Romanulu, iulie 1889 (Anul 33)

1889-07-22

ANUL AL XXXIII-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI :linia de 80 litere, petit pagina IV....................... i|Ó baoj Dottom 2 iei W. ’n­serțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ „ , A se adresa: IK ROMANIA, la a liuiiuist rațiunea (Jiaanluî. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia.. Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refusă — FOIȚA ROMANULUI 22 IULIE Fundatori: C. A. ROSETTI EXEMPLARUL BAN l­EMOȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA DOAMNEI No. 2. Directori: VINTILA C. A. ROSETTI BUGURESTI, 21 CUPTOR Cestiunea apei a început din n­ou să fie discutată de presa capitalei și de către cetățeni. De ce nu se face recepțiunea lu­crărilor, de ce nu se aduce apă fil­trată în tot­de­a­una, de ce la fie­care 6 <file ni se dă apă decantată numai. In loc de filtrata, Intreba mulți din contribuabili. Vina este a societății de construc­­­­țiuni, spun unii, iar alții aruncă toată respunderea asupra primăriei capi­talei. Ne-am abținut, cât de mult am putut, să luăm să parte la aceste discuțiuni, deși suntem în posițiune să cunoscem acesta cessiune mai bine de­cât mulți din confrații noștri. N’am voit ca prin atitudinea nos­­tră să înăsprim relațiunile dintre Pri­­mărie și societatea de construcțiuni, sperând că se va putea ajunge la uă înțelegere, societatea renunțând la unele din pretențiunile sale. Astăzi Insă, văzând că presa se ocupă de acesta delicată cestiune, văzând că d. Primar al capitalei este dispus să ia una din măsurile cele mai nemerite, am crezut că este de a nostra datorie să atragem atențiu­nea presei asupra unor puncte pri­­vitóre la alimentarea capitalei cu apa. Primarul Capitalei dorind ca lu­mea să nu mai vorbesc, în necu­­nostință de cauză a hotărît să rege întregul consiliu­ comunal și pe toți directorii de­­ fiare, fără deosebire de culore politică, se m­erga Mercurea viitóre la Bâcu-Arcuda spre a visita filtrele, conductele și intrega lucrare, precum și a pune la disposițiunea presei și a consilierilor comunali, dosarul cu planurile și tote lucrările. Nu stim deca toți Ziariștii vor pri­­ mi sé ia parte la acéstá cercetare, dar sperăm, pentru onerea presei, că cei cari vor merge la Arcuda vor spune fără șovăire ce aui vetjut și asupra cui trebuie să capătă respun­derea lucrărilor rea făcute. Am dori însă, ca înainte d’a vi­sita filtrele, d. primar să cheme presa la primărie și să arate tóte actele privitore la acesta afacere și în spe­cial procesele-verbale ale comisiunei inginerilor cari au fost însărcinați cu recepțiunea lucrărilor. Se va vedea din acele acte că fil­trele cari trebuiau să fie umplute cu nisip spălat, au fost umplute cu ni­sip ne­spălat, care face uă diferență de preț de vr­ ua 50.000 lei, că con­ductul de la Arcudă la Bucureșci nu întrunesce condițiunile de impermea­bilitate cerute de caetul de sarcini și că tencuirea sea va necesita încă uă cheltuială de vreță alți 50.000 de lei. Se va putea vedea că reservoriul, cu autorizarea vechiului consiliu co­munal, a fost făcut în nisce dimen­siuni mult mai mici de­cât cele pres­crise de caetul de sarcini că, într’un cuvânt, lucrările au fost esecutate în mod puțin consciincios. Presa va putea vedea ast­fel de ce recepțiunea care trebuia să se facă anul trecut, nu s’a putut face încă și consiliul comunal, care tre­buie să fa uă hotărîre cât de urgentă în acesta­­ afacere, va putea să lu­creze în mod mai conșciincios, după ce va fi ascultat părerea presei, dată de astă dată în deplină cunoștință de causă. Hotărîrea d-nului primar, de a face pre­cum un anchetă a presei la Arcuda, ne pare din cele mai nemerite și tot de nă dată forte democratică. De aceia o înregistrăm cu plăcere și îndemnăm pe toți confrații noștri, să ia parte la acea cercetare, siguri fiind că comisiunea de ingineri însă­­cinată cu studiarea lucrărilor efectuate, va da tote lămuririle ce vor cere re­­presentanții presei. înainte d’a se vota recepțiunea lu­crărilor, acesta anchetă a presei este indispensabilă. Vom reveni asupra acestei cestiuni într’unul din numerile viitore. SERVICIUL TELEGRAFIC A. „ROMANULUI Belgrad, 20 Iulie. Regentul­ Belimarcovici și ministrul Gruici vor merge spre întâmpinarea ex-regelui Milan care va sosi probabil mercurea vii­toare. Cetinie, 20 iulie, întreaga familie prințiară, marele duce Petru Nicolaevici, principele Petru Karageor­­gevici și principesa Zorka, vor pleca la sfâr­șitul sâptămânei viitoare la Peterhof, unde se va face căsătoria principesei Milița cu marele duce Petru Nicolaevici. Berlin, 20 iulie. După „Kreutzzeitung“ portretul împăra­tului Wilhe­m făcut în uleia, in mărime natu­rală și destinat Țarului, a fost trimis marțea trecută la Gad­na. Londra, 20 iulie. Lordul Fife va fi numit duce cu ocazia căsătoriei sale cu fiica cea mare a princi­pelui de Gales, Bruxella, 20 iulie. Se declară cu desevârșire neîntemeiate aserțiunele „Nouei Reviste“ din Paris a­­supra unei pretinse întrețineri între d. Greind, ministru al Belgiei la Berlin, și co­m­itele Herbert de Bismarck, în privința a­­facerilor interne ale Belgiei. Acești doi domni nu s’au vânfi­t în epoca indicată de Nouvelleu Revue, nici nu s’ăU întreținut prin scris în privința unei atari cestiuni. Agenția Română Havas. LUNI, 22 IULIE (10 IULIU st. v.) 1889 L­uminéza-te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei; vă lunii 4 lei. Pentru tote ț­irile Europei, trimestrul 15 lei. " A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. —• Articolele Republicate se ard — Scrisore din Ungaria Corespondență particulară a Românului Lugoj, 18 Iulie. Vederi asupra situațiunei actuale a Ro­mânilor din Ungaria V’am scris, astă primavéra, despre situația românilor din Ungaria. Cum s’au desfășurat de atunci lucru­rile la noi, érá întrebarea ce ni se va pune azi. Lucaci stătu pe banca acu­­zaților pentru agitație, înaintea tribu­nalului se apără în limba sa maternă; pentru apărarea lui bárbátescu îl glo­rificăm și tribunalul vétilénd nesucce­­sul, îl achită căci și de sus se știe, că nu e tocmai bine să judeci pe un ast­fel de om care dispune de o populari­tate mare în părțile acele. Póate, că in­stanțele de sus vor schimba sentința forului perim în urma apelărei procu­rorului regal. Asta nu importă nimica. Lucrul de căpetenie e, că tribunalul nu s’a încumetat să-1 judece, căci se temea de urmări nepreveztite. Când voești se-’ți dai sema, pare că nu înțelegi, de ce s’a intâm­plat așa. Ca sé aibă vădată desnodământ situația nostră încordată, mai bine era să-l judece. A trebuit dar sĕ intervină ceva la mijloc, ca tribunalul maghiar din Sat­­mar sé achiteze «pe Kírhedt pánsz­láv és daco-roman pap.» De o bună sema, de când mini­strul de externe Kálnoky, s’a pro­nunțat în delegațiune cu privire la România, s’au schimbat fórte multe păreri greșite. Căci în sfârșit ce se însemneze și primirea ea bună ce a avut’o noul episcop al Caransebeșului la curtea din Viena, cu ocazia depunerei ju­rământului în mâinele Monarh­ului sĕu prea iubit? Trebue, că la curtea domnitore sĕ se fi primit convingerea neschim­bata, că românii din Monarh­ia Aus­­tro-ungara au să fie cât mai îngrabă mulțumiți «în tota forma», căci mo­narh­ia n’a să se pótá simți așa de puternică în fața viitorului vifor, când un element atât de important pentru monarh­ie ca românii sunt nemul­țumiți. Și astă atitudine li s’a dat spre știință, și conformare și maghiarilor se înțelegă. Vor înțelege căci altcum nu merge, maghiarii, ceia ce li s’au dat de sus sĕ ințelagă, e tréba lor și nu a nostru. Semne sunt, că voiesc sĕ înțelagă, vorba d a că cum voiesc el se înțe­­lege? Este adevărat, că Prea sfinția Sa Părintele Popea a avut în Caranse­beș, o primire împărătescă. Organele administrative însuși i-au dat însemnătatea cuvenită. Pic, sunt numai indicii pentru un viitor mai bun pentru noi românii din regatul Ungar, dar cum trebue să le privim aceste indicii.­­Tdeia că trebue împăcate națio­nalitățile­­ nemaghiare, este venită de la curtea din Viena și nu de la regi­mul maghiar. Face regimul maghiar ce face, ca se póte dovedi celor din Viena, că ei au intențiuni bune față de naționalitățile nemaghiare. Intențiuni seriose și bine-voitore nu «a­dasé maghiarii, căci nu le vine tocmai la socotela să schimbe posiția lor atât de mărâță pene ce el știe că nici popórele nemaghiare nu se mișcă serios în contra curen­tului de a­ fi. Poporul maghiar e plin de mân­drie națională și nu va ceda nimic din posiția sa pené ce știe, că mișca­rea și atitudinea poporelor nema­ghiare pentru el, «nobilul popor», este un fleac,­pic nobilul popor, căci regimul ungar, când se va cugeta se îndes­­tulesc, poporele nemaghiare le va da drepturi de milă fiind­că s’au jertuit, că primesc tóte de bune ceea­ ce s’a făcut pene acum în in­teresul exclusiv al rasei maghiare. Sunt marafeturi ceea­ ce se­­ face din partea unor omeni de ai noștri că maghiari s’ar împăca bucuros cu românii dacă i-am înțelege. Așa cred că noi i-am înțeles de mult că ce voesc ei. Cu ocazia procesului d-lui dr. Lu­cáci, președintele tribunalului spune în auzul lumei, că drepturile ce ni s’a dat în legea de naționalități, ne sunt date în niște momente de ne­­precugetare. Și de ce s’a pronunțat el tocmai așa. Noi știm că legea de naționali­tăți din 1868 este un cârlig de su­ghiț, dar nu garanție de drepturi.— Dr. Lucaci s’a folosit de dreptul sĕu inalienabil, s’a apărat în limba sea maternă,­ear președintele îl face a­ 1­tent, că dacá se folosește de acest drept va avea urmări rele. Indirect a amenințat limba română, acea limbă dulce ce o vorbesc mai multe milione de omeni. Se ia la gonă a ceea ce avem noi mai scump, se insultă demnitatea națională al unul popor. Voe se adecă maghiari, ca nu nu­mai noi ci și cel de dincolo să simță puterea lor. Când o spun ei fără sfială, că limba maghiară este mântuirea popo­relor nemaghiare și-au­ pus tot­ o­dată de gând să nu dea teren de des­­voltare celor­l’alte limbi. Am ajuns forte departe cu iubitul popor maghiar și le ic nu este pené ce hotărîrea nostră nu e cutezatare. Lă luăm față de maghiari atitudine dușmănască pene ce nu ne trateza ca pe un popor cu aspirațiunile sale. jOin Francia Un manifest al generalului Boulan­ger, dat din Londra cu data de 18 iulie zice că legea in contra candida­turilor multiple e o jignire a sufragiu­lui universal. Dar acesta nu va împie­dica națiunea de a face cunoscut voin­ța sa suverană ca cea d’anteiü și cea mai energică protestare în contra aces­tei violări a dreptului. Comitetul național a decis că can­didatura generalului pentru consliile generale sau de arondismente să fie pusă în 24­ cantoane. Acest număr de 24­ este irevocabil fixat de generalul Boulanger spre a compromite majori­tatea în consiliile generale. Generalul cere de la alegători să nu’l pună ca candidat de­cât în cantoanele ce le va desemna și refuză de înainte ori­ce candidatură în alte cantoane. Manifestul se termină prin aceste cu­vinte : «Acest prim verdict al poporului va fi preludiul marelui triumf care, — ori­ ce ar face guvernanții noștri,—e acum apropiat. Nu va trece mult și banda care desonorează țara noastră va fi fără milă înlăturată și pacea din năuntru fiind în sfârșit restabilită, Francia va putea să se sprijinească pe guvernul său. Trăiască Franța ! Trăiască Republica națională. I>in Bulgaria D. Daniel, ex-representant al Ser­biei, plecând alasta ori la Belgrad, a primit marele cordon al ordinului Sf. Alexandru.­­ D. Goranoff, unul din delega­ții bulgari pentru negocierile relative la un tratat de comerț sârbo-bulgar, a primit ordinul de a se întorce la Sofia. D. Belceff, al doilea delegat bulgar, mai remâne la Belgrad. De 10 zile delegații ceruseră de la gu­vern instrucțiuni asupra mai multor puncte în discuțiune. In cercurile politice, lumea e de părere, având in vedere curentul po­litic actual în Serbia, că negocierile ar putea să cară, cu tote ca trata­tul era favorabil mai mult Serbiei. • 150 UF ANCER In numeral­­ fiarului nostru de ieri am dat relațiuni despre rechisitorul procurorului general al Senei în a­­facerea Boulanger. Urmăm a<fi a mal scote din re­­chisitor următorele pasagii: Rechisitorul spune că de­și gen. Boulanger nu avea decât 12.000 l­el venit anual, totuși puțin după ce el a părăsit ministerul un personagiu marcant imperialist afirma că gene­ralul dispune de 900 mii lei. Nu se scie de unde s’a îmbogățit ast­fel. Se presupune însă că el a primit u­ sumă forte mare de la du­cele de Paris, pretendent la tron. Se scie numai atât că un mare bancher și alte persone însemnate și bogate au adunat bani. Ba­că s’a format un fel de sindicat chiar, care împru­muta generalului bani cu condiție ca să-l înapoieze când va veni la pu­tere. In anul 1888 generalul a primit 1235 scrisori de votare, cele mai multe din străinătate. Intre scrisorile și depeșile ce s’au găsit la boulangiști, sunt și urmató­­rele: La 6 August 1888 generalul scrise lui Derouléde: «Ast­fel sé’mi respunt și precis prin scris și sé’mi spui ce avem d’a face; totul ce s’a întâmplat până acum, nu le privesc de­cât ca un prolog a celor ce trebue să ur­meze. Sunt de părere că primul act trebue inscenat înainte d’a se întru­ni corpurile legiuitore.» Tot de pe acest timp s’a găsit o depeșă a d-lui Dillon ca următorul cuprins : «Epoca vorbelor a trecut. A sosit vreme când trebue a ne pune pe muncă, a făptui. Să ne pregătim și se facem tot posibilul. Situația este escelentâ.» Cele mai multe depeși sunt cifrate. Toți aderenții mai însemnați ai ge­neralului aveau însă cheia descifrării. Generalul iscălea: Ion Erimee Spee. Scrisorile lui politice venea pe adresa Deschlanck. D. Deroulède se iscălea «Mademo­iselle Maldagne sou Brause Pruden­ce.» S’a descoperit și acela că la 1888 generalul a fost la Lyon mascat și a călătorit sub numele de Louis Solard. Sunt o mulțime de scrisori prin care se adeveresc c­a generalul a căutat să comumbă armata și funcțio­narii Statului. D’asemeni și-a dat 96 CRIMA din GAMES DE JULES MARI PARTEA A TREIA Onore pentru onore Se gândi mult, fiind culcat pe pămân­tul umed și rece, cu capul pe ranița sea, cu privirea’l ațintită spre cer unde umblau norii încurcați de zăpadă și de plaie. Era forte frig. Bateriile prusiane erau cu totul în tă­cere. Nici un sgomot nu se aun­ea din partea inamicului. Dar, spre Paris, se au­­­zeau trupele cari mergeau se-și ocupe po­­sițiunile. Mișcările de concentrare urmau. Am tóta noptea înaintea mea, Ișl ijirea Gauthier. Și Garches este atât de a­­prope, atât de aprope!.. S’o mai văd uă dată, Dumnezeul meu, s’o mai văd un­dată!... îmi pare că mé amenință un pe­ricol... mai direct ca altă dată... și că mâine se va sfârși cu­ mine... Pentru prima oră resimt uă asemenea impresiune... Camarazii lui dormeau lângă el. Se sculă încet căutând să nu deștepte pe nimeni și ajunse la marginea taberei. Din distanță în distanță erau așezate sentinele, cari stau în piciore refimate pe pușcele lor. — Unde te duci?­­fise un sentinelă, a­­dresându-se către Gauthier. Gauthier nu răspunse și trecu de cea­­l­altă parte. Era neliniștit ca cum făcea­uă greșală. — Daca mă voiu duce la Garches, își­­ ficea el... déca nu voia avea timp sé mai intorc și să’mi iau locul printre camarazi­­mei... déca voiu fi oprit de vr’un accident,­­se va crede ca am deșertat și voi­ fi tra­tat de lași. Se va­­ fice că am fugit în a­­junul unei bătălii, pentru a mĕ ascunde... Apoi, își puse mâna pe frunte. — Nu, nici vădată acei cari mă cunosc nu vor <fice de mine un asemenea lucru. Acesta este cu neputință, este cu nepu­tință. Și gândindu-se la Luciana, adăogă: — Déca voiu muri, décá voiu muri fără s’o mai văd... D (zeul meu, D-­zeul meu 1.. Aprinse un chibrit și se uită la cosor­­nic. Era orele aprópe doué din nópte. —­ N’ara de cât numai doué sén trei ore înaintea mea... Acésta îmi d’ajuns... In doué séu trei ore pot se mé întorc... Se duse se vorbescu c’un sentinela, îl ceru tutun și apoi eși din linii, fumând. — Bagă de semn, ce i se sentinela... nu te duce prea departe, căci Prusienii sunt aci, și dacă te vei intorce fără se me pre­vii, poți să primești un glonte. Gauthier dete din umeri și răspunse ri­dând : — Aș voi se sciii unde sunt germanii­. și se’mi dau sema de posturile lor... — Bagă de semn, te espui de giaba, Bourreille. — După mine, vie și sfârșitul lumei. Apoi dispăru, depârtându­se de tabăra franceză. — E nebun! murmură sentinela. Și ascultă cu atențiune, așteptându-se în depărtare, la vr’ua câte­va detunături de pușci, la câte­va strigăte, și la fuga lui Gauthier, întorcându-se la tabără. Nimic din cate acestea, că tăcere adâncă Am spus ca de mult prusienii se așteptau la un atac având de ținta Versailles. Dar precauțiunile din partea franceză fuseseră atât de bine luate în­cat el nu prevedeau, că atacul avea să fie atât de apropiat și mai cu semn nu credeau că se va face chiar a doua­­ zi dimineța. Santinela deci se înșela când zub­ea lui Gauthier că sentinelele prusiane nu trebu­iau să fie departe. Gauthier merse în timp de un cuart de oră fără să întâlnescă pe nimeni. Dar în acel moment, am­fi zgomotul regulat al u­­nei armate în marș, apropiindu-se spre el. Nu putea să fie de­cât oă patrulă germană nu putu mergând se-și stabilesea avant­­posturile. Gauthier era pe câmpie, și nu era nici un copac, nici un tufișt, pentru a se ascunde. Se gândi­se fuga, dar patrula era forte aprope și auz­ea deja vocile ger­mane. Aprope de ei era un șanț, apa înghețase și d’asupra gheței se afla un tufișt spinos. Se culca acolo pe pântece și așteptă. U­­niforma lui era negra nu se putea deosebi in întuneric. Era aprope invisibil. Aștepta deci in liniște. Prusienii trecură pe lângă el fără să se gândescă că putea sa fie cine­va acolo. Observa câte­va minute, sgomotul pașilor nu se mai audea.­­Gauthier se sculă de jos udat până la piele. Ii părea ca tot corpul îl era de ghiața. Se puse pe fugă, nu pe drumul mare unde pașii lui ar fi fost auriți, ci pe câmpie. Credu că este aprope de Garches. —­ Aide, își­­ fise el, merge bine, am făcut tot ce era mai greu­. In adevăr, îndată, se și află în fața fa­­bricei. Clădirile do­r­eau în liniș cea cea mai adâncă. Umblă prin prejur, oprindu-te de fie­care parte, îndestul de departe de pădure și de «zidul care înconjura fabrica. Scia că fabrica era ocupată de Prusiani și mei cu semn acolo precauțiunile erau necesare. —• Atât nu este destul, își tăise el... a­­dapostindu-se în mijlocul unui buchet de copaci cum se face pentru a intra la fabri­că? Și după ce voiu intra, cum sâ fac pentru a da peste camera Lucianei?.. Tota casa trebue sa fie plină de Prusieni. Și vor năvăli toți împrejuru’mi, la cel mai mic zgomot ce voiu face L. Atunci numai începu se ín­ elega nebu­nia încercărei sale și imposibilitatea pro­iectului său. Până aci nu se gândise la tote acestea. Și acum i se încleștase mâinele de mânie gândindu-se că de­și aflându-se atât de a­­prope de Luciana­ era să fie nevoit să plece fârâ s’o vadă, fără să audă vocea ei, fârâ sâ’i mai spum­ă cât o iubea, și fară să’i câră iertare. Și de unde era ascuns, elamina fabrica cu ochii ațintiți spre aceste clădiri triste și întunecase. De nădată, îi păru că se deschise ușa casei, înainta puțin pentru a vedea mai bine. Nu se temea că avea să fie vă­zut căci se culcase pe pământ și-și scosese numai ca­pul dintre copaci. In adevăr, ușa se deschisese... și apă­­rură două umbre; una din ele rămase pe pragul ușei; pe cât Gauthier putu­se veda era uă femeie. Cea­l­ alta umbră era un bărbat, care părăsi camera și se îndrepta spre Garches. El trecu pe lângă Gauthier. Și soldatul îl recunoscu. Era Jean de Montmayeur, și dispăru. Femeia îl urmărea din depărtare... Se apoprie și ea de Gauthier, uitându-se spre sat și părând că aștepta pe cine­va. Se oprea la fie­care pas, ascultând se veda daca nu venea Montmayeur, și privind a­­tât spre Garches cât și spre fabrică. In curând se află aprope de copaci, unde era ascuns Gauthier. El o recunoscu, după cum recunoscuse pe Montmayeur. Era Luciana! Și îi scapă un esclamațiune, în care se vedea tóta pasiunea și tóta nerăbdarea sa — Luciana! iubita mea Luciana! Ea tresări, scose un țipăt și voi sa fugă. Dar el câd­use la genuchii ei o apucă de mâini și o impedica d’a pleca. Il sărută mâinile de mai multe ori, și­­ fise In deli­rul său : (Va urma)

Next