte a să redea din nou ciontită. Ș’acesta negreșit nu póte lăsa să se cradă câ, cu bine, a început a­­nul chrestneisc 1886. Cât pentru situațiunea internă, cine așteptatu-s’a vr’aă dată ca bine să fiă ? Nimeni și deci, la începutul lui 1886, nu se póte constata de­cât progresul acelui neîncetat pro­ces de descompunere, care la peire va duce pe Turcia. Serbia începe anul 1886 și bine și réü. Bine, pentru că vede acum terito­riul iei­liberat de trupe străine. Réți, pentru că visul de suprema­ția în peninsula balcanică a dispă­rut, prin cele din urmă evenimente și, din alipirea la politica austriacă, statul sârbesc nu s’a ales de­cât cu umilirea pe d’uă parte și cu subju­garea economică pe de alta. Pasivul, la care trebue a se adauge dificultățile interiore, e prea mare, pentru ca vr’un sârb din cel ce se ocupă cu afacerile publice ale țărei sale, se pute avea acum un fericit început de an. Grecia începe să facă un esperiență durerosă, dar pare necesară pentru ea. Cu începutul anului 1886, ea vede că pergamentele nu mai exer­­cită înrîurirea din trecut și că far­mecul litera­turei, și vitejiei străbune nu mult mai póte apăsa în balanța cu care lumea politică de astă­­zî cân­­tăresce drepturile poporelor. Ea perde deci uă ilusiune forte dulce și până acum mult producătore f și e firesc deci ca nu cu veselie să începá anul nou 1886. Bulgaria, stat tânăr, copil între sta­tele europene, începe anul nou cu bucuria copiilor. Ea și-a luat, de câte­va luni, da­rul de anul nou și pe­­ fi ce merge să încredințeză nu numai că bine a făcut, ci și că nu se mai găsesce nimeni care să încerce a-i contraria gustul. Din contră, anul nou îi aduce amici și susțiitori pe cari începuse a des­pera d’a-i avea. Mai mult, ea, prin victoriele ce a repurtat asupra Serbiei, a luat a­­cum supremația morală între popo­rele slave din peninsula balcanică. Intr’un cuvânt, Bulgaria începe a­­nul bine, căci asigurare dobândesce că mărită și unită va rămâne. Belgia, Olanda, Norvegia urmeza un curs normal în desvotarea lor. Nu mai vorbim de aceste state. Cum însă începe România anul nou 1886? Nu ne spunem părerea, pentru că spăimântător de negru vedem vii­torul. Și doritori forte am fi să ne în­șelăm. Am dori ca guvernul se se eman­­cipe de înrîurirea, înăuntru, a celor cari întocmesc zestre pentru ori­ce guvern, când li se dă pe mână traista de grăunțe; am dori asemene să se emancipe de presiunea esterioră, pentru că e­­conomicesce țara să resufle și să pută a se pune pe un drum sigur de pros­peritate. Din nefericire, ori cât am dori și am voi, asemeni ilustrni nu ne putem face. Deci, nu cu fericire și bucurie în­cepem și incepe România anul 1886. Acesta pri­vincie are același sânge ca h­al nostr­u. c Un vas de resbel frumos se afla grifele trecute în portul nostru. In ajunul plecării a sele, comandantele și oficierii de stat major, cărora fruntea poporațiunei le făcuse pri­mirea cea mai bună, au dat pe vas, un­­ bal urmat de un lunch. Toalete frumuse­­ și costumele cele mai bogate și variate au animat acesta întrunire, la care au luat­­­­ parte guvernorele Macedoniei, consulele­­ Franciei, al Enghitezei și al României, o­­ficierii superiori din armata turcă etc.­­ Orchestra era compusa de musicanți vie­­nesi, cu mult talent. Când Valiul a pără­sit vasul, s’a tras tunuri.­­ Acesta mică serbare maritimă va rămâne mult timp în memoria locuitorilor din Sa­­s Ionic. DIN MACEDONIA Corespondințele cfiarului frances Le Temps trimite din Salonic oă lungă scri­­sore din care extragem urmatórele rîn­­duri, cari aduc ore care lumini asupra si­tua iunei. După un acalmie care ne făcea să în­trevedem uă soluțiune pacifică a conflic­tului greco-turco, dese sosiri maritime dau portului din Salonic, de la finele lunei trecute, uă nouă animațiune. Nu trece­­ și fără a vedea înaintându-se spre port vase turcesci sau austriace încărcate cu oștire sau munițiuni. Acesta activitate me face se cred că a­­cuma Porta are recurs nu numai la pu­terile militare pe care le întreține în Eu­ropa și în Asia, dar că a îndreptat spre hotarul grecesc tot ranportul pe care -l pute da provinciile sale africane. Ast­fel am­­ ve­ fut debarcând, săptemâna trecută, un batalion în rîndurile căruia era un mare număr de arabi. Arier­garda acestor trupe era precedată de catâri, încărcați cu lâc și roșii ornate cu arabesci în care se aflau bagagiurile joff­­erilor. Cercetând, a­­flai că marea parte a acestor soldați fa­­ceau parte din prima reservă, aparținând corpului al 6-lea și 7-lea. Cuartierul general era stabilit în pașa­ lîcul Yrak și Yemen. Am observat în aceașî­­ fi că arabi de uă mare statură sunt întrebuințați ca ser­vanți în artileria otomană. Cu tote aceste preparative se pretinde aci că Porta are disposițiuni conciliante. Guvernul grecesc­­ va fi nevoit ca să se cedeze curentului care este în favorea res­­belul. SCIRI D’ALE PILEI­­ de Monitorul oficial publică în numărul séu 1 ianuarie un înalt ordin de <jir adre­sat de M. S. Regele astei române­în anul care s’a închis am fost mul­­»țămit de voi și vĕ mulțămesc. Urmați dér »și în viitor pe acésta cale, și resplata »vüstru ceă mai frumosa va fi recunos­­»cința Patriei.» * * * Eri, conform programei ce am publicat în numărul trecut, M. S. Regele, încon­­giurat­ de înalții demnitari ai Statului și de casa sea civilă și militară, a asistat la Mi­tropolia la serviciul divin, oficiat de Mi­tropolitul primat. In urmă, M. S. Regele a trecut în re­vistă trupele înșirate în curtea Mitropo­liei, și apoi a mers, în apartamentele I. P. S. Mitropolitului pentru a primi­ felicitațiu­­nile asistenților. * Știrea dată de unele gazete vieneze și reprodusă de câte­va d­ate din Bucuresci că adică uă conferință europena se va în­truni la Bucuresci pentru a regula conflic­tul bulgaro-sârb, ia din ce în ce mai multă consistență. Se zice chiar că guvernul român are intențiunea de a face din propria-i iniția­tivă câte­va propuneri membrilor confe­rinței. Se spunea ieri că boia­­­rului Marco­­vici a dat îndărăt și că dr. Leonti speră într’un repede însănătoșire. * * * Se zice că biroul Camerei a primit bi­­lele acestea din partea călugărilor de la muntele Athos uă petițiune prin care cer , represintanților națiunea să se înscrie și­­ pentru ei uă sumă pre­ care de ajutore în bugetul cultelor. Ni se pare că sunt destule subvențiu­­nile piese și evlaviose pe cari departa­mentul cultelor a înscris în­­ bugetul séu. , Cererea călugărilor de la sf. Agora are­­ mai toți sorți de.... nereușită. . * 1 * * Societatea Crucea Roșie română a pri­­­mit z­ilele trecute suma de 3000 lei, înmâ­nată casierului de d. general Angelescu,­­ comandantul corpului III de armată.­­ Acesta sumă provine din banii încasați la un bal dat la Brăila prin inițiativa d-lui general Angelescu. *­­1 * * Conferințele Ateneului bucurescen vor începe între 10 și 15 ianuarie și vor con­tinua până la finele lui Marte, ca și pe e trecut, de două ori pe săptemâna. . * * * D-nii N. Pesiacov și Faranda au inten­­­­tat, un proces în daune interese direcțiunel­e regale a drumurilor de fer române, pen­­tru pagubele ce le-au pricinuit, la­să pă­dure după proprietatea d-lor din Pra­hova, scânteile locomotivei unui tren ac­celerat. Pădurea s’a aprins. Procesul se va judeca înaintea cursei de apel la 9 Februarie. * * * Consiliul de administrațiune al creditu­lui funciar a hotărît, spune iidépendance, să vân­ fă­ră parte din moșiele ce îngri­­jesce pe socotela lui, de­ore­ce ele nu pro­duc nimic, fiind fórte rea îngrijite de a­­genții creditului. La 3 Februarie viitor, trei din aceste moșii vor fi scose în venitare. * * * In curând, uă nouă venatore se va fa­ce la Țibănești, proprietatea d-lui Carp. Se (fice câ la acésta vénatóre va asista și M. S. Regele. * * * Lucrările comisiunei municipale însăr­cinate cu elaborarea noului tarif de accise ale comunei Bucuresci­ merg forte încet. Alaltăieri sera, membrii acestei comisi­­uni s’au întrunit la d. dr. Sergiu pentru a se consfătui. * * * Procesul incendiatorilor din Câmpulung se va judeca în viitorea sesiune a curții cu jurați din luna lui Marte. In acest proces vor figura 9 inculpați, 1001 de martori și 25 persone ca parte civilă. * * * In urma cererilor adresate de minister și de direcțiunile diferitelor institute pri­vate d-lor Moceanu și Velescu pentru a li se recomanda profesori de gimnastică, necesari că sculele publice și particulare, d-nii Moceanu și Velescu vor înființa că scala anume unde să se potă prepara cei ce doresc asemenea posturi. * * * Se vede­­ fiie epoca, că d. Moruzi, prefectul poliției, este supus furturilor, cum sunt supuși copii vărsatului. Astă prim-véra i s’a furat hainele din casă. Sâmbătă sera pe când era în culi­sele teatrului, în momentul când s’a întâm­plat accidentul israelitului Rubinstein, un pungaș dibaciu a furat ceasornicul și lan­țul d-lui prefect chiar din buzunarul vestei! * * * Consiliul comunal s’a întrunit alaltâ-eri ș’a întocmit cele cinci comisiuni de re­censen­ent pentru examinarea prefacerilor. Delegații consiliului comunal vor fi, după votul dat eri, cinci d-ni consilieri și cei cinci controlori ai comunei. Pentru comercianți, s’au tras la sorți câte trei din cei mai greu impuși din fie­care cir­­cumscripțiune, pentru ca cel d’anteiü eșit la sorți de n’ar putea lua parte sa fie inlo­­cul d’al douilea și așa mai departe. S’au numit asemene cinci comisiuni, compuse de câte doui d-nn consilieri, care se se ocupe cu întocmirea listelor electo­rale provisorie atât pentru Cameră și Se­nat, cât și pentru comuna pe anul 1886. * * * SPECTRUL RUS Supt acest titlu se scrie din Lon­dra d­iar­ului V Indépendance helge . Evenimentul dile1 este discursul rostit în consiliul legislativ al Indiei de către vice-regele lordul Dufferin. Regintele marii nóstre colonii a avut curagiul să insinueze că conflictul anglo-rus de sigur că are să renască într'un di- El a declarat că tre­­buea a ține sema de secțiunile trecutului și că India trebuia să fie în­tot­deuna gata și să se aștepte la tot. Tocmai în ve­derea evenimentelor viitore, vice­ regele su­pune consiliului legislativ al Indiei un pro­iect de lege pentru un n­ou imposit, asu­pra a 300.000 persone. Acest imposit va privi mai cu sema pe FOIȚA ROMANULUI U IANUARIU 54 UMILIȚII SI OFENSAȚII DE Th. Dostoievsky PARTEA A PATRA VII (armare). Me duse la un neguțător care își în­tinse marfa pe stradă și îmi cumpără un cocoș și un pesce de turtă dulce, câ­te­va cofeturi și un măr; când își deschise portmoneul mâinile îi tremurau atât de tare în­cât îi căi fu­ră monetă de cinci capechi, o luai de jos și îi o dedei. Dar, el îmi o dărui mie, și după ce-mi dete ceea ce-mi cumpărase, își trecu mâna prin păru-mi și se depărtă fără se­ mi­­ fică și d’astă dată nimic. Spusei mamei ceea­ ce mi se întâmplase; mai ântâia nu voi să mi crede; apoi se bucură fórte mult și­ îmi făcu tot [felul de întrebări; mă sărută, plângea și când sfîr­­șit sĕ-i spui tot, îmi­­ fise că nu trebuia să-mi mai fie frică de el, că începusem sĕ-i plac și că fără îndoială că el venea înadins pentru a mi vedea; în fine, îmi recomandă so fiu blândă și drăgălașă cu dânsul. A doua­­ fi plouă într’una. Mama mé trămise de mai multe ori dimineța, de­și îi spusesem că bunicul nu venea de­cât spre scru; mé urma de departe și sta as­cunsă la colțul unei case; tot ast­fel fă­curăm și în­­ fiua viitóre; dar bunicul nu veni. Plóia nu încetase; mama răci și fu nevoită să nu se mai dea jos din pat. I In­­ ziua a opta, bunicul veni pe stradă, îmi cumpără iarăși un peste și un măr, și ca și altă dată nu-mi­­ fise nimic. Când mă părăsi, îl urmai încet; voiam să sora unde locuia pentru a-i spune mamei. Mer­geam după el, de cea­l­altă parte a stra­­dei, și nu mă băgă de somn. Ședea forte departe, nu în casa în care a locuit în urmă, dar într’uă altă stradă și într’uă altă casă, în cazul al patrulea. Era tar<fiu când mă întorsei acasă ; mama, care nu selace mă făcusem, era forte neliniștită. Când îi spusei ceea­ ce făcusem fu forte mulțumită și­­ fise că se va duce a doua zi la buni­cul; dar a două orli după ce se mai gândi îi fuse frică să se ducă; acesta ținu trei cfile ; în cele din urmă, renunță la acesta ideiă și mă chemă și îmi fise: »Nellx sunt forte bolnavă și nu pot să mi duc la bu­nicul; dar îi am scris; du-te și îi dă acesta scrisóre. Il vei privi pe când o va citi, vei observa bine ceea­ ce va duce Și ce va face; în fine, vei îngenunchia dinain­tea lui și îi vei cere să ierte pe mama mea...» Plângea pe când îmi spunea tóte acestea; îmi dise­se îngenunchi­a lângă ea dinaintea icúnei, rugă pe Dumnedeu, îmi făcu semnul crucei pe frunte; cu tote că erea bolnavă, voia să mă însoțască până în stradă și mé urmă mult timp din ochi. Găsit ușa deschisă, bunicul ședea la masă și mânca uă bucată de pâne uscată. Azor îl privea cum mânca și da din cadă. Fe­restrele camerei de atunci erau fórte mici; nu avea ca mobilă de­cât uă masă și un scaun. Când mé védu fu înspăimântat și începu să-l tremure tot corpul, îmi fu și mie frică, și fără să die un cuvânt mé a­­propiat și pusei scrisorea pe masă, îndată ce o védu deveni furios; se sculă re­pede, puse mâna pe baston și-l ridică d’asupra capului meu; dér nu mé bătu. Mé duse péné la ușe și mé împinse afară. N’avusesem­âncă timpul se cobor primele trepte ale scării, când îl vedui, că des­chide ușa și-mi aruncă scrisórea care nu era scosa din plic. Mé întorsei acasă și spusei tot mamei,­care începu sĕ plângă și o apucă un fel de friguri. VIII In acel moment, cuvintele copilei fură întrerupte de un trăsnet, și începu se plouă. Ne aflarăm de nă­dată într’u­ întunecime completă, și Ana Andreievna înspăimân­tată, începu să se închine. Toți tăcură. Peste câte­va momente, Skmeniev se a­­propia de ferestră și disc : — Asta n’are să ție mult. Apoi începu să se preumble de la un capăt la cel­l-alt al camerei. Nelly, aflându-se în prada unei agitațiuni forte mari, urma din ochi tóte mișcările lui evitând d’a se uita la mine. — Urmeza, dise bătrânul, după ce sed­a pe fotoliu. — Da, da! urmeza, mica mea porum­biță, adăuga Ana Andreievna. Nelly privi în giurul ei cu frică. — Nu l’ai mai revedut ? întrebă Ikme­niew. — Nu l’am mai revedut, în timp de trei septemâni, disc Nelly urmând. Venise crna și ningea. A­ mai întâlnit tot in acel loc și fui forte mulțămita, căci mama era forte tristă că el nu mai venea, îndată ce-1 jefui, alergai de cea­l­altă parte a stradei, pentru a’l face se védá că fugeam de el, îmi întorsei capul și-l vedui mai ântuia că se grăbea să vie spre mine, apoi alergând pentru a mă ajunge și strigându-me : Nelly, Nelly! Azor alerga după el, îmi fu milă de bunicul și mă o­­prii. Atunci, s’apropiă de mine, mé luă de mână și mé duse cu el; dar când védu ca plângeam, se opri, mé privi și se aplică ca se mé sărute. Atunci védu că pantofii mi-erau rupți și mă întrebă décà nu mai am alții. Ii­disel că mama n’avea de loc bani, și că stăpânul casei unde locuiam ne dedea să mâncăm de milă. Nu răspinse nimic, dar­mé conduse în târg, îmi cumpără uă pereche de pantofi pe cari îi încălțai, și apoi mă luă la den­sul; pe drum, intră într’uă prăvălie și-mi cumpără uă prăjitură și bombane, și când ajunserăm acasă îmi duse se le mănânc și începu­se mă privescá drept în față. A­­zor își puse laba pe masă pentru a-mi cere prăjitură, și îl dedei. Acesta îi plăcu forte mult bunicului, care mă luă lângă el, îmi puse mâna pe cap și mă întrebă daca am învățat ceva. Ii spusei tot ce sciam, și-mi dise­se vin la el în tóte dăele, la orele trei, pentru a-mi da lecțiuni. Apoi îmi porunci să-mi întorc cu capul spre ferestra și să nu me uit înapoi pene ca nu-mi va dice. Stătu­ cum îmi porun­cise, dar îmi întorsei încet capul și vedui că descusea un colț al pernei de unde sco­tea bani, îmi dete patru ruble, dicându-mi: «Astea sunt numai pentru tine.» Mai ân­­tei le luai, dar după ce mă gândii puțin îi disei: : «Décá sunt numai pentru mi­ne, atunci nu le iau.» Bunicul se supără și-mi dise : «Ia-le, fă cu ele ce-i vrea și dute d’aici,» și mă lasă să plec fără să mi sărute. Mama era din ce în ce mai rea; un student care venea câte­ uă dată la fabri­cantul de coșciuguri o îngrija și îi pres­­cria doctorii. După ordinul mamei, începui să mé duc mai des lă bunicul, îmi cumpărase noul testament și un marté de geografie, pe ca­re m’a pus să le înveț; îmi dedea explica­­cațiuni asupra diferitelor țeri și asupra lo­cuitorilor lor, asupra moravurilor, asupra timpurilor vechi, cum Christ a iertat pe omeni. Era forte mulțămit când îl făceam vr’aă întrebare; suni povestea tot felul de lucruri și-mi vorbea mu­t [despre bu­nul Dumnedeu. Erau cine in cari nu mé punea sc ínvéi, și atunci mă jucam cu Azor, cu care mé prietenisem forte mult. Il făceam se sară peste un baston, și bunicul rîdea și mă mângâia. Dar rîdea forte rar : erau oi­­le în cari, după ce vorbea mult, tăcea do uă dată și rămânea nemișcat, ca cum ar fi fost adormit, de­și avea ochii des­chiși; stetea ast­fel pene ce se făcea nopte, și atunci se scula înspăimântat. In alte­­ file îl găseam ședend într’un fotoliu, cugetând și neaudind nimic, cu Azor cul­cat la piciorele lui. Așteptam, așteptam, tușeam, nu se uita de loc la mine, și apoi plecam. Când mă duceam la mama care mă aștepta, ședeam lângă patul iei, îl po­vesteam ceea­ ce se întâmplase și ședeam ast­fel forte mult noptea, ea povestind și ea ascultând ceea ce-i spuneam despre bunicul, ceea­ ce făcuse în diua aceia, ce istorii îmi povestise și ce lecțiuni îmi de­­dese se învăț. Ii vorbeam de Azor, îl du­ceam că făcea tot­ felul de nezdrăvănii și că bunicul rîdea; atunci era forte veselă rîdea și mă punea se reîncep, apoi înce­pea să se ruge lui Dumnedeu. (Urmare în numeral viitor.) ------ iiwwiMiii ..iWraWMIfiffllMgin»»»«——

Next