Romanulu, noiembrie 1888 (Anul 32)
1888-11-26
4 > y Y ANUL AL XXXII-LE i«w ®:CT$m ® aaia*ieeHB B eB sH Yoiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV ...... . . 40 b Detto „ „ „ „ HI...............2 leî — Inserțiune ei reclame pagina III și IV linia . 2 „ — A Be adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului, IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d-niî Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la— G. L. Dauber et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refusă — ExeMplarul 15 dan REDACȚIA STRADA DOMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, 7. Emulatore : C. A. ROSETTI. Directore : VINTILĂ C. A. ROSETTI. Edițiunea de dimineța BUCURESCI, 25 BRUMAR Ministerul s’a reformat. Noua alcătuire este compusă din două feluri de elemente, străine unul de altul, —ficem mai mult decât străine, dușmane și dușmane ireconciliabile. Că între junimism și conservatorism există neunire și dușmănie nouă dar înflăcărată ca ori ce patimă tânără, — tot ceia ce ii’a petrecut de la deschiderea Camenilor și până astăzi a probat’o cu prisos. Prin noile elemente liberal-conservatóre ce au intrat în cabinetul Rosetti-Carp, ministerul care s-a presintat ieri Parlamentului este—totul până acum ne face a crede astfel— este un minister de transițiune. Și acest minister de transițiune a fost provocat de un parter de nesiguranța în care liberalii-conservatori se găseau despre puterea sau neputerea partitei lor în Camere, în țără și aiurea, iar de alta, de prudența și de tema ce ministerul de alaltăieri, hotărît junimist, ar fi fost dominat, dacă ar fi fost pus în posițiune de a recurge la ultimele mijloce. Din causa acestor factori, ministerul cel nou a trebuit să se alcătuiască așa cum ieri s’a presintat corpurilor legiuitore. Dar,— repetim și repetim cu stăruință, astfel cum este alcătuit, din trinitatea Carp-Vernescu-Lahovary— ca nume cari sunt colorante— ministerul actual este un minister de transițiune. Cunoscem — și țara cunosce pe deplin aceste trei personalități. D. P. P. Carp este unul din omenii noștrii politici, al căror spirit este deschis tuturor inovațiunilor bine cugetate, științific lămurite și întemeiate. D-sea este destul de in curent cu cele ce se petrec în statele cele mari pe tărâmul politicei presvitelui; scie ceia ce, în mod ineluctabil, progresul cere în marile cestiuni sociale; pricepe că a voi să stai pe loc ca să gli că a te condamna singur să fii târît înainte; — cunosce pe deplin tote aceste condițiuni ale șoiinței de stat, pentru a nu fi gata a vedea, cu ochi nepărtinitori, cestiunile ce i se înfucișază fiă de circumstanțele timpului de față, fiă de voința conșcientă a omenilor luminați. D. P. P. Carp este un evoluționist, un liberal șciințific, un progresist care nu voiesc să rămână îndărăt, când șciința merge înainte, calmă, forte, infatigabilă. Afirmând aceste lucruri despre acela care va fi chiamat a fi capul partitei liberale în țara nostră, când partita democrată, alcătuită pe noul base, va lua locul partitei liberale, căci este bine înțeles, și tot de 12 ani încóce ne spune într’una că partita conservatore va dispare din România prin chiar geniul poporului român și prin pașii cel repezi ce liberalismul a făcut la noi,—afirmând aceste lucruri despre d. P. P. Carp noi nu credem a ne înșela. L’am urmărit cu deosebită atențiune în tot timpul guvernământului liniștit al junimiștilor de pe vară, cât și în acesta, atât de febril și de resboinic, de pe tomnă, de după alegeri,— și credem a fi zărit întâiO, văzut pe urmă în tote mișcările, în declarațiunile, în negocierile, în supărările, și în așa numitele boutades parlamentare și ministeriale ale d-lui P. P. Carp, acea bărbăția, acel spirit deschis tuturor ideilor frumóse și drepte, acea sinceritate, adeseori desbrăcată de orice podolbă, acea bruscheță care mâi fiă pe cel cu «foorma»— tote calități cari, împreună cu altele, alcatuiau odinibră însușirile de căpetenia r ale liberalilor bătrâni, făptuitori al libertăților române. Și ne-am glis atunci și ne glicem și astăzi: liberalismul viitor, cel care față în față cu democratismul viitor, va lucra pentru binele României,— liberalismul evoluționist, sciințific, luminat, va ave în d. P. P. Carp pe unul din luptătorii săi de frunte. Inșela-ne-va viitorul? Al doilea nume colorant în ministerul lui 11 Noembre este acela al d-lui George Vernescu. Liberal sincer, moderat, reprezentant al acelor idei, cari pentru a fi primite, trebue a fi änluiü lămurite, pe urmă demonstrate, la fine vădite cu mii și mii de probe, și la urma urmelor aprobate pe deplin și fără temă, d. G. Vernescu, speriat în modul său de a crede și de a vede ideile și lucrurile ce trec pe dinainte I, speriat de curagiul de odinioră al liberalismului de a prinde ideia și a o resolva îndată, s’a aliat cu conservatorii. Cât fu în oposițiune d. Vernescu văd Ju în conservatori nesce liberali mai liberali decât liberalii de la guvern,— conform credințelor d-lui C. Vernescu. Și deci unirea merse perfectă atât timp cât, împreună cu conservatorii. I luptară în contra d-lui I. C. Brătianu, îndată însă ce conservatorii, printr’un conex de circumstanțe datorite căderei d-lui I. C. Brătianu, venirea junimiștilor la putere și greșelei enorme a junimiștilor la alegeri, eșiră din nou pe arena politică a țării, lesniciasa viață a unirei liberalilor vernesciști cu conservatorii încetă. Ultimele evenimente, obositorele negociări de combinațiuni de filele trecute trebue să fi deschis pe deplin alte orisontări vederilor d-lui G. Vernescu. Conservatorii, în ajun de a lua guvernământul, nu mai sunt conservatorii din vechia oposițiune,—d-na Vernescu a putut vedea acesta cu prisos. Adevărul acestei transformări a conservatorilor, realitatea acestei reveniri [ în albia vechiă când zăgăzui oposițiuneî nu’I mai reținea, au fost lămurite, monstrate, vădite și peste măsură de ilustrate d-lui George Vernescu în ultimele evenimente. Ca liberal moderat, ca luptător cu credințe cărora țăra le-a dat însemnătatea lor, nu în timpul conservatorilor, ci în timpul liberalilor, când voința națiunei l’a adus la putere, — d. G. Vernescu își cunosce apole pe deplin tovarășii de ieri. Noi credem că acestă completă cunoștință îl va sfătui să facă hotărît un pas înainte în liberalismul său. Al treilea nume colorant în ministerul ce avem este acela al d-lui Alexandru N. Lahovary. Sunt 12 ani—grande mortalis aevi spatium—de când Romanul nu s’a mai ocupat de d. Alexandru Lahovary, și de când d-nia sa, cu libertatea și timpul ce sunt ale omului lăsat afară din vîrtejul luptelor politice, a putut să ’și cunoiscă țara; să urmărască pe deplin progresele ce liberalismul a făcut pretutindeni, și până chiar în Rusia, să vadă că conservatismul cel vel chin, cu pretențiunile, cu țepenile săle salluresc la Louis XIV, cu disprețul sĕu i născut pentru obștea în veci u militar, cu năzuințele sale fără numer dar și fără resultat de a readuce trecutul, s’a dus, și-a băut banii, și-a dat ortul... istoriei care inregistrază totul. Și deci cum vine d. Alecsandru Lahovary astăzi în minister? Cu resultatul a 12 ani de cugetare și de regenerare, sau cu aceleași idei ale trecutului dinainte de 1876? Proverbul zice că «omul revine tot„de-una la vechiele sale amoruri». Noi dorim ca proverbul, care este «înțelepciunea națiunilor» să fie de rândul acesta flușturatic ca natura Francesului care l’a versificat; dorim ca de rândul acesta să nu spună adeverul ; dorim ca 12 ani de meditațiune să fi folosit pe românesce și pentru România d-lui Alecsandru N. Lahovary. Conservatismul se duce, trage de marte în tote țările, și la noi de asemenea. Tinerii conservatori de la Epoca au văzut acesta,c el cari într’un moment de recădere,în trecut afirmară mai deunăzi că liberalismul piere prin însăși faptele sale. Epoca își va ave locul său în istoria presei române pentru curagiul ce a avut de a se deslipi de conservatorii vechi, tocmai când conservatismul dă ultimele flăcări ale vieței sale, și prin urmare de a recunosce neted că, ap Ji, în țară, sunt în formațiune două partite de viitor: partita liberală și partita democrată? Face-va și d. Alecsandru Lahovary tot astfel? apuca-va pe clinul adimenitor al liberalismului, sau, învățindu-se în cutele stindardului de la Fontenoy ca un duce de Chambord al conservatismului românesc și suspinând după Regulamentul Organic, lucra-va d-una sea în presiune pentru trecut și în contra viitorului ? Nu credem nimica. Nu o cunoscem pe d. Alecsandru N. Lahovary din 1888. Nu voim să-l seim din 1876. Așceptăm. Astfel fiind cele trei nume colorante ale ministerului din 11 Novembre, cititorul singur pare să conchidă că , ori omogeneitate se face, trebue să se facă în dauna a doua și în profitul unuia; ori slaba legătură de cabinet se va rupe la prima piedică mai grea, și în fața căreia elementele dușmane din minister vor trage fiecare în partea sea și a ideilor sale. Ministerul Carp-Vernescu-Lahovary este un minister de transițiune. Vom reveni. DIN GERMANIA Rusia și pacea Europei. — împrumutul rusesc. — Mișcările militare.— Rusia, Francia și Germania.— Vizita Țarului la Berlin și întrevederea celor treiîmpărați. Correspondance de l'Est publică următorea corespondență se i se trimite din Berlin . De două june nu se vorbesce aici decât de Rusia. Astăzi nu mai este vorba de nimic alt. Se vorbesce de împrumutul rusesc, de noi concentrări ale armatei ruse , se vorbesce de tot ce priveste pe Rusia, în un ton care ar face să se cradă că toți sunt nemulțămiți și neliniștiți, pe când nefiind nimeni n’are nici tema, nici mămă. Trebue a arăta puțină indignație cu privire la mișcările militare, deși se scrie forte bine că ele nu schimbă întru nimic efectivul trupelor staționate la fruntaria Germaniei și a Austro-Ungariei. Și în cât privesce împrumutul contractat la Paris, se înțelege la rigore oarecare contrarietate. Cu tote acestea încă trebue a recunosce că afară de Bursă, care are întotdeauna orecare slăbiciune pentru valurile ruseșci acestă contrarietate nu se manifestă decât numai în colonele unui mic număr de fiare oficiose. In definitiv, nimeni nu-și face iisiune asupra adevăratei situațiuni. Se scie forte bine ca nimeni nu se pote teme ca pacea să fie tulburată de Rusia, chiar atunci când împrumutul ar trebui să aibă urmări neprevăzute. Se mai scie încă, că oficioșii au obiceiul de a nu vorbi nici oă dată numai de Francia ci de uă dată cu Francia și de Rusia. Și acesta se face și acum, deși în fond toți sunt mai iritați în contra Franciei, din causa împrumutului rusesc, decât în contra d-lui de Wyseinegradski. Se scie de asemenea că nu sunt numai acestea precauțiunile exteriore, dar mai mult îngrijirile interiore, cari sunt în joc, când foile guvernamentale se pun astfel a schimba discuțiunea de la Vest la Est. Principele cancelar nu e degeaba atotputernic în tote resorturile, începând cu acela, al resbelului și până la finance și la comerț. Bursa, care, în regulă generală, judecă forte exact lucrurile, a înțeles îndată ce trebuia să capete despre acest zgomot cu privire la Rusia. Ea a ghicit că parte a adevărului, când a vorbit de nici credite militare, de un mare însemnătate. Cifra presupusă a acestor credite (se vorbesce de 365 milione) pate că nu respunde cu realitatea, și nici cu data la care ar fi presintată cererea. Se asigură în mod confidențial că se va reclama o sumă forte mică, de vr’o două milione, și că proiectul de lege va fi depus în scurt timp în viitorea sesiune a Parlamentului. Dar nu acesta este însemnătatea. Faptul esențial este că nimeni nu crede ceia ce zic oficioșii, când trag astfel cu buretele peste Rusia. Se caută întotdeauna alte motive, pentru ca, de la întrevederea de la Peterhof, neînțelegerile cari existau între cele două cabinete să pară pentru totdeauna a fi înlăturate, și pentru ca vederile pacifice ale Rusiei să nu mai fie bănuite. Nimeni nu se mai gândesce a le bănui. Perturbatorii sunt de uă altă parte a Posgilor. Radicalismul și Boulangismul sunt adevărații vinovați. In contra lor este îndreptată totă artileria oficioșilor. Ceia ce este semnificativ în totă acesta afacere, este de a auzi anunțându-se visită Țarului, și putința unei întrevederi între cei trei împărați, în același timp când ciuda este atât de mare în contra împrumutului rusesc și concentrării trupelor. Acum câtva timp, v’am spus că aici, la Curte și’n cercurile parlamentare, ideia unei întrevederi a celor trei împărați pare a fi realizabilă. Se crede chiar că întorcerea ce se pune pentru venirea împăratului Rusiei întăresce realizarea acestui proiect. Se desminte fórte firesc tot ce are raport în acest subiect, și nu se stărue asupra lui, de târnă ca proiectul să nu cadă pentru vr’uă cauză orecare. In adevăr, cât ar fi în drept să rîdă și să glumesca adversarii Germaniei, dăcă s’ar anunța că se lucreza pentru întrevederea celor trei împărați, și acestă întrevedere nu s ar face ? Cu tote acestea este puțin probabil ca să se renunțe aici la acestă demonstrațiune pacifică; toți țin la întrevederea celor trei împărați, și deja multe greutăți au fost înlăturate. Ofițerii bulgari în armata rusescă Corespondenței Politice i se comunică din Petersburg că ministerul de resbel, adjutantul general Wainowski, din ordinul împăratului Alexandru, a comunicat celor 60 de ofițeri bulgari, atașați la armata rusăscă, că cu începere de la 1 ianuarie 1889 nu mai pot remânea în armată în calitatea lor de ofițerî princiari bulgari, și că aceia cari doresc să-și păstreze posițiunea și pe viitor, trebuie să intre în serviciul rusesc. In acest cas ei vor fi trecuți în liste ca ofițeri al armatei imperiale rusesci. LUNI, 26 NOEMBRE Luminézate si vei fi ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 16, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — Acestă decisiune dovedesce că în sferele guvernamentale din Rusia s’a părăsit speranța d’a se vedea în curând uă schimbare a lucrurilor în Rusia. SCRISOARE DIN LONDRA 1888 Noembrie 20. Un meeting socialist. — Crimele din Withe Chapel; demisiunea directorului de poliție; descoperiri noui. — Morten Miss Fanny Macauley: Domnule directore. Pentru azi vă scriu următorele : Un meeting forte mare socialist s’au ținut aci în Victoria Park. Această adunare s’a făcut în amintirea tulburărilor de la Trafalgar Square, și în memoria execuțiunei anarhiștilor de la Chicago. Aprópe vr’o zece mii de persone au asistat. Vr’o 10 oratori au luat cuvântul. Printre cei l’alțî oratori, a vorbit și d. Cunnighame Graham. Cu o vervă de orator, el a electrizat mulțimea cea mare. La fine a făcut apel la lucrători, să-și dea toți mâna și să lupte în contra capitalului, care’l doborâ și-i lasă pe drumuri. Un discurs forte violent, a fost pronunțat, stând pe un piedestal, de d-na Parson, văduva unuia din anarhiștii cei cari au fost executați la Chicago în anul trecut. Ea zise că poporul trebue să lupte cu dinamita în contra tunurilor și armelor trupelor și ale poliției. D-na Parson a fost aplaudată în diferite rânduri. La sfârșit de tot a vorbit și principele Kropotkine. El a descris trista stare a muncitorilor, toți trebue să-și întindă mâna, pentru a lupta în contra despoticei burghezier. întrunirea s’a împrăștiat, fără a produce tumult în strigătele de «trăiască revoluția socială». In privința crimelor din Witnechapel afla tocmai acuma că s-ar fi prins la Birmingham un doctor, care se presupune a nu fi altcineva decât «Jack the Ripper». El se potrivește de minune cu semnalmentele individului ce a fost vâzut împreună cu Mary- Jang Kelley, înaintea uciderei acestei din urmă. Mai ’nainte de a se întîmpla crima el locuia în Londra, dar după două zile de la comiterea ei, acest individ a venit la Birmingham. Se zice că el ar fi practicat deja de mult timp medicina în Londra, în tovărășie cu unul din cei mari doctori. Opiniunea publică e desnăzduită, ea nu crede de loc că acest individ ar fi fost arestat. Directorul poliției, dl. Charles Warren, și a dat demisie. Desordinea e și mai mar, e un întreg horum-harum; agenții poliției, nu mai știu de cine să asculte. Groza și spaima e la culme. Nimenea nu mai îndrăznește să trecă prin East End, dacă se găsește vreun domn care e mai curățel îmbrăcat, toți încep să țipe: «Rista Jack, să-l ucidem» Și fără a sta mult pe gânduri dânșii încep să-l tragă și să-l cârpăscă, deși nu e vinovat de loc. Individul ce a fost arestat, nu e decât un student în medicină, care se dusese să ia informațiuni pentru un ziar care apare în fiecare seră. Ancheta asupra cadavrului Mary Kely, s-a mântuit. Și procurorul și doctorul Macdonald, au declarat că juriul e pe deplin încredințat și că pentru moment, nu e nici o nădejde de a descoperi pe ucigaș. Procurorul general a orînduit din nou o anchetă. Nu se știe dacă se va ajunge la vr’un resultat. Jack, vestitul și tristul Jack, a scris din nou, următórea scrisore poliției: « Vom ucide în fórte scurt timp doue «femei: pe mamă și pe fiică.» Aceste sinistre preziceri sunt până acuma urmate de omoruri noul. S’au presentat două indivizil—zmintiți se vede,—Zicând că dânșii sunt autorii omorurilor. Acesta au făcut-o în interes ca să ia premiul. Dar dânșii au fost condamnați la câte cinci zile închisore. Un orecare Murphy a fost arestat se crede că va face destăinuiri importante. Unii merg cu credința până a zice că tote aceste asasinate au fost comise de un somnambul. Dar a admite acesta, e ridicul. Tóte Ziarele critică forte aspru pe ministrul de interne. Dar ce să facă el? A murit Zilele acestea Miss Fanny Macaulay sora lordului Macaulay, marele bărbat de stat. D-na Macaulay se născu în anul 1808 și trăise mai tota viața în compania fratele ei, pe care l-a întrecut în viață cu vr’o 30 de ani aprópe Era o femee învețată și o musiciană perfectă. Pe săptămâna viitóre, vă vomu scrie mai mult; acuma mă opresc aci. Salutare. C. D. M. SCIRI D’ALE PILEI D. Mihalcea, fost președinte de tribunal, este numit președinte la tribunalul Vasluiu. — * * D-sora Elena Popovici, elevă a conservatorului din Paris, este recomandată, în urma concursului depus, ia bursa de canto pentru străinătate. D-sea cere, și juriul a acordat, ca bursiera sa’si continue studiile la Paris, iar nu la Lipsca, cum figura în publicațiunea ministerială. * * * Concursul pentru catedra de limba germană de la școla comercială din Iași s’a transferat la Universitatea din Bucuresci, în urma cererei direcțiunei școlii comerciale din Iași. ■*♦ * * D. Alphonse Daudet, cunoscutul scriitor francez, va sosi în Bucuresci la 25 Noembre st. v. * sfc # Consiliul profesoral al Facultății de medicina, a înaintat aprobărei ministerului cultelor și instrucției publice, un proect de reorganizare radicală a școalei superiore de farmacie. Intre alte îmbunătățiri ce se aduc acestei ramure a sciinței medii u noi, e și aceea a internarea huserilor acestei școli, și întrebuințarea lor în diferitele farmacii puse sub controlul direct al facultaței de medicina. * * * Consiliul comunal al capitalei se va întruni Marțea viitare.* * * Ministerul de resbel a trimis doui ofițeri la Magdeburg pentru ca sa primesca materialul pentru cupolele de la fortificații. * * * Se dine că actualul prefect de Ialomița, d. Vineș, î și va pune candidatura la colegiul I de Cameră din acel județ, unde se va proceda la un noua alegere în locul d-lui Al. Marghiloman. * * * Mai mulți medici veterinari au felicitat pe d. dr. Assachi pentru atitudinea ce dînsul a observat cu ocasiuea concursului pentru catedra de patologie generala și anatomie patologică la școla veterinară din capitală. ♦* * Națiunea înregistrază zgomotul că la primavera se va săpa în portul Galați un mare basm pentru adaopostirea vaselor de resbel în timp de iarnă. * * * Se crede ca ordonanța de urmărire contra căpitanului Dimitrescu, directorul hergheliei de la Nucet, se va da Lunia viitóre. BIBLIOTECA ATENEULUI Domnule director al jurnalului Romfinala, împins de oă legitimă dorință am visitat și eu Atheneul Român din capitală clădit de Onor, d-nn Esardhu și acum aprope de inaugurat, cu un început de prim fond dat de răposatul meu frate, cornițele Carol de Rossetti, și admirînd splendoarea lui ca arhitectură monumentală tot odată și confortabilă scopului, și ca eleganță, am binecuvîntat strădania