Romanulu, decembrie 1887 (Anul 31)
1887-12-04
ANUL AL XXXI-LE Yoiesco și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV.........................40 bani Cetto „ „ „ „ III...............2 lei — „ Inserțiunî și reclame pagina 111 și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Jianului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refusa — ESEMPLARUL 15 BAN! REDACȚIA STRADA DOMNEI 2. ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, 10 Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI EDIȚIUNEA SL DIMINEAȚA DUMINECA, LUNI, 4, 5 Lumineză I ARONA In Capitală și districte, un ar luni 1 Pentru tóte țerile Europei, tri A sea IN ROMANIA, la administrația LA PARIS, la Havas, Laffite e LA VIENA, la d. B. G. Pop( IN ITALIA, la d. dott. Cav.cesco de — Articolele nepw BUCURESCI, 3 UNDREA In ședința de erl a Camerei deputaților, d. N. Fleva își a desvoltat interpelarea sa cu privire la retragerea d-lui general Anghelescu de la ministerul de resbel, și la zgomotele ce au circulat în acesta privință. Destăinuirile pe cari le făcu, cu acesta ocasiune, d. I. Bratianu, având un caracter de uă mare însemnătate, nu putem să le înregistrăm aci fără a atrage seriosa atențiune asupra lor. E că ceia ce ne propunem a face ■ginim numai a torului următorul d-lul primcopiăm testual , Jî ■> Q* ■: . d Oficii " " nte din timpul ttr’adevăr s’avut incorectitu t ‘ să’I chiăm la i nevoit se trecui , 1 fi mai mare g 1 pe un vinor promit onorea a îl profesoral e £îgerile viitore și rî, profesorii, ca vor lua parte la : în cari lista gu espinsă ca list i, ministrul îi 3 șî, din Rîmnic lintr’un unghii îsorul și-a peticit la un aftungi desevărșire stră *e de bătrânețe ♦: Jo ncépá d’a capi Di , d. Radu Mihai I cu diferite î d; b. u d nnele lor n V intru oposițiun recurs la nimer ând consilii^ i, za, de-a drepți 1 care se simte. **JPi și caute de schală»,Ilice ș o yis d. ministru în tote discursurile pedagogice, publicate cu maldărul în Țara Nouă, și’n tote discursurile politice, rostite prin Cameră și Senat. Care profesori întrebăm noi, căci, astăzi, mulțămită pasiunilor politice, sunt două feluri de profesori: cei guvernamentali și cei cari nu vor să crădă că ceia ce ese din cabinetul ministrului sub formă de legi, regulamente și decisiuni, este totdeuna sfânt, nesupus greșeleî, esență]de înțelepciune. Deci, care profesor trebue să’și caute de șcală? Bineînțeles că nu cel care trepădă în drepta și în stânga ca agent electoral, care dă pe la scală cu praștia, care e slugă supusă prefectului, care se închină când e vorba de metrii cubici și de alte năsdrăvănii matematico-ministeriale. Nu acesta trebue să-șî caute de sch 5la. 1 Pe capul acestuia curg favorurile, plouă congediere, se grămădesc aprobările ministeriale. Scala este pentru el a cincea rotă la car. Pentru el, de voiă ori de nevoia, d. Sturdza e mumă. E ciumă pentru profesorul care a cutezat să spună prefectului că a călcat legea, că nenorocesce județul, că se fură și se schingiuesc cetățenii. E ciumă pentru profesorul care, la întruniri a vorbit în contra guvernului, în contrar administrațiunei locale și—climă neiertată—în contra legilor, regulamentelor și decisiunilor d-lui Sturdza. Acestuia d. ministru îi va reaminti cu nă stăruință rea și mânioisă că trebuie să-și caute de școlă, acesta va fi mutabil la minut, pe când profesorul guvernamental este și remâne imutabil. Acesta-i drept, legal, curat și uman, după părerea d-lui ministru al cultelor și instrucțiunei publice. % Când cu faimosele ședințe ale trecutului consiliu general, constatasem actura ce profesă d. Sturdza pentru dascăli. Ni se răspunsese în Voința Națională că d. Sturdza iubesce pe dascăli pentru că lie plătesce regulat gradațiunea Astăzi, la acest argument eminaminte tipic, se va mai adăuga și acesta nou : d. Sturdza iubesce pe dascăli pentru că’I mută din Focșani la Botoșani, și din Iași la Severin,—și anume pe cei cari nu placă fruntea și nu’și uită demnitatea de om în fața poruncelor ministeriale, căci pentru ceilalți, pentru cei pro și forte mlădioși în caracter, pentru el, după cum ziserăm, d. i Sturdza e mumă, nu ciumă. Mutarea de la Galați la Huși e semnificativă, și profesorii trebuie să să mediteze serios asupră.I. Ministrul intră pe uă nouă cale. Lege nu mai există; voința ministrului e a tot putinte și nu mai .i are margini. Consiliul permanent a devenit un zero, d. Sturdza batjocoresce consiliul general, desfide majoritățile și cu atât mai mult minoritățile parlamentare. Nimeni nu poste, nimeni nu va pute face nimic în contra ministrului cultelor și instrucțiunea. f D. Sturdza e mai presus de lege. £ Trebuia învățământului român și asemenea pagine în istoria sea. £ Acum le are.i Lege nu mai există,zicem mai sus. Voința Națională, într’un articol t datorit unei pene cât se pate de străină de redacțiunea ei, vorbesc și de Permutarea domnului Pacu de JHS în Galați și Huși și, cu un candel^B] admirabilă, dar fórte nepotrivită autorul articolului, să întrăbă de j d. ministru Sturdza a călcat legea. 1 Articolul 384 din legea instrucțiunei precum și următorul 385 dau totă dreptatea, întrăga dreptate d-luî j 1 ministru. Numai profesorii de facultăți sunt inamovibili, numai aceștia fără a f ior espresă in voință, nu pot fi stra I mutați ; încolo, lasă să se înțelegă autorul articolului, cu profesorii liceali, gimnasiali, seminariali, cu institutorii și cu învățătorii, eu, adică ministrul, pot face tot ce vrea. Ii schimb, îl arunc ca mingele dina loc în loc, îl trămit pachete din orașî în oraș! , într’un cuvânt îmi bat joc de dânșii cum îmi place fără ca să ei măcar cu uă iată din ț lege. i Décá legiuitorul nu m’a legat în lanțuri pentru ca să nu pot batjocori pe profesori, cine mă va opri de a ' nu’mi face pe poftă și de a’mi să- i fura acea oră nestinsă ce am în contra corpului profesoral ? ! I Ce-mî pasă, sunt în lege! Mut din Galați, mut din Rîmnicul Vîlcei, se voiu muta din Bucuresci, voiu mutat din Iași, voiu muta de pretutindeni, f —și se vedem atunci ce vor mai zice dascălii cari cuteza să se opună j tot puterniciei mele. Voiu lăsa pe profesorii universiari să nu’și facă datoria, căci legea n’a legat cot la cot în fața lor, dar acealaltă dăscălime voiu facestfel încât să se ducă pomina și ă rămână celebre mutările sturdiate din ajunul alegerilor din 1888. Și pentru ce aceste mutări ? Autorul articolului din Voința Națonală răspunde : pentru că legea, sună soa rea, dă voiă ministrului , mute. * Atât și nimic mai mult! Considerațiunile de fapt, autoruluirticolului din Voința nu le are un ochi, dar e autorizat a crede că unt motive puternice la mijloc. Argument pentru argument : noiuntem autorizați a crede că erau motive puternice ca mutarea de la Galați la Huși și cea de la Rîmnicu VVâlcei la Călărași să nu se facă. Și unul din aceste puternice mo ve ale nóstre ca să nu se fi făcut să nu se mai facă mutări este și cela că, prin ele, se provocă de înușî capul sculelor scandale regretaile în..... «sanctuarul instrucțiunei» amjice autorul articolului.—Sanctar, în starea de astăzi când d. Sturdza este în instrucțiune marele acordote și preoți oficianți sunt prossoril, sanctuar nu erou de loc, și iute fi privit ca un fel de didactic mărgăritar al articolului din Voința. De altmintrel, autorul articolului in Voința merge pénă a cere feliciațiuni pentru d. Sturdza care a îneput să mute pe profesori. Felicitațiunile sunt și mai bune deât «sanctuarul». Numesca deci profesorii dă delecțiune, compusă binioră din d-nil b F. Robescu, G. Canlilli și A. Rau din Galați ca să ducă d-lul Sturda felicitațiunile corpului profesoral. Până la numirea acestei delegațni de felicitare, noi ficem profeorilor să fie cu luare aminte!! Spre a putea da cititorilor noștri iformațiunile cele mai complecte invitate la evenimentele din Franța, am luat măsuri careații înalte, pe lângă telegramele Agenției lbere și informațiunile nostre partculare se publicăm și telegramele genției Havas. Serviciul nostru telegrafic astfel rganisat ne va permite să avem amănuntele cele mai complecte. EVENIMENTELE DIN FRANCIA Paris, 2 Decembre. Mesagrul d-lui Grévy s’a citit agi Parlamentului. Președintele Republicei zice cu votul de ieri la Cameră și la Senat îi impune demisiunea sa. Ar fi de dreptul și datoria sea să remână, dar înțelepciunea și patriotismul îl sfătuesc se cedeze, pentru a evita un conflict. El lasă acelora cari au creat-o, răspunderea situațiunei actuale. El apelezá la Francia. Ea va spune că a știut se asigure pacea, ordinea și libertatea. El lasă Francia în mijlocul Europei armate, dar ea este în stare să apere onorea și drepturile sale. El a știut să mențină Republica într’uă cale înțelaptă, și exprimă urarea ca Republica să nu fie atinsă de lovitura îndreptată în contra lui. El termină depunând demisia. Paris, 2 Decembre. Și aix a fost la Paris puțină agitațiune : manifestațiunile au fost îndreptate contra d-lui Jules Ferry. Dar nu e de semnalat nici un incident serios. Agenția Havas. Paris. 2 Decembre Generalul Boulanger va părăsi a fi diminuță Parisul spre a se intorce la Clermont ca sé reia comandamentul său. Ceilalți generali, cari au fost chiemați în Paris spre a lua parte la lucrările comisiunei de Clasare, pleca și ei aji la corpurile lor. Paris. 2 Decembre. Se semnalează sosirea la Paris de trupe nucleari campeza cu caii lor înșelați, gata la orice eventualitate. Noptea a fost liniștită. Pe la douasprezece tote manifestările au incetat. > - - "r* T Este temere ca ajl’ aceleași fapte să se reînoiască, pute și mai grave. Intrega presă republicană blamează purtarea d-lui Grévy. Presa oposițiunei se bucură de ceea ce se întâmplă. Paris. 2 Decembre. Dimineța a fost liniștită. Generalii au părăsit Parisul cu espres. Ei primise ordinul să nu trecá ziua de aji la Paris și de a se duce fără întârziere la corpurile lor. Nu se scie încă décà intr’adevĕr Mesagiul care va comunicat mâine oamerilor va conține demisiunea d-lui Grévy. Paris. 2 Decembre Mesagiul președintelui Republice a fost citit acum în Cameră și Senat. Mesagiul începe vorbind de greutățile ce s’au grămădit, in zilele din urmă, de atacurile presei, de abținerea bărbaților de stat și de neputința de a constitui un cabinet. D. Grévy Jice că s’a luptat ca să rămână la postul său de încredere. Tocmai atunci când opiniunea părea a se intorce către densul și a constitui cabinet votat că resoluți echivalează cu misiunea. Datoria și are potrivi, cnse nu iterea esecutiva causa patriotism re au voit acest telor. Președintele în regrete dar nu care a fost ales Se adresezat timp de noué aguzând pacea ș cui Europei armate, maivu~L, ... ____ republica într’un cale înțeleptâ. Francia va zice că a fost ridicat de pe locul unde îl pusese încrederea ei. Părăsind politica, dorește ca Republica să nu fie atinsă de loviturile îndreptate în contra lui și să lasă victoriosa din pericol. Își depune dor demisia din funcțiunea de președinte al Republicei. Agenția Liberă. A se vedea ultimele telegrame în edițiunea de discro. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Berlin, 2 Decembre. La Reichstag, conservatorii propun de a ficsa la cinci ani perioda legislativă. Petersburg. 2 Decembre-Guvernul a renunțat definitiv la înființarea monopolului tutunurilor. Agenția Liberă. Berlin. 2 Decembre Gazeta Germaniei de Nord declara că Tntformațiunile date ziarului Jumes, ♦respondentul său parisian, d. de Blovitz, sunt lipsite de orice temeiu. Berlin, 2 Decembre. Reichstagul a trimis unei comisiuni proiectul de sporire a drepturilor de intrare asupra grâului. Agenția Havas. LA OPINIUNEA PUBLICA Primim urmatorea scrisore pe care cu plăcere o publicăm : Cunoscut, paremise, este Ziaristicei române ca ea, Mihail Stroescu din Odesa împreuna cu consorta mea Elisa, am donat 50,000 ruble, pe cari le am înaintat ministerului cultelor și instrucțiunei publice cu dorința ca să se consacre ca fond cu al căruia venit să se susțină școli în satele cele mai sărace cari din causa lipsei de mijloce nu au asemenea institute de învățatura. Am promis tot două data ca dacă vom vedea că dorința nostră se realiseza, vom mai da încă uă sumă ca acesta, care să se numască fondul sculelor rurale. FOIȚA ROMANULUI 4 DECEMBRE 12 COMITESA DE KERCUAL de Xavier de Montepin —Nici un dor, întrerupse Leonia birend, un amor propriu exagerat pute mă face să cred c’am pus bine lucrurile la cale. Nu-mi distrugeți ilusiunea asta. D’altfel un doctor trebuie să fie sclavul bolnavilor săi. Dupe ce formulă acesta axiomă cam paradocsală, comitesa adăogă : — Petre, condu pe d. doctor în odaia d-séle și ve<R sé nu’l lipséscá nimic. Ludovic Perr nn se înclină și Jise : — Domnă comitesă, mĕ supun. Și urmând pe servitor își dicea în gînd : — Intr’adevér, acéstá femeie e adorabilă. IX GEORGETTA ȘI BERTA Prevederile doctorului se reanișară. Cum rămase singur Jean Rosier în odaia lui, a dormi dus, pentru a se deștepta tocmai a doua zi târjiu după răsăritul sorelui. Perina se hotărîse mai ântei d’a petrece noptea lângă bărbatul său, dar d-na de Keroual facend’a sé ințeléga c’ar fi un obosélá nefolositóre, ea se hotărî d'a împărtăși cabinetul în care se culcase Georgetta, și după atîte sdruncinări somnul nu se făcu de loc așteptat, dar acest somn fu agitat, plin de vise urîte și vedenii triste. Comitesei nu ’i trebuise decât uă aruncăture de ochiu, pentru a se convinge că ospeții primiți de densa se aflau în cea mai completă mizerie. Resultatul acestei descoperiri jură saltimbanca deschizând ochii veju un scaun lângă patul ei, haine do uă simplitate mare, dar aprope noul și forte curata, pentru ea și un costum nou de tot pentru Georgetta. In fața acestei căritâți atât de ingeniose, de acesta atențiune atât de delicată și atât de atingătare, Perina simți oă înduioșare profundă înstăpânindu-se de totă ființa ei, lacrămile îi inundară față dar de astă dată nu era necazul care se făcea să curgă. Ea se grăbia-și părăsi patul și, după ce se duse se se asigure în odaia de alături că fața bărbatului ei nu mai exprima nici că suferința și că somnul lui cel dulce trebuia se se prelungesca încă, se dete cu totul la nisce amănunte de vă gătela neobicinuită, cu acea cochetărie cu totul femeiascâ ale cărei secrete părea a le fi uitat de mult încă. D’asupra căminului era uă oglindă mare, ér pe marginea căminului erau puse, din ordinul comitesei, peptinî, perii, săpunuri, etc. Perina își îngriji cu băgare desemn admirabilul scoper, bine înțeles ondulat și atât de des încât d’abia putea să și ’1 peptene. Ea îl împărți în mai multe șuvițe cari îi cadeau péné la mijlocul corpului și râsucindu-le péné d’asupra creștetului, își făcură gátela pitorescu și încântătore, puțin cam boemiană póte dér care de sicur c’ar fi smuls strigăte de admirațiune unui pictor sau unui sculptor. Se îmbrăcă apoi cu albiturile și hainele pregătite pentru ea, care-i desina formele ei fără cusur, ca și cum ar fi fost lucrat într’adins de cea mai îndemânatecă croitoresa. Acestea făcute, și cum Georgetta deschisese ochi în sfîrșit și privea ca mirare zugravela acelei odăi necunoscute, atît de diferită de mîșgăliturile de prin hanurile întunecase în cari avea obiceiul ca se se deștepte, Perina se ocupă de gazela copiliței cu aceiași îngrijire ce avusese pentru sine. Și D-zeu scie ce delir se înstăpîni de inima mamei vejând că devine și mai adorabilă cu acel costum nou, adorabila copila despre care am tras un schiță repede într’unul din primele capitole ale acestei cărți. Cabinetul în care Perina și Georgetta petrecuse totâ naptea avea două eșiri, una în camera albastră, alta într’un coridor. Bătu cineva încetișor la acesta din urmă ușe. Perina alergă se deschidă și se găsi fața în față cu comitesa de Kéroual. — Oh ! domnă, bolborosi ea, așteptam cu nerăbdare momentul în care se pot. a ve mulțămi. Dar aceia ce inima mea simte, gura e în neputință de a esprima... îmi lipsesc cuvintele pentru a ve arăta marea mea recunosciință. — Șut! șut! îi făcu comitesa surîjând nici un cuvînt asupra acestui subiect, décá nu vrei să mé superi. Mi’am făcut datoria, acă totul, eu sunt fericită c’am putut să viü în ajutor unei inimi brave și bune ca al-tele. D-na de Kéroual, spuind cele ce precede ridică ochii asupra Perinei și remase ca înmărmurită. Câte-va coșuri de somn, uăgătală îngrijită, hainele curate fusese d’ajuns pentru ca să opereze uă asemene schimbare completă, căci d’abia recunoscea pe ténera femeie. — Ah ! făcu ea c’un admirațiune naivă căreia ’i fu cu neputință ca să’i impună tăcere, ah! cât ești de frumosâ ! Perina deveni purpurie, plecă capul în jos și luă în mod mașinal pe Georgetta în brațele sale ca și cum ar fi voit s’o presinte comitesei. — Și tu, domnă, ești frumosu! strigă copilita căreia cuvintele d-nei de Kéroual nu’i scăpase; sarutä-me. Din totă inimii roamnca nemîlori *rA^1 A« i și puindu’și L p i încântătore ce, înapoia cu ușur — Acesta iei grațioosă pe cât e Fiica mea, mica minota ca va avea .. .a ei și nu mai pótea — Ai si d-teau. . n Georgetta, care obicinuită pentru a zice astfel în public ș’a vedea lume multă în jurul aprope întotdeauna, nu era sfiosâ. — Da, copila mea, răspinse comitesa. — Nu e mai mare decât mine? — Tocmai ca tine. — Și o se mi joc cu ea? — Bineînțeles. — Are jucării ? — Multe de tot. — O se mi se dea și mie ? — Nici nu mai e vorbă. — Gând o s’o văd? — Numai decât. Georgetta începu să sară în brațele mamei sale, bătând din palme și strigând : — Ce fericire ! ce fericire! și cât sunt de mulțumită! — Acum, întrebă comitesa, să vorbim de lucruri seriose. Cum merge rănitul nostru. — Binișor. Am intrat mal adineauri în odaia lui și dormea dus. — E ca un semn bun, și sper că și deci ... ar *... . - - ... nâ.’sâ' ai* ie înv so î coborî in momex>*n * < a. ülot . nat* a coti jșav *.*..*& ■Un :11.. . ^ÎCsimptonk n--ryiuri nu ^ frâu--.. Po , ’ ...... — V- ------ -»v.viui «uiuiuia dGCOIC Didcolo asiguratore, s’aucji ua voce copilărească strigând în curte, sub ferestrele odaii unde se aflau personele nóstre întrunite : — Mamă ! mamă ! unde ești ? Mamă, te caut! răspunde-mi! Mi-ai făgăduit să’mi dai un tovarășe. Unde e, mamă, unde e ? Momentul d’a uni pe cele două copilițe venise. B-na de Kéroual luă pe Georgetta de mână, eși cu ea din odaia rănitului și ducând-o pe scară, făcu un semn Berti care vedénd că chiamările sale remăsese fără resultat, începuse să dea fuga după un fluturaș. (Va urma).