Romanulu, august 1889 (Anul 33)

1889-08-01

ANUL AL XXXm-LE Yoiesce și vei putea.­­Ș. ANUNCIURI f­r linia de 30 litere, petit pagina IV ........ 40 bană Cetto „ „ „ a III ...... 2 tei — v^„ Anserțiunî și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — V ' A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8. Place de la Bourse LA VIENA, la d-n­î Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America —. Scrisorile nefrancate se refusă — ■ ■: -­f­m**i*j~.*£ ESEMPLARUL 15 BANI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA DOAMNEI No. 2. Fmdator«: C. A. EOSKTTI Directore : VENTILA 0. A. ROSETTÎ BUCURESCI: ,31­­ CUPTOR Merge cu greu și fără rost; —era impresiunea ce ne face situațiunea actuală. Și situațiunea este ast­fel, pentru că cei ce conduc Carul Statului trag unii Intr’uă parte și alții într’alta, după cum sunt și ideile ce unii și alții nutresc ln cugetul lor, senti­mentele de cari sunt dominați și pornirile diferite ce au. In adevăr, ce asemănare ar putea să fie, baniera, între ideile, sen­timentele și pornirile d-lui Al. Laho­­vary și între ideile, sentimentele și pornirile d-lui Lascar Catargiu? Ni se pote însă obiecta că d-nul Alesandru Lahovary este tot atât de conservator ca și d. Lascar Ca­targiu. Așa e, der d. Al. Lahovary este —după cum însuși a spus d-lul Las­car Catargiu—conservator al viitoru­lui, pe când primul ministru este conservator al trecutului. De aci deosebirea între unul și altul în idei, în sentimente și în por­niri; de aci neînțelegerea și lupta ce există în guvern între elementul re­­presintat de d. Al. Lahovary și lea­­derul vechei partide conservatore; de aci cel ce conduc Carul Statului trag unii într’uă parte și alții în­tr’alta ; de aci, în fine, lucrurile merg cu greu și fără rost. Conservator bătrân sau conserva­tor tânăr, conservator de ieri sau con­servator de mâine, — acesta califi­care sau etichetă poate să aibă în­semnătatea ei, dar nu schimbă întru nimic credința și principiile de par­tidă, ci numai forma sub care ele pot să fie înfățișate. Pe noi deci, fondul fiind același, puțin ne intereseza forma, și încă mai puțin neînțelegerea ce există în guvern între elementul conservator represintat de d. Al. Lahovary și e­­lementul conservator represintat de d. Lascar Catargiu, elemente cari nu se deosebesc nici în credință nici în principii, ci numai în ideile, sentimentele și pornirile lor, cu pri­vire la trecutul și la viitorul parti­dei conservatorre. Ceia ce voim numai să constatăm este faptul că d. Lascar Catargiu, ca șef al cabinetului, nu voesce câtuși de puțin să se îmlădie și să cedeze din ideile, sentimentele și pornirile sale, ca șef al bătrânilor conserva­tori. Ast­fel fiind lucrurile — și mai a­­dăugând încă și nemulțumirile pro­vocate în consiliul de miniștrii prin numirile mai însemnate în slujbele Statului — guvernul se sbuciumă în neputința sea d’a merge înainte, și déci merge, apoi foirte cu greu și fără rost merge. Căci nu există armonia ce ar tre­bui să domnescă în sânul său, și, pe lângă acesta, Îi mai lipsesce încă și convingerea de puterea lui și si­guranța trăiniciei sale. A doua z­i chiar după venirea a­­cestui guvern la cârma afacerilor ță­­rei, vorbind de membrii ce-I compun și de elementele din care este for­mat,­­ziceam că nu credem ca bă­trânii conservatori să renunțe la i­­deile, sentimentele și pornirile lor, și prevedeam că, mai curând sau mai târziu, neînțelegeri și nemulță­­miri au să se producă în sânul lui, cari să dea naștere la uă notă dis­cordantă în concertul ministerial și să aducă chiar uă ruptură printre membrii săi. N’a trecut mult, și ceia ce am ucis și prevăzut noi a început să se adeveresca; ba filele acestea din urmă zgomotul despre retragerea din gu­vern a d-lui Al. Lahovary a luat un mai mare consistență. Pe d. Al. Lahovary póte, cu tim­pul să-l urmeze și d. general Manu, era guvernul să fa­să fisionomie și mai pronunțată în sensul ideilor și pornirilor bătrânilor conservatori. Și atunci, de­sigur că d. Lascar Ca­targiu va fi Împins pe priporul vechilor «tradițiuni» — întrebuințăm cuvântul unei foi guvernamentale—a vechei partide conservative, căutând ast­fel să reîntemeieze acesta partidă pe ruinele trecutului. Și va fi ore cu putință ? Nu credem, căci nu putem admite ca curentul liberalismului ce domnesce în țară se fie până într’atâta oprit în mersul său, în­cât ideile cele îna­poiate ale trecutului să mai poată găsi un pământ roditor în România liberală și democratică de astăzi. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Budapesta, 27 iulie. Se anunță ficarului­­ Pester Lloyd, că în privința prorbirii importului porcilor, can­celarul imperiului a făcut oă escepțiune pentru Saxonia. Porcii vii cari vin din Steinbruch (Un­garia), după ce vor fi făcut un carantină de 10­­ file, vor putea fi importanți prin cale ferata în Saxonia,via Badenbach, după presintarea unui certificat al medicului ve­terinar. 1 Wilhelmshafen, 30 Iulie, Imperatesa Germaniei a sosit asalta-erl la 9 ore și jumet. sera. Ea s-a dus îndată pe bordul iadului «Hohenzollern».­­ En dimineță a avut loc fictarea și bine­cuvântarea noului drapel al batalio­nului al 2-lea de marină. Impératul, ímpératésa și principele En­­ric aü asistat la ceremonie. Munich, 30 Iulie. Resturile lui La Tour d’Auvergne au fost desgropate ori la Unterhausen, aprope de Neuburg pe Dunăre, în prezența comi­­siunii franceze și a președintelui consiliu­lui de miniștri al Bavariei.­­ Defilând în fața palatului principelui regent, gimnasticii au făcut principelui uă o rațiune entusiastâ. Defilarea represinta tot ceia ce se ra­portă la exercițiile corpului din antichitate penă în timpii moderni. Banchetul ce a avut loc în urma a fost forte însuflețit; s-au ridicat toasturi prin­cipelui regent împăratului Austriei, credin­ciosul aliat al Germaniei. Belgrad, 30 iulie. Numirea baronului Thoemmel, ca minis­tru al Austro-Ungariei la Belgrad, a fost notificată ora guvernului sârb.­­ Un nou consulat al Serbiei s-a sta­bilit la Pristina, d. Marinovici e însărci­nat cu direcțiunea acestui consulat. Petersburg, 30 iulie. Din cauza gravei boli a marelui duce Constantin Nicolaevici, căsătoria marelui duce Petru cu principesa Milița de Munte­­negru va avea loc fără nici uă pompă la 9 August, la Peterhof. Nu va fi intrare so­lemnă la Petersburg. Carlsruhe, 30 Iulie. Starea marelui duce moștenitor s-a îm­bunătățit. Noptea trecută a fost bună. Temperatura corpului a redevenit nor­mală și starea forțelor e satisfacătore. Borna, 30 Iulie. Cavalerul Bazzoni consul al Italiei la Viena, e transferat la Malta. Agenția Română Havasii De peste munți Am înregistrat tot­d’a­una cu plă­cere când vr’un lucru îmbucurător s’a petrecut dincolo. Imparțialitatea ne obligă să înre­gistrăm însă și pe cele rele, pe cele cari ne íntristreza, oi pentru făp­ Ba BHB IBBM MaM——WBWMBW— tuitorii lor âncă nu pot să aducă de­cât desaprobarea, și nu uă dată, dis­prețul bunilor români de pretutin­deni. Tribuna de ieri ne aduce aseme­nea seri. Intr’uă corespondență ce primeșce din Arad, și’n care i se scrie cu câtă pietate românii nestricațî d’acolo au serbat un parastas în amintirea dis­­tinsuluii naționalist Stănescu i se scrie tot d’uă dată cum compania De­­seanu-Hamsea-Bonciu-Beleș, sub o­­crotirea episcopului d­ocal, părintele Mețianu, comit cele mai revoltătore fapte, cami ’i degradămâ și pe el, și biserica, în numele cărții le făptuesc. Când őre Aradanil vor scăpa de acesta clică ? ! * Tot în numitul­­ ziar mai citim un articol interesant asupra cărților ro­­mâneșci oprite de ministrul Csaky. Acest ministru, care nu voesce să se lase în șovinism mai slab de­cât era predecesorul său, a oprit nu nu­mai două cărți de poesiă (Dorul și Amor și Patrie) cunoscute și la noi, dar chiar uă carte de poesii (Resu­­netul) ce s’au colectat în jurul Bra­șovului, și «Cântece de i­otiul», co­lectate tot la Brașov. In cele din urmă ungurii au să o­­presca pe frații noștrii de dincolo să nu pomenescă în românesce nici pe Isus ori pe Irod, ci o să-I silescá să credă în «A magyarok istene», D-­eul Maghiarilor, cum­­ fie el. -----— «Im HI —■ - -BOU JUAJH G-JECJR. Afacerea Boulanger, în urma scri­sorilor ce a publicat martorul prin­cipal, Buret, ia un alt caracter, mult mai grav pentru generalul. Iéta acum scrisorea ce d. Buret a adresat prin Matin generalului: «Domnul meu ! «D-ta ai afirmat că nu mă cunosci, al­­ zis apoi că în timpul pe când e­­rai ministru, ți-am fost recomandat de d. Granet, iar acum in urmă al dis că ți-am fost recomandat de doi deputați. Sunt forte curios să-mi spui numele acestor deputați. De la 1882 incon erai atât de intim cu mine, că mă folosei să’ți fac reclame prin gazete, se ’nțelege cu cheltuiala mea, și să afirm în public că ce bun ministru de resbel ar putea deveni. Scrisorile mai mult de­uă sută ce mi le ai scris de cinci ani încot, dovedesc, ce fidel, și fără nici vă răsplată te-am servit. In mai multe scrisori mă asiguri despre recunos­­cința dumitale eternă. Iți mărtu­risesc, că ți-am crezut. Eu sunt acela, pe care d-tea l’ai rugat să te recomand d-lui Constance, când a­­cesta era însărcinat cu formarea un­nui minister. Am primit scrisori și depeși de la d-tea cu autoritarea să arăt cuprin­sul lor d-lui Constance. Când al a­­juns ministru, m’ai dat la uă parte: «Eu am fost acela, care am scris ducelui Jerome Bonaparte să nu pu­blice scrisorile ce le al scris lui. L’am înduplecat aducendul aminte de serviciile ce am făcut fiului său Ludovic. Tóte acestea vor fi dovedite prin martori, pe cari nu vei putea să-l desminți. Și tot eu am fost cel, pe care l’ai rugat se intervin ca să fii numit comandant al Tonkinului. Din restul scrisorii, al cărui re­­zumat l’am dat d’alt­fel într’un alt număr, mai amintim sfârșitul, în care Buret spune cum a prânzit cu ge­neralul, cum acesta l’a înșelat și l’a făcut apoi să fia osândit neputând plăti creditorilor săi. Eră acum și câte­va scrisori ce d. Buret a primit de la generalul. «Ministerul de resbel. Paris, 22 Decem­bre 1882, Secția I. Cabinetul directorului general. Iubite d-le Buret! Grăbesc a te în cunosciința, că protejatul d-tele, tinerul Cotteran, am dat ordine sé fie transferat la secția 20. Sunt fericit a ’ți fi putut face acest serviciu și te rog a primi încredin­țarea sincerilor mele afecțiuni. Altă scrisare : «Mii de mulțumiri pentru urările ce mi le faceți și cari m’au mișcat adânc. Pri­mesce și din partea mea cea mai sincera felicitare. D’asemeni te rog a esprima sen­timentele mele de afecțiune d-nei Buret, cu care numai o dată am avut norocul se vorbesc. Primesc e uă strângere de mână frațeșcă. Și, o altă scrisore, de pe vremea când începea a ’l abandona pe Buret. «Iți trimit aci cele două scrisori cari pot să -ți arate cât am tăcut pentru pro­tejatul d-tele, Febresques. A face ce este imposibil, nu poți se ’mi ceri. ’Mi pare ren. Al d-telea gen. Boulanger. ----------- I —umil---------­ Marchisul Salisbury despre Bulgaria.­ ­Prin fir telegrafic­ 30 Ialiu. La Camera lorzilor, marchisul de Salisbury, vorbind de Bulgaria, a­­ zis ca acest principat e bine guvernat, că face progrese și că guvernanții săi cârmuesc afacerile cu succes. Marchizul de Salisbury a adaugat că e cu neputința de a prejudeca viitorul celor­l­alte părți din Turcia în Balcani, dar că nu sunt actual­mente, mai mult de­cât altă dată, motive de temere că se vor produce în curând tulburări în Balcani. Există chiar simptome încuragia­­tore ale unei stabilități mari. Potentații Europei sunt mai puțin ca nici uă dată dispuși a specula încurcăturile Turciei. Rusia a păstrat atitudinea cea mai corectă. Gestiunea orientului înain­­teză spre uă soluțiune pacinică, din cauza desfășurării naturale ale po­­parelor orientale și a abținerii în străinătate de la ori­ce act și de la ori­ce limbagiu care ar putea sti­mula neînțelegerile nenorocite ce se produc câte uă dată. Marchizul de Salisbury speră că prevederile întunecase asupra viito­rului espuse de Sir Campbell nu vor fi justificate de fapte. Nihiliști, la congresul socia­list din Paris. La congresul ce s’a ținut de că­tre socialiști la Paris, au fost repre­­sintați și nihiliștii din Rusia. Eră cuvintele prin care represin­­tantul și șeful lor lor, d. Lavrov, a descris situațiunea revoluționarilor din Rusia: «Rusia pentru prima dată este re­­presintată într’un congres interna­țional al muncitorilor. Dar nici acest represintant nu este espresiunea u­­nei partide bine organisată. Totuși cred, cei 16 ani de când suferim, de când îndurăm tote persecuțiunile, câmpiile de ghiață ale Siberiei, mar­tea chiar, ne dă dreptul și nouă să ne presintem în un congres ca cel de a<fi. «Mișcarea nóstra este uă luptă în­tre oligarh­ia, intre absolutism și un mănudim de tineri cari vor să rea­­liseze progresul țării lor prin liber­tate politică.... Vă salut în numele acestui grup de tineri. După aceste cuvinte, densul arată ce multă însemnătate are și pentru Rusia centenarul revoluțiunei fran­ceze, și cum tocmai acum sunt două sute de ani de când pe tronul Ru­siei se urcă un tânăr entusiast, Pe­tru cel mare, care iși propusese să civiliseze Rusia conducăndu-se de cultura din occident. Spune însă ce puțin s’a realisat în Rusia din adevăratele inspirațiuni ale lui Petru, ce tirania și barbariă domnesce încă și n­u­ în acésta țară și cum nihiliștii s’au sculat in po­triva acestor stări de lucruri, cari sunt uă adevărată rușine pentru Eu­ropa. Densul a făcut apoi istoricul ni­­hilimului, precum a arătat și aceia de câtă putere dispun el în present, și cum chiar în New-York au două foi: «Amicul muncitorului» și «Dra­pelul». A terminat făcând apel pentru în­frățirea tutor elementelor revoluțio­nare. ■ JOI,­ VINERI, 1, 2 AUGUST (20, 21 IULIU st. v.) 1889 L­umineza­te și vei fi ABONAMENTE­­; Vin Capitală și districte, un an 48 lei; șese luni 24 lei; trei­­ luni 12 lei; uă lună 4 lei. ‘pentru tote ferile Europei, trimestrul 15 lei. /­ ^ A se adresa: IN ROMANIA, la administr­ațiunea ,larutrri și ofițere poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­inie, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt, IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Frate­cesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard ■*— , ..l ■ *­*••«* ■H. - J.s .gr­­›w -1 DE LA ESPOSIȚIĂ Paris, în 15 Iulie st. v. 1889. Tăcerea mea, scumpe director, se ex­­plică printr’u o plimbare făcută la Bruxel­les și la Londra, cu că ruda care a ho­­torit se scoța din capete, pentru a ave ce se vorbescá la iarna in seratele și balurile ce se vor da în pustiul d-vóstru de Bu­­curesci. Câci scii deja că unul din marile ar­gumente pentru a merge la Esposiția e și următorul: la ierna când ne vom revede și când vom fi întrebați despre Esposițiă, s’ar pute óre fara necinste ső răspundem: n’am fost. Printre cei pe cari îl îngrozesc perspec­tiva de a da răspunsul: n’am fost la Es­­postn­ă, se gasta și rudă mea, forte bogata și forte primitiva care, ca sé tacă și mai mult de­cât cei­l­alți, după Paris, a voit să-o dea și prin Bruxelle și Londra. Deci, ce a­me debarcat prin via Douvres- Calais din marea Cetate a Angliei, din a­­cesta, și imposanta Londra," după ce mă înveselisem furte în micuțul și impopona­­tul Bruxelles—savez-vous ? ! Cu asta ocasia îți voi povesti impresiu­­nile adunate în capitala Romăniei occiden­tale (de vreme ce noi suntem Belgia o­­rie­ntului) și în aceia a regatului bătrânei Engliteze. Pentru aceli, nu ’ți spun de cât ca ași sta cu plăcere în Bucureștii Ro­mâniei occidentale, adica în Bruxelles, dar ca legat nu m’ar ține în negru, cețosa și borțosa Londra—nu dar ca mi-ar fi frica de Jak spintecătorul ci pentru­ că Englesii sunt pre țupeni, pre închiși și pre­ghințoși pen­tru firea mea calda, espansivâ ^ vesel­­nicâ de teran dunarén. In Londra, dragul meu director, dupa ce ai visitat tóte minunile comerciului, in­dustriei și... artelor, cauți sĕ pleci, câci Londra nu are farmecul durabil, iresistibil și iubit al Parisului.^^­­ Și deci, după ce o figurSl căs­­­cată pe Piccadilly­at pe South- Kensigton Museum, xilc Tamisei, și represintațiunile de la ^ Svent­ Garden, unde fata lampistului din Bucuresci (Litt­­m­aun), d-sora Litta place Englesilor, și parcurile incomparabile ale orașului, pre­cum și Împrejmuirile, baniera Palatul de Cristal de la Sydenham și parcul de la Kew (pronunța Kiu), unde nu te,lasa sé fu­mezi de și esel sub cerul liber—am plecat luându-ne adio pe englezesce de la atelie­­rul nostru, grandosul chiriaș al otelului Alexandra din fața lui Hyde Park. Se nu uit, am fost și la biserica, la cea grecesca, căci noi navem biserica la Lon­dra, — ceia ce nu strica, cum n’ar strica nici in alte capitale ale lumei. Iți poți închipui cu ce lume am plecat din Londra pentru Paris, cu ce lume ne­am mai inmulțit pe drum pentru Paris, și cu ce șerpe lung prelung și fara codă, a­dica cu ce tren am intrat în gara la Paris ! S’a ispravit! In acest Julia, venitul la Paris nu mai este ceva firesc, e ua nebu­nia. Adevarat vorbind, a turbat Europa, Asia, Africa și Oceania, or America e ’n năbădăile esposițiunei. Microbul esposițiunei parisiane bântite la Guesel și la Chicago, la Herța și la Jara, la Bucuresci și’n Hotentoția. E un virus de la intensitate estraordinară. «La Paris cu ori­ce preț» a devenit a ua­spre-fiecea po­runca din decalogul lui Moise pentru Ji­dani, a devenit un nou verset în Coranul Mahometanilor, este cuvent din Evangelia pentru creștini. Se vărsa lumea în Paris ca valurile u­­nei mari furiose pe nisce țărmuri întinse, nemărginite pe luciul carora valurile linis­­cindu-se se aștern din ce în ce mai mo­latice. Parisul trebue, zéul să fie nemărginit și fara fund, căci nimeni nu se plânge de case. Sciți ca vorbiam de cele 15,000 case gole, și de cele 3000 de oteluri. Acum vor fi gemând. Mi-a fost tema vre-o 2—3­­ file se intru într’acel ram­-iaci, adica la Esposițio ; era cald și mi se părea ca cele două­ sute­ de­­mii de perechi de plămâni cari respiră zilnic în espoâițiune aveau sĕ mé na bu­­bușascâ cu desăvârșire. Dar ce vrei! Țu­ cât poți, dér la urma magnetul te atrage, te fascină și te aduce spre densul, mai cu graba chiar de­cât o­­chii unei femei frumóse, când se rotoco­­lesc inainteți arâtându-ți drumul inimei. Și deci am fost, și mé duc, și mé voiü duce la Esposițiâ, péné când voi puté, péné când mi se vor taia piciórele de alergă­ turi. Nu se pare alt­fel. Așa a fost, așa este, așa va fi Parisul. M’am brodit tocmai când se scobora din Turnul Eiffel Regele Greciei ; l’am urmat puțin prin secțiunea rusă și prin cea gre­­cesca și apoi am luat-o spre Iordache spre Cârciuma românescâ, unde îmi pro­pusesem sé fac ua consumațiune monstră de mititel, nimic jilt de cat mititel. Con­­sumațiunea mea era sé fia cu atât de mon­­stra cu cât auc­isem ca sosiseră prospere din România 32 de butaie de pelin, vin alb, tamaiasa și negru înfundat, din care aveam să me fericesc.... într’un scurt mo­ment al vieței mele. Ce este la Iordache, dragul meu, e de pomina! E vorba ca Rafaelli, pictorul cel mai pitoresc al bulevardelor, să fixeze pe panta diversitatea spectacolului, animațiu­­nea, bogația culorilor și veselia visitato­­rilor. E uă larmă, un sgomot, un foc de con­­versațiune românescâ, franțuzesca, spanio­­lesca, serbésca, bulgaresca, englezésca— mai pune ânca vro 35 de limbi și de vel apropia de babilonia de la Iordache. Citesce, draga Vintila, și rusi, pentru ca e de ris ! Englezii bea țuica și pun cio­canele în pozu­ar, adica se cumpără, așa ca Iordache a adus nusoiii câte mii de ciocane de la Azuga, unele cu trico­lorul național, altele frumos făcute In gris și în bleu d’Exposition, ca albastrul de pe coperta lui Crivide du Figaro. Alta și mai bocănă: Soii ca fleica (pronunță: fléica, adica ventre de boeuf­ă la Roumaine) se servesce pe talere de lemn. Ei bine, sunt Englezi cari le ia și pe acelea. C’est fou, dar este așa, totul e posibil cu the most honoura­­bles gentlemen of old England. Daca el cumpără lâna din satiaua lui­­ Voltaire de la Jerney, pentru ce nu ar cumpăra cio­­conașele de țuica și rondelele de lemn de la Iordache ? 1 ..Dintre of­ebritațiaJ’arisului care vin se veda exposiția nóstra—vreai sé f­ie câr­ciuma și pe lăutari, câci în alte două ar­ticole suntem indiscutați și indiscutabili— iți citez pe voluminosa ex-regină a Spaniei Isabella și, ca un fel de client forte cre­dincios al­ lui Iordache, pe marele Frances, pe unul din omenii secolulu,­ pe Lesseps, târâtorul istmului de Suez. Și-anume se ’ți spun un lucru care nu­mai la Paris se ’ntempla și care e de trecut fară control In paginele nemuritore ale cărței numită Colecțiunea prostielor ome­­nești.. Lesseps a reținut o data cu două c­ile înainte un masă pentru 16 persone, el nevasta­sea, copil (are vr’o 10) și guver­nantele și guvernorii copiilor. Alături de masa lor mâncau un domn și două domne române,—probabil din Târgoviște, fiicea cel ce ’mi spune mârgâritarul acesta de anecdotă. Târgoviștenii auzind pe copil­­ ficând mereu maiestuosului bătrân papa, papa și iar papa, s’au pus se discute că cine sunt. Cocóna, ca mai deștepta, de­și domnul, bărbatul seu, fiicea ca nu se póre, cocóna afirmă că ea scie cine e bătrânul cu atâ­ția copil. — Eh ! cine, daca te tot laufii ca soil? o întreba impacientat barbatul scu­­t — D tea nu citesci gazete ? Ghicesce ! De ce se-ți spun eu. — Ah! da, d-tea care ’nveți Resboiul și Universul pe dinafară scul tate. — Ai putea să nu fii așa de mândru d-tea care nu citesc­ de cât Monitorul. — In fine, spune daca scil... •— Este Whiest de la Teatru care a fă­cut 24 de copii, din cari îl traesc 10, dom­nule, se scil d-tea. Barbatul a zis, nevasta s’a necăjit și a­­poi a urmat, pe îndesate dar cu un gură adevărata de Târgoviște, un interesantă dis­­cuțiune, cocóna susținând că d. de Les­seps­e Whiest, de­și acesta săracul a mu­rit, și domnul nevoind se crede. Fenomenal 1 Poimâne altă scrisore. G. L. 8CIRI D’ALE PILEI După cum află Lupta, prefectul jude­țului Muscel a sosit în Capitală spre a aș­tepta sosirea primului-ministru, cărui va cere să remanieră complecta în persona­lul administrativ al acestui județ.] * * * D. dr. Assaky, plecând la Paris în con­cediu pentru doué luni s’a stabilit în rui

Next