Romanulu, februarie 1889 (Anul 33)
1889-02-01
ANUL AL XXXI1I-LE Y oi ©see și vei putea. ANUNCIUKI fiuia <iu 30 &<±r«, petit pagina XV.........................40 baD » * . » UII...........2 Uî _ „ btsop*»! u îedoaie pagina 1X1 și IV baia . 2 „ — A se adresa: ■IN ROMANIA, ia admministrațiunea $*rwhî. IN PARIS, 1» Bax»«, Laffite et Cune, 8. Place de la Bourse VA VI fINA, la d-niî Haarenatein et Vogler, (Otto Maas») hiA FRANCPORT, S. M. la— Ö. L. Daube et C-nie, peutn Germania, Belgia, Olanda, Elveția și Aisîerica — Scrisorile nefrancate se refesă — ESEMPLARU t * g BANI REDACȚIA STRADA DOAMNEI 2. ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ. 1 Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI Edițiunea de dimineța Lumineza-te și vel fi. _ — I ABONAMENTE In Capitală și districte, nn au 48 lei; și se Inai 24 hă; fci I luni 12 lei; uă lună 4 Ui. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMÂNIA, la administrațiunea farului și ofieiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Onne, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15. Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 16, Geneva, — Articolele Republicate se ard — BUCIRSCI, 31 CALENDAR Urmăm cu discuțiunea și observațiunile noistre asupra disposițiunilor din proiectul de lege, privitor la vânzarea moșiilor Statului în loturi mici la săteni. In numărul din urmă, în care ne am ocupat de acest proiect de lege, am vorbit numai de câteva din dispositiunile sale, și anume de cele cuprinse în articolele 2 și 3. Atțli trecem înainte, ziceam, când am început a ne ocupa de acest proiect de lege, că el a lăsat la uă parte unele cestiuni strâns legate de îmbunătățirea stărea sătenilor, cum este buniOră cestiunea regulare islazurilor, aceia a revizuirei împroprietărire după legea de la 1864, și aceia a regularei dreptului ce au sătenii la pădurile Statului. Având să vorbim acum de art. 4 din proiectul de lege, privitor la păduri, credem că este locul tocmai aci sé aretăm în ce consistă dreptul ce au sătenii la aceste păduri. Art. 9 din legea de la 1864, pentru regularea proprietății rurale, cuprinde următorele : «Dreptul la pădure ce au sătenii de pe moșiile din Moldova, după art. 44 al legei muntelui, (adică județele Putna, Bacău, Neamțu și Suceava), și cel de pe moșiile din tara Românască, în virtutea art. 140 § 4 din legea de la 23 Aprilie 1851,li se păstreză neatins și în viitor. «Dupe cinci spre qzece ani, proprietarii vor fi în drept a cere liberarea pădurilor de sub acesta servitute, prin bună învoială sau prin hotărîre judecătorască. «Acest drept îl vor exercita și comunele, așezămintele publice și Statul.» Stă acum și cuprinderea articolului 1404 din legea de la 1851 : «Pe acele moșii unde vor fi păduri, proprietarul va da voie sătenilor să tea din uscături și să taie din crânguri lemnele trebuinciose de foc.* Cu proprietarii, sătenii s’au învoit și se învoesc cum pot pentru a avea uscături și lemne pentru foc, deși, în regulă generală, nu s’au părrit formalitățile legei pentru încetarea dreptului de servitute. Cu Statul, cu așezămintele publice înse lucrul nu este tot astfel, căci a venit legea silvică de la 1881, care nu dă voie sătenilor, nici chiar prin bună învoială, a lua măcar uscături din păduri pentru foc. In adevăr, legea silvică cuprinde disposisiunile cele mai precise în acesta privință, și urmăririle și penalitățile delictelor comise în pădurile supuse regimului silvic sunt dintre elle mai aspre. La uă mulțime de procese au dat și dau nascere disposițiunile acestei legi, care n’a ținut câtuși de puțin sema de legea din 1864, consacrată printr’un anume prescriptiune a Constituțiuneî ce’ș’ a dat teza la 1866. Pentru uă crangă uscată, pentru că bucățică de lemn tăiat sau cădut, fie de bătrânețe și putrezire, fie prin vr’un accident precare, delicventul este adus înaintea justiției. Străgănit luni întregi și condamnat la despăgubirile cele mai mari, cari mai tot d’auna, din causa neputinței d’a le plăti, este transformate în închisore. Și acesta nedreptate s’a făcut și continuă a se face; mai mult încă, ea este prevăzută Și consacrată chir de proiectul de lege de care ne ocupăm, și care se pretinde că are să fie un.. i din legiferările nóstre ce tinde la îmbunătățirea stărea sătenilor. Dovada despre acesta este art. 4 din proiectul de lege, care zice că «pădurile, cari au întindere mai mică de 50 hectare, se vor vinde comunelor în circumscripția în care se află», dar... «vor rămâne supuse regimului silvic și nu se vor putea esploata decât după îndeplinirea disposițiunilor cerute de legea silvică». Prin urmare, comuna proprietară a pădurei, comuna la ale cărei sarcini și îndatoriri răspunde obștea locuitorilor, comuna nu póte, nici chiar cu dreptul de a se învoi și de a’șî creia un venit, se lase pe săteni d’a lua uscături și lemne pentru foc ! Décä disposițiunile legei silvice nu au mărginit întru nimic dreptul ce au sătenii la pădurile Statului, deorece acesta mărginire nu se putea face decât conform articolului 9 din legea de la 1864, cum am putea noi ore să mai explicăm aceste disposițiuni și să mărginim dreptul sătenilor la aceleași păduri, devenite proprietatea comunelor? Ce ? Nu cumva <5re comunele cari vor voi să cumpere asemeni păduri, nu să le cumpere numai pentru mulțămirea d’a li? privi și d’a se plimba prin ele, cum ne plimbăm noi prin grădinile și parcurile nóstre, fără chiar se pute, în marginile legei din 1864, a dispune de ele pentru neapăratele trebuințe ale obștei locuitorilor,. cărora.. în. .timpul iernei, uă bucată de lemn li se pare că este ca și uă bucată de pâine ? In loc ca proiectul de lege ce se propune să fi curmat nedreptatea de pene acum, făcută prin nerespectarea disposițiunilor articolului 9 din legea de împroprietărire de la 1864, disposițiuni prin cari se recunosce dreptul ce au sătenii la pădurile Statului,—în loc, (shem, ca acest proiect de lege se fi curmat acesta nedreptate, el o consacră și o intăreșce și mai mult, nu numai pentru pădurile Statului, ci și pentru pădurile cari ar deveni proprietatea comunelor. Este ciudat lucru cum nu voim să ținem sema de păsurile și nevoile poporului, chiar atunci când dicem că venim cu reforme și îmbunătățiri, cari au de scop ca aceste păsuiri și nevoi să înceteze pe viitor. Ni s’a vorbit în Espunerea de motive, care a însoțit proiectul de lege, de lacunele legei din 1864 și de reaua ei aplicare, și astăze în loc se împlinim aceste lacune și se îndreptăm greșalele pe cari le-am făcut, ne grăbim a două sancțiune și mai mare nedreptăților comise, prin a nu ține în somn nici chiar disposițiunile cele mai bine facatóre ale acestei legi. Apoi acesta Insemneza de a ține sema de păsurile și nevoile sătenilor și a voi cu adevărat să facem reforme pentru îmbunătățirea stărea lor ? Suntem siguri că multe din disposițiunile trecute în proiectul de lege de care este vorba, n’au fost nu d’ajuns cântărite, și cuvântul este că întrega cestiune a sătenilor n’a fost studiată astfel după cum cere însemnătatea ei. S’a făcut uă lucrare grăbită, cum multe lucrări de felul acesta s’au făcut la noi și au luat în urmă puterea de lege. Ce am cules de pe urma unor asemeni lucrări, ne spun relele de cari ne plângem acum și pe cari voim să le vindecăm. Incheiăm aoi pentru actb rămânând să vedem în numerile viitere și celelalte părți defectuase ale proiectului de lege. Ieri sora un scrie, pe cât de neașteptată pe atât și de trista, a sosit în capitală. împăratul Francisc-Josef I și-a pierdut unicul fiu ce avea, era Austro-Ungaria pe moștenitorul tronului, arhiducele Rudolf a încetat din viața! Doaé versiuni circula în acesta privință: una că arhiducele ar fi murit la vanatore de un atac de apoplecsie, era alta ca arhiducele ar fi murit împușcat la vanatorea de la Meierling. Dupe informațiunile Insă ce am putut avea până în momentul din urma chiar de la legațiunea austro-ungară, arhiducele n’a fost împușcat la vânatore, ci a murit de un atac de apoplecsie in castelul său de la Baden lângă Viena. Oricum ar fi, perderea arhiducelui Rudolf este mare pentru dinastia Habsburgilor, și mare de asemene este pentru poparele din imperiul Austro-Ungarei. Moștenitorul tronului austro-ungar era unul din tinerii cel mai deschiși ideilor liberale. In relațiuni frecvente cu scriitori cei mai distinși din lume, iubind artele și neremânend nici ua data strain de marile cestiuni sociale cari se agitau in tote părțile,arhiducele Rudol iagaduia a fi un suveran în inima caruia cuvintele întemeiate ale poporului aveau sa gasesca totdeuna resunet. Era in verstă de 30 ani. Căsătorit cu principesa Stefania, fiica regelui Belgiei, arhiducele Rudolf lasa un fetița de cinci ani. BOULANGER Cu privire la alegerea lui Boulanger de deputat al Senei se scriu urmatorele din Paris. Părerea generală După despuiarea scrutinului, și chiar înainte, când lupta urma âuca, Intierbintela ce se vedea intre luptători a trebuit se deschidă ochii guvernului și s6 recunoscă va data pentru totdeuna ca numai atunci Republica va putea s’o duca înainte, când guvernul va cauta se împace pe toți republicanii ca astfel aceștia se nu se divida și se nu lupte unii contra altora. Republicani guvernamentalc și guvernul chiar pentru inouieul de aiu urma un erezut ca Boulanger va cadea. I. Hoguet la întrebarea cu ce ar face deeâ generalul se va alege, respundea la toții Dor nici ca se póte presupune acesta D. Clemenceau a dis, voind sc rida di boulaugiști. Crap de necas când me gândesc ca d. Jacques nu va învinge decat cuu o majoritate de 40,000 voturi. Șina alegerii. Cu tóte câ Intrega presă a făcut cel mai mare zgomot ș’a întărâtat pe aderenții lor, alegerea s’a făcut în liniște. Votanți s’au presintat la urna în așa numer ca nici ua data pene acum. Pe la amiadă tóte stradele erau pline de lame, încât circulația deveni imposibila ei cât despre poliția, acesta zadarnic căuta a face ordine. Placarde Pe ziduri s’au lipit placarde, unele injuriose la adresa generalului, altele care il laudau și iar altele cari invitau pe cetățenia vo’a pentru d. Jacques. Siare gratis Par‘ le Lanterne (chiar republican) Presse și Intranngeant (boulangiste) se împărțea gratis al getorilor cari trebuiau se aștepte cu orele pene ce se se vinâ rândul d’a vota. Oratori Aprópe înaintea fiecarei secțiune! mai mulți oratori populari au ținut discursuri, unii vorbind pentru, alții contra generalului. Cu tóte aceste încăierări nu s’au făcut Chiar și în cuartierul Latin alegerea s’a petrecut în liniște. D’alungul străzilor se vedeau trăsuri pr VINERI. 1 FEBRUARIU (20 IAN. st. v.) 1889 note, cu flori și drapele, pe densele scris: Se trăiască Jacques! Ici, colo unii strigau: Jos asasinul! Jos versaillesul! Séra Séra situațiunea s’a schimbat cu desăvârșire. Spiritele erau mai enervate, diferite zgomote circulau. Se vorbea ca la caz de tulburare, oștirea va asedia bulevardele. Pe Rue Droit și Madelain și bulevardul dintre ele publicul nu mai încăpea, căci aici era și generalul. Aștepta în hotelul Durand resultatul alegerii. Pe la orele 8 pe piața Operei nu mai puteau sé circule cu trăsurele. Intr’aste la birouri se urma cu despuiarea scrutinelor. La fiecare orǎ se afișa resultatul. La început Jaques era în majoritate. Dér mai târziiu ieși d’asupra Boulanger și s’a urmat apoi așa pânâ la fine. Entusiasm izările, aplausele și zgomotul ce se făcea de câte ori se anunța resultatul timporal, nu se pute descrie. Unii sarea în brațele altora și se scrutau. S’audea în tot parisul cântecul: «C’est Boulanger qui nous fait» er alti* strigau în cor: «Conspuez Flocquet» și «Pauvre Jacques, dormez vous»; înaintea Redacțiunei »Presse» înaintea redacțiunei ficarului Presse se adunase atâta lume încât abea mai încâpea. Când se anunța din ferestra resultatul lumea aplauda, or când s’a anunțat resultatul final, ua bucurie nebuna cuprinsă pe toți, strigătele nu se mai sfârșăa. Vândătorii de gazete La chioșcuri nu mai puteai pătrunde. Iar când se arata în strada vra un vândâtor, lumea se batea pentru a cumpăra. Rupea do orele în bucăți, fiecare citea cât apucase și aruncau banii cu pumnul. Vándétoril nici sé strige nici sé mal alerge nu putéü. La poștă Aici Imbulzela era tot așa de mare. Corespondenti se certau între denși, se batea chiar pentru a ajunge cel d’anteiü la firul telegrafic. Boulanger pe balcon. Boulanger Intre aste aștepta la otel Durand. Când se proclamă resultatul final el singur a fost surprins de majoritatea ce o avu. Felicitările le primind unul din salonele oțelului. Era îmbrăcat în frac, în butonieră purta un Însemn roșu. Împrejurul lui eraü Rochefort, Laisant, Derouiéde și Turquet. Salonul Duval era înțesat de cei mai ilustri partizani ai săi. Intre dânșii era și ducele Broglie. Generalul conversa cu toți și fiecare depeșa ei o desfacea cel dintâiu. Discuta totdeuna asupra voturilor întrunite. Pe la orele 10 era sigur de reușită. Cel dintâia care l’a felicitat a fost deputatul Andrieux. I s’a dat apoi un cunună de flori. Când s’a arătat pe balcon mulțimes, se făcura ovațiuni atât de entusiasmate și zgomotase cum de la Gambesta încorci nimeni n'a mai versut. Boulanger pe strade. Pe la orele 12 noptea pleca de la otelul Durand. In momentul când coborî în stradă, se făcură mișcare ce nu se pute descri. Lumea se îndulzea să -1 vadă. Cineva strigă : Loc generalului,—și mulțimea îndata se desfăcu în clone șii lăsă loc de trecere. Când se urcă în trăsură noul și indescriptibile ovațiuni. Strigăte de : Trăiască Boulanger — se audea până și în cele mai depărtate strade ale orașului. Manifestațiuni ostile lui Jacques In fața otelului Durand, în otelul Lance aștepta resultatul și Jacques cu omenii săi. Același public care făcea ovațiuni lui Boulanger făcu demonstrațiuni și contra lui Jacques. Republicanii guvernamental când au audit cod. Jaques a căzzut, n’au vroit să credá. ficea că cineva a falsificat cifrele. Când insă se încredințaseră despre ăsta, începură a se împrăștia. Unii din ei începură a striga: Să trăiască Republica, — dar boulangiștii cu strigătele de: Să trăiască Boulanger — le înecau vocea, — și ’n cele din urmă i’au și huiduit. La redacțiile „Intransigeant“ și „France“ înaintea redacțiilor acestor doare boulangiste s’au întâmplat mai multe ciocniri. Atât poliția cât și garda republicana a trebuit sa intervină, și pun moment a imprasciat publicul, dar în celalt moment publicul se strânse și cu unite puteri, și mult mai întârziați puseră poliția și garda pe gená. Bătăi, arestări In cuartierul latin si pe piața Panteonului s’au făcut sera cele mai mari desordine. Studenții făcând manifestațiuni antiboulangiste, aderenții generalului a toborît pe denșii. In mijllocul incaerarilor mai multe persone au fost rănite. Poliția intervenind, s’au arestat câ mulțime de persone. Impresia generală piațele republicane sunt cu totul amărâte. Ele die câ alegerea lui Boulanger este un mare eșec. L'Evenement se mângâie cu aceia că poporul parisian n’a strigat pe stradă: Se trăiască regele,—ori Să trăiască monarhia ! Republique Prangaise bce ca cu tóte aceste Sadi Carnot va sta ln Eliseü pe câtă vreme s’a ales. D. Rochefort scrie că alegerea lui Boulanger este ultimul advertisment: d. Floquet trebue să plece. Jatin scrie: Alegerea de ieri numai atunci va fi desastrofa, decâ noi înșine ne vom da învinși ! Figaro scrie: Nu trebue să-l dăm prea mare însemnătate alegerei de ieri. Deși nu se pate tăgădui importanta el, resultatul pate cu tote aceste să fie nul. Carnot va rămâne la postul său. Cabinetul francez în consiliul miniștrilor ținut după victorii repurtată de generalul Boulanger, s-a luat următorea decisiune : Ministerul nu va demisiona ci va aștepta interpelațiile ce i se vor face. După cum se vorbesce, ședința miniștrilor a fost forte furtunosă. D. Floyel a declarat că numai atunci își va da demisia dacâ prin acesta s ar crede că se vor aplana unele încurcături. Sadi Carnot ar fi respins : «Aduceți-ve aminte de cuvintele lui Thiers: tóte trebue luate în serios, care nimic nu trebue înțeles în mod tragic. Și apoi în cele din urmă alegătorii au manifestat în favorul Republicei, căci ambii candidați au fost priviți ca republicani. Deci ministerul întru nimic nu a perdut.» După scrrile răspândite, e vorba ca președintele să se împace cu Boulanger. DISCURSUL REGELUI UMBERTO In discursul său prin care deschide parlamentul, regele Umberto a insistat mai nainte de tote asupra locurilor sevârșite în sesiunea trecută și după aceea a enumerat proiectele ce sunt a se discuta în cea actuală, și între cari sunt proiectul asupra penitenciarelor, despre așezămintele religiose, despre instrucțiunea elementară și secundară și altele. După care a pus apoi: «Proiectele asupra căror aveți ar fi rosti, sunt de un caracter pacinic. Dar în pacea susținuta prin înarmări nu putem să ne meredem : deca guvernul meu nu s’ar ingriji ca armata nostra să primesca mereu îmbunătățiri, atunci am putea fi numiți de trădători ai patriei. Situația financiară a éri ne impune ca să micșorăm cheltuielile și afară de căile de comunicații și armată, celelalte proiecte de îmbunătățiri interne să le lăsăm deocamdată în suspensiune». Regele amintește apoi de călătoriile ce le-a făcut prin țară, iar vorbind despre visitele ce a primit, olice : «Trebue să amintesc și despre prețiosa visită ce am primit’o cu toții la Roma, și care este cel mai netăgăduit semn despre prietenia nostru cu Germania, este visita împăratului Wilhelm, care e vă chezășiă că pacea Europei nu se va turbura de către puterile centrale, și pe care noi vom susține-o mereu». D’ALE ȘERBILOR țfiarul Srpski Dnevnic este informat că în săptămâna acesta congresul bisericesc sârbesc din Austro- Ungaria se va întruni în ședință generală la Karlovitz. Acesta în urma invitațiunei ce li s’a făcut membrilor de către administratorul ducesei. După cât se vorbesce, congresul va protesta contra unei depeși a ministrului președinte Tisza, ofensatoare și jignitare pentru autoritatea congresului, precum și contra modului cum a numit pe aministratorul actual în slujba ce o ocupă de la mortea patriarhului Anghelici. Acest lucru la făcut d’altfel sârbii ș’atunci când s’a ales Anghelici, întrebare numai dacă cu acesta ocasiune protestul lor va avea un resultat mai bun ca și atunci. PANAMA Săptămâna trecută mai mulți acționari de al Panamei, ca la 5000, au ținut o întrunire generală la hipodromul din Paris. Adunarea a fost prezidată de d. Lesseps, asistat de dd. Charles, Denormantie, Huet și Bodelot, membrii al tribunalului comercial. Președintele a constatat că deoarece adunarea nu este îndestul de mare, hotărîre definitivă nu póte aduce. Cu tote aceste s’a citit raportul general, care se constată că strădaniile cu comitetul și-a dat d’a aduna un nou capital, au fost zadarnice, căci administratorilor de la Tribunal nu li s’a recunoscut dreptul că pot face asta, și astfel proiectul s>, dat unei comisiuni care să’l studieze în 6 luni. S’a propus apoi ca actualii acționari ai Panamei să stingă un nou capital. Dirigent s’a proclamat în aplausé d. Lesseps, care a spus apoi că pentru terminarea lucrărilor mai trebuesc încă 450 milione franci A promis că singur va călători în Panama, se vadă cum stau lucrurile și să îmbărbăteze și să strângă mâna acelora cari muncesc acolo pentru gloria Franciei. Noul capital d. Lesseps voesce să -l facă pe un basă de 30 milione pentru care scop se vor face 60,000 acțiuni de câte 500 lei una. CĂRȚI, REVISTE, GAZETE. G. Sion, membru al Academiei Române, Suvenire Contimporane (Bucurescî, 1888). leca toți bărbații noștri cu muhe, azi* in vârstă și prin urmare trecuți prin multe de tot felul, ar pune In cesunie de odihnă mâna pe condeia și cufundându-se în lumea amintirilor ar scrie pentru nepoți și viitorime cele ce au veflut și audit, cele ce au făcut și simțit acum 50, 40 și 30 de ani, — sarcina istoricului pentru viitor și greutatea tenorului pentru presiune ar fi peste măsura de ușurare. Cunoscem epocele străvechi, dar nu stim cum s’au petrecut lucrurile în pragul deșteptarei nóstre. Străbatem cu privirile, unii mai greu, alții mai ușure— fiecare după cum muncesce—acum 100 și 200 de ani,