Romanulu, iunie 1887 (Anul 31)
1887-06-10
ANUL AL XXXI-LE groiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV ■ . ...................40 bani Cetto „ „ „ „ IVI...............2 lei — „ Inserturi și reclame pagina III și IV linia .2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8. Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusii — 20 BANI ESEMPLARUL 1 BUCURESCI, 9 CIREȘARI Necurmat am atras aci seriosa atențiune asupra igienei publice și, în special, asupra stării sanitare în comunele rurale. Raportele medicilor, de cari am vorbit in nenumerate rânduri, ne-au spus în d’ajuns starea în care se află comunele nóstre rurale, din puntul de vedere al igienei publice. Pretutindeni aceiași incultă și aceiași tristă priveliște. Țăranul suferă cumplit de tot felul de bóle, între altele de botele cele mai rele și mai otravitore ca sifilisul, pelagra, etc., pe lângă cari trebue să mai adauge mânca și abusul băuturilor spirtose, falsificate în așa grad încât sunt nisce adevărate otrăvuri Lipsa de ajutorul șclinței face ca trebuință mare și neapărată să fie de un serviciu, medical mai complet și mai conșciincios. E că ce ne au spus raportele medicilor inspectori, cea ce ne mai spune acum și d. doctor Felix, membru al consiliului sanitar superior, în raportul său pe 1886 asupra inspecțiunei serviciului sanitar din circumscripțiunea I a județelor Sucéva, Dorohoiu, Botoșani și Iași, raport pe care-l găsim publicat în Monitorul oficial de azl. Dar să vedem ce constată d. dr. Felix în raportul seu, în ceia ce privesce starea sanitară a comunelor rurale din cele patru iudete in captate de d-sea. Medicul inspector tice că pelagra ia proporțiuni cari reclamă măsuri extraordinare pentru combaterea ei, și că instituțiunile speciale create până acum pentru a vindeca pe sătenii atinși de pelagră, spitalele rurale și ambulanțele militare trebuesc completate prin măsuri profilactice basate pe cercetări științifice asupra adevăratei cause a pelagrei; că sifilisul, deși mai puțin frecvent decât în anul trecut, se menține mai cu deosebire în unele cocomune, și că măsurile luate până acum pentru stârpirea sifilisului nu sunt destul de energice; că între bulele de cale suferă poporațiunea rurală este și alcoolismul, și că calamitatea acesta este și mai dezastroisă din cauza calității rachiului, încărcat cu cantități însemnate de alcool amilic , că serviciul medicilor de plasă mai lasă mult de dorit, și că pe alocurea el a degenerat într’u simplă formalitate stârpă, etc. etc. Este destul atât pentru ca fiecare sa vede și să înțelagă starea în care se află comunele nóstre rurale din puntul de vedere al igienei publice. Și cu tote acestea, pare că puțin interes se pune pentru curmarea râului, care amenință din ce în ce mai mult se ia proporțiuni și mai mari și mai ingrijitore. Oricum am înfățișa lucrul și oricum am privi cestiunea, nu ne putem sustrage de la îndemnul ce ne impune gravitatea constatărilor făcute de omenii speciali pentru a lua grabnice măsuri de îndreptare. Starea sanitară a comunelor rurale este astfel încât nu mai este iertat nimănui să stea nepăsător și se nu cugete serios la ceia ce avem de făcut pentru a scăpa poporațiunea rurală de flagelul care o bântue astăzi. Bólele de tot felul seceră fără cruțare poporațiunea nostru rurală, din cea mai fragedă etate a copilăriei ; pelagrama proporțiuni îngrijitore și sifilisul bântue multe din satele nóstre, otrăvind sângele celor atinși de acestă bolă cumplită și pregătindu-ne uă generațiune ofilită și schilodită. E că adevăratul tablou de stare a igienei publice a poporațiunei nóstre rurale. (« Țîr* fo ți» a vR OO OUTința, ce face medicul ? Lăsăm să răspundă ensuși d. dr. Felix. E că ce tilice d-sea : »Medicul se presintă la primărie, întreba pe primar daca sunt bolnavi în comună, primarul în indiferența lui răspunde obicinuit ca toți locuitorii sunt sănătoși. Medicul scrie un prescript-verbal prin care constată presințarea în comună și plecă fără a visita diferitele cătune care compun comuna, fără a interoga pe mai mulți săteni despre sanatatea locuitorilor: sau medicul vede 3—4 bolnavi din cătunul în care se află primăria, le dă medicamente și numai cerceteza déca în celelalte cătune se află bolnavi, afară de cai de epidemie, când locuitorii acelor cătune cer venirea medicului», a menține neutralitatea sa, Belgia ar fi silită de a împedica drumul pe Meusa între Francia și Germania. Ministrul adaugă că Belgia dispune de o forță armată de 130,000 óment. Madrid, 8 Iunie. Ministrul financelor a declarat că guvernul primește suprimarea tacselor de intrare asupra zaharurilor coloniale cari sosesc în Spania sub pavilionul național. Londra, 8 Ianufi. Ședința Camerei comunelor consacrata la discuțiunea birului irlandei s’a prelungit forte târziu noptea. Sir Belfour, secretar pentru Irlanda, respunzând d-lui Dillon, unul din capii partidei irlandeze a declarat că guvernul nu va întârzia a întrebuința forța ca se stabilesca ordinea în Irlanda. Pesta S Iuniu. flcarele din Viena și din Pesta publică, fără nici un comentariu următorea scrie : »La 2 Iunie, Blasius Orbán, locuitor din Kaszonfelv în comitatul D’Essig, trecând fruntaria a fost ucis de uă sentinelă română. Autoritățile din Essig au raportat telegrafic este cazul ministrului de interne.» Paris, 8 Iuniu. I.Ziarul La republique frangaise fice că Europa urmăresce cu îngrijire evenimentele care se desfășură la Berlin. Sorta Prusiei, dirensarul parisian pate depinde de uă racela sau două operațiune chirurgicală. Ensă nu face nimic. Moștenitorul împăratului Wilhelm va dispune totdeauna două armată puternică și cestiunea de a sti cine va fi viitorul rege al Prusiei este din cele mai amenințătore pentru Europa. Roma, 8 Iunie. Papa pregăteste în acest moment, Encyclica privitore la regulamentul Gestiunilor de lucrători în Europa. Viena, 8 Iunie. Mar. DolimLnnG, . (--- —-1 la Viena, a presintat astăcfl scrisorele séle de acreditare. Roma, 8 Main. Erl parchetul a confiscat douespre-deceriare care reproduceau discursul rostit de d. Cavalotti, la Gaprera și în care politica guvernului este atacată cu multă vioiciune. Grenada, 8 Iunie Un mare cutremur s’a întâmplat aci și a produs uă mare panică printre locuitori. Din fericire nu au fost stricăciuni. Bruxelles, 8 Iuniu Greva lucrătorilor manufacturilor de țigări continua fără a prezintă incidente noul. Socialiștii au atacat soldații la Gând, și cu mare greutate au putut fi împrăștiați. Agenția liberă. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Bruxelles, 8 Iuniu. Intr’un discurs rostit la Cameră, ministrul de resbel combate conclusiunile. D. Frére-Orban care susținea că, cu scop de abstinență în alegeri la slovacii din Ungaria, Organul Slovacilor Nyrodne Noviny declară în fruntea numărului său din urmă, că partita națională a Slovacilor nu va lua parte la alegerile pentru dietă. Motivele acestei abstinențe sunt aceleași ca și acum trei ani. Legalitatea față cu naționalitățile nemaghiare au ajuns la culme și două alegere liberă nu pate fi vorba. Numitul <flar speră că va veni în curând timpul, când cercurile hotărîtore din Ungaria vor ajunge se înțeleagă, că aceeași libertate se cuvine tuturor naționalităților Ungariei, și că fora guvernată în direcțiunea opusă se apropie de peste. D. Gladstone în călătorie de agitațiune. Din Londra se anunță cu data de 2 Iunie , D. Gladstone, însoțit de soția sa și fiul său, a început călătoria sea de agitațiune în sudul provinciei Walles. Pe la tote stațiunile drumului de ier i s’a făcut cea mai căldurosă primire. La Wrexham, Oswestry, Newton, Llanidloes și în alte localități i s’au presintat adrese din partea cluburilor liberale. In unele locuri, «marele bătrân» a ținut și câte un mic discurs, accentuând totdeauna că mersul lucrurilor în parlament nu’l satisfac și că nici vorbă nu pate fi de uă legislațiune engleză, scoțiană sau wallesă, până când nu va dispărea cestiunea irlandeză. Dacă Wallesii vor ajuta pe Irlanda să câștige dreptul ei, se vor ajuta pe ei înșiși. Marea majoritate a rasei anglo-saxone este pentru ca să se dea Irlandei homerulle. Marele bărbat de stat a respins cu tărie acuzarea cum că partita liberală ar tinde să distrugă regatul britanic. Din potrivă partita liberală caută să strângă cât se pote mai legăturile unirea și să consolideze basele uniunei între Marea Britanie și Irlanda, înlăturându-se partea cea slabă prin împăcarea Irlandei. Pe la orele 7 seru d. Gladstone a ajuns în Swansea, ținta călătoriei sale, unde i s’a pregătit u primire entusiastă. Când a intrat în gară mii de guri începură să cânte frumosul cântec popular wales: Țara părinților mei e în semn de bine al venit. După terminarea cântecului strigătele de ura nu mai voiau să înceteze. --------■ [UNK] [UNK]IU Hit BilWni --------- SCRISOARE DIN VIENA Corespondință particulară a Românului Viena, 5 Iuniu. Modul cum s’a exprimat secretarul de Stat la ministerul de comerciu unguresc, d. Matsekovici în discursul său ca, candidat către alegători în arondismentul al 7-lea din Pesta, asupra raportului comercial că România a produs mare întristare în cercurile de aci. D. Matsekovici este VINERI, 10 IUNIU 1887 Luminezate si vel fi. ABONAMENTE Capitală și districte: un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: •IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. 0) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — persona cea mai competentă a ministerului de comerciu unguresc, și el nu s’ar fi exprimat public atât de categoric, deci nu ar fi scrut că are din partea sa întregul guvern unguresc. Matsekovici declară că atitudinea pe care ungurii au luat’o față de România fu absolutamente corectă, că atitudinea României nu lasă uă încheiere a convențiunei și că Ungurii pot aștepta clarificațiunea situațiunea audace. Vrea se a flca cu alte cuvinte Ungurii sunt deci și a nu face nici uă concesiune, el nu se ínchieieza deca industria și comerciul austriac suferă de perderi, și vreau precum d. Matsekovici declară cu fălia adevărat maghiară, să aștepte clarificarea situațiunea cu audacia, și se constrângă pe România la capitulațiune. Eu creded că că Maghiarii nu vor ajunge de astă dată la țintă cu audacia lor. Intr’adevĕr vor aduce daune intereselor industriale și comerciale Austriei cisleitane celor mai importante, însă audacia lor nu va constrânge pe poporul român să abandoneze demnitatea sea națională, și interesele sale economice cele mai importante. Audacia maghiară s’a încercat în atacurile ei contra românismului mai mult decât uădata. Istoria scrie mai mult decât un capitol asupra acestei cestiuni. Elisedecá Maghiarii ar voi să aprecieze obiectiv învățămintele istoriei, apoi ar trebui să ajungă la convincțiune că poporul român dispune de uă forță a vieței și a organisațiunei la nivelul căreia să alungă dibăcia maghiară Desvoltarea României e progresivă, cea a Ungariei regresivă. România s’a ridicat la rangul unui regat independent, decuretor pentru forta Orientului european. Ungaria din contră, dintr’un stat puternic ce fu și pe tronul căruia șeqtuia altă dată familia Anjou, a ajuns uă provincie austriacă care ce e drept au dobândit’o certa autonomiei, după catastrofa din 1866 la Saderva ce dăduse peste Austria care cuse, față de oposițiunea formidabilă a poporațiunei nemaghiare din Ungaria, zace pe un basa forte clăntitore și nestatornică. Deci deci domnul Matlekovici crede ca Ungaria pare că audacia să aștepte clarificarea situațiunei, apoi și noi putem riposta la acesta că glisul străbunilor noștri! »Iam alias vidi ventus» au dat peste noi vârtejuri de tot felul fără ca să ne speriăm de dânșii. E adevărat că Maghiarii esercizeza acuma iu în politica austriacă ore’șicare influență. De la catastrofa de la Sadova Maghiarii stau în fruntea politicei orientale austriace. Cornitele Kalnoky e un esecutor devotat al ideilor comitelui Andrassy. Ense succesele acestei politici sunt forte problematice, atât înăuntru cât și în afară. In Boemia triumfezá partita democratică, a așa «jliselor vechi-Iunî, care urasce dualismul, și alcâtui cap d. Gregr numi dualismul în parlamentul vienez, »uă crimă» capului vechilor ultramontani feudali, care pactisaseră cu dualismul și cât Maslugari, dr. Rieger 200 studenți vehi în Praga i-a făcut un cazen misie solemnă. In același timp iflarului politic și celorlalte organe aceiași direcțiuni guvernamentale îi fură sparte ferestrele. In sala de lectură a studenților Cecî, aceste diare fură lupte călcate cu piciorele și exclase pentru totdeauna din societate. D. Rieger și ceilalți capii al partitei ultramontane ar fi avut ar îndura manifestațiuni și mai violente a amărăciunei publice, dacă n’ar fi intervenit pe«»sí#’*Sí*í^~ liția spre apărarea lor. In Croația uă analogă mișcare are loc care e dirigează tot asemenea contra dualismului și contra posițiunei Maghiarilor și în fruntea mișcărei acesteia astăzi, âncă dupa 140 de ani, e tot același partit al lui Zellach, care fu atât de fatal în 1848 Maghiarilor. Tóte partitele croate care până aci erau devisate s’au unit în un singur și mare partid și s’a pus de țintă de a potoli influența maghiară. Acestea sunt simptomele care reclamă uă atențiune seriosa. In locul audației ar fi de dorit maghiarilor un dosâ mai mare de prudență. Mai mult decât uă dată su demonstrat că Românii și Maghiarii sunt aliați naturali. E timpul suprem ca Maghiarii să pricepă să dată acesta solidaritate naturală și să lucreze în conscință. Cât de dominantă posițiunea lor chiar e acuma în Austria, totuși nu trebue să uite că sunt numai ua minoritate și că uă minoritate trebue să sucombeze totdeauna decâ nu pricepe să câștige aliați și «e se libereze de isolarea ei. ------—«Ram---- SCIRI D’ALE PILEI Qiarele din Iași publică un călduros apel către publicul român și în special către domnele române care se constitue în comitete și să pună tóte silințele pentru a face ca suferințele Românilor de peste munți, nenorociți prin incendiurî și inundațiuni, să fie alinate. Cu acastă ocasiune nu putem decât sa espriasâm mirarea nostru cum pentru Românii de peste munți, unde mii și mii au rămas fârâ casă și masă, nu se face aprope nimic în capitala României, pe când pentru alte sinistre, în alte țări și la alte nemuri, ómenii noștri se întrec în zel și dărnicie. * * * Se fice că d. Aurelian, noul ministru al lucrărilor publice, se ocupa serios cu cestiunea înființarei unei companii române de navigațiune pe Dunăre. * * * D. Kogălniceanu părăsește astazi capitala ducânduse pentru câtva timp în Dobrogea. De aci va pleca apoi în străiinatate * * * D. dr. Wignard, care multă vreme a ocupat postul de medic al comisiunei dunărene europene, a părăsit țara spre a se stabili în Francia. * * * Cei trei ofițeri din intendența armatei nostre, cari au fost trimiși în Austria și Germania ca să studieze organizarea serviciului de intendență din acele țări, s’au reîntors în țară. * * * FORȚA ROMANULUI 10 IUNIE 32 Yegof Nebunul Erckmann-Chatrian XX. Aerul rece, ce se urca din văile Sarrei, aducea de departe, ca un suspin, vecinicele sgomote surde ale torentelor și pădurilor. Luna da în lături un nor și privea în față întunecosele păduri din Blaniu, cu bravii lor cel mari încărcați cu zăpadă. Peste zece minute, sania ajungea la colțul pădurilor ăstora, și doctorul Lorquin, întorcându-se pe șeaua sa,Jise ! — Acum, Frantz, ce e de făcut ? E că poteca care duce spre colinele din Saint Quinn, și eca cealalta care coboră la Blanzu , pe care s’o apucăm? Frantz și cu omenii din escortă se apropiarâ. Cum se gaseau atunci în partea occidentala a Dononului, începeau se revarsă de partea cealaltă împușcătura Germanilor, cari veneau prin Grosmann. Nu se zărea decât focul, și câtăva vreme în urmă se auglea detunătura răsunând în prăpăstii. — Poteca colinelor din Saint-Quirin, disc Frantz, e drumul cel mai scurt ca să mergi la ferma din Bois-de-Chenes; o să câștigăm pe puțin trei sferturi de ceas. — Da, dise doctorul, dar suntem în primejdie să ne prindă baiserlicii, cari ocupă acum strîmtorea de la Sarre. Vedeți, sunt deja stăpâni pe înălțimi, desigur că au trimis detașamente spre Sarre-Rouge ca să înconjure Dononul. — Le apucăm pe poteca care duce la Blauru, disc Frantz; drumul e mai lung, dar mai sigur. Sania coboră la stânga, d’a lungul pădurilor. Partizanii în șir, cu arma la mână, mergeau pe marginea drumului, și doctorul, călare pe drumul plin de găuri, tăia valurile de zăpadă. D’asupra atârnau crucile aduse ale bradilor, acoperind cu umbra lor neagră poteca, pe când suna lumina împrejurimile. Trecerea asta avea ceva atât de pitoresc și de majestos că în orice altă împrejurare Caterina ar fi fost fermecată, și Luiza ar fi admirat fără dar și póte mănuelițele lungi de biciura, festonele astea scânteiatore ca cristalul, la rudele palidei lumini; dar atunci sufletul lor era plin de grijă, și apoi, când sania intră în strîmtore, dispăru orice lumină, și numai vârfurile munților înalți dimprejur rămaseră luminate. Cum mergeau astfel în tăcere de un sfert de ceas, Gatevina, după ce și-a ținut multă vreme gura, ne mai putând răbda, dise: — Doctore Lorquin, acum că suntem în fundul Blanrului, și că poți face din noi tot ce poftești, ai putea să ma deslușești în sfârșit pentru ce ne-ai târât cu d’asila? Jean-Claude a venit de m’a luat, m’a aruncat pe legătura asta de paie... și acămâ ! — Hi, Bruno !dise doctorul. Apoi răspunse cu seriositate: —In noptea asta, mamă Caterina, ni s’a întâmplat una din cele mai mari nenorociri. Se nu fii necăjită pe Jean-Claude, căci, din greșala altuia, noi perdem rodul tutor sacrificielor nóstre! — Din greșala cui ? — A nenorocitului de Labarbe, care n’a păzit strâmtórea din Blutfeld. A murit în urmă făcându- și datoria, dar asta nu repară dezastrul; și dacă Piorette nu sosește la vreme ca se susție pe Hullin, totul e perdut , va trebui să părăsim drumul și se ne retragem. — Gum ! Blutfeld a fost luat ? — Da, mamă Caterina. Cine dracu s’ar fi gândit vr’uă dată că o să intre Germanii pe acolo ? O strâmtare aprope inpracticabilă pentru pietoni, închisă între stânci, unde chiar ciobanii abia cobora cu turmele lor de capre. Ei bine au trecut pe acolo doi câte doi , au înconjurat Roche- Creuse, au sdrobit pe Labarde, și apoi au cădut asupra lui Jerome, care s-a apărat ca un leu până la nouă cosuri séra, dar până în cele din urmă a trebuit se intre în brădișuri și se lase pe scaiserică se trecâ. Iacă fondul istoriei. E îngrozitor. Trebuie se se fi găsit în localitate un om destul de laș, destul de misnrabil ca sa servesca de călăuză dușmanului și se ne predea lui cu mânele și piciorele legate. — Oh! tâlharul ! strigă Lorquin cu un glas tremurător, nu sunt reți, dar de mi-ar cădea în ghiara cum l’ași mai diseca !... Hi, Bruno, hi, de ! Partizanii mergeau tot pe marginea drumului, fără să dică nimic, ca niște umbre. Sania alunecă din nou cu iuțeală, apoi mai încet, calul sufla. Bătrâna fermieră sta tăcută, ca să-și claseze în cap aceste idei noul. — încep să pricep, dise ea după câtăva vreme; am fost atacați în noptea asta în față și în costă. — Tocmai, Caterina, din fericire, prece minute înaintea atacului, un om de al lui Marc Dives — un contrabandist, Zimmer, vechiul dragon, — venise în fuga mare să ne prevestescă. Altfel am fi fost perduți. A ajuns în avantposturile nóstre după ce a străbătut un detașament de cazaci pe platoul din Grosmann. Bietul om fusese lovit cu sabia într’un chip îngrozitor, marele îl atârna pe șea; nu e așa, Frantz ? — Da, răspunse vânătorul cu un glas surd. — Și ce a <fis ? întrebă bătrâna fermieră. — Abia a mai putut să stinge: «La arme !... Suntem înconjurați... Jerôme me trimite... Labarbe e mort... Germanii au trecut pe la Blutfeld. — Era un om brav ! dise Caterina. — Da, era un om brav! răspunse Frantz cu capul plecat. Atunci totul redeveni tăcut, și, multă vreme, sania înainta în valea întortochiată. Câte uă dată trebuia se se oprescu, atât era de mare zăpada; trei sau patru munteni luau atunci calul de căpăstru și astfel urmau drumul. Oricum, reluă Caterina eșind d’uă dată din visurile ei, Hullin ar fi putut să mi-o spuie... — Dér, décá ți-ar fi vorbit de aceste doue atacuri, întrerupse doctorul, ai fi voit sé rémál. — Și cine mé póate impedica să fac ce vroiu? Décá mi-ar plăcea să mé dau jos din sanie în minutul asta, ore n’așt fi liberă?... I-am ertat’o lui Jean-Claude , mé căesc ! — Oh ! mama Lefevre, daca s’ar întâmpla să fie omorât pe când vorbești astfel! murmură Luiza. — Are dreptate, copila asta, gândi Caterina. Și îndată adăogă : — pic că me căesc, dar e atât de bun că nu te poți necăji pe el. IIert din totâ inima, în locul lui, ași fi făcut tot așa. La două sau trei sute de pași mai departe intrară în strâmtorea Stâncilor. Nu mai ningea, luna strălucea între doi nori mari albi și negri. Trecătorea strâmtă, îngrădită de stânci, se desfășura în depărtare, și pe coste bradișurile înalte se ridicau cât vedeai cu ochii. Acolo, nimic nu supăra liniștea pădurilor celor mari; te-ar fi crezut departe de orice agitație omenescă. Atât de adâncă era tăcerea că auzeai fiecare pas al calului în zăpadă, și din vreme în vreme respirarea-i bruscă. Frantz Materne se oprea câte uă dată plimbându-și privirea pe castele posomorâte, apoi lungea pasul ca să ajungă pe ceilalți. Și văile urmau văilor: sania ridica, cobora, o lua la drepta, apoi la stânga, și partizanii, cu baionetele albaștrii în vârful puștei, urmau fără se se mai odihnesca. Ajunseră astfel, spre coșurile trei de diminață, la livedea Brimbelles, unde se vede a fi un stejar mare care se înalță la cotitura văii. De partea cealalta, pe stânga, în mijlocul plantelor albe de zăpadă, în dosul micului său zid de pietre și gardurile de la grădinița, începea să se zărescă vechea casă de pădure a gardului Cuny, cu cei trei stupi puși pe uă scândură, cu vița-I nodurosă agățată pene sub acoperiș și cu vârful de brad spânejurat de strașină ca firmă, căci Cuny făcea și pe cârciumarul în pustietatea asta. In partea asta, cum drumul merge pe lângă zidul lverlil, ce se găsește la patru sau cinci piciore mai jos, și cum un nor