Romanulu, noiembrie 1888 (Anul 32)
1888-11-01
1. * 1 ~í }■ Jl ANUL AL XXXII-LE uvmmmammuummmmm Yoiesce și veî putea. ANUNCIUI linia de 30 litere, petit pagina IV . . ...................40 han? n _ „ * „ HI...............2 lel - „ lnsersiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresă’ IN ROMANIA, la administrațiunea Harului. IN 1'ARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8. Place de la Bourse, HA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FlANCFORT, 8. M. la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — exemplarul.15 bani REDACȚIA STRADA DOMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, 7. Fundatore : C. A. ROSETTI. ' YV'Ă“.......................... Directore : VINTILĂ C. A. ROSETTI. JOI, 1 NOEMBRE 1888 Luminézate și vei fi.ABONAMENTE .Capitală și districte: un an 48 lei; șése luni 24 lei; trei luni 12 lei; nă lună 4 lei. intru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: ROMANIA, la administrațiunea harului și oficiele poștale, LA PARIS, la Havas, Laffite et C nne, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt, IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. 0 ) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — BUCURESCI, 31 BRUMAR Acum când alegerile s’au terminat, credem că este bine să ne dăm sema asupra situațiunei și se vedem ce Învățăminte putem culege pentru viitor. Mai înainte de tóté énsé trebue sé ne întrebăm : a cui este isbânda alegerilor ? sau, cu alte cuvinte : cine sunt învinșii și cine învingătorii ? Le cercetăm și se vedem ce ne răspund faptele. In alegerile cari s’au făcut au fost în luptă mai multe grupări politice, astfel că resultatul obținut este împărțit între fiecare din ele, după numărul represintanților lor în Parlament. Din aceste grupări, unele au mers cu guvernul, ără altele au rămas independente sau în opozițiune cu el. Printre cele d’Intuit este gruparea liberală-conservatoire, care va aduce un număr în destul de însemnat de membrii în Parlament. Dar, acesta grupare este și ea supusă veleităților, cari pot să se ridice în sânul său ; prin urmare, nu ne apare ca ceva compactă, și nu este de mirare ca uă neînțelegere să se producă printre membrii săi, într’un viitor mai mult sau mai puțin apropiat. Și lucrul este forte firesc, căci cele două elemente din care se compune gruparea liberalä-conservatore nu pot să stea mai mult timp alipite unul de altul fără ca, la un moment dat, interesele lor să nu se isbesca și să nu se găsescă în luptă. In adevăr, care a fost mobilul ce a dat nastere grupărei liberale-conservatóre ? Nici unul altul decât răsturnarea guvernului I. Brătianu, căci până la formarea acestei grupări, gruparea în capul căreia se afla d. Vernescu și gruparea în capul căreia se afla d. Catargiu, sub denumirea de partidă conservatore, erau două grupări deosebite, având fiecare ideile, principiile și tendințele lor politice. Apoi, nu trebue să mai uităm încă un lucru, că, chiar în manifestul publicat de aceste două grupări, s’a făcut mențiune de mobilul care le a împins la unirea ce a dat naștere la gruparea liberală conservatorre. Prin urmare, scopul fiind atins, prin răsturnarea guvernului d. Brătianu, nu este de mirare, cum diserăm, ca cele două elemente din care se compune gruparea liberală-conservatóre să nu potă trăi mai mult timp împreună și că ruptură între ele să devie inevitabilă. Atunci găsindu-se fatalminte în luptă deschisă pe față, cu cine vor merge cele două grupări de altă dată? Desigur că fiecare va intra în matca sea, și astfel fiind tot ce e liberal nu pate să mergă decât cu liberalii, și tot ce este conservator, cu conservatorii. In aceste condițiuni, punem întrebarea : cine va fi cu guvernul, și cine în contra lui ? sau mai bine <cis : ce va face guvernul, și pe cine va căuta să se sprijine pentru a -și asigura că majoritate ? Nu stim ce ne va aduce timpul; dar din cele espuse până aci, se vede în destul de lămurit că, deca de isbândă în alegeri este vorba, apoi de sigur că ea nu este câtul și de puțin asigurată pentru moment nici unei grupări, și încă mai puțin guvernului. Astfel fiind lucrurile, oricine înțelege cât de puțin lămurită ni se înfățișazâ situațiunea și cât de greu este astă ji a ne da semn asupra ei, învățămintele înse ce putem culege de aci ne sunt de mare folos, căci ele vor călăuzi pe fiecare în mersul său și ne vor arăta adevărata cale ce trebue să urmăm în viitor. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Petersburg, 30 Octombre. Țarul a părăsit ieri dimineța Sebastopolul pentru a se întorce la Petersburg. Un accident s’a întâmplat trenului imperial la Taranuka aprope de Borki pe linia Kursk- Karkoff. A doua locomotivâ și cele 4 prime vagone au deraiat, dar nimeni n’a fost rănit în familia imperială nici din suita împăratului. Sofii, 30 Octombre. Cornițele de Grenaud, mareșal al palatului principelui Ferdinand a murit atit dimineța. Londra, 30 Octombre. Se anunță din Viena q barulul Daily Telegraph câ în cercurile austriace lumea se MHEeawwa arăta forte preocupată în privința situațiunii în Serbia și a revizuirei Constituției acceptată de Serbi în sensul întinderei libertăților. Se consideră cu îndoios că regele Milan ar fi dispus să acorde Serbiei oă situațiune mai nestabilită,decât a Bulgariei și se crede că în cazul unei aidicări voluntare sau silite a regelui Milan, Serbia ar cădea în anarhie și că crisa orientală s’ar redeschide. Paris, 30 Octombre. D. Peytral a depus pe biuroul Camerei proiectul său de imposit asupra venitului. Berlin, 30 Octombre Numirea alegătorilor pentru dieta prusiana n’au alterat într’un mod simțitor pen’acum starea partidelor. La Berlin, candidații au fost aleși. Viena, 30 Octombre. Camera a ales pe d-nii Chlumetzky și Zeifhammer ca vice-președinte. Friedrichsruhe, 30 Octombre, împăratul a plecat la 3 ore sera. El a părăsit Castelul dând brațul principesei de Bismarck de la care a luat concediu sărutându-i mâna. El a strâns într’un mod cordial, de mai multe ori, mâna principelui de Bismarck care s’a înclinat adânc, împăratul a stat la ferestra cuplului său până când trenul nu s’a mai putut vedea. Cornițele Herbert de Bismarck luase loc în tren câteva momente înainte de plecare. Potsdam, 30 Octombre. împăratul a sosit la 8 ore sera. Atena, 30 Octombre. Cu ocazia jubileului, séu, regele a primit pe represintanții puterilor cari i-au remis scrisori autografe ale suveranilor lor respectivi. Djerdet-Pașa a remis reginei ordinul Nișan-i-defacat cu briliante. Agenția Havas -----------------————» mmm ------------- Proclamațiunea regelui Milan Evenimentul cel mai important este astăzi proclamațiunea regelui Milan către poporul sârbesc. Se vede, că surprinderile sunt acum în Serbia la ordinea idilei. Poporul sârbesc nici nu s’a recules bine din surprinderea ce l-a causat-o despărțirea spontană a părechii regale prin mitropolitul Teodosie, și acum stă din nou în fața unui eveniment neașteptat, în fața proclamațiunii regelui, care-I anunță noul alegeri pentru Scupcină și uă revizuire a actualei constituții sărbesci. După testul acelei proclamațiuni s’ar părea, că regele are în vedere crearea unei noui constituții, deorece el face apel la tote partidele din țară, pentru a-l sprijini în elaborarea unui proiect de constituție. Autograful regelui ce-i publică mai târliu fara oficială serbésc a împrășciensé tóte interpretările false și dovedesce, că nu se tracteza de altceva, decât de uă revizuire a constituției. Prin acel autograf regele numesce adică în comitetul de revizuire, al cărui președinte va fi el însuși, de vice-președinți pe Iovan Ristici, Miliutin Garașanin și Sava Gruici, mai departe de membrii : pe mitropolitul, pe președintele consiliului de stat, pe foștii miniștrii-președinți : Filip Christici, Radivoi Mileikovici, Iovan Marinkovici, Attima Tiumici, pe consilierii de stat, pe episcopul Moisie, pe mai mulți generali, miniștrii în disponibilitate și în pensiune, pe președintele curței de apel, pe rectorul universității, pe șase profesori de universitate și 31 de cetățeni distinși combinați din tote partidele din țară. Se zice, că proclamațiunea a redigeat-o regele însuși și ar fi produs cea mai bună impresiune în întrega țară. Noi credem, că regele are cele mai seriose intențiuni cu revizuirea constituției, dar împrejurarea, că vine tocmai acum și atât de spontan cu acest proiect, ne face să presupunem, că prin că surprindere ca acesta a voit mai ales să abată atențiunea poporului de la despărțirea lui ilegală de către regina Natalia. De altmintrelea Novoie Vremia, singura fóie rusăscă, care s-a ocupat până acum mai serios de afacerea de despărțire, <zice că acesta este un act brutal, ilegal și imoral, care înjosesce biserica serbesca autocefală. Poporul serbesc va ajunge încă puterea și resultatele acestei «binecuvîntări» arhieresci. Acum vede ori, și cine, că regele Milan nu a scrut să producă fapte și motive legale în contra soției sale. Atât regele Milan, cât și mitropolitul sârbesc vor primi uă răsplată dreptă. GESTIUNEA PAPALA După nă scrie ce a primit’o din Roma faia franceză Temps, pe la finele acestei luni se va adresa tuturor guvernelor uă circulară a Papei, în care se va declara, că visila împăratului german a dovedit iarăși, cât de nesuportabilă este posițiunea scaunului apostolic. Papa precum se va spune în circulară, n’a putut întorce împăratului visitele și presa italiană a folosit dovedile de onore, arătate lui de un monarh străin, spre a’și bate joc de Papa. Uă alusiune la toastul împăratului (că Roma va rămânea neatinsă de nimenea) probabil că se va suprima din testul definitiv. National Zeitung publică să scrie cum se crede din Viena, și încă v a fieresä despre cele petrecute în Vatican. Papa, îndemnat de cardinali, a atins cestiunea dominațiunea lumesc, dar împăratul german a declarat, că fiind ospete regelui Italiei, nu pute tracta asupra capitalei lui. Iar în audiența ce a avut’o Papa cu Herbert Bismarck, acesta, s-a declarat verbal: «Nu ne putem înterde în evul mediu!» împăratul a fost forte neplăcut atins de atitudinea Vaticanului și a aprobat deplin vorbele lui Herbert Bismarck. Tot despre jubileul d-lui de Giers Jubileul de cinci qzeci de ani de serviciu, pe care l-a serbat la 25 1. c. ministrul de externe rusesc Giers, a fost oă adevărată festivitate pentru acest diplomat. Nu numai din Rusia, căreia d. de Giers i-a servit un veac întreg, ci și din statele străine, chiar și de la ministrul de externe austriac Kalnoky. s-au sosit cu acest prilegiu manifestațiuni de stimă și prietenie. D. de Giers nu a fost numai un patriot rusesc distins, el s-a distins și prin sentimentele sale moderate și ca prieten și promovator al păcei, și nu ne mirăm, că cu acest prilegiu îl felicitază și acela, care în politică nu umblă totdeauna pe pă cale cu el. ------------- ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]a» im minmim----------- BUGETUL AUSTRIEI Ministrul de finanțe Dunajewski a presentat camerei deputaților proiectul de buget pe anul 1889. Cheltuelile sunt preliminare în sumă de 538.345,786 fl., iar veniturile în sumă de 538.515,245 fl., adică cu 21.209,676 fl., mai mari ca în anul trecut. Escedentul (veniturile mai mari decât cheltuelile) e de 169,459 fl., prin urmare deficit nu este pe anul 1889, pe când în anul trecut deficitul a fost de 21.222.360 fl. Deca n’ar fi sporite cheltuelile pentru afacerile comune și pentru gloate, escedentul ar fi cu mult mai mare. Negreșit că și în Austria tot sporirea dărilor de consum este, care face să apară bugetul favorabil. Dar cel puțin guvernul austriac tot o scote la capăt, pe când guvernul unguresc, cu tote dările de consum, tot buget rea a înfățișat, cu deficit, SCIRI DALE PILEI De ieri a început concursul pentru ocuparea cu titlul provisoriu a catedrei de patologie generală, anatomia patologică, inspecțiunea sanitară a cornurilor și clinica preparatore de la școla superioră de medicină veterinară. Juriul examinător e compus din d-nii M. Corben, Al Locusteanu, G. Persu și C. Vasilescu, profesori al școlii veterinare, și va fi presidat de d-l G. Assaky, profesor la facultatea de medicină. * % * Elí s’a făcut alegerea colegiului universitar din Bucuresci. Biroul era compus din d-nii Al. Orescu ca președinte și Ștef. Sihleanu și doctorul Grigorescu ca scrutători. Iată resultatul alegerei: Votanți 47 Alex. Orescu 26, ales Alex. Odobescu 17 Aristid Pascal . Un buletin anulat. * * * Ministrul de resbel, generalul Barozzi, are de gând să prezinte viitorelor Camere, îndată după deschiderea lor, un proiect de lege pentru organizarea corpului de pompieri. * * * D. doctor profesor Babeș a comunicat Academiei de medicina din Paris lucrările sale asupra descoperirei baccilului Gastro- Intero-Nephrites de la boi. Academia a trimes acesta lucrare la o comisie specială care va controla lucrarea d-lui doctor Babeș. * * * Se vorbește prin unele cercuri militare de înființarea unei școli care să prepare pe căpitanii de intendență la gradul de maior. * * Resboiul află că d. T. Rosetti, primulministru, va opta pentru colegiul din Vaslui unde s’a ales senator. * * * Gazeta Transilvaniei scrie : Respingând curia cererea de nulitate a generalului Traian Doda contra sentință tribunalului din Arad, sentința n’a primit încă putere de drept, deorece în virtutea unei ordinațiuni ministeriale are să se facă uă nouă pertractare judecátoréscă, decâtă sentință s’a pronunțat în absența acuzatului. Termenul nouei pertractări se va ficșa în curând. * * * Se zice că maiorul Baldovici, comandantul divizionului de jandarmi călări, va fi în curând înlocuit cu d. maior Zosima. Acesta scrie odă Democrația. * * * A ji, Miercuri 19 Octombre, d. A. Odobescu va începe la facultatea de litere cursul d-sale de «archeologie,» tratând despre : «Instituțiile și monumentele religiose ale Greciei antice.* * * Banchetul aniversar al fundațiunii Epocei va fi sărbătorit Duminecă, 6 Noembre, curent. * * * La 1 Noembre se va ținea la universitatea din Bucuresci, concursul pentru ocuparea catedrei de filosofie de la facultatea de litere din Iași. Concurenți sunt în număr de trei: d-nn FOIȚA ROMANULUI 1 OCTOMBRE 45 Domna Arnaud DIRECTOAREA DE POȘTA DE ELLE BERTHET XI POLIȚIA DIRECTOAREI Șasea Zeci de ierni trecea peste capul său, și cu tata viea lui activă, era un burtos de frunte. In sfârșit înfățișarea sa n’avea nimic militaresc, și nimic nu l’ar fi distins de doctorii de ora, al căror costum purta. Căpitanul Bruneau, după ce T adresa câteva cuvinte afectuose, T explica în mod laconic ceia ce ascepta de la dânsul: — Cum vei voi, Bruneau, respinse doctorul salutând pe asistenți, ași asista case mai bine pe acești d-ni cu limba și sfaturile mele decât cu arta chirurgicală... Ah ! Bruneau, decâ tinerii aceștia ar sei ce e bătrânețea nu ’și ar pune astfel sănătatea n joc, pentru flocuri. — El ași la vârsta lor, nici noi nu ne gândim altfel! In timpul acelei convorbiri, Gerard și baronul stătuse cam d’uâ parte. Puyuieux urma d’a fuma cu linișce, pe când inginerul examina în mod machinal uă probă de de stânca pe care o găsise sub pașii săi. Dar când d. de Vaublanc îl chemă, el se grăbiră d’a arunca, iute țigara și cel-l-alt piatra, și veniră să ia loc în jurul stejarului unde se formase cercul. — Domnilor, Rise cornițele c’un fel de demnitate și blândețe, sunteți aci în fața unor amici și omeni esperienți cari n’ar voi ca cinstea unuia din d-vostră sé fie alinsâ, dar cari asemene ar împedica un duel făcut din flocuri. Trebue așa dar să ne spuneți sincer origina neînțelegerilor d-vestre, și noi vom aprecia-o după conșciință. Cei doi tineri păstrau uă tăcere încurcată; în cele din urmă Puysieux respinse cu lesniciunea sea obicinuită. — Pe credință, Vaublanc, că certa asta n’are altă origină decât nepotrivirea de caractere. Diferența gusturilor nóstre, a obiceiurilor și crescerea a causat un diverging de opiniune care s’a manifestat cam aprinsă în casa d-tele. Eu cred câ d. Gerard nu va eșua d’a recunosce adevărul. Inginerul se înclină cu răcala. — E adevărat, reluă el, dar aceste diverging s’au manifestat din partea d-tele prin procedări atât de ostile, prin cuvinte atât de ultragiatare, încât a trebuit să exig reparațiunea. — D-tea ar fi mers, de exemplu, adăoga căpitanul Bruneau, pene ’n punctul d’a trata ca lași pe amicul meu Gerard, ș’un asemene ofensă n’ar admite scuze. — Cum? Puysieux, sé te fi uitat péné ’n punctul acesta ? Doctorul Regnier nu cricea nimic, dar confenința sea anunța că daci, un asemene lucru e dovedit, ori ce încercare de împacăciune ar fi zadarnică. Baronul nu se mișcă de loc de gravitatea acusațiunea . — Nu ’mi aduc aminte de loc a fi întrebuințat acest urît epitet, reluă el, și decât am întrebuințat, uitarea mea dovedesce ca nu ’i am dat nici uă importanță, scâpându’mi din gură fără sé scia... Dar veți judeca, domnilor, urmă el adresându-se la asistenți, cât de mult sunt dispus la moderațiune și cât de mult doresc a ține sema de observațiunile escelintelui meu amic d. de Vaublanc... Am avut deja un mare număr de dueluri și pot să vedovedesc că tote au fost nefericite pentru adversarii mei. Cu spada și pistolul, am ută îndemânare fatală care ’mi a causat multe păreri de rén... Me găsesc așadar în condițiuni escelente pentru a asculta inspirațiunile generose, fără a mă risca să fiu tratat de lași. Deci, domnule Gerard, nu ești d’a de-clara in fața d-vóstre și ’n fața ómenilor cinstiți cari ne ascultă , retrag cu grabă cuvântul ultragiator cu care sunt acuzat că m’am exprimat, acest cuvânt nu ți s’ar putea adresa d -tele și n’am avut nici uă dată intențiunea ca să te ofensez... Ești satisfăcut acum? Imi pare că un om galant nu pute pretinde și nu pute să facă scuze mai explicite Fie că baronul se gândi la consecințele probabile ale acelui duel, fie că dorea să țină socotela de recomandațiunile Emmei și ale d-lui Vaublanc chiar, fie că se temea de descoperirile d-nei Arnaud care esensa asupra’lui influență misteriosa, părea sincer în ideile sale desconciliare. Atitudinea și limbagiul său n aveau nici un nuanța de provocațiune sau ironie. Acesta atitudine chiar fu judecată în destul de sever de către căpitanul Bruneau, care, plecându-se spre medic, îi jise la ureche : — Hum! Régnier, nu cumva voinicul ăsta se cam teme ? Pare că Puysieux ghici acest sentiment, dar nu ținu socotela și așteptă răspunsul adversarului seu. Acesta nu părea de loc mișcat de atitudinea aparentă a baronului; din contra, bănuind cu ea avea de causă vre-un pișicherlîe, un fapt necunoscut de dânsul, dar care nu proceda dintr’u generozitate reală, răspunse ținând ochii a- i supra lui Puysieux, în mod semnificativ. — Scii fórte bine, domnule, că între noi nu póte fi vorba de retractare sau menagramente. Ai spus’o chiar d-tea, unul din noi e prea mult într’uă parte precare și cred... — Cu voia d-tele, copilul meu, întrerupse căpitanul Bruneau, nu d-tea, ci eu trebuie să discut acest punt. Aici bunătatea și lasâ-mă sâ vorbesc pentru d-tea... «Astfel dar domnule, urmă el adresându-se la baronul, recunosci c’ar fi putut trata pe amicul meu de lași, dar c’ai făcut’o fără vieți și, acum, retragi acea vorba insultatore ? — Da, domnule, răspunse Puysieux cu uă voce hotărîtă. — Fórte bine. Acum, domnilor, urmă Bruneau adresându-se comitelui și medicului, să examinam împreună, vă rog, dacá insulta și reparațiunea se pot cumpăni... Domnule de Puysieux, domnule Gerard, binevoiți a va depărta un moment. Cei doui adversari ascultară, retrăgându-se din nou lară parte, unul la drepta și altul la stânga, se praumblau în tăcere. Atunci cornițele, Bruneau și Regnier începură să discute încet, cu uă căldură mare. Păreau că există orecari neînțelegeri între denșii și căpitanul Bruneau, mai cu deosebire, avea aerul d’a nu voi să cedeze la argumentele interlocutorilor sau Cu tote acestea, desbaterea luă puțin câte puțin un caracter mai liniștit, «și în sfârșit un semn politicos chemă pe tineri acolo. — Domnilor, le tăise căpitanul cu gravitatea ce ecuigea circumstanța, nu vé voi ascunde ca insulta adresată d-lui Gerard ne-a părut de natura cea mai seriosa. Cu tote acestea, în fața declarațiunilor d-lui de Puysieux, am judecat că nu este absolut trebuinios a da urmare acestei afaceri. Ensectéca de Puysieux ar consimți ca se subscrie un proces-verbal în care se vor trece faptele cu esactitate... — Nu voi subscri nimic, domnilor, întrerupse baronul; cuvântul meu trebuie să vă fie de ajuns. Am mers de la început și în mod spontaneu până la ultimele limite de concesiuni. Nu pretindeți mai mult, căci n’am acordat nici uă dată cât acord acum. — Și eu, strigă Gerard cu vioiciune, cred că nici uă retractare nu pate să ștărgă injuria sângerândă ce am primit de la d. Puysieux... D’altfel, domnilor, adăogă el c’un aer posomorit, există, daca trbuie s’o spun, între mine și d. de Puysieux, vă ură atât de mare încât orice arangjament între noi și orice reconciliare sunt cu neputință. Martorii se priveau cu consternațiune. — 11 ani fi ? Elise Regnier încet lui Bruneau ; un tenor de obiceiu atât de blând și amabil! (Va urma).