Romanulu, august 1887 (Anul 31)
1887-08-05
EXEMPLARUL 15 BANI REDACȚIA STRADA DOMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, 10 Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI anul al xxx-le Luminézate și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei !p entru tate țerile Europei, trimestrul 15 lei se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas, Lafitte et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Pleisehmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. 0.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — VINERI, 5 AUGUST 1887 Voiesce si vei putea. ANINCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV . . ...................40 bani Getto ■ „ „ „ „ III...............2 lei — „ inserțiuni și reclame pagina III și IV linia .2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-une, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCPORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusst — Pentru tot ce privesce administrațiunea Românului, abonamente, reînoiri de abonamente, schimbări de adrese, anunciuri, etc., etc. a se adresa IO, Strada Nouă unde este instalat biuroul administrațiunei nóstre, éi pentru tot ce privesce redacțiunea și tipografia Românului, 3, Strada Domnei, BUCURESCI, 4 AUGUST E un subiect care este și va fi totdeuna actual în filaristica română, până când cei de la putere se vor hotărî a-și schimba linia de purtare față cu opiniunea publică și fată cu fiiarele cari, ori cum ar fi ele, când pun înainte fapte petrecute, trebuesc ascultate. Subiectul acesta este nepăsarea și disprețul cu care guvernele tracteză în țară la noi destăinuirile de tot felul ce i se fac prin presă. Un fapt săvârșit nu se pote nega ; se pote expune în diferitele moduri, i se pot mări proporțiunile și pronunța sau slăbi colorile; i se pot adauge părți străine de dânsul, dar în fond faptul rămâne, există așa cum s’a petrecut. Presupuneți că un firar de oposițiune—căci cele guvernamentale nu vor atrage atențiunea guvernului decât numai asupra unor ușore neregularitățî, și acesta pentru a pute furișa chiar în corpul reclamați unei ceva laude, câtăva tămâiă la adresa capilor săi, —presupuneți, facem, că un fiiar de oposițiune francă și leală, de oposițiune animată numai de dorul binelui obștesc, denunță guvernului un fapt nelegal, ba chiar nelegiuit, și cere pedepsirea culpabililor și satisfacțiunea celor prigoniți. La noi, guvernul, deși cunosce intențiunile acelui Țar, tace, rămâne nepăsător, desprețuesce vâlva care se face în opiniunea publică, și prin purtarea lui invită pe autorii faptelor nelegale sau nelegiuite a merge înainte pe calea ce au apucat. Presupuneți și mai mult: un fiiar care, în focul polemicilor Silnice, crede că e datoria și interesul lui a mări proporțiunile faptului, sau expunându-la ușa de violență, amenințări și injurie. Cu tota violența, și amenințările, și mărirea proporțiunilor, faptul săvârșit a remâne în piciure. Și ’n primul și ’n al doilea cas care este datoria și care este chiar interesul unui guvern care ține a conserva simpatia opiniunei publice, și a impune stimă și respect până și dușmanilor prin exacta îndeplinire a prescripțiunilor legei ? Guvernul e dator, indată ce un fapt îi este adus la cunoscință, a cerceta prin mijilacele forte numerose de care dispune dăcă, în tot sau în parte, cele spuse sunt conforme cu adevărul. Găsind adevărul, desbrăcat de orice patimă sau exagerațiune, el este dator a urma îndată și fără șovăire ceia ce legea îi prescrie pentru asemenea cozuri. Răspunzând pe cale oficială, cu probe peremptorie, cu arătări de celea cari nu mai admit replică, guvernul pe lângă vefia mare în fața opiniunei, ar câștiga și linîștea lui propriă. Căci, atunci, convinși că guverul pare la minut sa sdrobască minciuna și să arunce ridiculul asupra falselor acusațiuni, cei cari fac destăinuiri vor căuta și ei adevărul ci nu numai umbra adevărului. La om nu se face astfel. La noi se spune mii și sute în tote fidele; se afirmă și bune și rele ; guvernul tace, rămâne nepăsător, desprețuesce la uăealta tate destăinuirile, tóte plângerile, tóte reclamațiunile. Nici una nu este adevărată, fiii oficiosele sale. Tate sunt adevărate, susțin marele oposițiune. Pe cine din cele două părți să credü cetățănul ? Adaugem că printr’uă pornire nenorocită a firei omenesce, răul, după cum se pune de preferință înaintea binelui, tot astfel se și crede de preferință. Guvernul pare să facă lumină, are viü interes de a se face lumină, și cu tote acestea tace. Am înregistrat pe rând tóte nelegiuirile ce s’au comis de funcționarii administrațiunei actuale. Pentru nici una nu am văfiut dându-ni-se în gazeta oficială una din acele lămuriri netede și complete, la citirea căreia să pleci capul și să te ’nchini. Lucrul nu s’a făcut nici uă dată ; intrega satisfacțiune nu s’a dat nici uă dată opiniunei publice revoltate. S’a negat pur și simplu faptul prin firațele oficiase, sau nu s’a fus nimic, scu pe ascunse s’a mutat sau s’a destituit funcționarul vinovat, — adică s’a făcut lucru pe jumătate, ceia ce este și mai rea decât dacá nu s’ar fi făcut de loc. Prin astfel de politică administrativă, publicul perde cu desăvârșire speranța de a pută să’și aibă dreptatea, funcționarul gata a apuca pe clinul nelegalităților un scie exemplu ce i se dă și sorta ce’l așteptă și pe el, deorece mutarea sau destituirea vinovatului se face pe tăcute și pe furiși. Infîne nimic bun, nimic practic, chiar când că există ceva hotărîre a curma sau micșora răul. De câteva file, fiarele sunt pline, banióra, cu faptul petrecut la școla de agricultură din Roman. Un elev mare de morte violentă, se acusă de toți directorul acestui institut de mortea nenorocitului Popescu, un alt elev care povesteșce faptul e amenințat mai pe urmă că va pătimi ca și «el d’ántain, se spun în contra directorului acusațiunile cele mai grave, opiniunea publică e revoltată,—și ministerul de care depinde funcționarul atât de greu acusat, tace, rămâne nepăsător, nu face nimic, disprețuind opiniunea publică din orașul Roman, și întrega opiniune publică din țără. Unde vor să ajungă cu acesta liniă de purtare nu seim seim numai că, în fața țării, nu astfel un guvern pate să se îndreptățescă și să se fortifice. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Viena, 3 August Pené acum principele Ferdinand de Coburg n’a plecat, încă din Viena. Natchevitch este de asemenea aici, se crede câ d-sea va mai rămâne âncă câteva zile. Londra, 3 August. Camera comunelor a respins bilul privitor la construcțiunea unui tunel sub canalul la Manche. Paris, 3 Augut. Sindicatele presei de aici au telegrafiat condoleanțele lor Gazetei de Moscova; ele vor trimite uă corona cu culorile naționale. Pesta, 3 August După datele forte positive ce te am, principele Ferdinand de Coburg n’a trecut prin Pesta nici erl nici astă de Mulți Ziariști așteptăm la gară. Petersburg, 3 August. Novoe Vremia vorbind de eventuala că V*»* 1 letone a principelui de Coburg în Bulgaria, (zice ca deca regenții cred că pregătesc prin acesta noua nemulțumiri pentru Rusia, ei se înșelă. Din contra, că asemenea provocare aruncată Rusiei ar autoriza îndestul pe Țar a interveni în mod energic în afacerile Bulgariei și este de credut că de astă dată, acesta intervenire nu ar întâlni că seriosa împotrivire din partea puterilor. Pesta, 4 August. Pester Lloyd de eri séra anunță că principele de Coburg va pleca, fără îndoiala, în curând în Bulgaria. Viena. 4 August Neue Freie Presse afla ca principele Ferdinand n’a luat pene acum nici un decisiune în privința plecarei sale în Bulgaria. Asupra sea destrăzi. Viena. 4 August. D. Nacevici, într’u convorbire cu un diarist vienes a răspuns că va rămâne 10 sau 20 de zile- Ministrul bulgar a adăugat ca principele de Coburg stârnesce în primele, séle reserve ; cu tote acestea rămâne principele ales al Bulgarilor. D. Nacevici speră ca principele Ferdinand va merge în Bulgaria spre a lua posesiunea tronului său. Hotărîrea sea definitiva în acesta privință va fi cunoscuta într’un termen de 20 de zile. Ministrul afacerilor străine al Bulgariei confirmă ca Sublima Porta sfârnesce pe Ferdinand să’și amâne hotărîrea. Agenția Liberă. GERMANIA CONTRA RUSIEI Die Post continuă amenințările și atacurile ei contra Rusiei și stârnesce din nou pe lângă publicul german ca să vândă hârtiile rusescî. Ziarul Kreuzzeitung este și mai violent; se plânge de brutalitatea și fanatismul politicei rusesce. Este timprmzseitwitz ca Rusia se revină la relațiuni mai bune. Țarul trebuie să reducă armata, care trece departe peste limitele unei armate de apărare. Este inesplicabil cum capitalul german oferă Rusiei bani pentru construcțiuni de căi ferate, pentru ca Rusia să potă apoi duce în Germania cerealele și armata ei. Chiar și Norddeutsche Allgemeine Zeitung, care până acum n’a fus nici un vorbă, publică acum în capul fiialului petițiuni anti-rusesci în contra inundărei pieței germane cu cereale rusescî și reproduce petițiunile pentru urcarea tacșelor vamale asupra cerealelor. PUBLICISTUL RUS KATKOFF Ian fiua de 1 August a murit distinsul publicist și influentul om politic în Rusia, Mihail Nichiforovici - Katkoff, la moșia sea Pnamensky. Cu privire la viața sea găsim următorele amănunte : Katkoff s-a născut la 1820 și se trăgea dintr’o familie nobilă din Moscva. Studiile le-a terminat în Königsberg și Berlin, unde a fost un ascultător forte zelos al lui Schelling. îndată ce s’a întors în țară a fost numit profesor de filosofie la școala superiora din Moscva. D’aci s’a retras ânsa după scurt timp și s’a consacrat publicisticei, pe care care a dobândit un succes nemaipomenit în Rusia. Activitatea publicistică, în timp de 30 de ani, a lui Katkoff se împarte în două jumătăți. De la 1856 până la 1861 a susținut în Ruski Viestnik ideile liberale moderne, în special a luptat pentru ideea selfguvernamentului englez, în același timp însă făcea oposițiune energică partidei radicale și socialiste. La 1861, luând direcțiunea fiiarului Moskovskija Viedomosti, s’a produs un scnimnare raumaia nŭ rile dânsului. Din europen și liberal ce era, s’a făcut apărătorul celui mai estrem șovinism rusesc: înăbușirea sângerosă a resculei polonilor și tirania lui Muravieff au găsit în el un apologist tot atât de fanatic, pe cât era de dușman tuturor tendințelor partitei constituționale, care după el nu făcea decât maimuțărea pe străini. Fiindcă asemenea idei nu putea fi decât favorabile sistemului autocratic din Rusia, Katkoff a dobândit în calitatea sea de publicistă influență politică atât de mare, încât părerile densului erau adeseori ascultate la curtea țarului. N’a lipsit mult ca sé’l resterne și pe d. de Giers, actualul ministru de externe. Katkoff, pe cât a fost de urgisit de Nemți, p’atât a fost destimat în tixUL plA.1 Ci? XI de 0%tr& EVs nOPSÎ SCIRI D’ALE PILEI MM. II. Regele și Regina au proiectat pentru Sâmbăta viitore uă escursiune la monastirea Brebu. Pentru acesta escursiune se vor face mai multe invitațiuni. * * * Pe la 15 August, principesa Iosefina de Hohenzollern, mama regelui, este așteptată la^vnața. MM. II. Regele și Regina o vor întâmpina la Verciorova. * * * M. S. Regele a primit din partea Excesele domnului Rafael Nünez o scrisore prin care ’I notifica realegerea sea la președenția „Republicei Colombia“, conform nouei Constituțiuni. * * * Pentru ocuparea locurilor de bursieri la școlile dependente de ministerul agriculturei, industriei, comerciului și domeniilor se va ține concurs în ordinea urmâtore : La 25 August st. v. pentru școla de agricultură și silvicultură de la Herăstrău ; pentru școlele practice de agricultură de la Strihareț și Pâncesci-Dragomiresci; pentru școla de arte și meserii din Bucuresci și pentru școla technica și de instrumente agricole din Iași. La 1 Septembre s. v. pentru școla superiora de medicină veterinară. La 10 Septembre s. v. pentru scalele comerciale din Bucureșci, Craiova, Iași și Galați, Consiliul general al județului Brăila este autorizat de a se ocupa, în actuala sea sesiune extraordinară, și cu cestiunea anulăreî dintre veniturile județului a rămășițelor de zecimi județene asupra contribuțiunilor directe datorite pe anii trecuți și de la care Statul a renunțat. * * * D. medic veterinar Constantin Starcovici a oferit scalei superiore de medicină veterinară 20 preparate bacteriologice de microbi patdgeni. * ** % D. general Gheorghe Anghelescu a oferit județului Mehedinți, lemnăria necesară pentruconstruirea unui pod peste apa Motru de pe teritoriul comunei Cloșani. * * * Neaprobându-se resultatul licitațiunei care s’a făcut în Ziua de 14 (26) Iulie 1887, pentru darea în întreprindere a esecutarei zidărielor magazinelor de grâne și întrepositelor de mărfuri din porturile Galați și Brăila, se publică o a doua licitațiune pentru Ziua de 20 August (1 Septembre) 1887. Pe baza sehiței primită de la ministerul afacerilor străine, se aduce la cunoșcința publică că guvernul austro-ungar a stabilit uă carantină de 7 zile în tote porturile maritime ale monarhiei contra proveniențelor din Sicilia și Calabria și că călătorii și efectele lor vor fi supuși la uă desinfectare rigurosă. * * * Generalul Radovici a luat aici comandamentul corpului al 2-lea de armată pentru timpul cât generalul Cernat va lipsi în concediu. * * * Inaugurarea noului local al sculei de veterinarie de pe cheiul Dâmboviții se va face la 1 Octombre viitor. * * * Secția de vacanțe a tribunalului Ilfov a amânat pentru 11 (23) Septembre judecarea procesului celor 4 greci, autorii spargerea băcăniei de la Pandurii. Unul din autorii spargerea evadat ora de sub escortă. * * Ministerul domeniilor a aprobat , după cum spun oficiasele, resultatele licitațiilor ținute pentru restaurarea palatului administrativ din Iași. Lucrările de reparațiune interioră și esteriorâ, precum și prefacerea privatelor, cari vor fi scose din corpul palatului, au fost adjudecate cu 2 cei 50 bani la sută sub devii asupra d-lui Gr. Botez din Iași. * * * * * * FOIȚA ROMANULUI 5 AUGUST 3 FAMILIA CĂLĂULUI de MAURICIU HARTMANN i. D’ua dată îmi trecu prin minte suvenirea unei familii pe care o cunosceam — mĕ întrebai deca care cumva nu mă găsesc în fața unui asemene caz, decâ d-na Măbius nu era din întimplare nebuna? In privirea, vorba și purtarea ei însă nu era nici cel mai mic semn de nebunie. Ordinea și curățenia care domnea în apartamentul în care fusesem introdus nu mă putea face să cred asemene în stricăciunea minței, fiind același lucru cu privire aruncată asupra unei căsnicii, cu privirea aruncată în sufletul menagerei. Domna se retrase în bucătărie pentru ca să pregătescă cina. Eu și bărbatul ei remăseram preumblându-ne în lungul și largul gradinei. Mă găseam atît de bine în acea îngrăditură a liniscel de sora încât pismuiam în amicul meu acest locaș în care era ținut de sărăcie. Suit p’uă mică movilă în căpătâiul gradinei, mă întorsei și celebrai acest Turculum în termeni entusiaști La drepta, îndestul de departe pentru ca nici unul din acele sgomote să potă ajunge până la noi, se întindea orașul, ale cărui turnuri erau aurii de surele care apunea. In fața lui, satul, ascuns în dosul unei perdele de verdeță și flori. Atracțiunea poetică a acelui sat era mărita încă de suvenirea ce i se lega: el a fost locașul unuia din cântăreții noștri cei mai nobili și cei mai seducători. La piciorele male se întindea uă vale în curmezișul căreia șerpuia un pîrîiași murmurând și’n susul căruia se afla uă costă mărginașe închisă d’uă pădure de fag. Lingă pădurea aceia se vedea uă căsuță singuratecă care acoperea dejea, ca prină tăcere vădită, umbrele castelor moderate. Tăcerea și singurătatea vâei nu păreau că ajunge căsuței, căci ușile și ferestrele erau cu fața către pădure și cu spatele către partea locuită. Cu totă singularitatea asta, înfățișarea locuinței avea ceva de atrăgător, și nu-mi mai puteam lua ochii de la dânsa. Totă partea aceia respira liniștea și pacea. — Cine e omul fericit care locuiesce acel colț de pământ ? întrebai eu pe ospete meu. El nu mă aufii și ful silit ca să mai întrebă dată. Atunci el se cam turbură, se suci, se resuci, și dupe ce se convinse că copii nu’l puteau auzii respinse în sfîrșit c’uă vece stinsă . — Colo stă călăul! încurcătura în care se află prietenul meu respunsându’mî, mă iubi. Pentru ce se prefăcuse că nu m’aude la întrebarea d’ânteî ? Pentru ce acele priviri îngrijate aruncate împrejurul lui maig înainte d’a satisface curiositatea mea ? Pentru ce, dupe ce făcu acesta, scobori în grabă dupe movilă, ca și cum ar fi voit, deportându-se de mine, se taie scurt întrebările mele ? N urmai, dar eram distrat. Nu s’ar putea ca Möbius s’abibe vr’uă crimă mare pe consciință ? Ideia asta’mi trecu prin cap ca un fulger. Nu mai eram în stare ca să mai țiuuă convorbire în regulă, și Möbius părea paralisat d’aceieai greutate. Ne plimbarăm în sus și’n jos pe aleia nisiposă fără ca să schimbăm nici vă vorbă măcar. Capul meu era în fierbere, și inventam un romanț întreg de crimă c’un erou mai mult sau mai puțin nobil și nefericit, care era vinovat, și acest vinovat mergea alături cu mine. Faptul că Möbius se stabilise în vecinătatea călăului ar fi trebuit să’mi probeze că eram p’uă cale greșită, căci pentru ce un criminal s’ar întrista sufletul cu trebuința d’a vedea Intr’una cuțitul atîrnîndu’l d’asupra capului? Der raționam s’imi răspundeam eu singur Sufletul omului nu e pre făcut într’un mod curios, astfel că, atunci când un crimă apasă pe consciință rea, caută chiar el supliciul ? Criminali nu se juca őre voioși cu pericolul care’l amenință ? Pe când eram în prada acestor gîndiri, copii alergară către noi și’l spuseră că vine bunicul lor. El însă n’o spuse cu acea veselie isbucnitore dupe cum o fac de ordinar copiii când anunță venirea vreunui moș. Ei nici n’alergară înaintea lui. Din contra, s’apropiară c’un aer cam îngrijat de tatăl lor și s’agățară de mâna sau de palele hainei săle de casă; cât despre Möbius, cum fu vestit de cele ce se petreceau se opri, încruntă sprincenile și privi în prejurul său până ce zări pe un om care scobora cu un pas voinicesc costa dealului și înainta către căsuță. Ospele meu era forte turburat, murmură câteva vorbe neînțelesat apoi, făcându și curaj, se întorse către mine și’mi zise : — E prea târziu, scumpe domnule, și daca vei mai întârzia nu vei ajunge in oraș decât când se va întuneca de tot. I privit încremenit. Avea aerul d’a mă da afară. Atunci el plecă ochii în jos, îmi luă mâna și’mi zise, c’uă voce tremurândă : — Iartă-mă. Da, te silesc să pleci ; nu vreau ca să te întîlnesclaci cu omul acela; nu sciü deca ’mi vei ierta acesta întîlnire ; acum case îți datoresc explicațiuni și le voi da de îndată ce voi simți că am puterea. Pîn’atunci te rog ca să nu fii supărat pe mine... umblă sănătos, îmi luai geamantanul și fugii fără ca să’mi iaU Ziua bună de la stăpîna casei. Nu mă prea simțeam bine în acea locuință idilică, și vream să scap pe prietenul Möbius de suferințele sale. La douăzeci de pași departe de casă întîlnim pe omul cu care nu voise să fac cunosciința. Era un om înalt, cu părul lung și cărunt ce-i cădea în cârlionți pitoresc pe umeri și încadrând un obraz finiseit, dar plin de sbîrcituri. Privirea’i era dreptă și sinceră. El era îmbrăcat cu uă haină negru pe talie cu palele lungi ; în mână avea un baston țăpăn. Totă înfățișarea lui respira nu sciu ce demnitate și aducea aminte pe primarii satelor din Germania de sud, cari sunt cu toții pătrunși de funcțiunile lor oficiale. I A două sérii chiar, Mebius îmi întórse visita. El intră în odaia mea c’un orecare solemnitate, respinse scurt la întrebările mele relative la sănătatea femeiei și copiilor săi, și, aședându-se lingă mine pe canapea, îmi spuse c’a isprăvit repede de lucru pentru c’avea să’mi comunice ceva lung. Luă un țigare, o aprinse, și, privind chibritul stins, îmi zise : — Intîmplarea, scumpul meu domn, te a adus la mine. Cum nu te am invitat nici uă dată, cum ți-am ascuns într’adins unde locuiam, simt nevoia ca să te asigur c’ași fi prea fericit ca să te văd adesea la mine... Ș’apoi după cele ce ai făcut pentru mine, acesta se înțelege de la sine. Möbius fugea cu putere din țigarea sea și scotea nisce nori de fum, ca și cum ar fi voit să se învăluie cu un văl. Apoi făcând uă sforțare, urmă astfel: — Nu pot să te rog ca să vii din nou la mine fără a te preveni că acesta invitațiune, în unele cazuri, ar putea fi precum ua cursă. Nu stiu până la ce punt lași ca se ți se conducă purtarea d-tele de prejudecățile crescerei. — Asigurate, îi Zisei eu, îți garantez că aceia ce am ajuns să consider ca că prejudecată nu exercitezá nici uă influență asupra sentimentelor și purtărei mele. — M’am esprimat réü, răspunse Möbius; aci póte nu e vorba de prejudecăți. Der bag semn că vorbesc într’un mod neînțeles și că astfel póte te voiu plictisi. Aceia ce trebue să fac mai bine e să’ți povestesc fără ocoluri aceia ce ar fi trebuit sĕ’fi încredințez de mult âncă. A mai amâna acésta povestire, te voiu face póte sé mé bănueștî. Câte lucruri au mai trebuit să’fi pară stranii! Mebius se întrerupse din nou, apoi după uă scurtă pausă începu : — N’ai fost ieri isbit d’aceia că nu’ți am oferit nici măcar un pahar cu apă dupe lungul d-tele umblet? (Va urma).