Romanulu, iulie 1889 (Anul 33)
1889-07-22
ANUL AL XXXIII-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI :linia de 80 litere, petit pagina IV....................... i|Ó baoj Dottom 2 iei W. ’nserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ „ , A se adresa: IK ROMANIA, la a liuiiuist rațiunea (Jiaanluî. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia.. Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refusă — FOIȚA ROMANULUI 22 IULIE Fundatori: C. A. ROSETTI EXEMPLARUL BAN lEMOȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA DOAMNEI No. 2. Directori: VINTILA C. A. ROSETTI BUGURESTI, 21 CUPTOR Cestiunea apei a început din nou să fie discutată de presa capitalei și de către cetățeni. De ce nu se face recepțiunea lucrărilor, de ce nu se aduce apă filtrată în totdeauna, de ce la fiecare 6 <file ni se dă apă decantată numai. In loc de filtrata, Intreba mulți din contribuabili. Vina este a societății de construcțiuni, spun unii, iar alții aruncă toată respunderea asupra primăriei capitalei. Ne-am abținut, cât de mult am putut, să luăm să parte la aceste discuțiuni, deși suntem în posițiune să cunoscem acesta cessiune mai bine decât mulți din confrații noștri. N’am voit ca prin atitudinea nostră să înăsprim relațiunile dintre Primărie și societatea de construcțiuni, sperând că se va putea ajunge la uă înțelegere, societatea renunțând la unele din pretențiunile sale. Astăzi Insă, văzând că presa se ocupă de acesta delicată cestiune, văzând că d. Primar al capitalei este dispus să ia una din măsurile cele mai nemerite, am crezut că este de a nostra datorie să atragem atențiunea presei asupra unor puncte privitóre la alimentarea capitalei cu apa. Primarul Capitalei dorind ca lumea să nu mai vorbesc, în necunostință de cauză a hotărît să rege întregul consiliu comunal și pe toți directorii de fiare, fără deosebire de culore politică, se merga Mercurea viitóre la Bâcu-Arcuda spre a visita filtrele, conductele și intrega lucrare, precum și a pune la disposițiunea presei și a consilierilor comunali, dosarul cu planurile și tote lucrările. Nu stim deca toți Ziariștii vor pri mi sé ia parte la acéstá cercetare, dar sperăm, pentru onerea presei, că cei cari vor merge la Arcuda vor spune fără șovăire ce aui vetjut și asupra cui trebuie să capătă respunderea lucrărilor rea făcute. Am dori însă, ca înainte d’a visita filtrele, d. primar să cheme presa la primărie și să arate tóte actele privitore la acesta afacere și în special procesele-verbale ale comisiunei inginerilor cari au fost însărcinați cu recepțiunea lucrărilor. Se va vedea din acele acte că filtrele cari trebuiau să fie umplute cu nisip spălat, au fost umplute cu nisip nespălat, care face uă diferență de preț de vr ua 50.000 lei, că conductul de la Arcudă la Bucureșci nu întrunesce condițiunile de impermeabilitate cerute de caetul de sarcini și că tencuirea sea va necesita încă uă cheltuială de vreță alți 50.000 de lei. Se va putea vedea că reservoriul, cu autorizarea vechiului consiliu comunal, a fost făcut în nisce dimensiuni mult mai mici decât cele prescrise de caetul de sarcini că, într’un cuvânt, lucrările au fost esecutate în mod puțin consciincios. Presa va putea vedea astfel de ce recepțiunea care trebuia să se facă anul trecut, nu s’a putut face încă și consiliul comunal, care trebuie să fa uă hotărîre cât de urgentă în acesta afacere, va putea să lucreze în mod mai conșciincios, după ce va fi ascultat părerea presei, dată de astă dată în deplină cunoștință de causă. Hotărîrea d-nului primar, de a face precum un anchetă a presei la Arcuda, ne pare din cele mai nemerite și tot de nă dată forte democratică. De aceia o înregistrăm cu plăcere și îndemnăm pe toți confrații noștri, să ia parte la acea cercetare, siguri fiind că comisiunea de ingineri însăcinată cu studiarea lucrărilor efectuate, va da tote lămuririle ce vor cere representanții presei. înainte d’a se vota recepțiunea lucrărilor, acesta anchetă a presei este indispensabilă. Vom reveni asupra acestei cestiuni într’unul din numerile viitore. SERVICIUL TELEGRAFIC A. „ROMANULUI Belgrad, 20 Iulie. Regentul Belimarcovici și ministrul Gruici vor merge spre întâmpinarea ex-regelui Milan care va sosi probabil mercurea viitoare. Cetinie, 20 iulie, întreaga familie prințiară, marele duce Petru Nicolaevici, principele Petru Karageorgevici și principesa Zorka, vor pleca la sfârșitul sâptămânei viitoare la Peterhof, unde se va face căsătoria principesei Milița cu marele duce Petru Nicolaevici. Berlin, 20 iulie. După „Kreutzzeitung“ portretul împăratului Wilhem făcut în uleia, in mărime naturală și destinat Țarului, a fost trimis marțea trecută la Gadna. Londra, 20 iulie. Lordul Fife va fi numit duce cu ocazia căsătoriei sale cu fiica cea mare a principelui de Gales, Bruxella, 20 iulie. Se declară cu desevârșire neîntemeiate aserțiunele „Nouei Reviste“ din Paris asupra unei pretinse întrețineri între d. Greind, ministru al Belgiei la Berlin, și comitele Herbert de Bismarck, în privința afacerilor interne ale Belgiei. Acești doi domni nu s’au vânfit în epoca indicată de Nouvelleu Revue, nici nu s’ăU întreținut prin scris în privința unei atari cestiuni. Agenția Română Havas. LUNI, 22 IULIE (10 IULIU st. v.) 1889 Luminéza-te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei; vă lunii 4 lei. Pentru tote țirile Europei, trimestrul 15 lei. " A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. —• Articolele Republicate se ard — Scrisore din Ungaria Corespondență particulară a Românului Lugoj, 18 Iulie. Vederi asupra situațiunei actuale a Românilor din Ungaria V’am scris, astă primavéra, despre situația românilor din Ungaria. Cum s’au desfășurat de atunci lucrurile la noi, érá întrebarea ce ni se va pune azi. Lucaci stătu pe banca acuzaților pentru agitație, înaintea tribunalului se apără în limba sa maternă; pentru apărarea lui bárbátescu îl glorificăm și tribunalul vétilénd nesuccesul, îl achită căci și de sus se știe, că nu e tocmai bine să judeci pe un astfel de om care dispune de o popularitate mare în părțile acele. Póate, că instanțele de sus vor schimba sentința forului perim în urma apelărei procurorului regal. Asta nu importă nimica. Lucrul de căpetenie e, că tribunalul nu s’a încumetat să-1 judece, căci se temea de urmări nepreveztite. Când voești se-’ți dai sema, pare că nu înțelegi, de ce s’a intâmplat așa. Ca sé aibă vădată desnodământ situația nostră încordată, mai bine era să-l judece. A trebuit dar sĕ intervină ceva la mijloc, ca tribunalul maghiar din Satmar sé achiteze «pe Kírhedt pánszláv és daco-roman pap.» De o bună sema, de când ministrul de externe Kálnoky, s’a pronunțat în delegațiune cu privire la România, s’au schimbat fórte multe păreri greșite. Căci în sfârșit ce se însemneze și primirea ea bună ce a avut’o noul episcop al Caransebeșului la curtea din Viena, cu ocazia depunerei jurământului în mâinele Monarhului sĕu prea iubit? Trebue, că la curtea domnitore sĕ se fi primit convingerea neschimbata, că românii din Monarhia Austro-ungara au să fie cât mai îngrabă mulțumiți «în tota forma», căci monarhia n’a să se pótá simți așa de puternică în fața viitorului vifor, când un element atât de important pentru monarhie ca românii sunt nemulțumiți. Și astă atitudine li s’a dat spre știință, și conformare și maghiarilor se înțelegă. Vor înțelege căci altcum nu merge, maghiarii, ceia ce li s’au dat de sus sĕ ințelagă, e tréba lor și nu a nostru. Semne sunt, că voiesc sĕ înțelagă, vorba d a că cum voiesc el se înțelege? Este adevărat, că Prea sfinția Sa Părintele Popea a avut în Caransebeș, o primire împărătescă. Organele administrative însuși i-au dat însemnătatea cuvenită. Pic, sunt numai indicii pentru un viitor mai bun pentru noi românii din regatul Ungar, dar cum trebue să le privim aceste indicii.Tdeia că trebue împăcate naționalitățile nemaghiare, este venită de la curtea din Viena și nu de la regimul maghiar. Face regimul maghiar ce face, ca se póte dovedi celor din Viena, că ei au intențiuni bune față de naționalitățile nemaghiare. Intențiuni seriose și bine-voitore nu «adasé maghiarii, căci nu le vine tocmai la socotela să schimbe posiția lor atât de mărâță pene ce el știe că nici popórele nemaghiare nu se mișcă serios în contra curentului de a fi. Poporul maghiar e plin de mândrie națională și nu va ceda nimic din posiția sa pené ce știe, că mișcarea și atitudinea poporelor nemaghiare pentru el, «nobilul popor», este un fleac,pic nobilul popor, căci regimul ungar, când se va cugeta se îndestulesc, poporele nemaghiare le va da drepturi de milă fiindcă s’au jertuit, că primesc tóte de bune ceea ce s’a făcut pene acum în interesul exclusiv al rasei maghiare. Sunt marafeturi ceea ce se face din partea unor omeni de ai noștri că maghiari s’ar împăca bucuros cu românii dacă i-am înțelege. Așa cred că noi i-am înțeles de mult că ce voesc ei. Cu ocazia procesului d-lui dr. Lucáci, președintele tribunalului spune în auzul lumei, că drepturile ce ni s’a dat în legea de naționalități, ne sunt date în niște momente de neprecugetare. Și de ce s’a pronunțat el tocmai așa. Noi știm că legea de naționalități din 1868 este un cârlig de sughiț, dar nu garanție de drepturi.— Dr. Lucaci s’a folosit de dreptul sĕu inalienabil, s’a apărat în limba sea maternă,ear președintele îl face a 1tent, că dacá se folosește de acest drept va avea urmări rele. Indirect a amenințat limba română, acea limbă dulce ce o vorbesc mai multe milione de omeni. Se ia la gonă a ceea ce avem noi mai scump, se insultă demnitatea națională al unul popor. Voe se adecă maghiari, ca nu numai noi ci și cel de dincolo să simță puterea lor. Când o spun ei fără sfială, că limba maghiară este mântuirea poporelor nemaghiare și-au pus tot odată de gând să nu dea teren de desvoltare celorl’alte limbi. Am ajuns forte departe cu iubitul popor maghiar și le ic nu este pené ce hotărîrea nostră nu e cutezatare. Lă luăm față de maghiari atitudine dușmănască pene ce nu ne trateza ca pe un popor cu aspirațiunile sale. jOin Francia Un manifest al generalului Boulanger, dat din Londra cu data de 18 iulie zice că legea in contra candidaturilor multiple e o jignire a sufragiului universal. Dar acesta nu va împiedica națiunea de a face cunoscut voința sa suverană ca cea d’anteiü și cea mai energică protestare în contra acestei violări a dreptului. Comitetul național a decis că candidatura generalului pentru consliile generale sau de arondismente să fie pusă în 24 cantoane. Acest număr de 24 este irevocabil fixat de generalul Boulanger spre a compromite majoritatea în consiliile generale. Generalul cere de la alegători să nu’l pună ca candidat decât în cantoanele ce le va desemna și refuză de înainte orice candidatură în alte cantoane. Manifestul se termină prin aceste cuvinte : «Acest prim verdict al poporului va fi preludiul marelui triumf care, — ori ce ar face guvernanții noștri,—e acum apropiat. Nu va trece mult și banda care desonorează țara noastră va fi fără milă înlăturată și pacea din năuntru fiind în sfârșit restabilită, Francia va putea să se sprijinească pe guvernul său. Trăiască Franța ! Trăiască Republica națională. I>in Bulgaria D. Daniel, ex-representant al Serbiei, plecând alasta ori la Belgrad, a primit marele cordon al ordinului Sf. Alexandru. D. Goranoff, unul din delegații bulgari pentru negocierile relative la un tratat de comerț sârbo-bulgar, a primit ordinul de a se întorce la Sofia. D. Belceff, al doilea delegat bulgar, mai remâne la Belgrad. De 10 zile delegații ceruseră de la guvern instrucțiuni asupra mai multor puncte în discuțiune. In cercurile politice, lumea e de părere, având in vedere curentul politic actual în Serbia, că negocierile ar putea să cară, cu tote ca tratatul era favorabil mai mult Serbiei. • 150 UF ANCER In numeral fiarului nostru de ieri am dat relațiuni despre rechisitorul procurorului general al Senei în afacerea Boulanger. Urmăm a<fi a mal scote din rechisitor următorele pasagii: Rechisitorul spune că deși gen. Boulanger nu avea decât 12.000 lel venit anual, totuși puțin după ce el a părăsit ministerul un personagiu marcant imperialist afirma că generalul dispune de 900 mii lei. Nu se scie de unde s’a îmbogățit astfel. Se presupune însă că el a primit u sumă forte mare de la ducele de Paris, pretendent la tron. Se scie numai atât că un mare bancher și alte persone însemnate și bogate au adunat bani. Bacă s’a format un fel de sindicat chiar, care împrumuta generalului bani cu condiție ca să-l înapoieze când va veni la putere. In anul 1888 generalul a primit 1235 scrisori de votare, cele mai multe din străinătate. Intre scrisorile și depeșile ce s’au găsit la boulangiști, sunt și urmatórele: La 6 August 1888 generalul scrise lui Derouléde: «Astfel sé’mi respunt și precis prin scris și sé’mi spui ce avem d’a face; totul ce s’a întâmplat până acum, nu le privesc decât ca un prolog a celor ce trebue să urmeze. Sunt de părere că primul act trebue inscenat înainte d’a se întruni corpurile legiuitore.» Tot de pe acest timp s’a găsit o depeșă a d-lui Dillon ca următorul cuprins : «Epoca vorbelor a trecut. A sosit vreme când trebue a ne pune pe muncă, a făptui. Să ne pregătim și se facem tot posibilul. Situația este escelentâ.» Cele mai multe depeși sunt cifrate. Toți aderenții mai însemnați ai generalului aveau însă cheia descifrării. Generalul iscălea: Ion Erimee Spee. Scrisorile lui politice venea pe adresa Deschlanck. D. Deroulède se iscălea «Mademoiselle Maldagne sou Brause Prudence.» S’a descoperit și acela că la 1888 generalul a fost la Lyon mascat și a călătorit sub numele de Louis Solard. Sunt o mulțime de scrisori prin care se adeveresc ca generalul a căutat să comumbă armata și funcționarii Statului. D’asemeni și-a dat 96 CRIMA din GAMES DE JULES MARI PARTEA A TREIA Onore pentru onore Se gândi mult, fiind culcat pe pământul umed și rece, cu capul pe ranița sea, cu privirea’l ațintită spre cer unde umblau norii încurcați de zăpadă și de plaie. Era forte frig. Bateriile prusiane erau cu totul în tăcere. Nici un sgomot nu se aunea din partea inamicului. Dar, spre Paris, se auzeau trupele cari mergeau se-și ocupe posițiunile. Mișcările de concentrare urmau. Am tóta noptea înaintea mea, Ișl ijirea Gauthier. Și Garches este atât de aprope, atât de aprope!.. S’o mai văd uă dată, Dumnezeul meu, s’o mai văd undată!... îmi pare că mé amenință un pericol... mai direct ca altă dată... și că mâine se va sfârși cu mine... Pentru prima oră resimt uă asemenea impresiune... Camarazii lui dormeau lângă el. Se sculă încet căutând să nu deștepte pe nimeni și ajunse la marginea taberei. Din distanță în distanță erau așezate sentinele, cari stau în piciore refimate pe pușcele lor. — Unde te duci?fise un sentinelă, adresându-se către Gauthier. Gauthier nu răspunse și trecu de cealaltă parte. Era neliniștit ca cum făceauă greșală. — Daca mă voiu duce la Garches, își ficea el... déca nu voia avea timp sé mai intorc și să’mi iau locul printre camarazimei... déca voiu fi oprit de vr’un accident,se va crede ca am deșertat și voi fi tratat de lași. Se va fice că am fugit în ajunul unei bătălii, pentru a mĕ ascunde... Apoi, își puse mâna pe frunte. — Nu, nici vădată acei cari mă cunosc nu vor <fice de mine un asemenea lucru. Acesta este cu neputință, este cu neputință. Și gândindu-se la Luciana, adăogă: — Déca voiu muri, décá voiu muri fără s’o mai văd... D (zeul meu, D-zeul meu 1.. Aprinse un chibrit și se uită la cosornic. Era orele aprópe doué din nópte. — N’ara de cât numai doué sén trei ore înaintea mea... Acésta îmi d’ajuns... In doué séu trei ore pot se mé întorc... Se duse se vorbescu c’un sentinela, îl ceru tutun și apoi eși din linii, fumând. — Bagă de semn, ce i se sentinela... nu te duce prea departe, căci Prusienii sunt aci, și dacă te vei intorce fără se me previi, poți să primești un glonte. Gauthier dete din umeri și răspunse ridând : — Aș voi se sciii unde sunt germanii. și se’mi dau sema de posturile lor... — Bagă de semn, te espui de giaba, Bourreille. — După mine, vie și sfârșitul lumei. Apoi dispăru, depârtânduse de tabăra franceză. — E nebun! murmură sentinela. Și ascultă cu atențiune, așteptându-se în depărtare, la vr’ua câteva detunături de pușci, la câteva strigăte, și la fuga lui Gauthier, întorcându-se la tabără. Nimic din cate acestea, că tăcere adâncă Am spus ca de mult prusienii se așteptau la un atac având de ținta Versailles. Dar precauțiunile din partea franceză fuseseră atât de bine luate încat el nu prevedeau, că atacul avea să fie atât de apropiat și mai cu semn nu credeau că se va face chiar a doua zi dimineța. Santinela deci se înșela când zubea lui Gauthier că sentinelele prusiane nu trebuiau să fie departe. Gauthier merse în timp de un cuart de oră fără să întâlnescă pe nimeni. Dar în acel moment, amfi zgomotul regulat al unei armate în marș, apropiindu-se spre el. Nu putea să fie decât oă patrulă germană nu putu mergând se-și stabilesea avantposturile. Gauthier era pe câmpie, și nu era nici un copac, nici un tufișt, pentru a se ascunde. Se gândise fuga, dar patrula era forte aprope și auzea deja vocile germane. Aprope de ei era un șanț, apa înghețase și d’asupra gheței se afla un tufișt spinos. Se culca acolo pe pântece și așteptă. Uniforma lui era negra nu se putea deosebi in întuneric. Era aprope invisibil. Aștepta deci in liniște. Prusienii trecură pe lângă el fără să se gândescă că putea sa fie cineva acolo. Observa câteva minute, sgomotul pașilor nu se mai audea.Gauthier se sculă de jos udat până la piele. Ii părea ca tot corpul îl era de ghiața. Se puse pe fugă, nu pe drumul mare unde pașii lui ar fi fost auriți, ci pe câmpie. Credu că este aprope de Garches. — Aide, își fise el, merge bine, am făcut tot ce era mai greu. In adevăr, îndată, se și află în fața fabricei. Clădirile doreau în liniș cea cea mai adâncă. Umblă prin prejur, oprindu-te de fiecare parte, îndestul de departe de pădure și de «zidul care înconjura fabrica. Scia că fabrica era ocupată de Prusiani și mei cu semn acolo precauțiunile erau necesare. —• Atât nu este destul, își tăise el... adapostindu-se în mijlocul unui buchet de copaci cum se face pentru a intra la fabrică? Și după ce voiu intra, cum sâ fac pentru a da peste camera Lucianei?.. Tota casa trebue sa fie plină de Prusieni. Și vor năvăli toți împrejuru’mi, la cel mai mic zgomot ce voiu face L. Atunci numai începu se ín elega nebunia încercărei sale și imposibilitatea proiectului său. Până aci nu se gândise la tote acestea. Și acum i se încleștase mâinele de mânie gândindu-se că deși aflându-se atât de aprope de Luciana era să fie nevoit să plece fârâ s’o vadă, fără să audă vocea ei, fârâ sâ’i mai spumă cât o iubea, și fară să’i câră iertare. Și de unde era ascuns, elamina fabrica cu ochii ațintiți spre aceste clădiri triste și întunecase. De nădată, îi păru că se deschise ușa casei, înainta puțin pentru a vedea mai bine. Nu se temea că avea să fie văzut căci se culcase pe pământ și-și scosese numai capul dintre copaci. In adevăr, ușa se deschisese... și apărură două umbre; una din ele rămase pe pragul ușei; pe cât Gauthier putuse veda era uă femeie. Ceal alta umbră era un bărbat, care părăsi camera și se îndrepta spre Garches. El trecu pe lângă Gauthier. Și soldatul îl recunoscu. Era Jean de Montmayeur, și dispăru. Femeia îl urmărea din depărtare... Se apoprie și ea de Gauthier, uitându-se spre sat și părând că aștepta pe cineva. Se oprea la fiecare pas, ascultând se veda daca nu venea Montmayeur, și privind atât spre Garches cât și spre fabrică. In curând se află aprope de copaci, unde era ascuns Gauthier. El o recunoscu, după cum recunoscuse pe Montmayeur. Era Luciana! Și îi scapă un esclamațiune, în care se vedea tóta pasiunea și tóta nerăbdarea sa — Luciana! iubita mea Luciana! Ea tresări, scose un țipăt și voi sa fugă. Dar el câduse la genuchii ei o apucă de mâini și o impedica d’a pleca. Il sărută mâinile de mai multe ori, și fise In delirul său : (Va urma)