Romanulu, noiembrie 1888 (Anul 32)

1888-11-01

1. * 1 ~í }■ Jl ANUL AL XXXII-LE uvmmmammuummmmm Yoiesce și veî putea. ANUNCIU­I l­inia de 30 litere, petit pagina IV . . ...................40 han? n _ „ * „ HI...............2 lel - „ lnsersiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresă’ IN ROMANIA, la administrațiunea­­ Harului. IN 1'ARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8. Place de la Bourse, HA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA Fl­ANCFORT, 8. M. la­ G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — exemplarul.15 bani REDACȚIA STRADA DOMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, 7. Fundatore : C. A. ROSETTI. ' YV'­Ă“.......................... Directore : VINTILĂ C. A. ROSETTI. JOI, 1 NOEMBRE 1888 Luminéza­te și vei fi.­­ABONAMENTE .Capitală și districte: un an 48 lei; șése luni 24 lei; trei luni 12 lei; nă lună 4 lei. intru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: ROMANIA, la administrațiunea­­­ harului și oficiele poștale, LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ nne, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt, IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­­cesco de Paola (N. 0 ) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard —­ BUCURESCI, 31 BRUMAR Acum când alegerile s’au terminat, credem că este bine să ne dăm sema asupra situațiunei și se vedem ce Învățăminte putem culege pentru vi­itor. Mai înainte de tóté énsé trebue sé ne întrebăm : a cui este isbânda alegerilor ? sau, cu alte cuvinte : cine sunt învinșii și cine învin­gătorii ? Le cercetăm și se vedem ce ne răspund faptele. In alegerile cari s’au făcut au fost în luptă mai multe grupări politice, ast­fel că resultatul obținut este îm­părțit între fie­care din ele, după numărul represintanților lor în Par­lament. Din aceste grupări, unele au mers cu guvernul, ără altele au rămas in­­dependente sau în opozițiune cu el. Printre cele d’Intuit este gruparea liberală-conservatoire, care va aduce un număr în destul de însemnat de membrii în Parlament. Dar, acesta grupare este și ea su­pusă veleităților, cari pot să se ri­dice în sânul său ; prin urmare, nu ne apare ca ceva compactă, și nu este de mirare ca uă neînțelegere să se producă printre membrii săi, într’un viitor mai mult sau mai puțin apropiat. Și lucrul este forte firesc, căci cele două elemente din care se com­pune gruparea liberalä-conservatore nu pot să stea mai mult timp alipite unul de altul fără ca, la un moment dat, interesele lor să nu se isbesca și să nu se găsescă în luptă. In adevăr, care a fost mobilul ce a dat nastere grupărei liberale-con­­servatóre ? Nici unul altul de­cât răsturna­rea guvernului I. Brătianu, căci până la formarea acestei grupări, grupa­rea în capul căreia se afla d. Ver­­nescu și gruparea în capul căreia se afla d. Catargiu, sub denumirea de partidă conservatore, erau două gru­pări deosebite, având fie­care ideile, principiile și tendințele lor politice. Apoi, nu trebue să mai uităm încă un lucru, că, chiar în manifestul pu­blicat de aceste două grupări, s’a fă­cut mențiune de mobilul care le a împins la unirea ce a dat naștere la gruparea liberală­ conservatorre. Prin urmare, scopul fiind atins, prin răsturnarea guvernului d. Bră­tianu, nu este de mirare, cum dise­răm, ca cele două elemente din care se compune gruparea liberală-conser­­vatóre să nu potă trăi mai mult timp împreună și că ruptură între ele să devie inevitabilă. Atunci găsindu-se fatalminte în luptă deschisă pe față, cu cine vor merge cele două grupări de altă dată? De­sigur că fie­care va intra în matca sea, și ast­fel fiind tot ce e liberal nu pate să mergă de­cât cu liberalii, și tot ce este conservator, cu conservatorii. In aceste condițiuni, punem în­trebarea : cine va fi cu guvernul, și cine în contra lui ? sau mai bine <cis : ce va face guvernul, și pe cine va căuta să se sprijine pentru a -și asigura că majoritate ? Nu stim ce ne va aduce timpul; dar din cele espuse până aci, se vede în destul de lămurit că, deca de is­­bândă în alegeri este vorba, apoi de sigur că ea nu este câtul și de puțin asigurată pentru moment nici unei grupări, și încă mai puțin guver­nului. Ast­fel fiind lucrurile, ori­cine în­țelege cât de puțin lămurită ni se în­­fățișazâ situațiunea și cât de greu este astă­­ ji a ne da semn asu­pra ei, învățămintele înse ce putem cu­lege de aci ne sunt de mare folos, căci ele vor călăuzi pe fie­care în mersul său și ne vor arăta adevă­rata cale ce trebue să urmăm în viitor. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Petersburg, 30 Octombre. Țarul a părăsit ieri dimineța Sebastopolul pentru a se întorce la Petersburg. Un ac­cident s’a întâmplat trenului imperial la Taranuka aprope de Borki pe linia Kursk- Karkoff. A doua locomotivâ și cele 4 pri­me vagone au deraiat, dar nimeni n’a fost rănit în familia imperială nici din suita împăratului. Sofii, 30 Octombre. Cornițele de Grenaud, mareșal al pala­tului principelui Ferdinand a murit atit di­­mineța. Londra, 30 Octombre. Se anunță din Viena q barulul Daily Te­legraph câ în cercurile austriace lumea se MHEeawwa arăta forte preocupată în privința situa­­țiunii în Serbia și a revizuirei Constituției acceptată de Serbi în sensul întinderei li­bertăților. Se consideră cu îndoios că regele Mi­lan ar fi dispus să acorde Serbiei oă si­­tuațiune mai nestabilită,de­cât a Bulgariei și se crede că în cazul unei ai­dicări vo­luntare sau silite a regelui Milan, Serbia ar cădea în anarhie­­ și că crisa orientală s’ar redeschide. Paris, 30 Octombre. D. Peytral a depus pe biuroul Camerei proiectul său de imposit asupra veni­tului. Berlin, 30 Octombre Numirea alegătorilor pentru dieta pru­siana n’au alterat într’un mod simțitor pen’acum starea partidelor. La Berlin, can­didații au fost aleși. Viena, 30 Octombre. Camera a ales pe d-nii Chlumetzky și Zeifhammer ca vice-președinte. Friedrichsruhe, 30 Octombre, împăratul a plecat la 3 ore sera. El a părăsit Castelul dând brațul principesei de Bismarck de la care a luat concediu să­­rutându-i mâna. El a strâns într’un mod cordial, de mai multe ori, mâna princi­pelui de Bismarck care s’a înclinat adânc, împăratul a stat la ferestra cuplului său până când trenul nu s’a mai putut vedea. Cornițele Herbert de Bismarck luase loc în tren câte­va momente înainte de ple­care. Potsdam, 30 Octombre. împăratul a sosit la 8 ore sera. Atena, 30 Octombre. Cu ocazia jubileului, séu, regele a primit pe represintanții puterilor cari i-au remis scrisori autografe ale suveranilor lor res­pectivi. Djerdet-Pașa a remis reginei ordinul Ni­­șan-i-defacat­ cu briliante. Agenția Havas -----------------————» mmm -------------­ Proclamațiunea regelui Milan Evenimentul cel mai important este astăzi proclamațiunea regelui Milan către poporul sârbesc. Se vede, că surprinderile sunt acum în Serbia la ordinea idilei. Poporul sârbesc nici nu s’a recules bine din surprinderea ce l-a causat-o despărțirea spontană a părechii regale prin mitropolitul Teodosie, și acum stă din nou în fața unui eveniment neașteptat, în fața proclamațiunii regelui, care-I a­­nunță noul alegeri pentru Scupcină și uă revizuire a actualei constituții sărbesci. După te­stul acelei procla­­mațiuni s’ar părea, că regele are în vedere crearea unei noui constituții, de­ore­ce el face apel la tote parti­dele din țară, pentru a-l sprijini în elaborarea unui proiect de constitu­ție. Autograful regelui ce-i publică mai târ­liu fara oficială serbésc a îm­prășcie­­nsé tóte interpretările false și dovedesce, că nu se tracteza de alt­ceva, de­cât de uă revizuire a constituției. Prin acel autograf regele numesce adică în comitetul de re­vizuire, al cărui președinte va fi el însuși, de vice-președinți pe Iovan Ristici, Miliutin Garașanin și Sava Gruici, mai departe de membrii : pe mitropolitul, pe președintele consiliu­lui de stat, pe foștii miniștrii-preșe­­dinți : Filip Christici, Radivoi Milei­­kovici, Iovan Marinkovici, Attima Tiumici, pe consilierii de stat, pe e­­piscopul Moisie, pe mai mulți gene­rali, miniștrii în disponibilitate și în pensiune, pe președintele curței de apel, pe rectorul universității, pe șase profesori de universitate și 31 de cetățeni distinși combinați din tote partidele din țară. Se­­ zice, că proclamațiunea a re­­digeat-o regele însuși și ar fi pro­dus cea mai bună impresiune în în­­trega țară. Noi credem, că regele are cele mai seriose intențiuni cu revizuirea constituției, dar împrejurarea, că vine tocmai acum și atât de spontan cu acest proiect, ne face să presupu­nem, că prin că surprindere ca a­­cesta a voit mai ales să abată aten­țiunea poporului de la despărțirea lui ilegală de către regina Natalia. De altmintrelea Novoie Vremia, singura fóie rusăscă, care s-a ocu­pat până acum mai serios de afa­cerea de despărțire, <zice că acesta este un act brutal, ilegal și imoral, care înjosesce biserica serbesca au­tocefală. Poporul serbesc va ajunge încă puterea și resultatele acestei «binecuvîntări» arh­ieresci. Acum vede ori, și cine, că regele Milan nu a scrut să producă fapte și motive legale în contra soției sale. Atât re­gele Milan, cât și mitropolitul sâr­besc vor primi uă răsplată dreptă. GESTIUNEA PAPALA După nă scrie ce a primit’o din Roma faia franceză Temps, pe la fi­nele acestei luni se va adresa tutu­ror guvernelor uă circulară a Papei, în care se va declara, că visila îm­păratului german a dovedit iarăși, cât de nesuportabilă este posițiunea scaunului apostolic. Papa precum se va spune în circulară, n’a putut în­­torce împăratului visitele și presa i­­taliană a folosit dovedile de onore, arătate lui de un monarh­ străin, spre a’și bate joc de Papa. Uă alu­­siune la toastul împăratului (că Roma va rămânea neatinsă de nimenea) probabil că se va suprima din tes­tul definitiv. National Zeitung publică să scrie cum se crede din Viena, și încă v­­ a fieresä despre cele petrecute în Va­tican. Papa, îndemnat de cardinali, a atins cestiunea dominațiunea lu­mesc­, dar împăratul german a de­clarat, că fiind ospete regelui Italiei, nu pute tracta asupra capitalei lui. Iar în audiența ce a avut’o Papa cu Herbert Bismarck, acesta, s-a de­clarat verbal: «Nu ne putem înterde în evul mediu!» împăratul a fost forte neplăcut atins de atitudinea Va­ticanului și a aprobat deplin vorbele lui Herbert Bismarck. Tot despre jubileul d-lui de Giers Jubileul de cinci­ qzeci de ani de serviciu, pe care­­ l-a serbat la 25 1. c. ministrul de externe rusesc Giers, a fost oă adevărată festivitate pentru acest diplomat. Nu numai din Ru­sia, căreia d. de Giers i-a servit un veac întreg, ci și din statele străine, chiar și de la ministrul de externe austriac Kalnoky. s-au sosit cu acest prilegiu manifestațiuni de stimă și prietenie. D. de Giers nu a fost nu­mai un patriot rusesc distins, el s-a distins și prin sentimentele sale mo­derate și ca prieten și promovator al păcei, și nu ne mirăm, că cu a­­cest prilegiu îl felicitază și acela, care în politică nu umblă tot­deauna pe pă cale cu el. ------------- ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]a» im minmim-----------­ BUGETUL AUSTRIEI Ministrul de finanțe Dunajewski a presentat camerei deputaților proiec­tul de buget pe anul 1889. Cheltue­­lile sunt preliminare în sumă de 538.345,786 fl., iar veniturile în sumă de 538.515,245 fl., adică cu 21.209,676 fl., mai mari ca în anul trecut. Es­­cedentul (veniturile mai mari de­cât cheltuelile) e de 169,459 fl., prin ur­mare deficit nu este pe anul 1889, pe când în anul trecut deficitul a fost de 21.222.360 fl. Deca n’ar fi sporite cheltuelile pentru afacerile co­mune și pentru gloate, escedentul ar fi cu mult mai mare. Negreșit că și în Austria tot sporirea dărilor de consum este, care face să apară bu­getul favorabil. Dar cel puțin guver­nul austriac tot o scote la capăt, pe când guvernul unguresc, cu tote dările de consum, tot buget rea a înfățișat, cu deficit, SCIRI DALE PILEI De ieri a început concursul pentru ocu­parea cu titlul provisoriu a catedrei de patologie generală, anatomia patologică, inspecțiunea sanitară a cornurilor și clinica preparatore de la școla superioră de me­dicină veterinară. Juriul examinător e compus din d-nii M. Corben, Al Locusteanu, G. Persu și C. Va­­silescu, profesori al școlii veterinare, și va fi presidat de d-l G. Assaky, profesor la facultatea de medicină. * % * Elí s’a făcut alegerea colegiului univer­sitar din Bucuresci. Biroul era compus din d-nii Al. Orescu ca președinte și Ștef. Sihleanu și doctorul Grigorescu ca scrutători. Iată resultatul alegerei: Votanți 47 Alex. Orescu 26, ales Alex. Odobescu 17 Aristid Pascal . Un buletin anulat. * * * Ministrul de resbel, generalul Barozzi, are de gând să prezinte viitorelor Camere, îndată după deschiderea lor, un proiect de lege pentru organizarea corpului de pom­pieri. * * * D. doctor profesor Babeș a comunicat Academiei de medicina din Paris lucrările sale asupra descoperirei baccilului Gastro- Intero-Nephrites de la boi. Academia a trimes acesta lucrare la o­ comisie specială care va controla lucrarea d-lui doctor Babeș. * * * Se vorbește prin unele cercuri militare de înființarea unei școli care să prepare pe căpitanii de intendență la gradul de maior. * * Resboiul află că d. T. Rosetti, primul­­ministru, va opta pentru colegiul din Vas­lui unde s’a ales senator. * * * Gazeta Transilvaniei scrie : Respingând curia cererea de nulitate a generalului Tra­­ian Doda contra sentință tribunalului din Arad, sentința n’a primit încă putere de drept, de­ore­ce în virtutea unei ordina­­țiuni ministeriale are să se facă uă nouă pertractare judecátoréscă, decâ­tă sentință s’a pronunțat în absența acuzatului. Terme­nul nouei pertractări se va ficșa în cu­rând. * * * Se­­ zice că maiorul Baldovici, coman­dantul divizionului de jandarmi călări, va fi în curând înlocuit cu d. maior Zosima. Acesta scrie o­dă Democrația. * * * A­ ji, Miercuri 19 Octombre, d. A. Odo­bescu va începe la facultatea de litere cur­sul d-sale de «archeologie,» tratând des­pre : «Instituțiile și monumentele religiose ale Greciei antice.­* * * Banchetul aniversar al fundațiunii Epocei va fi sărbătorit Duminecă, 6 Noembre, cu­rent. * * * La 1 Noembre se va ținea la univer­sitatea din Bucuresci, concursul pentru o­­cuparea catedrei de filosofie de la facul­tatea de litere din Iași. Concurenți sunt în număr de trei: d-nn­ FOIȚA ROMANULUI 1 OCTOMBRE 45 Domna Arnaud DIRECTOAREA DE POȘTA DE ELLE BERTHET XI POLIȚIA DIRECTOAREI Șase­a Zeci de ierni trecea peste capul său, și cu tata vie­a lui activă, era un burtos de frunte. In sfârșit înfățișarea s­a n’avea nimic militaresc, și nimic nu l’ar fi distins de doctorii de­­ ora, al căror costum purta. Căpitanul Bruneau, după ce T adresa câte­va cuvinte afectuose, T explica în mod laconic ceia ce ascepta de la dânsul: — Cum vei voi, Bruneau, respinse doc­torul salutând pe asistenți, ași asista case mai bine pe acești d-ni cu limba și sfatu­rile mele de­cât cu arta chirurgicală... Ah ! Bruneau, decâ tinerii aceștia ar sei ce e bătrânețea nu ’și ar pune ast­fel sănătatea n joc, pentru flocuri. — El ași­ la vârsta lor, nici noi nu ne gândim alt­fel! In timpul acelei convorbiri, Gerard și baronul stătuse cam d’uâ parte. Puyuieux urma d’a fuma cu linișce, pe când ingine­rul examina în mod machinal uă probă de de stânca pe care o găsise sub pașii săi. Dar când d. de Vaublanc îl chemă, el se grăbiră d’a arunca, iute țigara și cel-l-alt piatra, și veniră să ia loc în jurul steja­rului unde se formase cercul. — Domnilor, Rise cornițele c’un fel de demnitate și blândețe, sunteți aci în fața unor amici și omeni esperienți cari n’ar voi ca cinstea unuia din d-vostră sé fie a­­linsâ, dar cari asemene ar împedica un duel făcut din flocuri. Trebue așa dar să ne spuneți sincer origina neînțelegerilor d-vestre, și noi vom aprecia-o după con­­șciință. Cei d­oi tineri păstrau uă tăcere încur­cată; în cele din urmă Puysieux respinse cu lesniciunea sea obicinuită. — Pe credință, Vaublanc, că certa asta n’are altă origină de­cât ne­potrivirea de caractere. Diferența gusturilor nóstre, a o­­biceiurilor și crescerea a causat un diver­ging de opiniune care s’a manifestat cam aprinsă în casa d-tele. Eu cred câ d. Ge­rard nu va eșu­a d’a recunosce ade­vărul. Inginerul se înclină cu răcala. — E adevărat, reluă el, dar aceste di­verging s’au manifestat din partea d-tele prin procedări atât de ostile, prin cuvinte atât de ultragiatare, în­cât a trebuit să exig reparațiunea. — D-tea ar fi mers, de exemplu, adăoga căpitanul Bruneau, pene ’n punctul d’a trata ca lași pe amicul meu Gerard, ș’un asemene ofensă n’ar admite scuze. — Cum? Puysieux, sé te fi uitat péné ’n punctul acesta ? Doctorul Regnier nu cricea nimic, dar confenința sea anunța că daci, un aseme­ne lucru e dovedit, ori ce încercare de îm­­pacăciune ar fi zadarnică. Baronul nu se mișcă de loc de gravita­­tea acusațiunea . — Nu ’mi aduc aminte de loc a fi în­trebuințat acest urît epitet, reluă el, și decâ­t am întrebuințat, uitarea mea dovedesce ca nu ’i am dat nici uă importanță, scâ­­pându’mi din gură fără sé scia... Dar veți judeca, domnilor, urmă el adresându-se la asistenți, cât de mult sunt dispus la mo­­derațiune și cât de mult doresc a ține se­ma de observațiunile escelintelui meu a­­mic d. de Vaublanc... Am avut deja un mare număr de dueluri și pot să ve­do­vedesc că tote au fost­ nefericite pentru adversarii mei. Cu spada și pistolul, am ută îndemânare fatală care ’mi a causat multe păreri de rén... Me găsesc așa­dar în condițiuni es­­celente pentru a asculta inspirațiunile ge­nerose, fără a mă risca să fiu tratat de lași. Deci, domnule Gerard, nu ești d’a de-­­­clara in fața d-vóstre și ’n fața ómenilor cinstiți cari ne ascultă , retrag cu grabă cuvântul ultragiator cu care sunt acuzat că m’am exprimat, acest cuvânt nu ți s’ar pu­tea adresa d -tele și n’am avut nici uă dată intențiunea ca să te ofensez... Ești satis­făcut acum? Imi pare că un om galant nu pute pretinde și nu pute să facă scuze mai explicite Fie că baronul se gândi la consecințele probabile ale acelui duel, fie că dorea să țină socotela de recomandațiunile Emmei și ale d-lui Vaublanc chiar, fie că se te­mea de descoperirile d-nei Arnaud care e­­sensa asupra’l­ui influență misteriosa, pă­rea sincer în ideile sale de­sconciliare. Atitudinea și limbagiul său n aveau nici un nuanța de provocațiune sau ironie. Acesta atitudine chiar fu judecată în destul de sever de către căpitanul Bru­­neau, care, plecându-se spre medic, îi­­ jise la ureche : — Hum! Régnier, nu cum­va voinicul ăsta se cam teme ? Pare că Puysieux ghici acest sentiment, dar nu ținu socotela și așteptă răspunsul adversarului seu. Acesta nu părea de loc mișcat de atitudinea aparentă a baronului; din contra, bănuind cu ea avea de causă vre-un pișicherlîe, un fapt necunoscut de dânsul, dar care nu proceda dintr’u­ ge­­nerozitate reală, răspunse ținând ochii a- i supra lui Puysieux, în mod semnificativ. — Scii fórte bine, domnule, că între noi nu póte fi vorba de retractare sau me­­nagramente. Ai spus’o chiar d-tea, unul din noi e prea mult într’uă parte pre­care și cred... — Cu voia d-tele, copilul meu, între­rupse căpitanul Bruneau, nu d-tea, ci eu trebuie să discut acest punt. Aici bună­tatea și lasâ-mă sâ vorbesc pentru d-tea... «Ast­fel dar domnule, urmă el adresân­­du-se la baronul, recunosci c’ar fi putut trata pe amicul meu de lași, dar c’ai fă­­cut’o fără vieți și, acum, retragi acea vor­ba insultatore ? — Da, domnule, răspunse Puysieux cu uă voce hotărîtă. — Fórte bine. Acum, domnilor, urmă Bruneau adresându-se comitelui și medi­cului, să examinam împreună, vă rog, dacá insulta și reparațiunea se pot cumpăni... Domnule de Puysieux, domnule Gerard, bine­voiți a va depărta un moment. Cei doui adversari ascultară, retrăgân­­du-se din nou la­ră parte, unul la drepta și altul la stânga, se praumblau în tăcere. Atunci cornițele, Bruneau și Regnier înce­pură să discute încet, cu uă căldură mare. Păreau că există ore­cari neînțelegeri în­tre denșii și căpitanul Bruneau, mai cu deosebire, avea aerul d’a nu voi să ce­deze la argumentele interlocutorilor sau Cu tote acestea, desbaterea luă puțin câte pu­țin un caracter mai liniștit, «și în sfârșit un semn politicos chemă pe tineri acolo. — Domnilor, le tăise căpitanul cu gra­vitatea ce ecuigea circumstanța, nu vé voi ascunde ca insulta adresată d-lui Gerard ne-a părut de natura cea mai seriosa. Cu tote acestea, în fața declarațiunilor d-lui de Puysieux, am judecat că nu este abso­lut trebuinios a da urmare acestei afa­ceri. Ense­ctéca de Puysieux ar consimți ca se subscrie un proces-verbal în care se vor trece faptele cu esactitate... — Nu voi­ subscri nimic, domnilor, în­trerupse baronul; cuvântul meu trebuie să vă fie de ajuns. Am mers de la început și în mod spon­­taneu până la ultimele limite de concesiuni. Nu pretindeți mai mult, căci n’am acor­dat nici uă dată cât acord acum. — Și eu, strigă Gerard cu vioiciune, cred că nici uă retractare nu pate să ștăr­­gă injuria sângerândă ce am primit de la d. Puysieux... D’alt­fel, domnilor, adăogă el c’un aer posomorit, există, daca tr­buie s’o spun, între mine și d. de Puysieux, vă ură atât de mare în­cât ori­ce arangjament între noi și ori­ce reconciliare sunt cu nepu­tință. Martorii se priveau cu consternațiune. — 11 ani fi ? Elise Regnier încet lui Bru­neau ; un tenor de obiceiu atât de blând și amabil! (Va urma).

Next